Ucidere din culpă. Culpă fără prevedere. Proporția culpei inculpatului în producerea accidentului și a consecințelor acestuia. Reţinerea unei culpe și în sarcina victimei. Legătura de cauzalitate

DREPT PENAL

Ucidere din culpă. Culpă fără prevedere. Proporția culpei inculpatului în producerea accidentului și a consecințelor acestuia. Reţinerea unei culpe și în sarcina victimei. Legătura de cauzalitate (teoria imputabilităţii obiective și teoria echivalenţei condiţiilor). Reaprecierea daunelor morale astfel încât acordarea de daune civile să nu constituie o manieră de îmbogăţire fără justă cauză

- art. 192 alin. (1) şi (2) Cod penal

- art. 16 alin. (1) lit. a) şi d) Cod procedură penală

- art. 16 alin. (4) lit. b), art. 74 și art. 91 Cod penal

Potrivit raportului de autopsie medico-legală, moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute apărută în evoluţia electrocutării, resuscitată, complicată cu encefalopatie bioxică şi bronhopneumonie.

Din declaraţiile inculpatului rezultă că acesta cunoştea faptul că nu se poate apropia cu braţul autopompei la o distanţă mai mică de un metru în cazul unor fire de la instalaţiile de joasă tensiune şi o distanţă mai mică de 6 metri în cazul în care instalaţia este de înaltă tensiune. Persoanele prezente la faţa locului au fost informate cu privire la caracteristicile liniei, aceasta fiind o linie electrică aeriană de 20 kv.

Curtea a apreciat că fapta inculpatului (I) care, în calitate de mecanic pompă autobetonieră, în timp ce se efectua operaţia de turnare a betonului în cofrajul fundaţiei capelei, a manevrat cu ajutorul telecomenzii braţul betonierei la o distanţă de aproximativ un metru faţă de conductorul electric al liniei aeriene aflate sub tensiune, ceea ce a determinat în momentul în care a pornit pompa care face să circule betonul balansarea braţului şi, în acelaşi timp, formarea unui arc electric care a provocat electrocutarea victimei (V), care dirija cu braţele tubul flexibil, electrocutare care a condus în final la decesul victimei este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) Cod penal.

Curtea a apreciat că apărarea inculpatului prin care se invocă impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) şi d) Cod procedură penală nu este întemeiată. În ceea ce priveşte impedimentul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, norma de procedură are în vedere inexistenţa unei fapte în materialitatea ei. Dar norma nu presupune inexistenţa niciunui element de fapt, respectiv cazul nu este incident doar atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, ci se referă la inexistenţa faptei pe care, în norma de incriminare, o descrie elementul material (verbum regens). Cazul de împiedicare rămâne incident şi când există o anume conduită, dar ea nu este cea prevăzută ca element material al infracţiunii. Or, din probele administrate în cauză a rezultat dincolo de orice dubiu rezonabil existenţa unei fapte materiale a inculpatului în urma cărei a rezultat decesul victimei.

Referitor la forma de vinovăţie prevăzută de lege, obligaţia de prevedere este expresia unei obligaţii generale de diligenţă. În principiu, obligația de prevedere nu se stabilește prin raportare la date personale ale făptuitorului, ci la criterii obiective, aplicabile oricărui profesionist, prin raportare la atitudinea pe care ar fi adoptat-o într-o situație dată și în circumstanțe similare un alt mecanic pompă autobetonieră, de aceeași formație profesională – așadar, după etalonul abstract al profesionistului.

Nici cererea subsidiară de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală raportat la art. 30 alin. (1) şi (2) Cod penal nu este întemeiată, din probele administrate în cauză rezultând, că inculpatul nu a solicitat relaţii de la victimă şi de la celelalte două persoane aflate pe şantier cu privire la tipul reţelei şi la alimentarea acesteia cu curent electric. În aceste condiţii, nu se poate susţine că inculpatul a cunoscut greşit realitatea, fiind, în fapt, în prezenţa unei erori culpabile. Inculpatul nu a făcut minime demersuri pentru a verifica care este în realitate tipul reţelei electrice şi dacă aceasta este sau nu alimentată cu curent electric, rezumându-se la a face presupuneri. Or, în această situaţie dubitativă, în care nu se poate să nu fi avut reprezentarea faptului că era posibil ca linia electrică aeriană să fie de înaltă tensiune şi să fie alimentată cu curent electric, era necesar ca inculpatul să acţioneze cu respectarea măsurilor de prevedere pentru exercitarea meseriei sale.

În consecinţă, Curtea consideră că nu se putea reţine că inculpatul a acţionat sub imperiul unei erori de fapt, ci că a comis fapta în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (4) lit. b) Cod penal, neprevăzând rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă (culpă fără prevedere), apărarea acestuia fiind neîntemeiată sub acest aspect.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa ca urmare a faptului că nu există o legătură de cauzalitate directă între comportamentul său şi urmarea imediată, respectiv că aceasta ar fi fost determinată exclusiv prin fapta proprie a victimei este neîntemeiată, în cauză fiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta inculpatului şi urmarea imediată.

Faţă de culpa concurentă a victimei, curtea a apreciat că daunele morale solicitate de partea civilă se impune a fi cenzurate sub aspectul cuantumului, astfel încât acordarea de daune civile să nu constituie o manieră de îmbogăţire fără justă cauză.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 30/A din 25 ianuarie 2022

Prin Sentinţa penală nr. (...) din 02 august 2021, Judecătoria (L4), în baza art. 192 alin. (1) și (2) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul (I) pentru săvârşirea infracţiuni de ucidere din culpă la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune (...), la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal i s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei loc. (L1) sau în cadrul Primăriei loc. (L2), pe o perioadă de 60 zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. (1) Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) Cod penal să fie comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul (...).

În baza art. 94 alin. (2) Cod penal, s-a dispus ca supravegherea executării obligaţiei prevăzute în art. 93 alin. (3) Cod penal să se facă de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul (...).

În baza 404 alin. (2) Cod procedură penală raportat la art. 91 alin. (4) Cod penal, i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal în sensul revocării suspendării sub supraveghere pentru nerespectarea, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiilor impuse sau stabilite de lege precum şi în cazul săvârşirii de infracţiuni, toate în termenul de supraveghere.

În baza art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de mostre biologice de la inculpatul (I) în vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J.

În baza art. 397 alin. (1) Cod procedură penală raportat la art. 19, art. 25 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 şi urm. Cod civil, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă (Pc) şi a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 şi urm Cod civil, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă (L3) şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 19.438,50 lei cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală aferentă de la data pronunţării hotărârii până la data plăţii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) Cod procedură penală cu referire la art. 398 Cod procedură penală şi art. 276 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală s-a admis în parte cererea formulată de către partea civilă (Pc) şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cadrul procesului penal conform chitanțelor depuse în probațiune.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) Cod procedură penală cu referire la art. 398 Cod procedură penală şi art. 276 alin. (6) Cod procedură penală, raportat la art. 451 alin. (1) Cod procedură civilă şi art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, s-a admis cererea formulată de societatea (S1) SRL și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cadrul procesului penal conform înscrisurilor depuse în probațiune.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2020 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. (820 lei din cursul urmăririi penale şi 1200 lei din cursul judecăţii).

În considerentele sentinței atacate prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în data de 21.07.2016, în jurul orei 17:00, inculpatul (I), în calitate de mecanic motopompă în cadrul societății (S1) SRL, a manevrat braţul betonierei cu numărul de înmatriculare (...) cu încălcarea măsurilor de prevedere pentru exerciţiul meseriei, cauzând moartea numitului (V) care dirija cu braţele sale tubul flexibil al motopompei.

Astfel, s-a constatat că inculpatul a poziționat brațul metalic mobil al autopompei pentru turnat beton în apropierea liniei electrice aeriene de 20 kv și, utilizând telecomanda cu unde radio, a manevrat și a poziționat brațul metalic al autopompei la o distanță de aproximativ 1 metru față de linia aeriană aflată sub tensiune – distanță necorespunzătoare potrivit cerințelor producătorului utilajului – iar când s-a pornit pompa care face să circule betonul prin conductele pompei fixate de braţul metalic, s-a produs balansul și în același timp și arcul electric dintre un conductor al liniei electrice aeriene și brațul metalic; arc care a generat electrocutarea victimei care manevra cu mâinile tubulatura flexibilă a autopompei.

S-a reţinut că victima efectua lucrări din proprie inițiativă, în timpul său liber și deși nu a fost desemnată să efectueze ghidarea tubului flexibil al autospecialei, s-a oferit să facă acest lucru. Mai mult, s-a arătat că victima a ignorat necesitatea utilizării echipamentului individual de protecție necesar la utilizarea autopompei deși avea cunoștințe în domeniul construcțiilor.

În ceea ce privește proporția culpei inculpatului în producerea accidentului și a consecințelor acestuia, raportat la lipsa echipamentului de protecție a victimei, instanţa de fond a considerat că se impune reţinerea unei culpe și în sarcina victimei, constatând însă că aceasta nu are niciun fel de relevanță din punct de vedere al răspunderii penale a inculpatului, fiind însă avută în vedere la soluţionarea laturii civile.

La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 74 Cod penal, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (pe fondul neatenţiei, a manipulat defectuos brațul motopompei care se afla în apropierea rețelei aeriene electrice ceea ce a generat un arc electric), mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (grad ridicat de pericol social – suprimarea vieţii unei persoane), natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii (decesul victimei), motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (nu există), natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului (din fişa de cazier rezultă că nu a avut anterior contact cu legea penală), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (cooperantă), respectiv nivelul de educaţie – 8 clase, vârsta, starea de sănătate şi situaţia familială şi socială a acestuia (căsătorit, integrat social cu domiciliul stabilit pe raza com. (L1).

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de art. 91 Cod penal, s-a reţinut că inculpatul este o persoană în vârstă de 56 de ani, implicat pentru prima dată într-un proces penal, neavând deci anterior vreun contact cu legea penală, care a conştientizat fără vreun dubiu gravitatea faptei săvârşite, este integrat în societate, cu locuinţă stabilă.

În privinţa laturii civile instanța de fond a apreciat culpa inculpatului (I) la un procent de 60% (manipulare defectuoasă a brațului motopompei care a generat arcul electric și în final electrocutarea victimei), iar culpa victimei la un procent de 40%.

Prima instanţă a opinat că lipsa echipamentului de protecție a victimei se poate să fi contribuit la producerea consecințelor tragice ale accidentului, însă nu poate conduce la reținerea unei culpe egale a victimei cu cea a inculpatului în producerea rezultatului vătămător întrucât nu se poate susține că a avut o contribuție esențială în producerea consecințelor accidentului nepurtarea echipamentului de protecție, ci manipularea necorespunzătoare a motopompei a fost cea care a generat arcul electric. De asemenea, nici faptul că victima sau ceilalți muncitori nu au putut să ofere informații concrete despre tipul de rețea electrică nu poate fi reținută ca o culpă exclusivă a victimei, în condițiile în care inculpatul avea propriile obligații de respectat în momentul manipulării motopompei în proximitatea unei rețele electrice.

S-a reţinut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite în mod cumulativ toate elementele acestei răspunderi şi anume fapta ilicită – reprezentată de elementul material al infracţiunilor săvârşite de inculpatul (I), existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia inculpatului în cauzarea prejudiciului prin săvârşirea faptei ilicite.

S-a arătat că, în cauză, întregul material probator administrat a demonstrat existența faptei ilicite săvârşite de inculpat, a prejudiciului produs părţii civile (Pc), constând în suferinţele psihice apărute ca urmare a decesului soțului, legătura de cauzalitate dintre aceste elemente, precum şi vinovăţia inculpatului în forma culpei în proporție de 60%. Totodată s-a reţinut că moartea subită a soțului, i-a provocat părţii civile (Pc) traume psihice semnificative.

Având în vedere gradul culpei de 60%, în sarcina inculpatului, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă (Pc) şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 50.000 lei, apreciind că această sumă de bani este în măsură a acoperi suferinţa şi traumele psihice şi emoţionale suferite, suma fiind judicios şi echilibrat cuantificată.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termenul legal, a declarat apel inculpatul (I), criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi solicitând desfiinţarea acesteia, în principal, în sensul achitării sale de sub acuzaţia comiterii infracţiunii de ucidere din culpă, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală şi a respingerii acţiunilor civile exercitate în cauză.

În subsidiar, s-a cerut să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală rap. la art. 30 alin. (1) şi (2) Cod penal.

Referitor la cererea principală s-a arătat că nu se poate identifica o acţiune sau inacţiune directă şi nemijlocită a inculpatului, independentă de acţiunile victimei (V), care să fi fost aptă de a cauza decesul acesteia.

În ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective a infracţiunii de ucidere din culpă, s-a arătat că fapta care a generat starea de pericol nu este fapta inculpatului de manipulare a braţului motopompei cu nesocotirea instrucţiunilor din manualul de utilizare, ci, în mod necesar şi indubitabil, acţiunea victimei însăşi asupra utilajului deservit de inculpat şi apropierea braţului motopompei de liniile electrice aeriene aflate în funcţiune şi având o anumită tensiune a curentului, pe care constructorul putea şi trebuia să o cunoască şi să o aducă la cunoştinţa furnizorului de beton. De asemenea, s-a susţinut că producerea arcului electric este consecinţa amplasării construcţiei în apropierea liniilor electrice aeriene şi menţinerii acestora în funcţiune, respectiv omisiunii culpabile a constructorului sau a beneficiarului de a întrerupe alimentarea cu curent a acestora, omisiune care nu-i este imputabilă inculpatului.

Tot sub acest aspect s-a arătat că omisiunea reprezentantului societăţii (S2) SRL de a asigura condiţii corespunzătoare de muncă pe şantier, constând în efectuarea demersurilor necesare la furnizorul de electricitate în vederea sistării temporare a alimentării cu energie electrică în locul în care a fost situat şantierul pentru timpul necesar descărcării betonului reprezintă cu adevărat elementul material al infracţiunii de ucidere din culpă.

S-a mai susţinut că este exclusă reţinerea unei legături de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi urmarea produsă, aceasta din urmă fiind determinată exclusiv de fapta proprie a victimei.

În ceea ce priveşte culpa inculpatului s-a susţinut că inculpatul nu putea şi nici nu trebuia să prevadă rezultatul acţiunii sale, în condiţiile în care obligaţia pozitivă de informare cu privire la tipul reţelei electrice şi tensiunea existentă pe fire revenea constructorului.

Referitor la cererea subsidiară s-a afirmat că inculpatul a fost indus în eroare de constructor, prin prepuşii acestuia, asupra unor elemente esenţiale, respectiv tipul reţelei şi faptul alimentării acesteia în momentul prestării serviciului de livrare de beton, aceştia având falsa convingere că reţeaua electrică este dezafectată.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reţinut următoarele:

Din analiza ansamblului probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti în fond rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, următoarea situaţie de fapt:

a.Conducerea Parohiei (...) din (L4) II a hotărât să demareze acţiunea de construire a unei capele mortuare interconfesionale în incinta cimitirului (...), situat pe str. (...) din (L4), jud. (...). Membrii Consiliului Parohial au informat credincioşii, în biserică, cu privire la demersurile efectuate pentru construirea capelei, după care au decis să se ocupe de săparea şanţurilor fundaţiei, societatea (S3) SRL urmând să doneze betonul pentru fundaţie şi elevaţie. Terenul pe care este amplasat cimitirul aparţine Primăriei (L4), de la care s-a primit acceptul verbal pentru ridicarea capelei, iar în urma discuţiilor purtate de preotul paroh (...) cu administratorul societăţii (S4) SRL, (...) (...)-(...), acesta din urmă a emis oferta de proiectare, în baza căreia a fost încheiat contractul de proiectare, în data de 11.07.2016 predându-se planul de fundaţie şi planurile de arhitectură, fără ca proiectantul să fi obţinut autorizaţia de construire în lipsa actului de proprietate ori de concesionare a terenului către parohie.

b.În baza planului de fundaţie întocmit de firma de proiectare, Consiliul Parohial, împreună cu preoţii parohi, au început lucrările pentru construirea capelei, în luna iulie 2016, efectuându-se săparea fundaţiei cu forţe proprii. Întrucât aceştia nu aveau cunoştinţe de specialitate, au hotărât să contacteze o firmă specializată care să execute fundaţia, elevaţia şi placa de planşeu, sens în care preotul paroh (...) l-a contactat pe numitul (...), directorul societăţii (...) SRL (L4), care s-a angajat verbal să efectueze această lucrare, motiv pentru care, în 11 sau 12 iulie 2016, acestuia i-au fost predate documentele primite de la societatea (S4) SRL. După câteva zile, (...) i-a comunicat telefonic preotului paroh costul lucrării (manoperă şi materiale), urmând ca (...) să îi comunice preotului paroh contractul de lucrări pentru a fi aprobat de Consiliul Parohial.

c.Începerea lucrărilor pentru executarea fundaţiei s-a făcut înainte de a se obţine autorizaţia de construire, fără ca firma de proiectare să execute planul de securitate pentru această lucrare şi înainte de a se încheia un contract scris între reprezentantul legal al Parohiei (...) (L4) şi conducerea societăţii (S2) SRL. Tot înainte de aprobarea contractului, preotul paroh (...), împreună cu preoţii, membrii Consiliului Parohial, reprezentantul legal al societăţii (S4) SRL şi sing. (...), angajatul Societăţii de Distribuţie a Energiei Electrice (...) SA, au stabilit locul în care s-a amplasat în teren fundaţia capelei. Aceasta este amplasată la aproximativ 2,8 metri în partea dreaptă a porţii de intrare în cimitir, fiind orientată la 3 metri de-a lungul gardului de vegetaţie de desparte cimitirul de str. (...). De-a lungul gardului din vegetaţie ce desparte cimitirul de str. (...) se găseşte o linie electrică aeriană (LEA) de medie tensiune, respectiv de 20 kv, montată pe stâlpi confecţionaţi din beton.

d.În data de 21 iulie 2016, în jurul orei 09:00, (V), angajat în calitate de şef de echipă în activitatea de construcţii la societatea (S2) SRL, cu durata timpului de lucru de două ore/zi, având în vedere faptul că era pensionar gradul III de invaliditate, din proprie iniţiativă, în timpul său liber, s-a deplasat la locul de construire a fundaţiei capelei, în vederea efectuării operaţiei de turnare a betonului la fundaţia capelei cu ajutorul unei autopompe cu braţ metalic articulat pentru descărcat beton, însoţit de martorii (M1) şi (M2), care au venit la solicitarea sa, pentru a-l ajuta, betonul fiind comandat de societatea (S3) SRL, ca sponsorizare. (V), (M1) şi (M2) au lucrat, în primă fază, la pregătirea cofrajului pentru turnarea fundaţiei, iar în jurul orei 16:00, a sosit o autospecială tip CIFA, cu nr. de înmatriculare (...), aparţinând societăţii (S1) SRL, condusă de (...), însoţit de inculpatul (I), operator mecanic de pompă, după care, la scurt timp a venit şi autobetoniera cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea aceleaşi societăţi, condusă de numitul (...).

e.Autoutilitara CIFA este concepută pentru transportul betonului la punctele de lucru şi pentru turnarea betonului direct la elementele construcţiei prevăzute a fi executate din beton, braţul pompei are o lungime totală de 37 metri (32 metri cele 4 segmente şi 5 metri tubulatura din cauciuc), aceasta putând asigura turnarea betonului la elementele construcţiei situate la nivelul solului sau la etajele superioare. Pentru a îndeplini aceste funcţii, caroseria autoutilitarei este prevăzută cu un malaxor din beton şi cu o pompă pentru turnarea betonului cu un braţ mobil articulat format din patru segmente din oţel şi o conducă flexibilă din cauciuc aflată la capătul ultimului segment. Autoutilitara este deservită de două persoane, respectiv de către un şofer profesionist, care conduce autoutilitara la adresa destinatarului, unde o poziţionează stabil prin calare pentru efectuarea operaţiei de golire a betonului şi de către un operator (mecanic) de pompă, care asigură dirijarea braţului articulat al pompei înspre elementele construcţiei unde se toarnă betonul.

f.În data de 21 iulie 2016, în jurul orei 16:00, când au ajuns cu autoutilitara la locul de poziţionare a capelei, conducătorul auto (...) şi inculpatul (I) au fost întâmpinaţi de (V), care i-a dirijat în incinta cimitirului şi le-a arătat locul unde urma să se facă turnarea betonului. Şoferul (...) a poziţionat autoutilitara cu spatele orientat între poarta de intrare în cimitir, la circa 6 metri faţă de acesta, după care, împreună cu inculpatul (I), a calat autobetoniera. După ce inculpatul, care opera pompa de beton a finalizat întinderea braţului articulat al pompei, a sosit la cimitir şi autobetoniera cu nr. de înmatriculare (...), aparţinând tot societăţii (S1) SRL, condusă de (...), încărcată cu beton, care a fost poziţionată cu spatele înspre autoutilitară, după care s-a procedat la umplerea cuvei cu beton.

g.Inculpatul (I), care se afla poziţionat între fundaţie şi gardul ce desparte cimitirul de str. (...), a început să efectueze manevrarea braţului articulat al autopompei cu ajutorul telecomenzii cu unde radio, pentru a efectua operaţia de turnare a betonului în cofrajul fundaţiei. Turnarea betonului s-a început de la capătul construcţiei, iar prin retragerea braţului s-a continuat turnarea în tronsoanele transversale ale fundaţiei. Numiţii (M1) şi (M2) apăsau cu lopata şi o bucată de lemn betonul în vederea compactării lui în toate găurile din fundaţie, în timp ce (V), din proprie iniţiatuivă, dirija cu braţele tubul flexibil pentru a efectua turnarea betonului în cofrajele fundaţiei.

h.Când s-a ajuns cu turnarea betonului la partea laterală a fundaţiei situată între linia electrică aeriană, inculpatul (I) a repoziţionat braţul metalic articulat al autopompei la o distanţă a aproximativ un metru faţă de conductorul electric al liniei aeriene aflate sub tensiune. Tot atunci inculpatul a pornit pompa care face să circule betonul prin conductele fixate de braţul metalic articulat, s-a produs balansul braţului şi, în acelaşi timp, s-a format un arc electric între conductorul liniei aflat înspre cimitir şi braţul metalic articulat, arcul electric provocând electrocutarea lui (V), care dirija cu braţele tubului flexibil pentru a se efectua turnarea betonului în cofrajul fundaţiei.

i.Inculpatul (I) a încercat să iasă cu braţul autoutilitarei din zona de arc electric, însă nu a reuşit acest lucru deoarece telecomanda nu mai răspundea la comenzi, motiv pentru care i-a strigat unui muncitor să ia o lopată şi să împingă de tubul flexibil pentru a îndepărta braţul pompei de linia de curent, moment în care şi-a dat seama că linia electrică s-a decuplat. În acel moment inculpatul a observat că (V) era căzut la pământ în interiorul suprafeţei de teren din tronsonul doi al fundaţiei. Şoferul (...) a solicitat telefonic o ambulanţă, iar inculpatul (I), împreună cu celălalt şofer, (...) i-au făcut lui (V) masaj cardiac până la sosirea echipajului de pe serviciu de ambulanţă. După efectuarea manevrelor de resuscitare la faţa locului, victima (V) a fost transferată la Spitalul Orăşenesc (L4), de unde a fost transferată al Spitalul Judeţean de Urgenţă (L3), unde a decedat în data de 07.08.2016.

Procedând la analiza individuală a probelor relevante administrate în cauză Curtea a reţinut că potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. xxxx/III/yyy/2016 din 11.01.2017 efectuat de Serviciul de Medicină Legală (L3) (filele 82-86 din volumul I al dosarului de urmărire penală), moartea numitului (V) a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute apărută în evoluţia electrocutării resuscitată complicată cu encefalopatie bioxică şi bronhopneumonie.

Inculpatul (I) a confirmat că a avut la dispoziţie şi a citit manualul de utilizare a autoutilitarei implicate în producerea accidentului, iar în acesta, la pagina 65, se menţionează că distanţa minimă de siguranţă între braţ şi liniile electrice trebuie să fie de 5 metri, deoarece de la această distanţă începe zona cu pericol de electrocutare.

Din declaraţiile inculpatului (I) (filele 99-101, 103-104 din dosarul de urmărire penală şi 59-62 din dosarul instanţei de fond) rezultă că acesta cunoştea faptul că nu se poate apropia cu braţul autopompei la o distanţă mai mică de un metru în cazul unor fire de la instalaţiile de joasă tensiune şi o distanţă mai mică de 6 metri în cazul în care instalaţia este de înaltă tensiune.

În declaraţia dată în calitate de suspect în data de 06 aprilie 2017 inculpatul a arătat că atunci când a ajuns pe şantier şi-a dat seama că victima (V) este persoana care conduce şantierul, pentru că le dădea indicaţii celor doi muncitori care erau cu el, precum şi lui şi, întrucât victima a dirijat furtunul motopompei în mod profesionist, inculpatul şi-a dat seama că victima a mai făcut acest lucru şi anterior.

Inculpatul a mai arătat că nu i-a cerut victimei date legate de autorizarea construcţiei şi de avizele necesare, însă, ţinând cont de faptul că victima „a luat furtunul şi a început să execute manevra de descărcare a betonului şi-a dat seama că nu sunt riscuri de accidente şi a crezut că linia electrică aeriană nu este de înaltă tensiune”. A susţinut inculpatul că şi modul de amplasare a fundaţiei i-a creat convingerea că linia electrică aeriană nu este de înaltă tensiune, pentru că era foarte aproape de construcţia ce urma să se realizeze şi că liniile electrice aeriene nu erau groase şi nu şi-a putut da seama că au tensiune de 2000 volţi.

Din adresa nr. (...) din 24 octombrie 2017 a Societăţii de Distribuție a Energiei Electrice (...) SA (filele 206-207 din volumul I al dosarului de urmărire penală) rezultă că referitor la edificarea construcţiei Capelă mortuară situată în cimitirul (...) (L4) nu a fost formulată vreo solicitare de aviz de amplasament şi că, în urma unor convorbiri telefonice cu reprezentanţii parohiei (...) anterior începerii lucrărilor, sing. (...), angajatul societăţii, s-a deplasat la faţa locului, pentru a participa la o întâlnire în scop de consultanţă, cu privire la posibilitatea amplasării constucţiei în locul vizat.

S-a arătat că după analiza situaţiei s-a considerat că este posibilă amplasarea construcţiei în locul vizat, dar cu următoarele condiţii: respectarea strictă a amplasamentului la distanţa revăzută de norme faţă de linia de 20 kv, circuit Oras 2, existentă la limita de proprietate a cimitirului, întocmirea formelor necesare începerii lucrărilor, respectiv avize, certificat de urbanism, autorizaţie de construcţie; respectarea normelor de protecţie a muncii, după caz, scoaterea de sub tensiune a liniei electrice la solicitare, dacă situaţia o impune.

S-a precizat că persoanele interesate prezente la faţa locului au fost informate cu privire la caracteristicile liniei, aceasta fiind o linie electrică aeriană de 20 kv, din discuţii constatându-se că cei prezenţi cunoşteau caracteristicile liniei electrice, aceasta fiind construită de mai mult de 40 de ani.

Preotul paroh (...) (declaraţiile de la filele 128-130 din dosarul de urmărire penală, filele 187-188 din dosarul instanţei de fond) a arătat că, într-adevăr, în luna iulie 2016, el, împreună cu 2 preoţi parohi şi cu circa 7 curatori membri ai Consiliului Parohial, precum şi cu reprezentantul firmei de proiectare s-au deplasat la cimitir şi au procedat la măsurarea şi ţăruşarea locului unde urma să înceapă construcţia capelei, menţionând că la solicitarea lor a venit şi sing. (...), din partea Electrica (L4), pentru a discuta cu privire la poziţionarea capelei şi că au ţinut cont de precizările acestuia la delimitarea şi trasarea locului unde s-a început construcţia capelei.

În declaraţiile date, martorii (M2) (filele 113-114 din dosarul de urmărire penală şi filele 68-69 din dosarul instanţei de fond) şi (M1) (filele 119-120 din dosarul de urmărire penală şi filele 74-75 din dosarul instanţei de fond) au arătat că nu au auzit discuţii între inculpat şi victimă legate de firele de curent şi de pericolul electrocutării.

În raport de cele mai sus arătate, Curtea consideră că fapta inculpatului (I) care, în data de 21 iulie 2016, în jurul orei 17:15, în calitate de mecanic pompă autobetonieră, în timp ce se efectua operaţia de turnare a betonului în cofrajul fundaţiei capelei situate în cimitirul (...) din (...), a manevrat cu ajutorul telecomenzii braţul betonierei la o distanţă de aproximativ un metru faţă de conductorul electric al liniei aeriene aflate sub tensiune, ceea ce a determinat în momentul în care a pornit pompa care face să circule betonul balansarea braţului şi, în acelaşi timp, formarea unui arc electric care a provocat electrocutarea victimei (V), care dirija cu braţele tubul flexibil, electrocutare care a condus în final la decesul victimei este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea inculpatului de a manevra braţul autobetonierei cu încălcarea măsurilor de prevedere pentru exercţiul meseriei de mecanic pompă autobetonieră, apropiindu-l la o distanţă de aproximativ un metru faţă de conductorul electric al liniei aeriene aflate sub tensiune, ceea ce a determinat formarea unui arc electric, urmarea imediată constă în electrocutarea victimei (V), care dirija cu braţele tubul flexibil al autobetonierei, soldată cu decesul acesteia, iar între acţiunea inculpatului şi urmarea imediată există legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul (I) a comis fapta din culpă, în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (4) lit. b) Cod penal, neprevăzând rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă (culpă fără prevedere).

Astfel, sub aspectul elementului intelectiv, se remarcă faptul că inculpatul deşi cunoştea faptul că nu se poate apropia cu braţul autopompei la o distanţă mai mică de un metru în cazul unor fire de la instalaţiile de joasă tensiune şi o distanţă mai mică de 6 metri în cazul în care instalaţia este de înaltă tensiune, nu a prevăzut posibilitatea formării unui arc electric prin apropierea braţului motopompei la aproximativ un metru de conductorul electric şi nici nu a solicitat relaţii de la persoanele aflate pe şantier cu privire la tipul liniei electrice aeriene.

Curtea consideră că apărarea inculpatului prin care se invocă impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) şi d) Cod procedură penală nu este întemeiată.

În ceea ce priveşte impedimentul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală Curtea apreciază că norma de procedură are în vedere inexistenţa unei fapte în materialitatea ei. Dar norma nu presupune inexistenţa niciunui element de fapt, respectiv cazul nu este incident doar atunci când nu s-a produs nicio schimbare în realitatea obiectivă, ci se referă la inexistenţa faptei pe care, în norma de incriminare, o descrie elementul material (verbum regens). Cazul de împiedicare rămâne incident şi când există o anume conduită, dar ea nu este cea prevăzută ca element material al infracţiunii.

Or, din probele administrate în cauză analizate anterior a rezultat dincolo de orice dubiu rezonabil existenţa unei fapte materiale a inculpatului în urma cărei a rezultat decesul victimei.

Prin urmare, Curtea consideră că în cauză trebuie analizat dacă între fapta inculpatului a fost comisă cu forma de vinovăţie prevăzută de lege (culpa fără prevedere) şi dacă între fapta acestuia şi urmarea produsă există o legătură de cauzalitate.

Referitor la forma de vinovăţie prevăzută de lege Curtea notează că din analiza art. 16 alin. (4) lit. b) Cod penal rezultă că sintagma „trebuia și putea să prevadă” nu reprezintă o singură condiție, ci încorporeayă două cerinţe, iar condiţia „putea” se analizează după ce s-a stabilit că „trebuia” și numai dacă s-a stabilit că inculpatul „trebuia” să prevadă.

Astfel, condiția „trebuia să prevadă” intră în conținutul standardului profesional identificat ca reprezentând conduita ideală. Identificându-se un standard profesional, în principiu nu se va putea susține că profesionistul nu ar trebui să prevadă consecința nerespectării lui. El este instituit tocmai pentru a evita anumite consecințe. Obligația de a cunoaște aceste standarde echivalează, în plan subiectiv, cu obligația de a cunoaște consecințele negative ale conduitei contrare; așadar, faptul că standardul profesional există și trebuie cunoscut are semnificația că urmarea trebuia prevăzută.

De aceea, în cauză, după ce latura obiectivă a fost probată, ceea ce presupune că pentru conturarea elementului material a fost deja identificat un standard profesional (acela care se reține că a fost încălcat), în latura subiectivă condiția „trebuia să prevadă” este prin aceasta dovedită, rămânând de stabilit numai cealaltă condiție (dacă în concret putea să prevadă). Așadar, obligaţia de prevedere este expresia unei obligaţii generale de diligenţă.

În principiu, obligația de prevedere nu se stabilește prin raportare la date personale ale făptuitorului, ci la criterii obiective, aplicabile oricărui profesionist, prin raportare la atitudinea pe care ar fi adoptat-o într-o situație dată și în circumstanțe similare un alt mecanic pompă autobetonieră, de aceeași formație profesională – așadar, după etalonul abstract al profesionistului.

Posibilitatea în concret de a prevedea rezultatul unei greșeli profesionale se va analiza prin raportare la datele obiective ale cazului, la circumstanțele concrete în care s-a desfășurat acţiunea inculpatului. Se va aprecia ca fiind previzibil acel rezultat pe care l-ar fi putut anticipa un alt mecanic pompă autobetonieră aflat în aceleași circumstanțe obiective cu cele în care s-a aflat inculpatul. Culpa va fi exclusă numai dacă se va stabili că în situația concretă în care inculpatul se afla ceva l-a împiedicat să prevadă urmarea faptei sale, să realizeze că aceasta constituie o greșeală.

Curtea notează că în manualul de utilizare şi întreţinere a autobetopompei (filele 167-180 din vol. II al dosarului de urmărire penală), la punctul 2.5 – Măsuri de siguranţă la utilizare se precizează că braţul acesteia nu trebuie utilizat lângă liniile electrice, deoarece există risc de electrocutare. De asemenea, în instrucţiunile proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru deservenţii pompa autobetoniere – IPSSM 32, întocmită de societatea (S1) SRL (filele 153-154 din vol. II al dosarului de urmărire penală) este precizat în mod expres, la art. 8, că se interzice plasarea autobetonierei în zone în care prin poziţionarea braţului există posibilitatea atingerii reţelelor aeriene de curent, iar la art. 9 se precizează că se vor păstra distanţele de siguranţă faţă de firele reţelelor aeriene în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

Din fişa de instruire individuală în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a inculpatului (I) (filele 104-113 din vol. II al dosarului de urmărire penală) rezultă că acesta a fost instruit în ultimele 6 luni înainte de producerea accidentului, fiind efectuate două instruiri periodice în data de 18.04.2016, respectiv în data de 15.07.2016, pe o durată de două ore fiecare, pentru ocupaţia de mecanic pompă autoutilitară.

Inculpatul a susţinut în declaraţia dată în faza de urmărire penală în 06 aprilie 2017 că, ţinând cont de faptul că victima „a luat furtunul şi a început să execute manevra de descărcare a betonului şi-a dat seama că nu sunt riscuri de accidente şi a crezut că linia electrică aeriană nu este de înaltă tensiune” şi că modul de amplasare a fundaţiei i-a creat convingerea că linia electrică aeriană nu este de înaltă tensiune, pentru că era foarte aproape de construcţia ce urma să se realizeze, respectiv că liniile electrice aeriene nu erau groase şi nu şi-a putut da seama că au tensiune de 2000 volţi.

În aceste condiții nu se poate susţine că inculpatul s-a bazat pe anumite elemente obiective că rezultatul faptei nu se va produce ori că ar fi existat vreo împrejurare care l-a împiedicat să prevadă urmarea faptei sale.

Curtea opinează că nici cererea subsidiară de achitare a sa în baza art. 16 alin. (1) lit. d) Cod procedură penală raportat la art. 30 alin. (1) şi (2) Cod penal nu este întemeiată, din probele administrate în cauză rezultând, aşa cum s-a arătat mai sus, că inculpatul nu a solicitat relaţii de la victimă şi de la celelalte două persoane aflate pe şantier cu privire la tipul reţelei şi la faptul alimentării cu curent electric a acesteia.

În aceste condiţii, nu se poate susţine că inculpatul a cunoscut greşit realitatea, fiind, în fapt, în prezenţa unei erori culpabile.

Curtea a reţinut că, în raport de evitabilitatea erorii, aceasta poate fi invincibilă şi vincibilă (culpabilă). Eroarea invincibilă presupune imposibilitatea evitării unei percepţii false a realităţii, indiferent de numărul diligeneţelor rezonabile pe care le putea depune inculpatul. Eroarea vincibilă (culpabilă) presupune percepţia falsă a realităţii de către inculpat, aceasta putând fi evitată în condiţiile în care inculpatul ar fi acţionat diligent.

Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză şi, în special, din declaraţia dată de inculpat în data de 06 aprilie 2017, inculpatul nu s-a aflat într-o eroare cu privire la tipul liniei electrice aeriene şi cu privire la alimentarea cu curent a acestora, ci, doar a presupus, având în vedere modul în care a acţionat victima, locul de amplasare a fundaţiei şi faptul că liniile electrice aeriene nu erau groase, că acestea nu au tensiunea de 2000 volţi. Inculpatul nu a făcut minime demersuri pentru a verifica care este în realitate tipul reţelei electrice şi dacă aceasta este sau nu alimentată cu curent electric, rezumându-se la a face presupuneri.

Or, în această situaţie dubitativă, în care nu se poate să nu fi avut reprezentarea faptului că era posibil ca linia electrică aeriană să fie de înaltă tensiune şi să fie alimentată cu curent electric, era necesar ca inculpatul să acţioneze cu respectarea măsurilor de prevedere pentru exercitarea meseriei sale şi să nu apropie braţul motopompei la un metru de liniile electrice.

În consecinţă, Curtea a considerat că nu se poate reţine că inculpatul a acţionat sub imperiul unei erori de fapt, ci că a comis fapta în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (4) lit. b) Cod penal, neprevăzând rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă (culpă fără prevedere), apărarea acestuia fiind neîntemeiată sub acest aspect.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa ca urmare a faptului că nu există o legătură de cauzalitate directă între comportamentul său şi urmarea imediată, respectiv că aceasta ar fi fost determinată exclusiv prin fapta proprie a victimei este neîntemeiată.

Determinarea existenţei legăturii de cauzalitate implică stabilirea unui raport cauză-efect între acţiunea inculpatului şi urmarea imediată a acesteia, pentru a se putea constata că acţiunea a fost cea care a cauzat urmarea imediată.

Principalele teorii privitoare la stabilirea legăturii de cauzalitate agreate jurisrpudenţial şi doctrinar sunt teoria imputării obiective a rezultatului (sau teoria imputabilităţii obiective), potrivit căreia accentul nu trebuie pus pe necesitatea de a identifica existenţa unui raport cauzal efectiv între acţiune/inacţiune şi rezultat, ci pe condiţiile în care i s-ar putea imputa autorului faptei rezultatul ca reprezentând consecinţa acţiunii sale şi cea a echivalenţei condiţiilor care consideră drept cauză a oricărui rezultat condiţiile care l-au precedat, dacă acestea au fost indispensabile rezultatului, încât fără ele nu s-ar fi realizat (sine qua non), toate condiţiile care îndeplinesc cerinţele de mai sus fiind cauze, indiferent de contribuţia concretă a fiecăreia la producerea efectului.

În doctrină, s-a arătat că teoria imputării obiective preia elemente de la teoria echivalenţei condiţiilor, de la teoria cauzei adecvate şi de la teoria cauzei relevante şi porneşte de la ideea că simpla verificare a cauzalităţii naturale nu este suficientă pentru imputarea rezultatului, fiind, în plus, necesar să se constate că acţiunea/inacţiunea a creat un pericol pe care legea îl dezaprobă şi că rezultatul produs este o materializare a pericolului concret creat de acţiune. Acesta este motivul pentru care teoria imputării obiective a rezultatului presupune un examen în două etape: 1. În prima etapă se verifică dacă fapta a creat un pericol relevant din punct de vedere juridic pentru valoarea socială ocrotită; 2. În a doua etapă se analizează dacă rezultatul produs este o consecinţă a stării de pericol creată prin acţiune.

Curtea consideră că la analiza raportului de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi urmarea produsă trebuie avută în vedere teoria imputării obiective a rezultatului.

Astfel, în prima etapă trebuie verificat dacă acţiunea inculpatului (I) a creat un pericol cu relevanţă penală pentru valoarea socială ocrotită (viaţa), iar apoi, în a doua etapă dacă rezultatul produs (decesul victimei (V) este o consecinţă a stării de pericol create prin acţiune.

Curtea a constatat sub acest aspect că acţiunea inculpatului (I) a avut un caracter periculos, întrucât acesta a apropiat braţul motopompei la o distanţă de aproximativ un metru de linia electrică, creând astfel posibilitatea formării unui arc electric şi, implicit, o stare de pericol pentru viaţa victimei care dirija cu braţele tubul flexibil al braţului motopompei.

Procedând la verificările specifice celei de-a doua etape Curtea a opinat că rezultatul produs constând în decesul victimei este o consecință a stării de pericol create prin acţiunea inculpatului, având în vedere faptul că acesta s-a datorat electrocutării victimei ca urmare a formării arcului electric.

Curtea a apreciat că nu este incidentă nicio ipoteză de excludere a raportului de cauzalitate, în condiţiile în care:

a.pericolul creat prin acţiunea ilicită a inculpatului s-a materializat, decesul victimei nefiind consecinţa vreunui factor extern;

b.nu se poate reţine vreo culpă a victimei ulterioară producerii stării de pericol care să fi contribuit în mod decisiv la producerea rezultatului final constând în decesul acesteia în condiţiile în care moartea victimei s-a datorat electrocutării;

c.purtarea de către victimă a echipamentului de protecţie nu ar fi condus la evitarea producerii rezultatului, relevante în acest sens fiind declaraţiile martorului (M3) (filele 116-117 din dosarul de urmărire penală şi filele 76-77 din dosarul instanţei de fond), care este electrician de meserie şi care a arătat că, în niciun caz, cu orice echipament de protecţie, victima nu putea supravieţui şi a martorului (M4) (filele 185-186 din dosarul instanţei de fond), care a arătat că, în momentul formării arcului electric, deşi se afla pe autospecială, a simţit cu talpa bocancilor pe care îi purta s-a înfierbântat, topindu-se efectiv;

d.decesul victimei este consecinţa încălcării de către inculpat a măsurilor de prevedere privind manipularea braţului motopompei, care urmăresc tocmai prevenirea unor astfel de accidente.

Şi în cazul în care s-ar proceda la o analiză a legăturii de cauzalitate prin prisma teoriei echivalenţei condiţiilor nu s-ar putea reţine inexistenţa legăturii de cauzalitate între inacţiunea inculpatului şi urmarea imediată.

Şi teoria echivalenţei condiţiilor presupune un examen în două etape: (i) verificarea faptică în sensul că rezultatul există şi că o anumită acţiune a inculpatului l-a precedat; (ii) eliminarea ipotetică a respectivei cauze şi stabilirea probabilităţii ca rezultatul să se fi produs în aceleaşi circumstanţe.

În speţă, procedând la verificarea primei condiţii, Curtea a constatat că există rezultatul constând în decesul victimei ca urmare a electrocutării şi că acţiunea inculpatului de a apropia braţul motopompei la aproximativ un metru de linia electrică l-a precedat.

Aşadar, acţiunea inculpatului a fost indispensabilă producerii rezultatului (sine qua non) în condiţiile în care prin poziţionarea braţului motopompei la aproximativ un metru de linia electrică inculpatul a creat o stare de pericol iminent constând în formarea unui arc electric.

Procedând, în cea de-a doua etapă la eliminarea ipotetică a acestei cauze şi stabilirea probabilităţii ca rezultatul să se fi produs în aceleaşi circumstanţe, Curtea a constatat că, într-adevăr, victima este cea care din proprie iniţiativă a dirijat cu braţele tubul flexibil pentru a efectua turnarea betonului în cofrajele fundaţiei, că beneficiarul construcţiei nu a solicitat sistarea temporară a alimentării cu energie a liniei electrice şi a decis amplasarea construcţiei în apropierea acesteia şi nu a informat societatea la care este angajat inculpatul despre tipul reţelei electrice şi tensiunea existentă pe fire.

Faptul că victima, din proprie iniţiativă a dirijat cu braţele tubul flexibil pentru turnarea betonului nu a fost indispensabilă producerii rezultatului, dovadă fiind faptul că aceasta a efectuat această manevră pe durata turnării betonului la capătul construcţiei şi în tronsoanele transversale ale fundaţiei fără ca prin acţiunea sa să producă o stare de pericol.

Împrejurarea că beneficiarul nu a solicitat sistarea temporară a alimentării cu energie a liniei electrice nu a fost indispensabilă producerii rezultatului, nefiind de natură, în sine, să creeze o stare de pericol, dovadă fiind faptul că, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului (M5), şef staţie betoane la Punctul de lucru (...) al societăţii (S1) SRL (filele 122-123 din dosarul de urmărire penală, filele 83-84 din dosarul instanţei de fond) anterior datei de 21 iulie 2016 societatea mai livrase beton în aceeaşi locaţie, tot cu o pompă cu braţ, fără ca pe durata descărcării acestuia să se fi produs vreo stare de pericol.

Amplasarea construcţiei în apropierea liniei electrice, de asemenea, nu a fost indispensabilă producerii rezultatului, nefiind în sine de natură să creeze o stare de pericol, aşa cum rezultă din adresa Societăţii de Distribuţie a Energiei Electrice (...) SA.

În raport de cele mai sus arătate, Curtea a constatat că niciuna dintre aceste împrejurări nu au fost indispensabile rezultatului, neputându-li-se atribui valoarea de condiţie sine qua non.

Aşadar, procedând la identificarea în antecedenţa cauzală a tuturor contribuţiilor care ar putea avea legătură cu rezultatul, Curtea a constatat că există o condiţie principală care are legătură cu rezultatul şi anume acţiunea inculpatului (I) de a apropia braţul motopompei la aproximativ un metru de linia electrică.

În consecinţă, Curtea a apreciat că în cauză a fost dovedită legătura de cauzalitate între fapta inculpatului şi urmarea imediată, apărarea inculpatului fiind neîntemeiată şi sub acest aspect.

Curtea a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare, egală cu minimul special, cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani a fost temeinic individualizată şi corespunde gravităţii faptei şi periculozităţii inculpatului, soluţia primei instanţe nefiind de altfel criticată sub acest aspect prin apelul inculpatului.

Curtea a constatat că prin apelul declarat în cauză s-a susţinut doar că soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii civile este nelegală şi lipsită de temei, solicitându-se doar respingerea acţiunilor civile exercitate în cauză de (Pc) şi de Spitalul Judeţean de Urgenţă (L3) ca urmare a lipsei oricărei responsabilităţi a inculpatului sub aspectul antrenării răspunderii penale.

Prima instanţă a stabilit în mod temeinic că în cauză sunt întrunite toate condiţiile necesare angajării răspunderii delictuale la acordarea daunelor fiind avute în vedere circumstanțele în care s-a produs accidentul și, de asemenea, culpa fiecărei persoane participante.

Faţă de particularităţile cauzei în mod întemeiat s-a apreciat că se impune reţinerea culpei inculpatului (I) în procent de 60% (manipulare defectuoasă a brațului motopompei care a generat arcul electric și în final electrocutarea victimei), iar culpa victimei la un procent de 40%, care nu are niciun fel de relevanță din punct de vedere al răspunderii penale a inculpatului, dar care se impune a fi avută în vedere la soluţionarea laturii civile a cauzei.

Astfel, lipsa echipamentului de protecție a victimei a avut o contribuţie, nedeterminată, la producerea consecințelor tragice ale accidentului, care a fost consecinţa manipulării necorespunzătoare a motopompei ce a generat arcul electric. De asemenea, nici faptul că victima sau ceilalți muncitori nu au putut să ofere informații concrete despre tipul de rețea electrică nu putea fi reținută ca o culpă exclusivă a victimei, în condițiile în care inculpatul avea propriile obligații de respectat în momentul manipulării motopompei în proximitatea unei rețele electrice.

În consecinţă fapta ilicită, legătură de cauzalitate şi vinovăţia inculpatului rezultă din analiza efectuată în legătură cu elementele constitutive ale infracţiunii, prejudiciului produs părţii civile, (Pc), constând în suferinţele psihice apărute ca urmare a decesului soțului, a cărui dispariţie a provocat părţii civile, traume psihice semnificative.

Cuantumul daunelor morale a fost apreciat în mod temeinic de prima instanţă avându-se în vedere legătura de rudenie victimă-soție, vârsta defunctului, relaţiile dintre acesta şi cea care a rămas, urmările şi intensitatea pierderii suferite de aparţinătorii victimei, importanţa valorilor morale lezate raportate la caracterul reparaţiei, care trebuie să reflecte cât mai fidel suferinţa produsă şi să nu constituie un factor de îmbogăţire fără just temei în detrimentul inculpatului.

Faţă de culpa concurentă a victimei, curtea a apreciat că daunele morale solicitate de partea civilă se impune a fi cenzurate sub aspectul cuantumului, astfel încât acordarea de daune civile să nu constituie o manieră de îmbogăţire fără justă cauză.

Astfel, având în vedere și gradul culpei de 60% reţinute în sarcina inculpatului, Curtea a considerat că în mod legal şi temeinic a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 lei, apreciind că această sumă de bani este în măsură a acoperi suferinţa şi traumele psihice şi emoţionale suferite de partea civilă.

Deopotrivă, Curtea a opinat că acţiunea civilă exercitată de Spitalul Județean de Urgență (L3), îndeplinește condiţiile legale, prejudiciul material cauzat acestei instituţii fiind determinat tocmai de acţiunea culpabilă a inculpatului (reţinându-se şi în acest caz culpa inculpatului de 60%.), în raport de cauzalitate cu urmarea produsă, dovedită prin înscrisurile depuse. Prin urmare, în mod întemeiat s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 19.438,50 lei cu titlu de daune materiale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat în cauză.

 (Decizie redactată și rezumată de judecător Mihail UDROIU)

Domenii speta

Spete similare