Părăsirea locului accidentului – condițiile reținerii concursului de infracțiuni dintre infracțiunea prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod penal și cea prevăzută de art. 338 alin. 2 Cod penal. Ucidere din culpă. Acţiune civilă – acordare daune materiale și d

Cuprins pe materii: Drept penal, ucidere din culpă, părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia

Indice alfabetic: vinovăție, concurs de infracțiuni, daune materiale, dobândă legală

Temei de drept: art. 32 alin. 4 din O.U.G. nr. 54/2016, art. 338 Cod penal

„Prima instanţă nu a analizat, cum de altfel nu a făcut-o nici procurorul în rechizitoriu, separat elementele de tipicitate ale celei de-a treia infracţiuni pe care a reţinut-o în sarcina inculpatului, aceea de modificare sau ştergere a urmelor accidentului, prevăzută de art. 338 alin. 2 Cod penal, reţinând doar că, atâta timp cât inculpatul a plecat de la locul accidentului cu maşina, automat a săvârşit şi această a treia infracţiune. Cu alte cuvinte, prima instanţă a considerat că, pentru a nu comite un concurs de infracţiuni, conducătorul auto care cauzează un accident cu victime şi alege să plece de la faţa locului, asumându-şi astfel răspunderea pentru infracţiunea prevăzută de art. 338 alin. 1 Cod penal, trebuie neapărat să lase autoturismul pe care îl conducea la faţa locului, orice deplasare a lui fiind considerată modificare sau ştergere a urmelor accidentului, şi să plece pe jos sau pe o altă cale. Curtea nu consideră că o astfel de abordare ţine cont de atitudinea subiectivă a inculpatului, care poate fi diferită prin raportare la cele două infracţiuni, în sensul că inculpatul îşi poate asuma părăsirea locului accidentului cu consecinţele ei, atât în ce priveşte dificultatea identificării şi tragerii lui la răspundere penală, cât şi în ceea ce priveşte diminuarea şanselor de salvare a victimei şi îngreunarea stabilirii condiţiilor producerii accidentului, fără a avea intenţia, directă sau indirectă, de a modifica sau şterge urmele accidentului. A modifica sau a şterge urmele unui accident presupune, în opinia Curţii, o atitudine subiectivă specială în acest sens, care implică reaua-credinţă, un proces deliberativ urmat de acţiuni în direcţia înşelării organelor de cercetare, al denaturării unor aspecte de fapt, precum şi o activitate care să meargă dincolo de simpla părăsire a locului respectiv, prin care inculpatul să caute să îşi atenueze răspunderea sau să pună organele de poliţie pe o pistă greşită, anticipând consecinţele lăsării urmelor accidentului aşa cum se găsesc şi acţionând efectiv pentru înlăturarea acestor consecinţe. Curtea consideră că din probatoriul administrat nu rezultă nicidecum elemente care să susţină o asemenea atitudine subiectivă din partea inculpatului, în sensul că ar fi avut reprezentarea că, părăsind locul unui posibil accident, modifica sau ştergea urmele acestuia.

Pe de altă parte, însăşi prevederea celor două fapte în cadrul unor alineate distincte, ca infracţiuni de sine stătătoare, nu îngăduie a se trage concluzia că părăsirea locului accidentului la volanul autoturismului ar presupune automat comiterea şi a unei alte infracţiuni, cu conţinut distinct. Dacă ar fi acceptată o astfel de interpretare, o persoană acuzată în acest mod ar fi îndreptăţită să invoce o lipsă de previzibilitate a legii.”

„În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de apel constată ca fiind întemeiate susţinerile părţii responsabile civilmente B.A.A.R. în ceea ce priveşte obligarea acestei părţi, prin sentinţa atacată, la plata de daune materiale către Serviciul Judeţean de Ambulanţă. Astfel, Curtea constată că, potrivit art. 32 alin. 4 din O.U.G. nr. 54/2016, nici o entitate care a compensat în orice fel persoanele prejudiciate sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, inclusiv servicii medicale, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la B.A.A.R. recuperarea cheltuielilor efectuate. Serviciul Judeţean de Ambulanţă constituie, în sensul textului de lege mai sus amintit, entitate care, în baza legii, a oferit servicii medicale de urgenţă victimei accidentului, chiar dacă aceste servicii nu au fost apte să ducă la salvarea vieţii acesteia şi numai rudele sale au calitatea de părţi civile.”

„Apelul părţii responsabile civilmente este însă fondat cât priveşte data de la care urmează a curge dobânda legală pentru sumele stabilite cu titlu de daune morale, care nu poate fi decât data de la care aceste sume devin certe, şi anume data rămânerii definitive a hotărârii.”

Domenii speta

Spete similare