Contestație în anulare. Lipsa calității procesuale active a contestatorilor.

Contestație în anulare. Lipsa calității procesuale active a contestatorilor.

- art. 36 C.pr.civ.

- art. 503 alin. (1) C.pr.civ.

Din inopozabilitatea deciziei a cărei anulare se solicită derivă şi absenţa legitimării procesuale active a contestatorilor împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o cale de atac – apelul - exercitată de alte părţi din dosarul de fond.

(Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal,

decizia civilă nr. 70/R din data de 5 iulie 2018)

Prin cererea înregistrată sub nr. 7687/2/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, B.M. si S.G. în contradictoriu cu N.A., C.J. B., C.L. S., şi ADS B., a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 14/01.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 25453/3/2015 pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (l) C.pr.civ., conform căruia “(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.”

Solicită, pe cale de consecinţa, rejudecarea apelului.

De asemenea, solicită ca intimaţii să fie obligaţi să plătească cheltuielile de judecată, pe care le vor face cu acest proces.

În motivare, contestatorii au învederat următoarele:

În fapt, B.M., a fost numita temporar, în funcţia de prefect al judeţului B, prin H.G. nr.46/29.01.2014, iar prin H.G. nr. 258/22.04.2015, s-a dispus încetarea exercitării funcţiei de prefect, ca urmare a demisiei, din data de 17.04.2015, pentru motive obiective, situaţie în care nu mai îndeplinea funcţia de prefect nici la data înregistrării acţiunii formulate de reclamanta N.A., respectiv 07.07.2015, înregistrată la Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Contencios Administrativ şi fiscal, sub nr. 25453/3/2015 - şi nici la data formulării apelului de către C.J. B..

Litigiul întemeiat pe prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004 a fost declanşat într-o perioadă în care nu deţinea calitatea de preşedinte al C.J. B. si s-a judecat fără să se fi dispus introducerea în cauză şi citarea acestora în nume personal, deşi sancţiunea prevăzută de textul de lege indicat aplică persoanelor fizice având calitatea de conducători ai autorităţii publice.

S.G. a fost numit temporar în funcţia de prefect al judeţului B. prin H.G. nr.260/22.04.2015. pe care a îndeplinit-o pana la data de 29.06.2016 când, prin H.G. nr. 456 i-a încetat exercitarea acestei funcţii.

Deşi, potrivit Codului de procedură civilă, instanţa are obligaţia de a soluţiona orice cerere numai daca procedura de citare a fost legal îndeplinită, având in vedere ca figura ca parte in proces, ca efect al funcţiei deţinute, respectiv preşedinte al C.J. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, in mod distinct de persoana juridica de drept public, al cărei preşedinte a fost, citarea sa trebuia realizata la domiciliul legal, potrivit dispoziţiilor art. 155 alin.(l) pct. 6 şi art. 161 alin. (l) C.pr.civ. Nerespectarea dispoziţiilor legale privind citarea, cu ocazia soluţionării apelului a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale, care, în raport de prevederile art. 503, se impune a fi anulată.

Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate a contestaţiei in anulare, arată că sunt îndeplinite, întrucât hotărârea a cărei desfiinţare se solicită, este o hotărâre definitivă, iar motivul invocat vizează neregularitatea procedurii de citare, pentru ziua când s-a judecat pricina in apel.

Astfel justifică legitimare procesuală activă şi interes în promovarea contestaţiei in anulare, în considerarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a faptului că a deținut funcţia de preşedinte al Comisiei Judeţene în perioada 17.02.2014 - 22.09.2015 fiind, astfel, vizata de sancţiunea amenzii, aplicata prin decizia instanţei.

Pe de alta parte, se poate observa că - la data judecaţii în apel - nu mai deţineau funcţia de preşedinte al C.J. B. şi nicio alta funcţie in cadrul instituţiei prefectului.

În aceste condiţii, citarea trebuia realizata la adresa de domiciliu, în acord cu dispoziţiile art. 161 alin. (l) C.pr.civ..

Având în vedere considerentele expuse, solicită admiterea contestaţiei, in nume propriu,ca persoane fizice,care au îndeplinit funcţia de preşedinte al C.J. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, împotriva Deciziei civile nr. 14/01.02.2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, anularea Deciziei civile nr.14/01.02.2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal şi fixarea unui nou termen pentru rejudecarea apelului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 153, art. 155 alin. (l) pct. 6, art. 161 şi ale art. 503 alin.(l) C.pr.civ.

La pronunţarea prezentei decizii, solicită a se avea în vedere si jurisprudența Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie în cazuri similare, reprezentate, cu titlu de exemplu, deciziile: nr. 1195/2013, nr. l256/2016, nr. 1257/2016, nr. l425/2016, nr. l448/2016, nr. 2083/2016.

Anexează dovada achitării taxei judiciare de timbre, în cuantum de 100 lei, în original.

Intimata C.J. B. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, a formulat întâmpinare, solicitând admiterea contestaţiei formulată de B.M. şi S.G., ambii în calitate de foşti prefecţi ai judeţului B, în perioada 29.01.2014 - 22.04.2015 şi, respectiv 22.04.2015 - 29.06.2016, împotriva deciziei civile nr. 14/01.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr.25453/3/2015, pentru următoarele considerente:

Aşa cum se reţine cu preeminenţă din susţinerile contestatoarei B.M., prin H.G. nr.258/22.04.2015, s-a dispus încetarea exercitării funcţiei de prefect de către aceasta.

Evident, contestatoarea nu îndeplinea funcţia de prefect la data înregistrării acţiunii formulate de reclamanta N.A., respectiv 07.07.2015, înregistrată la Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Contencios Administrativ si fiscal, sub nr. 25453/3/2015.

Pe cale de consecinţă, la data comunicării către instituţia prefectului a sentinţei civile contestate, contestatorii nu aveau posibilitatea de a exercita căi de atac şi apărări în cauză, deşi sancţiunea aplicată a revenit acestora.

Mai mult, cercetând succesiunea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bucureşti în speţa pendinte se reţine că:

Prin sentinţa civilă nr. 1261 din 12.03.2013, pronunţată în dosar 20000/3/2012, instanţa admite în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta N.A. şi obligă pârâţii să soluţioneze petiţia formulată de reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii;

Prin sentinţa civilă nr. 5642 din 22.09.2014, pronunţată în dosar nr. 9515/3/2014, instanţa aplică primarului T.S., în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar a Comunei S., prefectului B.M. în calitate de preşedinte ale Comisiei Judeţene de Fond Funciar B şi lui I.V. în calitate de secretar al Comisiei Locale de fond funciar a Comunei S. câte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând de la data de 17 martie 2014 şi până la executarea obligaţiei prevăzute în dispozitivul sentinţei civile nr. 1261/2013 a Tribunalului Bucureşti;

Prin sentinţa civilă nr. 918 din 11.02.2016, pronunţată în dosar nr. 25453/3/2015, instanţa stabileşte suma definitivă ce se datorează statului cu titlu de amendă de către prefectul-preşedinte al pârâtei C.J. B. în cuantumul ce rezultă din înmulţirea procentului de 20% cu numărul de zile cuprinse între data de 17.02.2014 şi data de 29.09.2015;

Prin încheierea de şedinţă din 07.09.2017, pronunţată în dosar nr. 25453/3/2015, instanţa închide dosarul şi emite adresă către AFP B pentru a solicita punerea în executare a sumei definitive ce se datorează statului cu titlu de amendă de către persoanele care au avut calitatea de prefect în cadrul Instituţiei Prefectului - judeţul B. pentru perioada 29.01.2014-23.04.2015, respectiv 23.04.2015-29.06.2016.

Astfel, potrivit dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1261 din 12.03.2013, pronunţată în dosar nr.20000/3/2012, admite in parte acţiunea precizata formulata de reclamanta N.A. în contradictoriu cu pârâţii C.L. S. PENTRU APLICAREA LEGII FONDULUI FUNCIAR, B.A. - PRIMARUL COMUNEI S., C.J. B. - PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR şi SECRETARUL COMISIEI LOCALE COMUNA S. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, fiind obligaţi pârâţii să soluţioneze petiţia formulată de reclamanta în data de 20,04.2012, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.

Au fost respinse ca neîntemeiate cererile vizând obligarea pârâţilor la plata penalităţilor de întârziere, a amenzii judiciare şi a daunelor morale.

Potrivit dispoziţiilor sentinţei civile nr. 5642 din 22.09.2014, pronunţată în dosar nr.9515/3/2014, instanţa aplică primarului T.S. în calitate de preşedinte ai Comisiei Locale de Fond Funciar a Comunei S. cu sediul în comuna S., Judeţ B., prefectului B.M. In calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene de Fond Funciar B. şi secretarului Comisiei Locale de fond funciar penalităţi de întârziere până la executarea titlului executoriu.

Potrivit dispoziţiilor sentinţei civile nr. nr. 918 din 11.02.2016, pronunţată în dosar nr.25453/3/2015, instanţa a dispus admiterea acţiunii formulata de reclamanta N.A., fiind stabilită suma definitivă ce se datorează statului cu titlu de amenda de către prefectul-preşedinte al pârâtei C.J. B. în cuantumul ce rezultă din înmulţirea procentului de 20% cu numărul de zile cuprinse Între data de 17,02.2014 şi data de 29.09.2015.

Concluzionând, potrivit succesiunii hotărârilor judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bucureşti, instanţa a stabilit obligaţia, ulterior a aplicat amenda, apoi a stabilit amenda şi în final a închis dosarul şi a emis adresă către AFP B pentru a solicita punerea în executare a sumei definitive ce se datorează statului, în sarcina prefectului judeţului de la acea dată, deşi nu doar acesta era obligat prin hotărârile judecătoreşti.

Mai mult, alături de prefectul de la acea dată se solicită punerea în aplicare a sumei definitive şi pentru un prefect care nu a fost obligat prin hotărârile judecătoreşti anterioare.

Prin apărările efectuate în cauză, atât intimata, cât şi contestatorii au insistat a arăta că Instituţia Prefectului - Judeţul B nu a fost sesizată cu petiţia care a făcut obiectul dosarului nr. 20000/3/2012.

În acest sens, prin recursul formulat împotriva sentinţei nr. 5642 din 22.09.2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr.9515/3/2014, a arătat că reclamanta a solicitat primarului şi nu C.J. B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, INSTITUŢIEI PREFECTULUI - JUDEŢUL B SAU PREFECTULUI JUDEŢULUI B, ca în termenul legal de soluţionare a cererii să îi comunice ce demersuri au fost întreprinse cu privire la reconstituirea dreptului său de proprietate în natură. A mai solicitat şi comunicarea motivelor pentru care până la data de 19 aprilie 2012 Comisia Locală de fond funciar S. nu şi-a îndeplinit atribuţiile

Cu alte cuvinte, nu poate fi sancţionat prefectul judeţului B pentru neîndeplinirea unei obligaţii, în speţă, comunicarea unui răspuns la o petiţie, ce nu a fost depusă la Instituţia Prefectului judeţul B sau la Comisia Judeţeană de Fond Funciar B.

Această susţinere este întărită cu prisosinţă de însăşi conţinutul Sentinţei civile nr. 1261 din 12.03.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 20000/3/2012, unde Tribunalul reţine că: în fapt reclamanta a arătat că, la data de 20.04.2012 a adresat primarului B.A. si Comisiei Locale S. de fond funciar din judeţul B. o petiţie prin care a solicitat ca, în termenul legal de la înregistrarea cererii, să i se comunice ce demersuri au fost întreprinse cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în natură, conform sentinţei civile nr. 308872009 şi motivele pentru care comisia locală de fond funciar nu şi-a îndeplinit atribuţiile pentru care a fost constituita. Reclamanta susţine că începând cu anul 2009 şi până în prezent a adresat acestei autorităţi locale/primarului mai multe petiţii pentru care nu a primit nici un răspuns, cauzându-se astfel, daune morale şi materiale. Prin sentinţa civilă nr. 3086/29.04.2009 a Judecătoriei Buzău s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natura în baza căreia a solicitat punerea in posesie, însa hotărârea nu a fost executată de bună voie.

Nici succesiunea procedurilor administrative nu a fost observată.

În acest sens, deşi competenţa punerii în posesie, întocmirea documentaţiei si transmiterea acesteia comisiei judeţene, în vederea emiterii titlurilor de proprietate este atributul exclusiv al comisiilor locale, conform H.G. nr. 890/2005, au fost sancţionaţi în final doar foştii prefecţi.

Cu privire la aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, aceasta este condiţionată de neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătoreşti în termenul prevăzut de lege.

Se cuvine a fi menţionat şi faptul că potrivit prevederilor art. 2 şi 4 din Ordonanţa nr. 27 din 30 ianuarie 2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, conducătorii autorităţilor si instituţiilor publice unde a fost depusă petiţia sunt direct răspunzători de buna organizare si desfăşurare a activităţii de primire, evidenţiere si rezolvare a petiţiilor ce le sunt adresate, precum şi de legalitatea soluţiilor şi comunicarea acestora în termenul legal.

Ori, deşi petiţia a fost depusă la Comisia locală de fond funciar S., în final sunt sancţionaţi doar prefecţii, contestatori în speţa pendinte.

In acest sens, prezumţia de culpă nu are caracter absolut, conducătorul autorităţii având posibilitatea să facă dovada existenţei unor motive temeinice pentru care obligaţia nu a fost executată, total sau în parte, în termenul legal.

Deşi prin apărările formulate s-a insistat cu precădere asupra faptului că foştii prefecţi nu au avut o atitudine culpabilă, totuşi nici acest aspect nu a fost observat.

În altă ordine de idei, revenind la motivarea potrivit căreia toţi ceilalţi debitori nu mai sunt în culpă deoarece s-a solicitat reclamantei acordul pentru anumite amplasamente şi aceasta nu a răspuns solicitării, observă că aceasta nu justifică sancţionarea doar a prefecţilor motivat de următoarele considerente:

Astfel, raportat Ia legislaţia incidenţă se observă că potrivit prevederilor art. 52 din Legea fondului funciar nr. 18 din 19 februarie 1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu prevederile H.G. nr. 890 din 4 august 2005, C.J. B. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, este autoritate publică cu activitate administrativ - jurisdicţională, fără personalitate juridică, capacitate de folosinţă şi patrimoniu propriu, un for deliberativ şi organ colegial, care nu dispune de prevederi bugetare şi alocări de sume de bani.

Membrii comisiei judeţene desfăşoară o activitate cu titlu gratuit, neremunerată, nu primesc foloase pecuniare sau de orice altă natură.

Conform art. 4 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890 din 4 august 2005, Comisia judeţeană sau a municipiului Bucureşti este numita prin ordin al prefectului, şi are în componenţă: prefectul - preşedintele comisiei, subprefectul,

directorul direcţiei de contencios administrativ şi controlul legalităţii, directorul oficiului judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară, directorul executiv al direcţiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţeană sau a municipiului Bucureşti, reprezentantul teritorial al A.D.S., directorul sucursalei teritoriale a Administraţiei Naţionale "îmbunătăţiri Funciare" - S.A., un reprezentant desemnat de consiliul judeţean respectiv al Municipiului Bucureşti, inspectorul-sef al inspectoratului silvic teritorial sau împuternicitul acestuia, directorul direcţiei silvice din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva sau împuternicitul acestuia, un reprezentant al Asociaţiei Proprietarilor de Păduri din România, un reprezentant al Asociaţiei Administratorilor de Păduri, un reprezentant al asociaţiilor proprietarilor de terenuri agricole legal constituite, un reprezentant al unităţii de cercetare-dezvoltare, desemnat de către Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", dacă este cazul.

Conform art. 8 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890 din 4 august 2005, hotărârile comisiilor judeţene sau a municipiului Bucureşti şi ale celor comunale, orăşeneşti sau municipale se adopta cu votul majorităţii membrilor lor şi se consemnează într-un proces-verbal semnat de toţi participanţii.

În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui decide.

Aceeaşi procedură se aplică şi la nivelul comisiilor locale de fond funciar.

Deşi contestatorii, în calitatea acestora de foşti prefecţi au fost în final sancţionaţi, este evident că au fost prejudiciaţi prin neexprimarea punctului acestora de vedere, fără să fie în măsură să pună concluzii detaliate în apărare, chiar şi la interpelarea instanţei care ar demonstrat astfel un important rol activ în aflarea adevărului, având în vedere complexitatea cauzei, multitudinea părţilor implicate şi procedurile specifice, complicate, interdependente, ce ţin de procedura administrativă ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate.

Mai mult, prin neexprimarea punctului de vedere al acestora, fiind împiedicaţi să-şi exercite dreptul la apărare, nu au fost în măsură să explice instanţei de control judiciar, care a fost succesiunea cronologică a demersurilor, a diligenţelor depuse, perseverenţa depusă de prefecţii sancţionaţi, în a duce la îndeplinire hotărâri judecătoreşti ce antamează situaţii de fapt aproape imposibil de rezolvat în condiţii fireşti.

În altă ordine de idei, din cercetarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate rezultă că instanţa face aplicarea art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554 din 2 decembrie 2004.

Ori, dacă instanţa stabileşte suma definitivă ce se datorează statului cu titlu de amendă de către prefectul preşedinte al pârâtei C.J. B. în cuantumul ce rezultă din înmulţirea procentului, de 20% cu numărul de zile cuprinse între data de 17.02.2014 şi data de 29.09.2015 fără a fi evidenţia un amănunt foarte important şi anume acela legat de lipsa procedurii de citare cu foştii prefecţi, doamna B.M. şi domnul G.S., aceştia sunt în final sancţionaţi prin emiterea unei adrese către AFP B. pentru a solicita punerea în executare a sumei definitive ce se datorează statului cu titlu de amendă de către persoanele care au avut calitatea de prefect în cadrul Instituţiei Prefectului - judeţul B. pentru perioada 29.01.2014-23.04.2015, respectiv 23.04.2015-29.06.2016, potrivit încheierii din 07.09.2017, deşi aceştia nu au fost legal citaţi pentru a se apăra, cu încălcarea unui drept fundamental, prevăzut şi garantat atât de Constituţia României, cât şi de toate normele procedurale şi procesuale.

Mai mult, această nelegală citare a fost perpetuată în condiţiile în care contestatorii trebuiau citaţi la adresa de domiciliu.

Aşa cum precizează şi contestatorii, aceştia figurau ca parte in proces, ca efect al funcţiei deţinute, respectiv preşedinte al C.J. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în mod distinct de persoana juridică de drept public, al cărei preşedinte au fost, iar citarea acestora trebuia realizată la domiciliul legal.

În lumina celor arătate pe larg de contestatori, respectiv doamna B.M. şi domnul S.G., foşti prefecţi în perioada 29.01.2014 - 22.04.2015 şi 22.04.2015 - 29.06.2016, solicită admitere a contestaţiei formulate împotriva deciziei civile nr. 14/01.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 25453/3/2015.

În drept, au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă.

Intimata-reclamantă N.A. a formulat note scrise, solicitând a fi respinsă ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorii B.M. şi S.G. cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pretenţia cu privire la cheltuielile de judecata nu se justifica, întrucât conflictul care a declanşat litigiul a fost determinat de vina autorităţile parate (C.J. B. si Comisia Locala S. de fond funciar).

Cererea introductivă este formulată de persoane fără calitate procesuală, conform deciziei civile nr. 14/01.02.2017, pronunţată în dosarul nr. 25453/3/2015.

La acea dată, pârâţii au fost citaţi corect în faţa instanţei de apel, după cum reiese din considerentele deciziei contestate, pentru că apelul a fost formulat de apelanta-pârâtă C.J. B. de fond funciar, cu adresa nr. 15814/19.07.2016. Mai mult, Curtea a rectificat citativul şi a eliminat intimaţii-pârâţi fără calitate în calea de atac, conform considerentelor (la pagina 1).

Autorităţile parate au arătat nepăsare, fata de toate demersurile sale începând cu 2012, de aceea, instanţa a apreciat ca autorităţile sunt vinovate de neexecutarea hotărârii.

Contestatorii-parați au formulat mai multe cereri de contestaţie in anulare si de revizuire, după ce instanţa de executare a pronunţat încheierea din 07.09.2017 si a emis o adresa către AFP B, cu care a solicitat punerea in executare a sumei definitive ce se datorează statului cu titlul de amenda.

Deliberând asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor, prin prisma deciziei civile atacate, a susţinerilor părţilor, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:

Se reţine că prin sentinţa civilă nr. 918/11.07.2016 Tribunalul Bucureşti - SCAF a admis în parte cererea formulată de reclamanta N.A. în contradictoriu cu pârâta C.J. B. prin Preşedinte – Prefectul Judeţului B şi a stabilit suma definitivă ce se datorează statutului cu titlu de amendă de către prefectul-preşedinte al pârâtei C.J. B. în cuantumul ce rezultă din înmulţirea procentului de 20% cu numărul de zile cuprinse între data de 17.02.2014 şi data de 29.09.2015, fiind respinsă în rest acţiunea formulată în contradictoriu cu Comisia Locală S. pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar, T.S., B.A., Secretarul Comisiei Locale S. pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar şi A.D.S., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe pârâta C.J. B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a formulat apel prin care a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a acţiunii formulate de reclamanta N.A. şi în subsidiar anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 29/02.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, SCAF în dosarul nr. 34541/3/2017 a fost respinsă excepţia tardivităţii.

A fost admisă excepţia lipsei de interes şi au fost respinse  apelurile formulate de apelanţii COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR S. şi I.V. R. - Secretarul Comunei S. şi al Comisiei Locale de Fond Funciar, împotriva sentinţei civile nr.7681 din 14.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr.34541/3/2017, în contradictoriu cu intimaţii N.A., T. S. - PREŞEDINTE PRIMAR, B.A. şi ADS B., ca lipsite de interes.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B, împotriva sentinţei civile nr. 7681 din 14.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 34541/3/2017, în contradictoriu cu  intimaţii cu intimaţii N.A., T.S. - PREŞEDINTE PRIMAR, B.A. şi ADS BUCUREŞTI.

De asemenea a fost admis apelul apelanţilor - contestatori B.M. şi S.G. împotriva sentinţei civile nr. 7681 din 14.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr.34541/3/2017, în contradictoriu cu intimaţii N.A., T.S.- PREŞEDINTE PRIMAR, B.A. şi ADS B., fiind anulată sentinţa civilă nr. 7681/14.12.2017 şi reţine cauza spre evocarea fondului contestaţiei în anulare, cu acordarea unui termen la data de 03.05.2018 cu citarea părţilor în vederea evocării contestaţiei în anulare.

În considerentele acestei decizii s-au reţinut în esenţă următoarele:

„Sentinţa atacată a fost comunicată apelanţilor B.M., S.G. si Comisiei Judeţene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate în data de 10.01.2018, iar apelanţilor Comisia Locală de fond funciar S. şi I.V. R. la data de 11.01.2018.

Apelurile au fost introduse in data de 15.01.2018 (B.M., S.G. şi Comisiei Judeţene B.) şi 16.01.2018 (Comisia Locala de fond funciar S. şi I.V. R.), fiind deci respectat, in toate cazurile, termenul legal de 5 zile de la comunicarea sentinţei, prevăzut de art. 25, alin. (3) din Legea nr.554/2004.

Ca atare, excepţia va fi respinsă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a apelurilor introduse de Comisia Locală de fond funciar S. şi I.V. R.

După cum se observa din sentinţa apelată, în faţa Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a Comisia Locală de Fond Funciar S. şi I.V. R. au avut calitatea de intimaţi, fără ca împotriva acestora să se fi dispus vreo măsura (dimpotrivă, toate contestaţiile introduse împotriva lor fiind respinse).

Ca atare, aceşti apelanţi nu justifica nici un interes propriu in promovarea prezentului apel, motiv pentru care excepţia lipsei de interes va fi admisă.

În ceea ce priveşte apelul introdus de C.J. B. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Asupra Terenurilor

Contestaţia în anulare introdusă de C.J. B. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Asupra Terenurilor a fost respinsa de instanţa de fond ca tardivă.

Ca atare, în cadrul prezentului apel, se impune a verifica daca soluţia instanţei de fond a fost corecta din aceasta perspectiva, a respingerii contestaţiei în anulare ca tardivă.

Analizând aceasta soluţie, instanţa reţine că, într-adevăr, sentinţa civilă nr. 918/11.02.2016 pronunţată de Tribunalul Bucuresti - Secţia a II-a a fost comunicată către C.J. B. pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Asupra Terenurilor în data de 14.07.2016 (dosar nr. 25453/3/2015, vol. I, fila 180), iar contestaţia în anulare a fost introdusă în data de 13.09.2017, cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea sentinţei [art. 506, alin. (1) C.pr.civ.].

Ca atare, contestaţia în anulare a fost respinsă ca tardivă în mod corect, motiv pentru care apelul va fi respins ca neîntemeiat.

În ceea ce priveşte apelul introdus de B.M. şi S.G.:

Prin sentinţa civilă nr. 5642/22.09.2014 pronunţată de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a, s-a dispus, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aplicarea unei amenzi în favoarea statului, în sarcina conducătorului Comisiei Judeţene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, adică prefectului judeţului B., identificat expres în considerentele si dispozitivul hotărârii în persoana doamnei B.M. (a se vedea dosar nr. 25453/3/2015, vol. I, fila 22).

Ulterior, prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr.25453/3/2015, reclamanta-creditoare N.A. a solicitat, în temeiul art. 24, alin. (4) din Legea nr.554/2004, stabilirea definitivă a amenzii datorate de conducătorul instituţiei debitoare, făcând trimitere expresa la titlul reprezentat de sentinţa civilă nr. 5642/22.09.2014 pronunţată de Tribunalul Bucuresti - Secţia a II-a.

Ca atare, cererea reclamantei viza in mod evident persoanele fizice concrete care au îndeplinit funcţia de conducător al Comisiei Judeţene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, adică în primul rând pe doamna B.M. (menţionată expres în sentinţa civilă nr.5642/22.09.2014) şi pe orice altă persoană fizică ce a îndeplinit funcţia de prefect al judeţului B. in perioada de referinţă.

Soluţionând aceasta cerere de chemare în judecată, Tribunalul Bucuresti - Secţia a II-a a dispus prin sentinţa civilă nr. 918/11.02.2016 stabilirea sumei definitive datorate statului, utilizând pentru desemnarea debitorului denumirea generica a funcţiei de „prefect-preşedinte al paratei Comisiei judeţene B.”, fără nominalizarea persoanelor fizice concrete ce au ocupat această funcţie în perioada de referinţă.

Însă, cu ocazia punerii în executare a acestei sentinţe, aceeaşi instanţă a întreprins demersuri pentru identificarea persoanelor fizice ce au avut calitatea de prefect al judeţului B., deci calitatea de conducător al autorităţii publice în sensul art. 24, alin. (3) şi (4) din Legea nr.554/2004, (încheierea din 05.07.2017) şi, ulterior identificării acestora in persoana numiţilor B.M. şi S.G., a dispus darea acestora in debit prin emiterea de adrese către organul fiscal (încheierea din 07.09.2017), aceste demersuri ale instanţei de executare dovedind faptul ca la pronunțarea sentinţei civile nr. 918/11.02.2016, judecătorul a vizat însăşi persoanele fizice ce îndeplineau calitatea de conducători ai autorităţii publice, chiar dacă în dispozitivul sentinței nu au fost indicate numele lor concrete.

Fiind deci vizaţi atât de sentinţa de aplicare a amenzii (sentinţa civila nr. 5642/22.09.2014 referitoare la B.M.), atât de cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta N.A., cât şi sentinţa de stabilire definitivă a amenzii (sentinţa civilă nr. 918/11.02.2016, astfel cum rezultă din modalitatea de punere a ei în executare), rezultă imediat că numiţii B.M. şi S.G. aveau calitatea necesară pentru a introduce contestație în anulare împotriva sentinţei civile nr. 918/11.02.2016.

Pe cale de consecinţă, se constata ca instanţa de fond a respins în mod eronat contestaţia în anulare ca inadmisibilă (cu motivarea ca cei doi contestatori ar reprezenta persoane străine de proces). În consecinţă, în temeiul art. 508, art. 480, alin. (2) si (3) C.pr.civ., instanţa a admis apelul introdus de B.M. si S.G., a fost anulată sentinţa civilă nr. 7681/14.12.2017 (de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată împotriva sentinţei civile nr.918/11.02.2016 ) şi a fost reţinută cauza spre evocarea fondului contestaţiei în anulare, urmând a acorda termen în acest sens.”

În continuare, în acelaşi dosar, prin decizia civilă nr. 41/03.05.2018 pronunţată de aceeaşi instanţă, au fost respinse contestaţiile în anulare formulate de contestatorii B.M. şi S.G., împotriva sentinţei civile nr. 918/11.02.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Sectia a II-a, în dosarul nr. 25453/3/2015, ca inadmisibile.

În considerentele acestei decizii, Curtea a reţinut în esenţă următoarele:

„Potrivit art. 503, alin. (1) C.pr.civ., invocat de contestatori, "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Cu toate acestea, potrivit art. 504, alin. (1) C.pr.civ., "Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului".

Ca atare, se pune problema de a stabili daca contestatorii puteau să introducă apel împotriva sentinţei civile nr. 918/11.02.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Sectia a II-a, în dosarul nr. 25453/3/2015, apel în cadrul căruia sa invoce aceleaşi motive ca cele invocate în cadrul prezentei contestații în anulare.

Contestatorii au apreciat ca nu au deschisă calea de atac a apelului, dat fiind că nu au fost citaţi de Tribunalul Bucuresti - Secţia a II-a pe parcursul judecăţii dosarului nr. 25453/3/2015 şi nici nu li s-a comunicat hotărârea instanţei, adică sentinţa civilă nr. 918/11.02.2016.

Ţinând însă seama de cele reţinute deja de prezenta curte, prin decizia civilă nr.29/02.04.2018 (cu ocazia analizării apelului împotriva sentinţei civile nr. 7681 din 14.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 34541/3/2017), în sensul ca deşi nu au fost citaţi, totuşi sentinţa civilă nr.918/11.02.2016, astfel cum a fost interpretata de instanţa cu ocazia punerii ei în executare, îi viza în mod evident şi pe contestatori, va rezulta ca aceştia au deschisă calea de atac a apelului împotriva acelei sentinţe.

Împrejurarea ca sentința civilă nr. 918/11.02.2016 nu le-a fost comunicata (deoarece nu au fost menționați niciodată în citativ) nu le blochează acestora calea de atac a apelului, ci creează doar aparenţa ca în privinţa lor nu a început încă sa curgă termenul de apel (aceasta chestiune urmând însă a fi lămurita si dezlegata de instanța ce va judeca apelul, in cazul in care B.M. si S.G. îl vor declara).

De asemenea, nici împrejurarea ca alte părţi au declarat deja apel împotriva acelei sentinţe nu le blochează contestatorilor posibilitatea de a introduce aceeaşi cale de atac, hotărârea pronunţată in apelul altor părţi nefiindu-le opozabila.

Ca atare, Curtea a apreciat ca cei doi contestatori aveau deschisa calea de atac a apelului, in cadrul căreia puteau critica sub orice aspect sentinţa civila nr. 918/11.02.2016 (inclusiv sub aspectul necitării lor de către instanța de fond),  motiv pentru care prezenta contestație in anulare apare ca inadmisibila, fiind respinsa ca atare, fără a mai fi cercetata în privința temeiniciei.”

Prin prezenta contestaţie în anulare, contestatorii au solicitat anularea deciziei civile nr.14/01.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 25453/3/2015 pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (l) C.pr.civ., conform căruia “(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata”, iar pe cale de consecinţă, rejudecarea apelului formulat de apelanta pârâtă Comisia Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin prefectul județului B. în funcţie la acea dată.

Prin această din urmă decizie, Curtea a respins apelul formulat ca tardiv formulat, reţinând pe de o parte, în practicaua deciziei că au calitatea de părţi în acest apel Comisia Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin prefectul județului B. în funcţie la acea dată, în calitate de apelantă-pârâtă, în nume propriu, precum şi intimata-reclamantă N.A., fiind rectificat citativul în sensul menţionat şi înlăturate celelalte părţi din cadrul procesual al apelului.

În considerentele acestei decizii, s-au reţinut următoarele:

„Sentinţa civilă a fost comunicată apelantei la data de 14.07,2016 astfel cum rezultă din dovada de comunicare existentă la fila 180 de la dosarul de fond.

Potrivit art. 24 alin. (4) Legea nr. 554/2004 dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului.

Potrivit art. 25 alin. (3) Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunţată în condiţiile art. 24 alin.(4) este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă hotărârea a fost pronunţată de curtea de apel ea va fi supusă recursului, în acelaşi termen.

Făcând aplicarea în cauză a dispoziţiilor mai sus expuse, Curtea reţine că apelanta a formulat calea de atac cu depăşirea termenului legal de 5 zile (ultima zi a termenului era 20.07.2016), respectiv la data de 21.07.2016.

Pentru a reţine această dată a declarării, Curtea a avut în vedere că cererea de apel a fost înaintată instanţei prin fax la data de 20.07.2016, ora 16.37, în afara programului normal de lucru al instituţiei, iar în aceste condiţii data formulării este data înregistrării cererii la instanţa, potrivit dreptului comun, respectiv 21.07.2016,  iar nu data trimiterii prin fax.

Dispoziţiile art. 183 C.pr.civ. privind regimul juridic aplicabil actelor de procedură transmite prin poştă sau prin serviciile de curierat rapid, nu fac referire şi la trimiterile actelor de procedură prin fax. Aşa fiind, întrucât, ca orice normă specială, dispoziţiile art. 183 C.pr.civ. nu pot fi aplicate prin analogie, actul de procedură transmis prin acest mijloc de comunicare va fi considerat ca săvârşit în termen doar dacă data la care a fost înregistrat la instanţă, iar nu data trimiterii prin fax, se situează înainte de împlinirea termenului. Prin urmare, în acest caz, pentru a fi considerat efectuat în termen, este necesar ca actul de procedură să fie trimis prin fax până la ora închiderii registraturii instanţei. Faţă de cele mai sus expuse, Curte reţinând că apelul a fost declarat cu depăşirea termenului de 5 zile, în baza art. 25 alin. (3) C.pr.civ. a admis excepţia tardivităţii invocată de intimata-reclamantă şi a respins apelul, ca tardiv formulat.”

În drept, Curtea constată că potrivit dispoziţiilor art. 36 C.pr.civ. „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”

Potrivit situaţiei rezultată din actele dosarului şi hotărârile judecătoreşti pronunţate atât în prezenta cauză, cât şi în dosarul nr. 34541/3/2017 al Tribunalului Bucureşti, SCAF menţionat anterior, respectiv în dosarul de fond nr. 25453/3/2015 al Tribunalului Bucureşti, SCAF, Curtea constată că în prezenta cauză contestatorii nu justifică calitatea procesuală activă în formularea unei contestaţii în anulare împotriva deciziei civile nr. 14/01.02.2017 pronunţată în dosarul nr.25453/3/2015 de Curtea de Apel Bucureşti, SCAF având în vedere că nu există identitate între persoana contestatorilor şi persoanele care au constituit cadrul procesual activ şi pasiv în cadrul apelului formulat de pârâta Comisia Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin prefectul județului B în funcţie la acea dată, în nume propriu, luând în considerare că aceştia nu au figurat nici ca intimaţi-pârâţi în cadrul apelului soluţionat prin decizia contestată în prezenta cauză.

Pe de altă parte Curtea apreciază că legitimarea procesuală activă în formularea unei contestaţii în anulare nu poate fi determinată de împrejurarea în dosarul de fond s-a constatat în mod definitiv că într-adevăr contestatorii aveau calitate de pârâţi şi totodată posibilitatea de a exercita calea de atac a apelului împotriva sentinţei civile nr. 918/11.02.2016 (inclusiv sub aspectul necitării lor de către instanța de fond), luând în considerare că s-a reţinut, cu putere de lucru judecat, prin Decizia civilă nr. 41/03.05.2018 pronunţată de aceeaşi instanţă( prin care au fost respinse contestaţiile în anulare formulate de contestatorii B.M. şi S.G., împotriva sentinței civile nr. 918/11.02.2016 pronunţată de Tribunalul București-secția a II-a, în dosarul nr.25453/3/2015, ca inadmisibile), s-a constatat că „…nici împrejurarea ca alte părți au declarat deja apel împotriva acelei sentințe nu le blochează contestatorilor posibilitatea de a introduce aceeași cale de atac, hotărârea pronunțată in apelul altor părţi nefiindu-le opozabilă.”

Astfel se reţine că inopozabilitatea deciziei a cărei anulare se solicită derivă şi absenţa legitimării procesuale active a contestatorilor împotriva unei decizii prin care a fost soluţionată o cale de atac – apelul - exercitată de alte părţi din dosarul de fond, în contextul faptic menţionat, în condiţiile în care calitatea procesuală activă în formularea unei contestaţii în anulare este condiţionată în primul rând de calitatea de parte a contestatorilor în dosarul de apel(verificarea motivului de contestaţie în anulare pentru lipsa procedurii de citare sau nelegalitatea îndeplinirii acesteia implicând şi constatarea calităţii de parte în cadrul apelului şi de includere în citativul dosarului), condiţie inexistentă din perspectiva considerentelor deciziei civile nr. 41/03.5.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, SCAF, contestatorii păstrând însă posibilitatea în condiţiile evocate prin aceeaşi decizie, de a exercita în nume propriu, apelul împotriva sentinţei de fond, respectiv de a exercita o contestaţie în anulare împotriva deciziei care va soluţiona apelul declarat astfel în alt cadru procesual, posibilitate recunoscută în mod definitiv prin deciziile civile evocate.

În raport de toate aceste considerente, se reţine că neavând calitatea de parte în apel, contestatorii nu pot justifica în susţinerea contestaţiei în anulare întemeiată pe acest motiv invocat prin cerere calitatea procesuală activă, luând în considerare şi faptul că apelul nu putea fi formulat şi însuşit decât de preşedintele Comisiei Judeţene de la acea dată, respectiv un alt prefect decât contestatorii din prezenta cauză, iar „obligaţia citării acestora ca părţi în dosar” nu determină existenţa calităţii procesuale active în această fază procesuală, calitatea de contestator  implicând şi calitatea efectivă, rezultată din actele dosarului, de parte în apel, condiţie inexistentă în prezenta cauză, aspect care rezultă din actele dosarului de apel, neputându-se reţine implicit calitatea acestora de părţi în calea de atac în condiţiile date, iar stabilirea pe cale definitivă a calităţii de părţi în dosarul de primă instanţă îi îndreptăţeşte pe contestatori exclusiv la reluarea procesului din acea fază procesuală, prin formularea căii de atac a apelului împotriva sentinţei, în condiţiile legii, precum şi reluarea eventual a judecăţii pe fond a cauzei, considerente faţă de care va fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorilor şi va fi respinsă contestaţia în anulare ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă, aspect care determină imposibilitatea de analizare pe fond a motivului de contestaţie invocat de contestatori.

Domenii speta

Spete similare