Ucidere din culpa

Sentinţă penală no number din 19.04.2019


DOSAR NR…../284/2018

 Cod operator date cu caracter personal 8184

Cod ECLI ECLI:RO:JDRAC:2019:002.000051

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RĂCARI

SENTINTA PENALA NR.51

Şedinţa publică din data de 19.04.2019

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: M C T

GREFIER : E D

Ministerul Public – Parchetul  de pe lângă  Judecătoria Răcari  a fost reprezentat de procuror P R D

Pe  rol fiind soluţionarea cauzei penale, privind pe inculpatul F C ……, trimis în judecata prin rechizitoriu  Parchetului nr.1334/P/2014 pentru  săvârşirea infracţiuni de ucidere din culpă şi  părţile civile D E, D G …. şi A J şi A R…..

Dezbaterile au avut loc in şedinţa publica de la termenul din data de 26.03.2019 fiind consemnate in incheierea de sedinta din aceea data, cand instanta având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea  la data de  05.04.2019 respectiv 19.04.2019.

J U D E C Ă T O R I A,

1.Modul de sesizare al instanţei şi parcursul procedural al dosarului penal:

Prin rechizitoriul nr. 1334/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari din data de 23.07.2018, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F C ….., cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.192, alin.2 Cod penal, reţinându-se ca situaţie de fapt că la data de 21.06.2014, Poliţia Oraşului Răcari, a fost sesizată prin SNAU 112, cu privire la faptul că pe DC 43A în interiorul localităţii Ghimpaţi s-a produs un accident rutier soldat cu decesul unei persoane.Din probele administrate a rezultat că inculpatul F C, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu numărul de inmatriculare B-55-DEN, cu o viteză peste limita admisă, pe DC 43A, în localitatea Ghimpaţi,  a acroşat pe pietonul A G A care se afla în traversarea drumului public, în fugă şi prin loc nepermis.În urma accidentului a rezultat decesul numitului A G A.

Prin încheierea nr.321/12.10.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Răcari în dosarul nr.2719/284/2018/A1, au fost respinse cererile invocate de catre inculpatul F C referitoare la legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.1334/P/2014  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari din data de 23.07.2018, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art.192, alin.2 Cod penal, legalitatea administrării probelor şi a efectuării tuturor actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul F C, pentru săvârşirea infracţiunii de  ucidere din culpă, prev. de art.192, alin.2 Cod penal.

2.Situaţie de fapt:

În actul de sesizare al instanţei, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari, a reţinut următoarele: 

La data de 21.06.2014, Poliţia Oraşului Răcari, a fost sesizată prin SNAU 112, cu privire la faptul că pe DC 43A în interiorul localităţii Ghimpaţi s-a produs un accident rutier soldat cu decesul unei persoane. Din probele administrate a rezultat că inculpatul F C, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu numărul de inmatriculare B-55-DEN, cu o viteză peste limita admisă, pe DC 43A, în localitatea Ghimpaţi, a acroşat pe pietonul A G A care se afla în traversarea drumului public, în fugă şi prin loc nepermis.În urma accidentului a rezultat decesul numitului A G A. Organele de poliţie care s-au deplasat la locul producerii accidentului au întocmit procesul verbal de cercetare la faţa locului şi schiţa locului faptei din 27.09.2014 din care rezultă modul în care s-a produs accidentul. La faţa locului a fost găsit automobilul mixt marca Dacia cu numărul de inmatriculare B-55-DEN, poziţionat pe spaţiul verde din stânga părţii carosabile orientat cu faţa către Răcari, la 64,70 m faţă de reperul fix, măsurat până la roata dreapta spate, de la roata dreapta spate până la marginea părţii carosabile din stânga a fost măsurată distanţa de 2,40 m, de la roata din dreapta faţă până la marginea părţii carosabile din stâng a fost măsurată distanţa de 1,30 m, autovehiculul prezenta următoarele avarii: far dreapta faţă spart, aripa dreapta îndoită, capotă motor înfundantă la îmbinarea farului dreapta şi partea superioară dreapta, parbriz fisurat, stergător dreapta lipsă, roată ruptă, contra aripă ruptă, prag înfundat.Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana numitului F C.Pasagerul dreapta a fost identificat în persoana numitului F C. Niciunul dintre cei doi ocupanţi ai autoturismului nu au suferit vătămări corporale şi nu au necesitat îngrijiri medicale.Potrivit raportului medico legal de necropsie 138/A/23.06.2014, s-a stabilit că moartea numitului A G A a fost violentă, ea s-a datorat dilacerării multiorgan (meningocerebrală, cord, plămâni, vase mari, ficat etc.) rezultată în urma unui politraumatism cu fractură – explozie craniană, cu secţionare a trunchiului la nivel cervico-toracic şi cu fracturi cominutive ale braţului şi coapsei stângi. Leziunile traumatice descrise se puteau produce la momentul decesului prin lovire/izbire cu corp dur, lovire de corp dur şi comprimare între două planuri dure, posibil în cadrul unui eveniment rutier. Între leziunile constatate şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.

Analizând materialul de urmărire penală şi declaraţia inculpatului administrată în mod nemijlocit de către instanţă, judecătoria reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 21.06.2014, organele de cercetare penală din cadrul IPJ Dâmboviţa-Poliţia Oraşului Răcari, s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că, la aceiaşi dată, inculpatul F C a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare B55DEN pe DC43A în localitatea Ghimpaţi şi l-a acroşat pe pietonul A G A, în urma accidentului rezultând decesul pietonului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art.192, alin.2 Cod penal.

În cauză, s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art.192, alin.2 Cod penal, constituindu-se dosarul penal nr.1934/P/2014. Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 21.06.2014, reiese că pe Drumul Comunal nr.43A, în oraş Răcari,localitatea Ghimpaţi, judeţul Dâmboviţa, s-a produs un accident de circulaţie. La faţa locului a fost găsit automobilul mixt marca Dacia, cu numărul de înmatriculare B55DEN, proprietatea lui G S C care prezenta multiple avarii. Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana inculpatului F C, pasagerul din dreapta fiind identificat în persoana martorului F C. Niciunul dintre cei 2 ocupanţi ai autoturismului nu au suferit vătămări corporale iar conducătorul autoturismului a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ. În urma accidentului a rezultat decesul pietonului A G A, în vârstă de 9 ani, cadavrul acestuia fiind găsit pe un pod din dreptul imobilului nr.256. Se mai arată în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, că la intrarea în localitatea Ghimpaţi dinspre Butimanu există un indicator rutier de limitare a vitezei la 40 km/h.

Fiind audiat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, inculpatul F C a declarat că în data de 21.06.2014, a plecat de la domiciliu cu intenţia de a ajunge în localitatea Slobozia Moară, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare B55DEN. În jurul orelor 14.40, pe DC 43A, în interiorul localităţii Ghimpaţi, în timp ce conducea cu viteza de aproximativ 50 km/h, a văzut brusc un copil care i-a apărut în faţă, a tras stânga de volan să evite copilul şi a frânat în acelaşi timp, însă a acroşat copilul cu partea dreaptă faţă a autovehiculului pătrunzând pe spaţiul verde din stânga părţii carosabile, unde a luat piciorul de pe frâna pentru a putea redresa maşina. A coborât din maşină şi a văzut copilul pe podeţ decedat, după care au ieşit mai multe persoane din curte a sunat la 112. Inculpatul a mai arătat că în autoturism se mai afla fratele său F C şi că a văzut copilul în momentul impactului. În cursul judecăţii inculpatul a subliniat că înainte să intre în localitate a sesizat că ceasul de bord al autoturismului îi indica viteza de 50 km/h şi a mers constant cu acea viteză până la momentul impactului.

Din audierea martorului F C a reieşit că era ocupantul locului din dreapta al autoturismului condus de fratele său  în data de 21.06.2014, iar în jurul orelor 14.40, pe DC 43A, în interiorul localităţii Ghimpaţi a văzut un copil care a apărut brusc din partea dreaptă, fratele său şofer  a tras stânga de volan, însă l-a acroşat cu partea din dreapta faţă a autovehiculului, care a părăsit partea carosabilă pe spaţiul verde, trecând peste un stâlp şi un podeţ. Martorul a aproximat că viteza autovehiculului în momentul producerii impactului era de 40 km/h. Martorii B E G, I F A şi B A M au arătat că în data de 21.06.2014, în jurul orelor 14.44, se afla împreună cu victima A G A în curte la I F A. Au ieşit de aici şi au traversat strada către locuinţa lui Barbu Elena Georgiana, însă A G A a rămas pe cealaltă parte a drumului, după care a traversat şi el, moment în care un câine care se afla în curtea lui B E G a lătrat, victima s-a speriat şi a traversat în fugă înapoi, s-a oprit pe asfalt să se uite la câine, timp în care s-a produs impactul cu autoturismul.

Din audierea părţii civile A J, mama victimei A G A a reieşit că în data de 21.06.2014 l-a lăsat pe minor la o verişoară de a sa pentru a se juca cu copii acesteia, însă după o oră când s-a dus să-şi ia copilul a aflat de la o fetiţă că fiul său a fost implicit într-un accident de circulaţie din care a rezultat decesul acestuia.

Potrivit raportului medico legal de necropsie 138/A/23.06.2014 emis de S.J.M.L. Dâmboviţa, s-a stabilit că moartea numitului A G A a fost violentă, ea s-a datorat dilacerării multiorgan (meningocerebrală, cord, plămâni, vase mari, ficat etc.) rezultată în urma unui politraumatism cu fractură – explozie craniană, cu secţionare a trunchiului la nivel cervico-toracic şi cu fracturi cominutive ale braţului şi coapsei stângi. Leziunile traumatice descrise se puteau produce la momentul decesului prin lovire/izbire cu corp dur, lovire de corp dur şi comprimare între două planuri dure, posibil în cadrul unui eveniment rutier. Între leziunile constatate şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.

 În cauză, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, stabilindu-se că expertul să răspundă la următoarele întrebări:

- să se stabilească care a fost viteza de deplasare a autoturismului implicat în evenimentul rutier înainte şi în momentul producerii accidentului?

- care a fost dinamica producerii accidentului?

- care a fost cauza producerii accidentului rutier?

- posibilităţi de evitare a accidentului şi de către cine cu precizarea normelor rutiere care au fost încălcate?

Concluziile raportului de expertiză tehnică auto au fost următoarele:

- viteza minimă a autovehiculului anterior producerii accidentului a fost de aproximativ 76 km/h.

- viteza minimă a autovehiculului  în momentul impactului a fost de  aproximativ 63 km/h.

- cauzele producerii accidentului sunt neatenţia şi aprecierea eronată a situaţiei concrete în trafic, corelată cu modul de conducere de care a dat dovadă conducătorul auto F C.

- viteza neadecvată cu care a rulat autovehiculul condus de conducătorul auto F C.

- angajarea pietonului A.G.A în traversarea carosabilului, prin loc nepermis şi fără asigurarea necorespunzătoare.

- pietonul A.G.A putea evita accidentul dacă se angaja în traversarea carosabilului numai după o temeinică şi corespunzătoare asigurare şi numai prin loc permis şi trebuia să respecte prevederile art.35, pct.1, art.72, alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, art.1, art.167,alin.1,litera d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.

- conducătorul auto F.C putea preveni producerea accidentului dacă dădea dovadă de atenţie şi apreciere corectă în conducere, rula cu viteză adecvată şi adaptată la condiţiile rutiere şi de trafic şi trebuia să respecte prevederile art.35, alin.1, art.48, art.49, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,art. 1 şi art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002.

Coroborând mijloacele de probă administrate, instanţa reţine că inculpatul F.C, în data de 21.06.2014, în jurul orelor 14.40, pe DC 43A, în interiorul localităţii Ghimpaţi, oraş Răcari, judeţul Dâmboviţa, în timp ce conducea autoturismul mixt marca Dacia, cu numărul de înmatriculare B55DEN, cu viteza aproximativă de 76 km/h, a acroşat victima A G A, în vârstă de 8 ani, în timp ce se angajase în traversarea neregulamentară a străzii, în urma impactului rezultând decesul victimei.

3.Acţiunea penală.Latura penală:

În drept, potrivit art.192, alin.2 Cod penal, uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Fapta inculpatului F C, care în data de 21.06.2014, în jurul orelor 14.40, pe DC 43A, în interiorul localităţii Ghimpaţi, oraş Răcari, judeţul Dâmboviţa, în timp ce conducea autoturismul mixt marca Dacia, cu numărul de înmatriculare B55DEN, cu viteza aproximativă de 76 km/h, a acroşat victima A G A, ce se angajase în traversarea neregulamentară a străzii, în urma impactului rezultând decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art.192, alin.2 Cod penal. Obiectul juridic special al infracţiunii recurente este reprezentat de relaţiile sociale care ocrotesc ca valoare socială viaţa, cel mai preţuit atribut uman. Sub aspectul laturii obiective, în privinţa elementului material, judecătoria constată că verbum regens este reprezentat de uciderea unei persoane ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi. Prin raportul raportului medico legal de necropsie 138/A/23.06.2014 emis de S.J.M.L. Dâmboviţa s-au stabilit cauzele morţii minorului A G A. Pe de altă parte, prin raportul de expertiză tehnică auto necontestat de inculpat,  s-a statuat că acesta putea preveni producerea accidentului dacă dădea dovadă de atenţie şi apreciere corectă în conducere, rula cu viteză adecvată şi adaptată la condiţiile rutiere şi de trafic şi ar fi trebuit să respecte prevederile art.35, alin.1, art.48, art.49, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, art. 1 şi art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002.Urmarea imediată este reliefată de decesul victimei. Legătura de cauzalitate dintre conduita inculpatului şi decesul victimei va fi apreciat de instanţă prin raportare la sistemul indivizibilităţii cauzei  cu condiţiile, în care se apreciază că fenomenul cauză nu acţionează izolat, ci este de cele mai multe ori, condiţionat de anumiţi factori, care deşi nu produc în mod nemijlocit efectul, îl favorizează, astfel că aceste condiţii alcătuiesc împreună cu împrejurarea cauzală, o unitate indivizibilă, în cadrul căreia ele ajung să dobândească prin interacţiune cu cauza, un rol cauzal. Astfel, judecătoria constată că au existat mai mulţi factori care au determinat decesul victimei, respectiv nişte factori subiectivi imputabili victimei şi o altă serie de factori subiectivi imputabili inculpatului, complex cauzal care însă nu poate fi decelat, prin aglutinare coezivă aceştia determinând moartea victimei. În ceea ce priveşte latura subiectivă, judecătoria reţine că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a culpei fără prevedere, inculpatul neprevăzând rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea prin raportare la calitatea de conducător auto autorizat potrivit legislaţiei în vigoare. Astfel, instanţa reţine culpa concurentă a inculpatului şi a victimei în producerea rezultatului final, respectiv decesul minorului A.G.A.

Din analiza fişei de cazier judiciar a inculpatului, reiese că acesta este cunoscut cu antecedente penale,  fiind condamnat la 4 luni cu suspendarea executării pedepsei pentru furt calificat care nu implică violenţa sau uzul de arme, cu amendă pentru fraudă, inclusiv înşelăciune, conform sentinţei penale din 13.12.2013 pronunţată de Tribunalul Correctionnel de Draguignan din Franţa, rămasă definitivă la data de 03.01.2014.

 4.Individualizarea pedepsei:

Din analiza minuţioasă a materialului probator administrat, respectiv declaraţii suspect/inculpat, declaraţii parte civilă, declaraţii martori, raport de constatare medico-legal, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice judiciare, înscrisuri, raport de expertiză tehnică auto, judecătoria constată că sunt îndeplinite toate condiţiile de tragere la răspundere penală a inculpatului F C, existând probe certe de vinovăţie că acesta a săvârşit infracţiunea de  ucidere din culpă, prev. de art.192, alin.2 Cod penal  fără a exista vreo cauză care împiedică epuizarea acţiunii penale, conform art.16 Cod de procedură penală, sens în care instanţa va dispune condamnarea inculpatului  la pedeapsa de 3 ani de  închisoare.

Pentru a se ajunge la această pedeapsă, instanţa de fond are în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept: potrivit art.192 alin.2 Cod penal, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea antereferită este cuprinsă între 2-7 ani de închisoare. În conformitate cu art.396, alin.10, ca urmare a aplicării cauzei de reducere a pedepsei prin recunoaşterea vinovăţiei, plaja de individualizare a pedepsei va fi între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni. Ţinând cont de criteriile prevăzute de art.74, alin.1 Cod penal, instanţa de fond se va orienta către o pedeapsă individualizată spre mediul acesteia, respectiv 3 ani, apreciind drept criterii de proporţionalizare

Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, rezultatul faptei, natura şi frecvenţa multiplă a infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul urmării penale, nivelul de educaţie al inculpatului, aspecte care reies şi din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei. În raport cu aceste circumstanţe de individualizare, judecătoria apreciază că luând în considerare posibilităţile inculpatului de îndreptare, pedeapsa aplicată acestuia este suficientă, fără executare efectivă, însă cu aplicarea altor mecanisme de represiune penală care să conducă la resocializarea inculpatului, fiind imperativ supravegherea conduitei inculpatului pe o anumită perioadă, respectiv un termen de 3 ani. Pedeapsa de 3 ani de închisoare va fi suspendată sub supraveghere, iar în urma consimţământului liber exprimat al inculpatului, pe parcursul termenului de supraveghere, acesta  va presta o munca neremunerata in folosul comunităţii pe o perioada de 90 zile, în una din următoarele instituţii: Biserica din satul Cojasca  sau Şcoala din satul Cojasca. Instanţa va impune totodată inculpatului, obligaţiile de a urma un curs de pregătire şcolară sau de calificare profesională şi de a frecventa două programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Inculpatul F.C va fi obligat  ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

 b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

 d) să comunice schimbarea locului de muncă;

 e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

 De asemenea, instanţa îi atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Văzând dispoziţiile art. 66 Cod penal referitor la pedepsele complementare, instanţa apreciază necesar ca pentru completarea instrumentarului punitiv aplicat inculpatului, să aplice acestuia şi astfel de pedepse, în raport cu natura şi gravitatea faptelor comise, dar şi a împrejurărilor cauzei expuse deja în mod exhaustiv. Astfel, instanţa va interzice inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă ce va opera după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

Potrivit dispoziţiilor art.65, alin.1 şi 3 Cod penal, instanţa va interzice inculpatului F.C ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, instanţa va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul F.C în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

 5.Acţiunea civilă.Latură civilă:

Potrivit art.20, alin.8 din Codul de procedură penală, acţiunea civilă are ca obiect  tragerea la răspundere civilă a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, exercitată la instanţa penală sau la instanţa civilă. În conformitate cu art. 25 şi art. 397 Cod de procedură penală, instanţa se pronunţă prin aceiaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale cât şi asupra acţiunii civile.

Examinând materialul probator administrat cauzei, sub aspectul acţiunii civile, instanţa de fond reţine următoarele:

În cursul urmăririi penale, au precizat că se constituie parte civilă în procesul penal, bunicii victimei, D.G şi D.E, cu o sumă pe care o vor preciza ulterior.

În faza de cameră preliminară, au exercitat acţiunea civilă, părţile civile A.R şi A.J, în calitate de părinţi ai victimei şi A E D în calitate de soră a victimei, solicitând suma de 100.000 de euro cu titlu de daune morale pentru suferinţele pricinuite de  decesul minorului A.G.A.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de către părţile civile D.E şi D.G, judecătoria constată că potrivit art.20 alin.1-2 Cod de procedură penală, constituirea de parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti, în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care aceasta se întemeiază. Ori, părţile civile nu au înţeles să precizeze cuantumul sumei precum şi natura acesteia, astfel că judecătoria va respinge acţiunea civilă în privinţa acestora.

În privinţa părţilor civile, A.R şi A.J, în calitate de părinţi ai victimei şi A.E.D în calitate de soră a victimei, instanţa constată că aceştia s-au constituit parte civilă în procesul penal cu respectarea prescripţiilor legale, sens în care va admite acţiunea civilă în anumite limite. Aşa fiind, din mijloacele de probă administrate, judecătoria constată că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale. Potrivit art.1349 Cod Civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care având discernământ şi încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Aşadar,  există o faptă ilicită (uciderea din culpă a victimei), cauzarea unui prejudiciu, respectiv un prejudiciu moral, care indiscutabil nu poate fi cuantificabil, moartea unui copil minor în vârstă de 8 ani categoric fiind de natură să aducă atingere dreptului la viaţă privată şi legătura de cauzalitate care reiese în mod neechivoc din dinamica desfăşurării faptelor materiale, dar şi vinovăţia civilă a inculpatului, ce a acţionat cu discernământ, cu forma de vinovăţie a culpei. Însă, potrivit art.1371 Cod Civil, în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. Din decelarea probatoriului administrat, instanţa  reţine că în cauză este incidentă o culpă concurentă a inculpatului şi a victimei. Prin raportul de expertiză tehnică auto necontestat de părţile civile, s-a stabilit că inculpatul  putea preveni producerea accidentului dacă dădea dovadă de atenţie şi apreciere corectă în conducere, rula cu viteză adecvată şi adaptată la condiţiile rutiere şi de trafic şi ar fi trebuit să respecte prevederile art.35, alin.1, art.48, art.49, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,art. 1 şi art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr.195/2002.Pe de altă parte, prin acelaşi raport de expertiză, s-a conchis şi că pietonul A G A putea evita accidentul dacă se angaja în traversarea carosabilului numai după o temeinică şi corespunzătoare asigurare şi numai prin loc permis şi trebuia să respecte prevederile art.35, pct.1, art.72, alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, art.1, art.167,alin.1,litera d din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002. Conform Deciziei nr.12/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dispoziţiile art. 1.371 alin. (1) din Codul civil se interpretează în sensul că autorul faptei va fi ţinut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit şi ea cu vinovăţie la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă. Făcând aplicarea acestui referenţial normativ, în vederea determinării matematice a culpei fiecăruia dintre inculpat şi victimă, instanţa apreciază incidenţa unui grad de culpă egal în sarcina ambilor actanţi, atât a inculpatului F C, cât şi a victimei A G A, aceştia încălcând norme rutiere a căror respectare ar fi putut preveni tragicul accident. În privinţa prejudiciului moral, instanţa reţine că, în genere, repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, fără distincţie, după cum prejudiciul este material sau moral. Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Este unanim acceptat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conţinut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conţinut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalităţii umane (dreptul la viaţă, la integritate fizică, la onoare şi demnitate…).Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei – aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Repararea daunelor morale este şi trebuie să fie înţeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale şi patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacţie sau uşurare, pentru suferinţele îndurate. Repararea prejudiciului moral trebuie să fie realizată printr-o compensare echitabilă, aceasta presupune că nu se poate ignora natura valorilor lezate dar nici nu se poate constitui în temei al îmbogăţirii, pentru că s-ar deturna finalitatea acordării daunelor morale, care trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral. Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare. Cu toate acestea, cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea aceloraşi raţiuni, pentru care sunt admise şi aşa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deşi nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensaţie pentru răul suferit, o anumită satisfacţie sau uşurare a suferinţelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate – deşi nici acest aspect nu este de neglijat - cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută şi acordată.

Aprecierea cuantumului daunelor morale se realizează în echitate, păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate. Fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului şi caracterul patrimonial al despăgubirii. Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde. Ea presupune o apreciere şi evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanţa are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea şi gravitatea lor şi să stabilească dacă şi în ce cuantum, o sumă de bani este potrivită pentru a repara prejudiciul moral produs. În cauză prejudiciul moral adus  părţile civile vizează cel mai important atribut uman, respectiv viaţa. Aşa fiind, ţinând cont de vârsta precoce a victimei minore,  văzând şi culpa aparţinătorilor acestuia (părinţii victimei – părţi civile) care i-au permis minorului să se joace pe marginea părţii carosabile şi au omis să-şi exercite obligaţia de supraveghere a minorului, dar mai ales analizând practica judiciară în domeniu, judecătoria apreciază că suma de 120.000  de lei  reprezintă o despăgubirea justă şi echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de către părţile civile A.R şi A.J ca urmare a decesului minorului A.G.A, sumă însă care va fi acordată proporţional cu gradul de culpă al inculpatului, respectiv 50%. În ceea ce priveşte suma solicitată de către partea civilă A.E.D, sora victimei, instanţa apreciază că suma de 40.000 de lei reprezintă o despăgubirea justă şi echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de aceasta ţinând cont şi de vârsta acesteia de 11 ani.

În conformitate cu Decizia nr. 1/2016 a Î.C.C.J. – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Astfel, judecătoria constată că la data producerii accidentului rutier, autoturismul Dacia 1307, număr de înmatriculare B55DEN era asigurat de către asigurătorul de răspundere civilă auto CARPATICA ASIG S.A, conform poliţei de asigurare de răspundere civilă auto seria RO/17/G17/HR nr.009067606, limita de despăgubire pentru vătămări corporale şi deces fiind de 5.000.000. de euro.

6.Cheltuieli judiciare

În conformitate cu art. 274 alin.1 Cod de procedură penală, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind apărătorii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare.

Astfel, instanţa îl va obliga pe inculpatul F.C la plata sumei de 2400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.276 Cod de procedură penală, şi ale art. 49 alin. 1, 50 alin. 1, 54 alin. 1 din Legea 136/1995, judecătoria va admite în parte cheltuielile judiciare solicitate de către părţile civile A R, A J şi A E D şi va obligă pe  partea responsabilă civilmente S.C. C.A S.A. S., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CITR FILIALA C. SPRL la plata către partea civilă A.J, a sumei de 1200 de lei, reprezentând contravaloare onorariu expert tehnic achitat în cursul urmăririi penale. În ceea ce priveşte aceste cheltuieli, judecătoria constată că partea civilă A J a solicitat suplimentar şi suma de 4000 de lei, reprezentând contravaloarea unei expertize psihologice extrajudiciare. Ori chiar din denumirea acestui tip de cheltuială, reiese că aceasta nu reprezintă co cheltuială făcută de parte în scopul derulării optime a procesului penal, ci poate fi cel mult un prejudiciu material cauzat părţii, care însă nu a fost solicitat a fi reparat, astfel că va fi respinsă această pretenţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

În temeiul dispoziţiilor art.396 alin.2 Cod de procedură penală, raportat la art. 375 şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală,

Condamnă pe inculpatul F.C, cunoscut cu antecedente penale, cetăţean român, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art.192, alin.2 Cod penal la pedeapsa de 3 ani de  închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. interzice inculpatului F.C ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat  pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

 În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. interzice inculpatului  F.C ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat  pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 3 ani de închisoare şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal, ce se calculează de la data rămânerii definitive a  prezentei hotărâri judecătoreşti.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. obligă pe inculpatul F.C ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen. impune inculpatului F.C să execute următoarele obligaţii: 

- să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de calificare profesională.

- să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul F.C va presta o munca neremunerata in folosul comunităţii pe o perioada de 90 zile, în una din următoarele instituţii: Biserica din satul Cojasca  sau Şcoala din satul Cojasca.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen rap la art. 404 alin. 2 Cod procedură penală  atrage atenţia inculpatului F.C asupra disp. art. 96 alin. 1 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.397 Cod de procedură penală coroborat cu art.20 şi art.25 Cod de procedură penală, văzând şi dispoziţiile art.1371 Cod Civil, admite în parte, acţiunea civilă exercitată de părţile civile A.R, A. J şi A.E.D.

În temeiul art. 49 alin. 1, 50 alin. 1, 54 alin. 1 şi 55 alin. 1 din Legea 136/1995 şi decizia nr. 1/2016 a Î.C.C.J. – Completul competent să judece recursul în interesul legii, obligă pe partea responsabilă civilmente S.C. C. A. S.A. S., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CITR FILIALA C. SPRL, cu sediul în C., judeţul C. la plata sumei de 60.000 lei reprezentând daune morale (corespunzător culpei inculpatului de 50%), în favoarea fiecăreia dintre părţile civile A.R şi A.J şi la plata sumei de 40.000 de lei reprezentând daune morale (corespunzător culpei inculpatului de 50%) în favoarea părţii civile A.E.D.

În baza art.397 Cod de procedură penală coroborat cu art.20 şi art.25 Cod de procedură penală, respinge acţiunea civilă exercitată de părţile civile D E şi D G ca nefondată.

În baza art.7, alin.1 din Legea nr.76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul F.C în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpatul F.C la plata sumei de 2400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.276 Cod de procedură penală, şi ale art. 49 alin. 1, 50 alin. 1, 54 alin. 1 din Legea 136/1995, admite în parte cheltuielile de judecată solicitate de către părţile civile A R, A J şi A E-D şi obligă pepartea responsabilă civilmente S.C. C. A. S.A. S., PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CITR FILIALA C.SPRL la plata către partea civilă A.J, a sumei de 1200 de lei, reprezentând contravaloare onorariu expert tehnic.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la de la comunicarea minutei, conform art. 410 Cod  procedură penală. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Răcari.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 19.04.2019.

JUDECĂTOR GREFIER

Red/tehnored

7 ex/ 20.05.2019