Individualizarea legală a pedepselor, individualizarea obligației de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței în cadrul modalității de executare a pedepsei prin aplicarea suspendării sub supraveghere. Ucidere din culpă. Daune morale

Hotărâre 848 din 29.11.2018


Cuprins pe materii: Drept penal - individualizarea legală a pedepselor, individualizarea obligației de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței în cadrul modalității de executare a pedepsei prin aplicarea suspendării sub supraveghere, ucidere din culpă.

Drept procesual penal - procedura prev. de art. 375 Cod procedură penală, soluționarea acțiunii civile în procesul penal

Indice alfabetic: suspendarea sub supraveghere, culpă concurentă, acțiune civilă, daune morale, obligația de a nu părăsi teritoriul țării, procedura recunoașterii învinuirii  .

Temei de drept:  art.192 Cod penal, art. 74, 91 Cod penal, art. 1371 Cod civil, art. 375 Cod procedură penală

Culpa concurentă a victimei nu conduce la reducerea proporțională a limitelor de pedeapsă, ci produce efecte juridice, în limitele prev. de art. 74 Cod penal, în aprecierea criteriilor generale de individualizare a pedepsei și în ceea ce privește cuantificarea despăgubirilor, în latură civilă, în conformitate cu disp. art. 1371 Cod civil, căci actualul Cod civil instituie prin textul de lege examinat regula care trimite la ideea că fapta victimei, care a contribuit la cauzarea prejudiciului şi care a concurat cu cea a autorului faptei ilicite, devine o cauză străină ce afectează în mod direct raportul de cauzalitate şi, indirect, prin aceasta, celelalte condiţii ale răspunderii civile delictuale reţinute în sarcina autorului faptei ilicite.

În condițiile în care prin rechizitoriul emis în cauză, procurorul a reținut culpa comună, în sarcina inculpatului și a victimei în producerea accidentului rutier din 26.10.2015, iar inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, critica invocată de acesta în motivele de apel referitor la nivelul culpei sale în producerea respectivului accident nu poate fi primită deoarece recunoașterea în cadrul procedurii abreviate are caracter ireversibil.

În cauza de față este nejustificată individualizarea obligației prev. de art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal. Curtea reține că această măsură restrictivă trebuie examinată şi în raport de dispoziţiile art. 2 din protocolul nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Curtea  constată că aceasta este prevăzută de lege în art. 93 alin. 2 lit. d C.pen. ca obligație aferenta suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, dispoziţie care îndeplineşte condiţiile de accesibilitate şi previzibilitate impuse de jurisprudenţa Curţii ca şi calităţi ale legii. Totodată, interdicția urmăreşte un scop legitim: siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale. Măsura nu este necesară și nici proporțională cu situația care o justifică.

Pentru ca despăgubirile stabilite să reprezinte o reparare completă a prejudiciului material, respectiv moral, stabilit și pentru ca beneficiarii despăgubirilor să nu fie lipsiți de o parte a acestui beneficiu dacă plata despăgubirilor s-ar face cu întârziere, este necesar ca cel care urmează a plăti despăgubirile, în speță partea responsabilă civilmente, să fie obligat și la dobânzi și actualizări prin raportare la rata inflației. Acestea din urmă(actualizările) nu pot fi acordate atunci când părțile civile au solicitat despăgubirile în monedă străină . O astfel de constituire de parte civilă, în monedă străină are tocmai rolul de a feri părțile de riscul de depreciere al monedei naționale.