Ucidere din culpa

Pe rol fiind pronunţarea cauzei penale privind pe inculpaţii:

- N.M. cu domiciliul în comuna / jud. Vaslui, CNP cercetat pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 al.1 şi 2 CP, cu aplic. art. 5 CP. şi

-L.F., cu domiciliul în comuna / jud. Vaslui, CNP  , cercetat pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 al.1 şi 2 CP, cu aplic. art. 5 CP şi art. 113 şi următ. CP.

La apelul nominal făcut  la pronunţare, lipsă fiind părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică din 17.06.2016, fiind consemnate în încheierea din acea zi ce face parte  integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanţa a amânat pronunţarea pentru termenul de astăzi.

Deliberând, instanţa dă prezenta hotărâre:

INSTANŢA:

Deliberând în cauza de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 408/P/2012 din al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huşi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor N.M., fără antecedente penale, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 192 al.1 şi 2 CP, cu aplic. art. 5 CP şi L.F., la data comiterii faptei minor în vârstă 15 de ani, fără antecedente penale, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă , faptă prev. şi ped. de art. 192 al.1 şi 2 CP cu aplic. art. 5 CP şi art. 113 şi urmat. CP,

Cauza a fost înregistrată pe rolul prezentei instanţe la data de 23.09.2015 sub numărul 1950/333/2015.

În actul de sesizare al instanţei este reţinută următoarea situaţie de fapt:

La data de 08.03.2012, ora 10.23, numitul N.M. a sesizat organele de poliţie prin apelul de urgenţă 112, cu privire la faptul că, pe DN 24 A, pe raza localităţii Berezeni, a avut loc un accident rutier soldat cu victime.

Din cercetările efectuate a rezultat faptul că, în ziua de 08.03.2012, în jurul orei 10.20, inculpatul N.M., posesor al unui permis de conducere categoriile B şi Tr., se deplasa la volanul unui autoturism marca SKODA OCTAVIA cu nr. de înmatriculare VS. , pe DN 24 A, direcţia Vetrişoaia - Fălciu.

În momentul în care inculpatul a ajuns pe raza localităţii Berezeni, în dreptul unei cişmele, din sens opus şi-a făcut apariţia inculpatul minor LF.. Acesta se deplasa pe o bicicletă şi, fără să se asigure şi fără să-i acorde prioritate autovehiculului condus de inculpatul N.M., a virat brusc la stânga.

În această situaţie, N.M., pentru a evita un impact iminent cu biciclistul, pe lângă acţionarea sistemului de frânare, a virat dreapta încercând să ocolească bicicleta prin faţa acesteia.

Inculpatul L.F. şi-a continuat însă deplasarea în viraj, intrând în culoarul de deplasare al autoturismului, fiind însă lovit cu extremitatea stângă faţă/aripa stângă faţă a autoturismului şi proiectat uşor oblic spre stânga, pe contrasens.

În momentul în care autoturismul condus de inculpatul N.M. şi-a modificat traiectoria spre dreapta, a părăsit carosabilul, a pătruns pe acostament unde se afla, în staţionare, numitul G.V. în vârstă de 82 de ani, pe care l-a lovit frontal. Corpul victimei a fost basculat pe capotă, apoi a lovit cu capul parbrizul pe care l-a spart și a fost proiectat lângă partea dreaptă a autoturismului.

În urma acestui accident, numitul G.V. a suferit leziuni traumatice ce au condus la deces, iar minorul L.F. nu a suferit leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală (autopsie) existent la dosar, ”moartea numitului G.V. a fost violentă şi s-a instalat la data de 08.03.2012. Moartea a avut drept cauză un şoc traumatic şi hemoragie, urmare a unui politraumatism cu multiple fracturi (fractură coloană vertebrală cervicală, fractură coloană vertebrală lombară, fractură ambele gambe, fracturi costale multiple, fractură de bazin, luxaţie scapulo-humerală dreaptă), infiltrate sanguine, plăgi, echimoze, excoriaţii. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu sau de corp dur, posibil în circumstanţele unui accident de trafic rutier, cu victima pieton, posibil prin mecanism de lovire, basculare, proiectare. Între politraumatism şi moarte, există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. Sângele şi urina recoltate de la cadavru, nu conţineau alcool.”

Inculpatului N.M. i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se că, la momentul producerii accidentului, nu se afla sub influenta băuturilor alcoolice.

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că accidentul s-a produs pe DN 24 A, pe raza loc. Berezeni, în intersecţia DN 24 A cu str. Morii, existentă pe partea dreaptă, fiind vorba de o intersecţie nedirijată. Sectorul de drum respectiv este în aliniament, fără declivităţi, carosabilul este asfaltat cu o lăţime de 6,4 m , iar circulaţia se desfăşoară în două sensuri, existând câte o bandă pe sens, marcajul mediu nefiind vizibil.

La data şi ora producerii accidentului carosabilul era uscat, vizibilitatea fiind specifică traficului pe timp de zi.

La faţa locului au fost identificate două urme de frânare, cea din dreapta având o lungime de 11,6 m , iar cea din stânga de 19,5 m . În apropiere se află indicatorul ”Copii”, însă accidentul a avut loc în afara zonei de acţiune a acestuia.

În vederea lămuririi împrejurărilor în care a avut loc accidentul, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, stabilindu-se următoarele : ”viteza iniţială a autoturismului condus de inculpatul N.M. a fost de circa 62 km/h, viteza de impact cu bicicleta a fost de 53 km/h, iar cu pietonul (victima), de 38 km/h.”

Inculpatul N.M. putea evita lovirea bicicletei şi implicit a pietonului, dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 42 km/h (orice valoare a vitezei sub 42 km/h, permitea oprirea autoturismului fără a lovi bicicleta şi pietonul), iar dacă ar fi circulat cu o viteză de cel mult 52 km/h, deşi nu ar fi evitat contactul cu biciclistul , putea evita lovirea pietonului.

Rezultă că, la o viteză de 50 km/h, viteza legală a deplasării pe raza unei localităţi, inculpatul N.M. ar fi putut evita lovirea victimei G.V.. Pe de altă parte, inculpatul L.F., putea preveni producerea accidentului dacă, nu ar fi efectuat virajul la stânga fără să se asigure şi să acorde prioritate de trecere autoturismului.

Expertul conchide că numitul G.V. nu putea evita sau preveni accidentul, întrucât se afla în afara părţii carosabile, iar cauza determinantă a producerii acestuia a constituit-o virajul la stânga a minorului L.F., cu nerespectarea regulilor de asigurare şi prioritate şi cauza favorizantă a reprezentat-o depăşirea vitezei maxim legale, din partea numitului N.M.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu sunt menţionate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor, raport de expertiză medico-legală, raport de expertiză criminalistică, alte acte.

În cursul judecăţii, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ambii inculpați s-au prezentat în faţa instanţei şi au declarat, în prezenţa apărătorului ales și al reprezentatului legal în cazul inculpatului L.F., că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 375 din Codul de procedură penală privind procedura în cazul recunoaşterii învinuirii. Inculpații au recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei, exprimându-şi acordul ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Cererea formulată în temeiul art. 375 Cod procedură penală a fost încuviinţată de instanţă, după ce a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor.

Instanța a audiat, la termenul din data de 06.05.2016, doi martori pentru dovedirea laturii civile a cauzei, G.L.și P.I., propuși de părțile civile.

La dosar a fost depus referatul de evaluare a minorului L.F., întocmit de Serviciul de Probațiune Vaslui la data de 11.02.2016.

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpați în condițiile 396 alin. 10 Cod procedură penală.

S-a stabilit prin probele administrate că, la data de 08.03.2012, în jurul orei 10.20, inculpatul N.M. se deplasa la volanul unui autoturism marca SKODA OCTAVIA cu nr. de înmatriculare VS. , pe DN 24 A, direcţia Vetrişoaia - Fălciu.

În momentul în care inculpatul a ajuns pe raza localităţii Berezeni, în dreptul unei cişmele, din sens opus şi-a făcut apariţia inculpatul minor L.F., care se deplasa pe o bicicletă şi, care, fără să se asigure şi fără să-i acorde prioritate autovehiculului condus de inculpatul N.M., a virat brusc la stânga.

În această situaţie, N.M., pentru a evita un impact iminent cu biciclistul, pe lângă acţionarea sistemului de frânare, a virat dreapta încercând să ocolească bicicleta prin faţa acesteia.

Inculpatul L.F. şi-a continuat însă deplasarea în viraj, intrând în culoarul de deplasare al autoturismului, fiind însă lovit cu extremitatea stângă faţă/aripa stângă faţă a autoturismului şi proiectat uşor oblic spre stânga, pe contrasens.

În momentul în care autoturismul condus de inculpatul N.M. şi-a modificat traiectoria spre dreapta, a părăsit carosabilul, a pătruns pe acostament unde se afla, în staţionare, numitul G.V. în vârstă de 82 de ani, pe care l-a lovit frontal. Corpul victimei a fost basculat pe capotă, apoi a lovit cu capul parbrizul pe care l-a spart și a fost proiectat lângă partea dreaptă a autoturismului.

În urma acestui accident, numitul G.V. a suferit leziuni traumatice ce au condus la deces, iar minorul L.F. nu a suferit leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 84/N din 10.03.2012 rezultă că: ”moartea numitului G.V. a fost violentă şi s-a instalat la data de 08.03.2012. Moartea a avut drept cauză un şoc traumatic şi hemoragie, urmare a unui politraumatism cu multiple fracturi (fractură coloană vertebrală cervicală, fractură coloană vertebrală lombară, fractură ambele gambe, fracturi costale multiple, fractură de bazin, luxaţie scapulo-humerală dreaptă), infiltrate sanguine, plăgi, echimoze, excoriaţii. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu sau de corp dur, posibil în circumstanţele unui accident de trafic rutier, cu victima pieton, posibil prin mecanism de lovire, basculare, proiectare. Între politraumatism şi moarte, există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată. Sângele şi urina recoltate de la cadavru, nu conţineau alcool.”

Dinamica producerii accidentului este explicată prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 129/17.07.2015 întocmit de I.N.E.C. Iaşi. Astfel, s-au stabilit în esenţă următoarele:

1. Viteza iniţială a autoturismului condus de inculpatul N.M. a fost de circa 62 km/h, viteza de impact cu bicicleta a fost de 53 km/h, iar cu pietonul (victima), de 38 km/h.

2. Inculpatul N.M. putea evita lovirea bicicletei şi implicit a pietonului, dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 42 km/h (orice valoare a vitezei sub 42 km/h, permitea oprirea autoturismului fără a lovi bicicleta şi pietonul), iar dacă ar fi circulat cu o viteză de cel mult 52 km/h, deşi nu ar fi evitat contactul cu biciclistul , putea evita lovirea pietonului.

3. La o viteză de 50 km/h, viteza legală a deplasării pe raza unei localităţi, inculpatul N.M. ar fi putut evita lovirea victimei G.V..

4. Inculpatul L.F. putea preveni producerea accidentului dacă nu ar fi efectuat virajul la stânga fără să se asigure şi să acorde prioritate de trecere autoturismului.

5. Numitul G.V. nu putea evita sau preveni accidentul, întrucât se afla în afara părţii carosabile.

6. Cauza determinantă a producerii accidentului a constituit - o virajul la stânga a minorului L.F., cu nerespectarea regulilor de asigurare şi prioritate, iar cauza favorizantă a reprezentat-o depăşirea vitezei maxim legale din partea numitului N.M.

Din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 375/A emis la data de 12.03.2012 de Serviciul Județean de Medicină Legală Vaslui rezultă că inculpatul N.M. avea, la data și la ora producerii accidentului, alcoolemia zero.

Aceste probe se coroborează cu declarațiile inculpaților, cu cea a martorului M.M.,, cu procesul – verbal de constatare a infracţiunii și cu planșele foto aflate la dosar.

Probele administrate în cauză se coroborează în privinţa tuturor elementelor, conducând, dincolo de orice dubiu, la concluzia existenţei faptei şi a comiterii acesteia de către inculpați cu vinovăţia cerută de lege.

În drept, faptele inculpaţilor N.M. şi L.F., care la data de 08.03.2012, în jurul orei 10,20, în timp ce se deplasau pe DN 24 A, pe raza loc. Berezeni, primul la volanul autoturismului SKODA OCTAVIA cu nr. VS. , iar al doilea pe o bicicletă, au provocat un accident de circulaţie în urma căruia numitul G.V. a decedat, întrunesc, sub imperiul legii în vigoare la momentul săvârşirii, elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1,2 Cod penal anterior, vinovăţia acestora fiind culpa cu prevedere prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal anterior.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii, elementul material al infracţiunii este întrunit: autoturismul SKODA OCTAVIA cu nr. VS. , cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi a măsurilor de prevedere, a accidentat mortal pe numitul G.V..

Astfel, inculpatul LUPU FĂNICĂ a încălcat următoarele dispoziţii legale din legislaţia rutieră:

-art. 35 din OUG 195/2002, potrivit căruia ”participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună fn pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private.”

-art. 54 din OUG 195/2002, potrivit căruia ”conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers, de ieşire dintr-un rând de vehicule staţionate sau de intrare într-un asemenea rând , de trecere pe o altă bandă de circulaţie sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele, este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau să pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic”.

Inculpatul N.M. a nesocotit următoarele reguli de circulaţie:

-art. 48 din OUG 195/2002 care prevede: ”conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.”

-art. 121 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, potrivit căruia ”conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”

-art. 123 din acelaşi act normativ, anume ”conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depăşească 30 km/h în localităţi sau 50 km/h, în afara localităţilor în următoarele situaţii: la trecerea prin intersecţiile cu circulaţie nedirijată.”

Conform Raportului de expertiză criminalistică nr. 129/17.07.2015 întocmit de I.N.E.C. Iaşi, accidentul s-a produs în localitate, într-o intersecție nedirijată, la acel moment neexistând indicatoare de acordare a priorității, prin urmare viteza legală era de cel mult 30 km/h, iar autoturismul condus de inculpatul N.M. avea o viteză inițială de 62 km/h.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în moartea victimei. Existenţa raportului de cauzalitate între fapta comisă şi urmarea socialmente periculoasă este dovedită de probatoriul administrat în cauză.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpații au avut reprezentarea faptului că prin nerespectarea dispozițiilor legale menționate mai sus, există pericolul producerii unui accident de circulaţie cu consecinţa decesului unei persoane, însă au apreciat fără temei că acest rezultat nu se va produce, acţionând cu forma de vinovăţie prevăzută în art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a din Cod penal anterior întrucât rezultatul faptei a fost prevăzut, însă nu a fost acceptat de aceștia.

Sancţiunea aplicabilă este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Sub imperiul Noului Cod penal, faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 din Noul Cod penal, vinovăţia acestora fiind culpa cu prevedere prevăzută de art. 16 alin. 4 lit. a din Noul Cod penal.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii nu s-a modificat în Noul Cod penal, precizările anterioare fiind valabile.

Sancţiunea aplicabilă este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Comparând tratamentul sancţionator specific pentru fiecare infracţiune în parte, instanţa constată că in abstracto legea nouă este una mai favorabilă faţă de neaplicarea pedepselor accesorii raportat la dispoziţiile art. 65 din Noul Cod penal. De asemenea, Noul Cod penal prevede o nouă instituţie - amânarea aplicării pedepsei, instituţie fără echivalent în Codul penal anterior, mai favorabilă prin faptul că inculpatul N.M. nu va mai suporta o condamnare și pentru inculpatul L.F. pentru că prevede nu mai prevede în cazul minorilor aplicarea unei pedepse.

In concreto, faţă de gravitatea infracţiunilor săvârşite, instanţa apreciază că se impune condamnarea inculpatului N.M. la o pedeapsă cu închisoarea, amânarea aplicării pedepsei fiind insuficientă pentru realizarea scopului sancţiunii, raportat la consecinţele infracțiunii. Instanţa apreciază că nu este necesară însă executarea pedepsei în regim de detenţie. Singura posibilitate de suspendare a executării pedepsei sub imperiul Noului Cod penal este cea a suspendării sub supraveghere, care presupune condiţii mai grele decât cele stabilite de art. 81 Cod penal anterior. Se poate constata aşadar că legea anterioară este una mai favorabilă pentru inculpatul N.M. întrucât aceasta prevedea posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei, prin urmare, în cazul său, instanța va aplica prevederile legii anterioare. În ceea ce îl privește pe Lupu Fănică, acesta fiind minor la data săvârșirii faptei, i se vor aplica dispozițiile legii penale noi, care îi sunt mai favorabile în privința obligativității aplicării unei măsuri educative și nu a unei pedepse.

Constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracţiuni, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi au fost săvârşite de către inculpați cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea inculpatului N.M. și aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate inculpatului L.F., pentru săvârşirea infracţiunilor astfel cum au fost acestea reţinute în sarcina lor.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării însocietate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului major vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 74 din Noul Cod penal prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduitadupă săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Faţă de împrejurarea că inculpații au solicitat să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 375, art. 377 Cod procedură penală, judecata în cazul recunoaşterii învinuirii, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care prevăd că limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii şi 1/4 în cazul amenzii. De asemenea, conform modificărilor aduse art. 396 alin. 10 Cod procedură penală prin O.U.G. nr. 18/2016, procedura simplificată se aplică și minorului care recunoaște integral faptele reținute în sarcina sa, aceasta producând efecte atât la alegerea măsurii educative aplicabile, cât și asupra limitelor acesteia, care vor fi reduse cu 1/3.

Instanţa reţine pericolul social concret al infracţiunii, care este unul ridicat raportat la consecinţele săvârşirii faptelor, circumstanţele reale în care au fost săvârşite, astfel cum au fost reţinute, atenuat de lipsa antecedentelor penale, de atitudinea de recunoaştere manifestată în cursul urmăririi penale și de vârsta inculpatului L.F.. Instanţa are în vedere culpa concurentă a celor doi inculpați la producerea rezultatului socialmente periculos, reţinând o culpă de 30% în sarcina inculpatului N.M. şi de 70% în sarcina inculpatului L.F.. Ambii inculpați au ignorat obligaţiile adaptării unei conduite preventive, prin încălcarea normelor rutiere, însă, astfel cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică, cauza determinantă a producerii accidentului a constituit-o virajul la stânga a minorului L.F. cu nerespectarea regulilor de asigurare şi prioritate, iar cauza favorizantă a reprezentat-o depăşirea vitezei maxim legale din partea numitului N.M..

Instanţa reţine că inculpatul N.M. nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat constant în faţa autorităţilor pe parcursul soluţionării cauzei, a manifestat o conduită sinceră de recunoaştere şi regret a faptei comise, are o conduită foarte bună în societate, aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar. Având în vedere aceste circumstanţe, va stabili o pedeapsă cu suspendare condiţionată, context în care instanţa apreciază că nu se impune dubla valorificare prin reţinerea de circumstanţe atenuante.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute de instanţă, instanţa va stabili în sarcina inculpatului N.M. o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1,2 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală şi art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal.

Având în vedere circumstanţele personale şi reale reţinute, instanţa apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenţie. În acest context, raportat la dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 şi instituţiile legale incidente reglementate de cele două legi penale succesive, identifică drept lege penală mai favorabilă Codul penal anterior.

În opinia instanţei, condamnarea inculpatului este de natură să atragă atenţia asupra importanţei respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni (care ar atrage incidenţa art. 83 Cod penal în sensul revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpat, instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei asigurând eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În consecinţă, în baza art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, instanţa dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate. În temeiul art. 82 Cod penal anterior, va fixa termen de încercare pe o durată de 3 ani şi 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 şi art. 84 Cod penal anterior cu privire la cazurile care atrag revocarea suspendării condiționate și consecinţele acesteia.

În baza art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008, instanţa va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul N.M., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi în baza art.5 din aceeaşi lege va informa inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de date Genetice Judiciare, a profilului genetic.

În ceea ce îl privește pe inculpatul minor L.F., din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta nu are antecedente penale, iar din referartul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Vaslui rezultă că acesta este angajat începând cu luna martie 2015 la S.C. Real Stoc S.R.L. din mun. București ca muncitor necalificat, locuind fără forme legale în sectorul 2, fiind preocupat de obținerea într-un mod dezirabil a resurselor financiare. Atât inculpatul cât și familia sa au fost foarte afectați de accident și de moartea victimei, tatăl inculpatului decedând în urma stresului provocat de o eventuală condamnare a fiului său.

Pentru aceste motive, instanța consideră că aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate este suficientă pentru prevenirea săvârșirii pe viitor de noi infracțiuni și, în consecință, în baza art. 113 alin. 2, art. 114 și art. 118 C.pen., va aplica inculpatului L.F. măsura educativă a supravegherii pe o durată de 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și 396 alin.10 Cod procedură penală şi art. 5 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 121 alin. 1 lit. a și e C.pen. va obliga pe inculpatul L.F., ca, pe durata executării măsurii educative a supravegherii, să respecte următoarele obligații:

a) Să urmeze un curs de pregătire școlară sau de formare profesională stabilit de Serviciul de Probațiune București, având în vedere că acesta nu a absolvit decât 8 clase gimnaziale;

b)Să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta.

Conform art. 121 alin. 3 C.pen., supravegherea respectării acestor obligații de către inculpat se va realiza de către Serviciul de Probațiune București, întrucât din referatul de evaluare rezultă că inculpatul locuiește în fapt și are locul de muncă în mun. București.

În privinţa laturii civile, instanța constată că s-au constituit părți civile, în termenul legal, G.R., în calitate de soție supraviețuitoare, M.M., G.I., P.R., în calitate de fii ai persoanei decedate și SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN VASLUI. Instanța a audiat doi martori propuși de părțile civile și anume pe G.L.și P.I.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România cu modificările şi completările ulterioare, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule; art. 54 alin. 1, din acelaşi act normativ, prevede că drepturile persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, iar art. 55 alin. 1 prevede că despăgubirile de plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

Dispoziţiile art. 55 alin. 3 din legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România cu modificările şi completările ulterioare reglementează faptul că despăgubirile se plătesc chiar asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit art. 58 din acelaşi act normativ.

Aşadar, potrivit art. 49 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România cu modificările şicompletările ulterioare, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil”, fără a distinge cu privire la natura prejudiciilor produse (despăgubiri materiale sau daune morale, iar în cazul despăgubirilor materiale fără a distinge între sume globale şi prestaţii periodice.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 50 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România cu modificările şi completările ulterioare,  potrivit cărora despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri”. Mai mult, conform art. 54 din aceeaşi lege, despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente devehicule se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă în limitele obligaţiei acestuia.

Din interpretarea coroborată a art. 50 şi 54 din Legea 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România cu modificările şi completările ulterioare,  rezultă că asigurătorul de răspundere civilă va acorda persoanelor prejudiciate despăgubiri, noţiune care include atât dezdăunările, precum şi cheltuielile de judecată, făcute de persoanele păgubite prin vătămare corporală sau deces.

Acţiunea civilă, alăturată celei penale, îşi are izvorul juridic în dispoziţiile art. 1349, art. 1381, art. 1386, art.1391 alin. 2 Cod civil, şi, prin urmare, este necesar să se verifice existenţa condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Potrivit dispoziţiilor art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum şi de ruina edificiului.

Dreptul la reparaţie se întemeiază pe art. 1381 Cod civil, iar formele reparaţiei sunt reglementate de art. 1386 Cod civil.

Potrivit art.1391 alin. 2 Cod civil, instanţa judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.

Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiţii şi anume: existenţa unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, se cer îndeplinite următoarele condiţii: să fie cert şi să nu fi fost reparat încă.

Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur, atât în privinţa existenţeicât şi în privinţa posibilităţii de evaluare.

Instanţa are în vedere că decesul victimei a fost de natură a crea un prejudiciu material celor apropiaţi ca urmare a cheltuielilor efectuate cu înhumarea şi respectarea obiceiurilor creştineşti, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați de instanță, însă nu trebuie să ducă la o îmbogăţire fără just temei ca urmare a acordării acestora.

Cu privire la daunele morale, instanţa apreciază, fără îndoială, că dispariţia în condiţii tragice a unui membru al familiei (soț, respective tată) a produs părţilor civile o traumă psihică greu de depăşit, fapt confirmat de către martori, dar care rezultă şi din însăşi urmarea produsă de fapta culpabilă a inculpaților.

La stabilirea daunelor morale instanţa va avea în vedere însă ca sumele de bani ce se vor acorda părţilor civile să aibă efecte compensatorii, să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii faptei şi nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, sumele ce vor fi stabilite fiind menite să nu realizeze o îmbogăţire fără just temei a părţilor civile, ci o dezdăunare echitabilă pentru suferinţa încercată.

Instanţa apreciază că părţile civile sunt îndreptăţite la acordarea de despăgubiri reprezentând daune morale, acestea având un caracter pur afectiv, prejudiciul astfel cauzat vizând afectarea relaţiilor bazate pe legături sufleteşti, legături care sunt specifice vieţii de familie.

Potrivit jurisprudenţei CEDO, la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecăţii, avându-se în vedere părţile, calitatea lor, precum şi urmările produse. Aşadar, încălcarea acestor valori generează dreptul şi obligaţia la repararea consecinţelor şi, chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conţinut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenţei în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori, manifestate concret, permit aprecierea intensităţii şi gravităţii lor în raport de toate împrejurările cauzei.

Prin urmare, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv de o repunere în situaţia anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, daunele morale având doar menirea de a uşura suferinţele părţilor civile, cauzate de pierderea într-un moment total neaşteptat a unei fiinţe dragi.

Instanţa arată că nu poate fi negat rezultatul dăunător direct, de natură morală, al infracţiunii asupra părţilor civile cărora le-au fost aduse în mod real vătămări asupra valorilor şi drepturilor nepatrimoniale.

Întregul material probator administrat în cauză a demonstrat existenţa faptelor ilicite săvârşite de inculpați, a prejudiciului nepatrimonial produs constând în suferinţele psihice apărute ca urmare a decesului soțului, respectiv tatălui, survenit în urma accidentului de circulaţie, legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, precum şi vinovăţia inculpaților în forma culpei.

Suferinţa acestora nu poate fi măsurată şi nici evaluată în bani, însă este cert că aceştia au rămas profund îndureraţi şi că nu vor putea fi nicicum consolaţi de pierderea suferită.

Conform Deciziei ÎCCJ (Complet RIL) nr. 1/2016, ” În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.”

 La dosar au fost depuse înscrisuri care atestă încheierea unei înțelegeri între părțile civile G.R., M.M. și P.I. și partea responsabilă civilmente (S.C. OMNIASIG – VIG S.A., conform deciziei de mai sus) în ceea ce privește despăgubirile ce urmează a fi acordate acestora, în cuantum de 36.250 de lei pentru fiecare, reprezentând daune materiale și morale. Instanța consideră aceste sume justificate și proporționale cu prejudiciul material și moral efectiv suferit și nu duc la o îmbogățire fără just temei a părților civile.

În consecință, instanța va lua act de înțelegerea părților și, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 1349, art. 1381, art. 1386, art.1391 alin. 2 Cod civil, art. 49, 50, 54 şi 55 din Legea nr. 136/1995, coroborat cu art. 24 alin. 3 şi art. 49 din Ordinul nr. 14/29.11.2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, va admite acţiunile civile formulate de către părţile civile G.R., M.M., P.I. și va obliga persoana responsabilă civilmente S.C. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S. A. la plata către fiecare parte civilă a sumei de 36.250 lei, în total suma de 145.000 de lei, cu titlu de daune materiale și morale.

În ceea ce o privește pe partea civilă SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN VASLUI, acesta a depus în dovedirea pretențiilor sale decontul privind cheltuielile aferente deplasării echipajului medical în vederea transportului persoanei vătămate G.V. și costul asistenței medicale acordate acestuia, în cuantum de 582,10 lei.

Prin urmare, în  baza art. 397 alin. 1 C. pr. penală şi art. 25 alin. 1 C. pr. penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, instanța va admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN VASLUI şi va obliga partea responsabilă civilmente S.C. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S. A. să achite acesteia suma de 582,10 lei, reprezentând cheltuielile aferente deplasării echipajului medical în vederea transportului persoanei vătămate G.V. și costul asistenței medicale acordate acestuia.

În baza art. 274 alin. 2 C. pr. penală, va obliga pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (300 de lei în cursul urmăririi penale și 300 de lei în cursul judecății).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

 În temeiul art. 386 alin. 1 C.,proc.pen. şi art. 5 alin. 1 Cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul N.M. din infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și 396 alin.10 Cod procedură penală în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 375 și 396 alin.10 Cod procedură penală.

1. În baza art. 396 alin. 1 și 2 C.proc. pen. condamnă pe inculpatul N.M. cu domiciliul în sat / com. jud. Vaslui, la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 375 și 396 alin.10 Cod procedură penală şi art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal.

În temeiul art. 81 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

În temeiul art. 82 Cod penal anterior, fixează termen de încercare pe o durată de 3 ani şi 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 şi art. 84 Cod penal anterior, cu privire la cazurile în care se poate dispune revocarea suspendării condiționate şi consecinţele acesteia.

În baza art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul N.M., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi în baza art.5 din aceeaşi lege va informa inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de date Genetice Judiciare, a profilului genetic.

2. În baza art. 113 alin. 2, art. 114 și art. 118 C.pen. aplică inculpatului L.F., fiul lui cu domiciliul în sat / jud. Vaslui și reședința în mun. București, str. /CNP:  , măsura educativă a supravegherii pe o durată de 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și 396 alin.10 Cod procedură penală şi art. 5 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 121 alin. 1 lit. a și e C.pen. obligă pe inculpatul L.F., ca, pe durata executării măsurii educative a supravegherii, să respecte următoarele obligații:

a)Să urmeze un curs de pregătire școlară sau de formare profesională stabilit de Serviciul de Probațiune București;

b)Să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta.

Conform art. 121 alin. 3 C.pen., supravegherea respectării acestor obligații de către inculpat se va realiza de către Serviciul de Probațiune București.

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 1349, art. 1381, art. 1386, art.1391 alin. 2 Cod civil, art. 49, 50, 54 şi 55 din Legea nr. 136/1995, coroborat cu art. 24 alin. 3 şi art. 49 din Ordinul nr. 14/29.11.2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, admite acţiunile civile formulate de către părţile civile G.R., cu domiciliul în sat / jud. Vaslui, CNP:  , M.M., domiciliată în mun. Galați, /, jud. Galați, CNP:  4, P.L., domiciliată în mun. Constanța, str. / jud. Constanța, CNP: și G.I.,, domiciliat în mun. Constanța, str. /jud. Constanța, CNP:

Obligă persoana responsabilă civilmente S.C. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S. A., cu sediul în Bucureşti, Bd. Aviatorilor nr. 28, bl. Corp B, sector 1, Bucureşti, la plata către fiecare parte civilă a sumei de 36.250 lei, în total suma de 145.000 de lei, cu titlu de daune materiale și morale, conform înțelegerii părților.

 În  baza art. 397 alin. 1 C. pr. penală şi art. 25 alin. 1 C. pr. penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN VASLUI, cu sediul în mun. Vaslui, str. Tipografiei nr. 1, jud. Vaslui şi obligă persoana responsabilă civilmente S.C. OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP S. A. să achite acesteia suma de 582,10 lei, reprezentând cheltuielile aferente deplasării echipajului medical în vederea transportului persoanei vătămate Gaiță Vasile și costul asistenței medicale acordate acestuia.

În baza art. 274 alin. 2 C. pr. penală, obligă pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (300 de lei în cursul urmăririi penale și 300 de lei în cursul judecății).

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30.06.2016.

Domenii speta

Spete similare