Uciderea din culpă

 Prin sentinţa penală nr.81/12.04.2011 pronunţată in dosarul nr. 2468/313/2011 al Judecătoriei Strehaia, rămasa definitivă prin decizia penală nr.1623/12.10.2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, in baza art. 178 alin. 3 Cod pen., cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod pr. Pen. si art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. I. la 2 ani închisoare. In baza art.184 alin.2, 4 c.pen. cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod pr. pen. si art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare.  In baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod pr. pen. si art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 7 luni închisoare. In baza art.33, 34 c.pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. In baza art. 71 alin. 2 Cod pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II  si lit.b) Cod penal. In baza art. 191 Cod pr. Pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat. A fost disjunsă acţiunea civilă.

In fapt, s-a reţinut ca la data 09.08.2009, în jurul orei 05:15, in timp ce conducea autoutilitara Ford cu număr de înmatriculare L-830-GOK pe raza localităţii M., jud. MH, inculpatul C. I., având o alcoolemie peste limita legală, a pătruns pe contrasens, pe banda de circulaţie a autoturismului DACIA tipul 1307 condusa de Muica Viorel, pe care a acroşat-o lateral cu partea sa stângă fata in partea lateral stânga a autoturismului Dacia iar după coliziune si-a continuat deplasarea pe aceeaşi banda-contrasens intrând in impact frontal dreapta cu partea frontal lateral dreapta a autoturismului ARO 320 condus de către J. I..

 In urma impactului, conducătorul auto J. I. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 3-4 luni de vindecare, iar ocupantul locului din dreapta, Andrei Ion-Florin, a decedat datorita hemoragiei meningo-cerebrale.

 Potrivit art. 22 al. 1 C.p.p., hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. Ca atare, instanţa urmează a verifica existenta si întinderea prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului si prejudiciu.

In cauză s-au constituit părţi civile: Spitalul Judeţean de Urgenţă Tg. Jiu, cu suma de 175 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a numitului J.I. în perioada 09.08.2009-10.08.2009; Spitalul Foişorul de Foc Bucureşti, cu suma de 16.872,85 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a numitului J. I. în perioadele 10.08.2009-24.08.2009 si 20.01.2010-27.01.2010;  J.I., cu suma de 200.000 lei daune morale, 28.300 lei cheltuieli cu spitalizarea, medicamente, alimentaţie specială, transport, plata însoţitor, renta globala de la data producerii accidentului pana la data constituirii ca parte civila, 60.000 lei pe an reprezentând venituri nerealizate, 40.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului ARO distrus in accident, 700 lei lunar prestaţie periodica tot restul vieţii; A. I., A.R, G. M., cu cate 50.000 lei daune morale si 40.000 lei cheltuieli de înmormântare şi pomeni până la un an ale defunctului A. I.F. Suma reprezentând cheltuielile de înmormântare si pomeniri a fost majorata de părţile civile la 50.000 lei, in cursul procesului fiind efectuate si pomenile de un an si jumătate si doi ani.

 Instanţa reţine că există legătura de cauzalitate intre fapta inculpatului si prejudiciul suferit de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenta Tg. Jiu si Spitalul Foişorul de Foc Bucureşti, constând in cheltuielile de spitalizare a numitului J. I. Cuantumul prejudiciilor este dovedit cu deconturi.

 De asemenea, prin săvârşirea faptei s-a produs părţilor civile A.I., A.R, G. M. atât un prejudiciu material, cât şi un prejudiciu moral, astfel că acestea sunt îndreptăţite la despăgubiri.

 Pentru evaluarea prejudiciului material, constând în cheltuielile făcute cu înmormântarea şi pomenirile ulterioare ale victimei A. I.F., au fost depuse mai multe bonuri valorice şi facturi fiscale, fiind audiaţi şi martori.

 Din declaraţiile martorilor S.I., S.I.C., instanţa reţine că victima a fost înmormântată de către părinţii săi - părţile civile A.I. si A.R.. S-au efectuat cheltuieli  cu edificarea cavoului zidit, placarea cu granit a acestuia, cumpărarea si montarea crucii de marmura, a unui acoperiş din policarbonat la mormânt, a sicriului echipat, a obiectelor de îmbrăcăminte pentru defunct, obiecte ce se dau de pomana( prosoape, vase, lenjerii) persoanelor care participa la înmormântare, a alimentelor si băuturii pentru masa comemorativa si pomenile ulterioare.

Martorii au precizat ca, potrivit obiceiului locului, la înmormântare au participat circa 700 de persoane, din care 500 au rămas si la masa comemorativa. Decesul survenind brusc, defunctul nu avea achiziţionate bunuri ce servesc înmormântării.

 Ulterior, s-au făcut pomeni la şase săptămâni, o jumătate de an, un an, un an si jumătate, ultima fiind efectuata in august 2011, la doi ani. La fiecare pomana au participat 200-250 persoane.

 Martorii au aproximat că suma totala cheltuita cu înmormântarea si pomenile ulterioare a depăşit 50.000 lei. O parte din suma a fost justificata si cu bonuri valorice şi facturi fiscale.

 Instanţa va retine contravaloarea prejudiciului material 50.000 lei, suma solicitata de către părţile civile, confirmata de către martori, si care, in aprecierea instanţei nu este exagerata, fata de numărul mare de persoane care au participat la înmormântare, pomeni si pregătirile pe care le implica astfel de evenimente.

 Cu privire la gradul de contribuţie al părţilor civile la cheltuieli, instanţa va tine seama de declaraţiile martorilor, conform cărora părinţii victimei le-au suportat si, neexistând alte indicii, va retine contribuţia lor egala. Din probe nu a reieşit că partea civilă G. M. ar fi contribuit la aceste cheltuieli.

 În ceea ce priveşte prejudiciul moral, instanţa constata că părţile civile au suferit o pierdere prin decesul neaşteptat al copilului, respectiv fratelui, de vârsta foarte tânără, suferinţa de mare intensitate si durata. Deşi nu exista criterii de evaluare a prejudiciului moral, din declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa retine ca cel mai mult a suferit mama defunctului, care a albit brusc. Nici in prezent, suferinţa acesteia nu s-a diminuat, prin prisma locului de munca, trecând zilnic prin fata cimitirului unde este înmormântat fiul. Fără a se contesta existenta prejudiciului moral pentru sora defunctului, cuantumul urmează a se stabili la o suma mai mica, ţinând cont de împrejurarea ca aceasta nu mai locuia împreună cu victima, avea întemeiată propria familie si, implicit pierderea fratelui nu a avut un impact atât de zdrobitor ca in cazul părinţilor, care ii resimt lipsa zi de zi.

 Prejudiciul este cert si nu poate fi acoperit in bani. Totuşi o asemenea pierdere nu trebuie sa constituie o modalitate de îmbogăţire pentru rudele rămase în viaţă. Pentru aceste motive, instanţa va stabili in compensare suma de 70.000 lei daune morale pentru partea civila A.R., 50.000 lei pentru A. I. si 35.000 lei pentru G. M.

 In ce priveşte partea civila J.I., prin fapta inculpatului, a suferit atât un prejudiciu moral, cat si material.

 Prejudiciul moral consta atât in suferinţa psihica data de pierderea nepotului, care, aşa cum au arătat martorii, i-a murit in braţe in acelaşi accident de circulaţie, dar si in suferinţa fizica suportata, perioada mare de timp, leziunile produse prin accident necesitând doua intervenţii chirurgicale importante, şedinţe de recuperare. Din certificatul de încadrare in grad de handicap rezulta ca partea civila are gradul II accentuat, nerevizuibil, astfel ca, si neputinţa de a se deplasa singur si de a-si efectua personal măcar activităţile in gospodărie constituie un alt motiv de suferinţă psihică pentru partea civila. Pentru aceste considerente, instanţa va stabili in compensare suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.

 In privinţa cheltuielilor cu spitalizarea, medicamente, alimentaţie speciala, transport, plata însoţitor, instanţa o apreciază in parte întemeiată. Astfel, partea civila nu a evidenţiat si nu a făcut dovada unor cheltuieli cu spitalizarea, in plus fata de cele enumerate in decontul unităţilor spitaliceşti. Partea civila nu a achitat contravaloarea spitalizării, fiind constituite părţi civile in cauza spitalele cu aceste cheltuieli. De asemenea, medicamentele si hrana necesara sunt incluse in decontul  spitalelor, partea civila nefăcând dovada necesităţii si achiziţionării unora suplimentare. Se solicita plata unui însoţitor, deşi din declaraţia martorei J. F. I., nora persoanei vătămate, reiese ca ea l-a însoţit in perioada cat a fost internat si apoi la şedinţele de recuperare, evident fără a fi plătită.

 Sunt justificate cheltuielile cu transportul la unităţile spitaliceşti. Astfel, din declaraţia martorului N. I. C. rezultă ca l-a transportat pe partea civila cu autoturismul personal, din localitatea de domiciliu la Bucureşti, cu ocazia internării pentru o intervenite chirurgicala si de încă sase ori la şedinţe de recuperare. De fiecare data, martorul făcea doua drumuri dus-întors, pentru a-l duce, iar la interval de 10-14 zile, pentru a-l întoarce. Instanţa apreciază ca suma de 400 lei pentru fiecare ocazie, incluzând combustibil, mâncarea si tariful şoferului, este rezonabila, urmând a stabili in total 2800 lei.

 Partea civila mai solicita suma de 13.300 lei, cu titlu de renta globala de la data producerii accidentului pana la data constituirii de parte civila, respectiv 700 lei/luna, întrucât beneficia de o indemnizaţie de şomaj de 430 lei lunar si presta si activităţi in gospodărie, realizând venituri suplimentar. Totodată solicita separat si suma de 60.000 lei anual, cu acelaşi titlu, suma pe care o câştiga din creşterea animalelor si valorificarea produselor. Se constata ca exista o contradicţie intre susţinerile părţii cu privire la câştigul lunar de care a fost lipsit.

 Din declaraţiile martorilor J.F.I si N.I.C., precum si din adeverinţele emise de Primăria C. reiese ca J.I. avea in proprietate in anul 2009, 1400 ovine, 33 bovine si alte animale, de care se îngrijea personal si ajutat de ciobani si membrii familiei. Martora susţine ca realiza astfel un venit anual de  70.000-80.000 lei. In anul 2010, partea civila mai figura in evidentele agricole cu 500 ovine, 6 bovine si altele, martora susţinând ca unele animale au murit (împrejurare ce nu poate fi rezultatul faptei ilicite a inculpatului), altele au fost vândute, evident preţul intrând in patrimoniul părţii civile. Astfel, nu este cert ca venitul anual al părţii s-a redus la un sfert, aşa cum susţine martora, datorita faptului ca J.I. nu s-a mai putut ocupa personal de îngrijirea animalelor. Este evident ca la un număr de 1400 ovine, nici in trecut nu se putea îngriji personal, având ciobani angajaţi. Pe de alta parte, la data producerii accidentului partea civila avea 62 de ani, aproape de vârsta pensionarii, capacitatea de munca nemaifiind oricum deplina. Concluzionând, câştigul nerealizat invocat de partea civila este apreciat de instanţă ca incert.

 Întrucât indemnizaţia de şomaj se acorda pe o perioada determinata, partea civila nefăcând dovada ce perioada ar mai fi primit ajutorul, in cazul in care nu ar fi intervenit accidentul, instanţa asimilează situaţia de fata celei a persoanei neîncadrate in munca, care si-a pierdut capacitatea de munca. Nici literatura juridica, nici practica judiciara nu au stabilit criterii concrete de evaluare a despăgubirii in acest caz, conturându-se doua direcţii: luarea in considerare a salariului minim in economia naţională sau a daunelor suferite efectiv de victima, aşa cum rezulta din împrejurările de fapt si de situaţia personala a acesteia. Cu privire la a doua modalitate de evaluare, partea civila nu a produs probe concludente. Ţinând seama ca suma lunara solicitata, 700 lei, se apropie de salariul minim pe economie in perioada respectiva, instanţa va aplica primul criteriu de evaluare a câştigului de care a fost lipsit partea civila. Aşadar, se va tine seama de salariul minim pe economie pe anii 2010-2011, de 600 lei, din care se va scădea contravaloarea pensiei de asigurări sociale, 234 lei, urmând a se stabili suma totala de 7320 lei, calculata pana la data pronunţării.

 In continuare, se va stabili pentru partea civila o prestaţie periodica de 466 lei lunar, constând in diferenţa dintre salariul minim actual, 700 lei, si pensia de asigurări sociale, 234 lei.

 La plata sumelor prezentate mai sus urmează a fi obligat inculpatul, in baza art. 998 C.civ, in vigoare la data săvârşirii faptei delictuale, alături de asiguratorul de răspundere civila BAAR, având in vedere ca suma acordata se încadrează in plafonul de despăgubiri prev. in art. 24 din Ordinul CSA nr. 20/2008 pentru anul 2009.

 Răspunderea BAAR este angajata in temeiul art. 54 din legea 136/1995, conform cărora, despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi. Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanţele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2.

 In speţă, la data producerii accidentului, autoutilitara Ford cu număr de înmatriculare L-830-GOK, condusa de către inculpat, avea asigurare de răspundere civila auto valabila la societatea Tesco Insurance din Marea Britanie. Aşa cum reiese din adresa nr. OJ 2781/12.12.2011 a BAAR, aceasta societate nu are corespondent desemnat pe teritoriul României, astfel ca, potrivit tezei finale a art. 54, persoana păgubită urmează sa-si exercite drepturile împotriva asiguratorului reprezentat prin BAAR.

 Instanţa va respinge acţiunea civila împotriva asiguratorului SC Omniasig Vienna Insurance Group SA, suc Gorj, ţinând seama de dispoziţiile art.  27 pc. 4 din Ordinul 20/2008, conform căruia asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere. Potrivit art. 29 al. 1 lit. c, răspunderea asigurătorului RCA începe din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.

 In speţă, inculpatul a încheiat o poliţă de asigurare cu SC Omniasig Vienna Insurance Group SA, suc Gorj la data de 10.07.2009, condiţie obligatorie, conform art. 481 din legea 136/1995, in vederea înscrierii in circulaţie, dar ulterior nu a obţinut autorizaţie provizorie de circulaţie si nici nu a înmatriculat vehiculul, pana la momentul accidentului, astfel încât poliţa nu era valabila.

 Ţinând seama de prevederile art. 50 din legea 136/1995 modificata, asiguratorul va fi obligat alături de inculpat si la plata cheltuielilor de judecata efectuate in proces de către partea civilă A.I., constând in onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare