Lipsă folosinţă imobil după restituirea în baza Legii 10.2001.Acordarea de despăgubiri cu dobândă penalizatoare

Decizie 992/R din 29.03.2017


Dosar nr. 10612/197/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 992/R

Şedinţa publică de la 03 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE (….)

Judecător (….)

Judecător (….)

Grefier (….)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de  recurentul-pârât Muzeul de Etnografie Braşov- prin reprezentant legal împotriva Sentinţei civile nr. 6009/13.07.2014, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr.  10612/197/2012, în contradictoriu cu intimatul reclamant (….) având  ca obiect  pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza civilă de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 13.11.2014 când părţile prezente au pus concluzii, conform consemnate în Încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, pentru a da părţilor posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 20.11.2014, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru data de 26.11.2012 şi pentru prezentul termen de judecată, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat constată că prin sentinţa civilă nr. 6009/13.05.2014, pronunţată de Judecătoria Braşov s-au hotărât următoarele:

Admiterea în parte  acţiunea civilă formulată şi  precizată de  reclamantul EG , în contradictoriu cu  pârâtul MUZEUL  DE ETNOGRAFIE BRAŞOV.:

Obligarea  pârâtul să  plătească reclamantului pentru cota de ½  parte din  apartamentul nr. 5 situat în  imobilul din Braşov ,  str. (….) şi pentru cota de  36/240  parte din terenul  aferent  apartamentului următoarele sume  :  34.145  lei cu titlu de  chirie  aferentă perioadei  01.10.2009-  26.09.2012 ; 4.043,81  lei cu titlu de dobândă  legală / penalizatoare aferentă perioadei 01.10.2009 – 26.09.2012  ; 14.044 lei  cu titlu de despăgubire pentru  lipsa de folosinţă a  imobilului pentru perioada  27.09.2012 – 31.12.2013 ;  838, 32  lei  cu titlu de dobândă  penalizatoare pentru perioada  27.09.2012 – 31.12.2013  ;  4.662, 58 lei  cu titlu de  dobândă penalizatoare pentru  perioada  27.09.2012 -  29.04.2014 calculată pentru suma de  34.145  lei ;  3.681 lei  cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosinţă  a imobilului pentru perioada  01.01.2014 – 29.04.2014 (  928 lei/ lună )  ;  344, 64 lei cu titlu  de  dobânda  penalizatoare pentru perioada  01.01.2014 – 29.04.2014  pentru suma  de 14.044 lei .

Obligarea  pârâtul să plătească reclamantului  , începând cu data de  30.04.2014  şi până la plata  efectivă a  sumei  în cuantum  total de  51. 870 lei (  34.145  + 14.044 + 3.681  ) dobânda  penalizatoare calculată  în temeiul OG nr. 13/ 2011.

Obligarea pârâtul să plătească  lunar reclamantului, începând cu data de  30.04.2014  şi până la predarea efectivă a posesie cotei  de ½  parte  din  apartamentul nr. 5 situat în  imobilul din Braşov ,  str. (….) şi  a  cotei  de  36/240  parte din terenul  aferent apartamentului, echivalentul în lei  la cursul BNR  din ziua plăţii  a  sumei de  207 euro  cu titlu de despăgubire pentru  lipsa de folosinţă. Stabilirea termenului de  plată data de 10 a fiecărei luni.

Respingerea restului  pretenţiilor reclamantului .

Obligarea  pârâtul să plătească reclamantului suma de 8.320  lei cheltuieli de  judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţa a reţinut următoarele:

Din extrasul  CF nr. (….) Braşov  (  provenită din conversia de  pe hârtie  a CF nr. 401  Braşov )  reiese că apartamentul nr. * situat în imobilul  din Braşov , str(….), întabulat sub nr. top.  (….), compus din 4 camere , cămară  lângă  bucătărie ,  cămară la  intrarea  în  pivniţa , wc , se află în  coproprietatea reclamantului EG  şi a  numitei  IEM ,  în cota de ½ parte fiecare  , imobil  restituit  în natură  în temeiul Legii nr. 10/2001. Revin  coproprietarilor o  cotă parte  de 3/10  din părţile comune şi din teren.  S-a  notat în cartea funciară  obligaţia de a  menţine  afectaţiunea  pentru o perioada de 3 ani, conform art. 16  din Legea  nr. 10/2001 . 

Conform  extrasului CF nr. (….) Braşov, nr. vechi CF nr.(….)  Braşov , nr. top. vechi imobil (….) coproprietarilor  tabulari EG  si  IEM le  revine  cota de  36/240  parte  fiecăruia  aferentă  ap. 5 , din  terenul în suprafaţă de  635 mp  aferent imobilului situat  in  Braşov , str.  (….), intabulat  sub nr. cad. (….). 

Prin decizia nr. 752 emisă la data de 24.03.2009 de  S.C. “  RIAL  “  S.R.L.  Braşov  s-a  decis  restituirea în natură  notificatoarei  IEM ,  a cotei de  ½  din apartamentul  nr. 5 situat în  imobilul  din Braşov , (….), înscris  în CF nr.  (….)  Braşov ,  sub nr. top.  (….), cu obligaţia  respectării de  către notificatoare a  dispoziţiilor  prevăzute de art. 16 din  Legea nr. 10/2001  , respectiv  obligaţia de a-i  menţine  afectaţiunea pentru o perioadă de  3 ani,  imobilul fiind deţinut cu contract de  închiriere  nr. 1091/11.11.1991  de  către  MUZEUL DE ETNOGRAFIE.  Pentru  cota de teren  construit si neconstruit  corespunzătoarei  cotei de  ½ din apartamentul nr. 5 , notificatoarea  va dobândi un drept de proprietate.

Pentru  perioada  01.06.2009 -  31 mai  2012  s-a  încheiat  între  IEM şi MUZEUL DE ETNOGRAFIE  BRASOV  contract  de închiriere pentru suprafaţa construită  de 48, 80 mp.

La data de  31.07.2009  s-a  încheiat între IEM  prin mandatar IG ,  pentru cota de ½  din apartamentul nr. -  situat  in Braşov , str. (….) şi  MUZEUL  DE ETNOGRAFIE  BRASOV  un proces - verbal  prin care părţile  au stabilit ca  MUZEUL DE ETNOGRAFIE  BRAŞOV  să rămână în folosinţa spaţiului  dinspre spatele  curţii  ,  compus  din 2 camere  cu destinaţie birou ( una cu  destinaţie  arhivă şi una cu destinaţie magazie ) 2  grupuri sanitare  şi holurile ce deservesc  grupurile  sanitare , 2  anexe  , astfel cum sunt identificate  prin schiţa anexă .  MUZEUL  DE ETNOGRAFIE BRASOV a renunţat  la dreptul  de folosinţă  asupra spaţiului  dinspre accesul  în curte , respectiv 2 camere cu destinaţia de birou  şi depozit , conform schiţei şi a  predat  proprietarei  IEM  folosinţa exclusivă  şi necondiţionată  a spaţiul  dinspre calea  de acces în curte , şi anume  2 camere în suprafaţa de 36 mp  identificate  prin schiţa anexă.

Părţile semnatare ale procesului – verbal au convenit ca spaţiul în suprafaţă de 132 mp  ce  rămâne în folosinţa MUZEULUI DE ETNOGRAFIE  BRASOV,  corespunde pentru o suprafaţă  de 84 mp  cotei de ½  ce aparţine  STATULUI ROMAN şi pentru care s-a încheiat  contractul  de închiriere  cu  SC “  RIAL “  SRL  Braşov  iar pentru diferenţa  de 48 mp  va încheia contract de închiriere  cu proprietarul celeilalte cote de ½  parte imobil , iar diferenţa  de suprafaţă  de 36 mp  din întreaga  suprafaţă a apartamentului rămâne  în folosinţa şi posesia proprietarei  I E M. Terenul  a rămas în folosinţă  comună.

Părţile au  convenit  ca acest mod de folosinţă  să rămână  valabil  până la momentul  intervenirii  unei schimbări  a situaţiei  juridice a imobilului.

 Prin  decizia  nr. 795 emisă  la data de 25.09.2009 de către  S.C. “ RIAL “ S.R.L.  Braşov  s-a  decis  restituirea în  natură  notificatorilor IEM şi EG, în  cote  indivize de  ½ parte  fiecăruia  din  apartamentul  nr. 5 situat in  imobilul  din Braşov , str. (….), înscris  în CF nr.  (….)  Braşov  sub nr. top.  (….), cu obligaţia  respectării de  către notificatori  a  dispoziţiilor  prevăzute de art. 16 din  Legea nr. 10/2001  , respectiv  obligaţia de a-i  menţine  afectaţiunea pentru o perioada de  3 ani,  imobilul fiind deţinut cu contract de  închiriere  nr. 1091/11.11.1991  de  către  MUZEUL DE ETNOGRAFIE.  Pentru  cota de teren  construit şi neconstruit  corespunzătoare  cotelor  de  ½ parte  din apartamentul nr. - , notificatorii vor  dobândi un drept de proprietate.

Decizia nr. 795 / 25.09.2009  a anulat decizia  nr.  752 emisa la data de 24.03.2009 .

După  emiterea deciziei nr.  795/25.09.2009  nu s-a  încheiat intre  reclamantul  EG şi pârâtul MUZEUL  DE ETOGRAFIE BRASOV  niciun  contract de închiriere pentru  cota  de ½  parte din apartamentul  nr. - situat  in Braşov ,  str. (….) şi  terenul aferent cotei de ½ parte  din apartament.

În  anul 2012 , pârâtul MUZEUL DE ETNOGRAFIE BRASOV, în calitate de  chiriaş ,  a  propus  reclamantului  EG, în calitate de coproprietar al  imobilului ,  perfectarea  contractului de închiriere  pentru  suprafaţa construită de 12, 6 mp  si terenul aferent în suprafaţă de  25, 16 mp  ,  pentru  perioada  01.01.2012-  30.09.2012. A stabilit  o chirie  lunara  în cuantum de 176 lei , începând cu  luna decembrie  2011.  Contractul  nu a fost semnat de către  reclamant.

Conform art. 16 alin. 1 din Legea  nr.10/2001 , republicată : 

1) În situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei, pentru cele arătate la pct. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 lit. a).

(2) În acest interval plata cheltuielilor de întreţinere aferente imobilului respectiv revine deţinătorilor. În perioada prevăzută la alin. (1) noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Potrivit art. 4  din  HG nr. 1886/2006  “  În situaţiile prevăzute la art. 1 şi 2, noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziţiei de restituire, după caz. În situaţia în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligaţia de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni , iar  conform art. 7  din acelaşi act  normativ  “  cuantumul chiriilor prevăzut în anexele nr. 1 şi 2 se va actualiza anual cu indicele de inflaţie prin hotărâre a Guvernului “ .

În speţă ,  imobilul  construcţie  şi teren a  fost  restituit  în natură , în cote  indivize de ½  parte  reclamantului  EG  şi numitei IEM .

Din  înscrisurile  depuse la dosar rezultă că suprafaţa imobilului  construcţie este de  167, 80  mp  iar suprafaţa  terenului aferenta  imobilului este de 190, 5 mp.

Fiecărui  coproprietar  al imobilului  îi  revine  suprafaţa  de 83, 90 mp din construcţie (  ½  ) si  suprafaţa de 95, 25 mp  din terenul aferent (  36/240 ). 

Între  pârâtul  MUZEUL DE ETNOGRAFIE  BRASOV  şi coproprietara imobilului  IEM  s-a încheiat  anterior  emiterii deciziei  nr. 795/ 25.09.2009  contract  de închiriere pentru  suprafaţa  locativă  de  48 mp .  Pârâtul  a  predat  coproprietarei IEM  suprafaţa de 36 mp  din  întreaga  suprafaţă  a  imobilului .

Părţile semnatare ale contractului de închiriere au stabilit chiria  prin raportare  la suprafaţa de  48 mp. 

Având  în vedere că  pârâta  a predat  coproprietarei IEM suprafaţa de 36 mp din construcţie apreciind  că nu-i este  necesara  întreaga  suprafaţa a imobilului pentru  desfăşurarea  activităţilor  de interes  public  (  art. 51  din  HG  nr.  343/2007 )  a rămas  în folosinţă  cu suprafaţa de 131, 80 mp  din construcţie .

Este reala  susţinerea pârâtului  că la data  emiterii deciziei  nr. 795/ 25.09.2009  acesta mai avea în folosinţă numai suprafaţa de  131, 80 mp  (  132 mp ) , însă  contrar afirmaţiei  pârâtului,  reclamantul  nu are dreptul la chirie numai  pentru suprafaţa  de  66 mp  ci are  dreptul la  plata chiriei pentru suprafaţa de 83, 90 mp (  ½  din  întreaga suprafaţa a imobilului), deoarece paratul a achitat chiriei  coproprietarei IEM  numai pentru suprafaţa  de 48  mp.

Aşadar, daca s-ar avea în vedere susţinerea  pârâtului  că datorează  reclamantului chirie  doar pentru suprafaţa de  66 mp,  ar rezulta că pârâtul  deşi foloseşte o suprafaţă de 131, 80 mp din imobil  ar plăti chirie  numai pentru suprafaţa de 114 mp (  66 +  48) , aspect contrar  realităţii.  Prin urmare , apărarea  pârâtului  este neîntemeiată.

Conform dispoziţiilor legale evocate , în lipsa  contractului de închiriere  încheiat  între părţi ,  paratul avea obligaţia să plătească reclamantului pentru  cota de  ½  din imobil , în  data  de 10 a fiecărei luni ,  chiria  stabilita prin  HG  nr. 1886/2006 , modificata prin  HG nr.  343/2007 ,  pentru perioada  01.10.2009 – 26.09.2012. 

Din raportul de expertiza tehnica  contabilă  nr. 685965 / 10.02.2014  întocmit de expert  AV  rezultă că  pentru  perioada 01.10.2009 – 26.09.2012  suma totală de plată  reprezentând chirie pentru cota de ½ din  construcţie şi teren însumează  34.145 lei la care se  adaugă dobânda  legală  în sumă de  4.043, 81 lei. A stabilit expertul că pentru  cota de ½ din imobil  chiria lunară este  de  667 lei pentru construcţie şi de  285 lei pentru teren, chirie calculată  în  conformitate cu prevederile HG  nr. 1886/2006 , modificata prin  HG nr.  343/2007,  Legea nr.  351/2001  şi  Legea nr. 10/2001.

În temeiul  art. 4  din  HG nr. 1886/2006  , modificata prin  HG nr.  343/2007 instanţa de fond a dispus obligarea  pârâtului la plata în favoarea  reclamantului a sumei de  34.145  lei cu titlu de  chirie  aferentă perioadei  01.10.2009-  26.09.2012.

Daunele moratorii reprezintă echivalentul  bănesc pe care debitorul îl datorează creditorului  pentru executarea  cu întârziere a  obligaţiei.

Contrar susţinerii pârâtului  acesta datorează  daune moratorii pentru neplata  chiriei , atât timp cât actul normativ ( HG nr. 1886/2006 modificat )  nu exclude  acordarea  daunelor moratorii. Mai mult, legiuitorul a  stabilit un termen de plata  în situaţia în care nu se încheie contract de închiriere. Nerespectarea  termenului de  plată conduce la  acordarea  daunelor  moratorii potrivit dreptului comun. 

În situaţia în care nu s-ar acorda  daunele moratorii  reclamantul ar fi prejudiciat  pentru neîncasarea  beneficiul nerealizat.

Prin urmare, solicitarea reclamantului  de a obliga pârâtul la plata dobânzii  legale/ penalizatoare  este întemeiată. În situaţia în care părţile  nu  au  stabilit penalităţi de întârziere sau dobânda care se aplica erau incidente prevederile  art.2 si 3 din OUG nr.9/2000 potrivit cărora  atunci când ‘’obligaţia este purtătoare de dobânzi,fără să se arata rata dobânzii,se va plăti  dobânda legala ‘’ .

Legiuitorul a prevăzut în art. 2 din O.G. nr. 13/2011 că “ în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea”.

Faţă de considerentele  expuse, în temeiul textelor menţionate, rezultă că  pârâtul datorează pe lângă plata chiriei  şi dobânda legală/ penalizatoare aferentă perioadei 01.10.2009 – 26.09.2012  şi care  totalizează suma de 4.043,81  lei , conform expertizei contabile  întocmită în cauză.

 Cu privire la solicitarea reclamantului de a  obliga pârâtul la plata chiriei  începând cu data de  27.09.2012  şi până la predarea  efectivă a proprietăţii  sale de către pârât  prima instanţa reţine  următoarele :

Folosirea termenului de " chirie " de către  reclamant  este improprie, cât timp între părţi nu s-a încheiat  un contract de locaţiune, aceasta suma reprezentând despăgubirea ce acoperă lipsa de folosinţa a imobilului.

În cazul unor raporturi extracontractuale este aplicabilă  răspunderea civila delictuală, ce intervine atunci când prin fapta păgubitoare se încalcă o obligaţie instituita prin lege şi nu prin contract. Cum în speţă nu a existat un contract de închiriere (locaţiune) între părţi, pentru  cota de ½  parte din imobilul  în  litigiu, care să fi determinat forma răspunderii contractuale pentru neexecutarea acestuia, instanţa  stabileşte că în speţă  se aplică răspunderea civilă delictuală prin  plata  lipsei de folosinţă a imobilului.

Prin urmare, singura modalitate justa de despăgubire a  reclamantului  pentru imposibilitatea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate asupra  cotei de ½  din imobil construcţie  şi  pentru cota de  36/240  parte din terenul  aferent  apartamentului restituit in natură  constă în acordarea contravalorii prejudiciului produs prin lipsa de folosinţă, raportat la preturile pieţei libere determinate prin raportul de expertiza specialitatea contabilitate întocmit în cauză şi prin care  s-a stabilit o  despăgubire lunară  în sumă de  928 lei/ lună, reprezentând  echivalentul sumei de  207 euro/ lună .

A  stabilit expertul  contabil  că pentru perioada  27.09.2012 – 31.12.2013  cuantumul despăgubirii pentru lipsa de  folosinţă a  cotei de ½ din imobilul construcţie  şi  pentru cota de  36/240  parte din terenul  aferent  apartamentului  însumează  14.044  lei la care se adaugă dobânda  penalizatoare în sumă de  838, 32 lei calculată pentru  perioada  27.09.2012 – 31.12.2013.

Întrucât expertul contabil a calculat  lipsa de folosinţă  şi dobânda penalizatoare numai până la data de  31.12.2013 , reclamantul a procedat la  calcularea  lipsei de folosinţă şi a dobânzii penalizatoare  pentru perioada  01.01.2014 -  29.04.2014  .

În urma  calculului  efectuat de reclamant şi verificat de instanţă  a rezultat că  dobânda penalizatoare  calculată la suma  de  34.145 lei însumează  4.662, 58  lei,  pentru  suma de 14.044 lei  dobânda penalizatoare  totalizează  suma de 344, 64 lei  iar  despăgubirile  pentru lipsa de folosinţă însumează 3.681 lei (  928 lei/ lună ).

Fiind îndeplinite dispoziţiile art. 1357 din  NCC  instanţa a dispus obligarea pârâtului  la plata sumei de 14.044 lei  cu titlu de despăgubire pentru  lipsa de folosinţă a  imobilului pentru perioada  27.09.2012 – 31.12.2013  şi suma de  3.681 lei  cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosinţă  a imobilului pentru perioada  01.01.2014 – 29.04.2014 (  928 lei/ lună ) .

În temeiul art. 1535  alin. 1  din NCC potrivit căruia «  în cazul  în care o sumă de bani  nu este plătită  la scadenţă  , creditorul are dreptul  la  daune moratorii , de la scadenţă  până la momentul  plăţii ,în cuantumul  convenit  de părţi sau, în lipsă ,  în cel prevăzut de lege  , fără a trebui  să dovedească  vreun prejudiciu « .

În baza art. 1535 alin. 1 din NCC  şi a  art.2  din OG nr. 13/2011 instanţa  a obligat  pârâtul să plătească  reclamantului  suma de  4.662, 58 lei  cu titlu de  dobândă penalizatoare pentru  perioada  27.09.2012 -  29.04.2014 calculată pentru suma de  34.145  lei şi  suma de 344, 64 lei cu titlu de  dobânda  penalizatoare pentru perioada  01.01.2014 – 29.04.2014 calculată pentru suma  de 14.044 lei .

 A obligat  pârâtul să plătească reclamantului  , începând cu data de  30.04.2014  şi până la plata  efectivă a  sumei  în cuantum  total de  51. 870 lei (  34.145  + 14.044 + 3.681  ) dobânda  penalizatoare calculată  în temeiul OG nr. 13/ 2011.

Pe motiv că  pârâtul are  obligaţia de a achita prejudiciul  cauzat reclamantului pentru lipsa de folosinţă a imobilului până la  eliberarea  efectivă a locuinţei  ( art. 1831 alin. 2 din NCC)  instanţa a obligat pârâtul să plătească  lunar reclamantului , începând cu data de  30.04.2014  şi până la predarea efectivă a  posesie cotei  de ½  parte din  apartamentul nr. 5 situat în  imobilul din Braşov ,  str. . (….) şi  a  cotei  de  36/240  parte din terenul  aferent apartamentului  , echivalentul în lei  la cursul BNR  din ziua plăţii  a  sumei de  207 euro  cu titlu de despăgubire pentru  lipsa de folosinţă. A stabilit ca  termen de  plată data de 10 a fiecărei luni.

Solicitarea pârâtului de a  obliga  pârâtul la  plata dobânzii  penalizatoare  după data de 29.04.2014  pentru lipsa de folosinţă  este prematur formulată  câtă vreme  instanţa a  stabilit un termen de plată lunar  ( 10 a  fiecărei  luni ) şi care  poate fi  respectat de  către pârât.

 În ceea ce  priveşte petitul privind evacuarea  pârâtului din întregul  imobil prima instanţa  consideră că acesta  este  neîntemeiat pentru următoarele motive:

 Acţiunea în evacuarea  chiriaşului  formulată numai  de către un coproprietar împotriva  chiriaşului care foloseşte  un imobil indiviz  este admisibilă  în situaţia în care cererea  se întemeiază  pe faptul  cauzării  unor prejudicii  însemnate locuinţei, deoarece are  caracterul unui act de conservare.  Dacă se solicită evacuarea  pentru neplata chiriei , acţiunea  are caracterul unui act de administrare şi trebuie introdusă de toţi coproprietarii.

Prima instanţa califică petitul în evacuare  formulat  în  cauza de faţa, ca fiind un act de administrare, care poate fi efectuat de către unul singur dintre coproprietari, cu condiţia de a nu fi vătămător pentru celalalt coproprietar.

În speţă ,  pentru cealaltă cotă de ½ din imobil  a existat /  există contract de  închiriere  încheiat de pârât cu celălalt coproprietar. Valoarea chiriei  a fost stabilită  în intervalul  iunie 2013 – decembrie 2013  la suma de 500 lei / lună.

Aşadar  , în situaţia în care s-ar dispune evacuarea pârâtului din întregul imobil  s-ar  cauza  celuilalt  coproprietar  o vătămare  în exercitarea prerogativelor dreptului  acestuia  de  proprietate .

Prin urmare, prima  instanţa reţine că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.  643 alin. 1 din NCC, considerent pentru care va respinge petitul  privind evacuare  pârâtului din întregul imobil  ca neîntemeiat.

Reţinând culpa  procesuală a pârâtului , în temeiul art. 274 alin. 1 din C.pr.civilă, instanţa a obligat pârâtul să plătească  reclamantului suma de 8.320  lei cheltuieli de  judecată, reprezentând onorariu avocaţial (4.960 lei ) şi onorariu expert ( 3.360 lei ).

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul Muzeul de Etnografie Braşov, solicitând admiterea recursului, casarea cu reţinere a cauzei pentru refacerea expertizei specialitatea contabilitate în raport cu criticile formulate, iar în subsidiar, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului recurentul arată, în esenţă, următoarele:

Prima instanţă a nesocotit efectele dreptului de coproprietate în raport de data constituirii acestuia, care este diferită pentru cei doi coproprietari ai imobilului.

S-a interpretat greşit întinderea drepturilor celor doi coproprietari după predarea fizică către coproprietara IE a unei suprafeţe de 36 mp.

În mod greşit a fost obligat la plata de dobânzi penalizatoare în condiţiile în care reclamantul obligat prin lege nu a solicitat în niciun mod contractul de închiriere, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.

Neîncheierea unui contract face ca chiria să nu fie însoţită şi de dobânzi penalizatoare, iar regulile financiar contabile nu permit consemnarea chiriei legale în lipsa unui contract de închiriere.

Instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut deoarece s-a solicitat plata unei chirii pentru intervalul după 27.09.2012 până la predarea efectivă a spaţiului, iar instanţa a acordat contravaloarea prejudiciului produs prin lipsa de folosinţă la nivelul pieţii locative.

Stabilirea de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă încalcă dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 165/2013, cu privire la destinaţia spaţiului, deoarece un alt nivel al chiriei faţă de cel prevăzut prin HG nr. 1886/2006 nu poate fi stabilit decât prin HG.

Faţa de faptul că în urma emiterii deciziei nr. 728/24.03.2009 s-a predat fizic către IE o suprafaţă de 36 mp şi la momentul emiterii deciziei nr. 795/25.09.2009, recurenta mai folosea doar o suprafaţă de 132 mp şi dreptul la chirie viza doar 66 mp.

Potrivit raţionamentului instanţei cei doi coproprietari deşi au cote de proprietate identice vor primi chirii diferite, IE ar primi chirie pentru 48 mp, iar EG pentru 84 mp. Cel care poate pretinde o diferenţă de chirie este IEM  diferenţa între suprafaţa inchiriată de 48 mp şi suprafaţa de cuvenită de 66 mp.

Instanţa de fond a aplicat greşit pentru anii 2009, 2010 şi parţial 2011, OG nr. 13/2011.

Dobânzile penalizatoare pot fi acordate doar atunci când potrivit legii obligaţia este purtătoare de dobânzi sau în situaţia în care contractul prevede acest lucru, ceea ce nu este cazul deoarece HG nr. 1886/2006 nu prevede expres că neplata unei chirii scadente de drept atrage după sine şi dobânzi penalizatoare.

În mod greşit a fost obligată la plata sumei de 207 euro/lună pentru intervalul de după 30.04.2014 deoarece prin apariţia Legii nr. 165/2013 aceste spaţii au primit o prelungire de drept a regimului lor juridic, iar această lege este incidentă în cauză deoarece s-ar crea regimuri juridice diferite pentru aceleas şi categorii de spaţii.

În drept, recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă.

Prin întâmpinarea intimată a combătut punctual motivele de recurs formulate de recurent.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând sentinţa recurată, în raport de motivele de recurs invocate şi de apărările formulate, tribunalul reţine următoarele:

Prima instanţa în mod corect a stabilit că intimatul EG în calitate de coproprietar al apartamentului  nr. - situat în Braşov, str. (….) şi al terenului aferent acestui apartament are dreptul la plata contravalorii lipsei de folosinţă a cotei de ½ din imobil.

Recurentul însuşi prin procesul verbal încheiatla data de 31.07.2009  cu coproprietare IEM recunoaşte că foloseşte spaţiul de 132 mp ce rămâne în folosinţa sa după predarea unei suprafeţe de 36 mp, corespunde pentru o suprafaţă de 84 mp cotei ½ ce aparţine Statului Român şi pentru care încheiase contract cu SC RIAL SRL şi pentru diferenţa de 48 mp încheie contract de închiriere cu coproprietarul celeilalte cote de ½ din imobil. Prin decizia  nr.  795/25.09.2009, emisă de SC RIAL SRL, s-a restituit în natură intimatului E G cota de ½ din imobil ce a aparţinut până la acel moment Statului Român, iar cealaltă cotă de ½ a fost restituită numitei IEM.

Atât timp cât recurentul a folosit o suprafaţă de 132 mp din imobil şi a plătit chirie doar pentru 48 mp este normal să achite chirie sau contravaloarea lipsa folosinţă şi pentru restul suprafaţei de 84 mp.

Intimatul EG în calitate de coproprietar al apartamentului nr. - situat în Braşov, (….) şi al terenului aferent acestui apartament are dreptul să solicite de la recurentă contravaloarea lispei de folosinţă pentru spaţiul pe care aceasta îl foloseşte şi pentru care nu are încheiat un contract de închiriere.

Dreptul de proprietate al intimatului EG a fost reconstituit la data de 27.09.2009, iar faţă de obiectul cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat obligarea recurentului la plata chiriei începând cu data de 01.09.2009, nu are relevanţă momentul la care s-a reconstituit dreptul de proprietate al celuilalt coproprietar.

Suma achitată de recurent coproprietarei IE în perioada 2009-2014 nu are nicio relevanţă asupra obiectivelor la care a fost chemat expertul să răspundă deoarece  aceste sume au fost achitate în baza contractului de închiriere încheiat cu coproprietara IE. Recurentul nu a făcut dovada că ar fi achitat vreo sumă de bani pentru folosinţa cotei de ½ din imobil care a rămas în urma predării unei părţi fizice din imobil şi în urma închirierii unei suprafeţe de 48 mp.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă nu este incident în cauză deoarece prima instanţa nu s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut. Potrivit art. 84 din Codul de procedură civilă judecătorul poate să dea calificarea juridică corectă a cererii formulate în raport de motivele invocate de parte în cuprinsul acesteia.

Chiria reprezintă preţul pe care locatarul îl plăteşte proprietarului pentru folosinţa bunului, iar faptul că reclamantul EG a folosit termenul de chirie şi pentru pretenţiile ulterioare datei de 27.09.2012 nu putea să ducă la respingerea acţiunii deoarece atât din cererea de chemare în judecată cât şi din precizările ulterioare rezultă că prin pretenţiile solicitate, reclamantul înţelege să obţină contravaloarea lipsei de folosinţă a cotei de ½ din imobil.

Sentinţa civilă pronunţată de prima instanţă este motivată în mod detaliat atât în drept cât şi în fapt şi nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura princinii.

Art. 1088 alin. 1 şi 2 din Codul civil din 1864 prevede că la obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate, iar aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă. Dispoziţii legale similare celor menţionate se regăsesc în art. 1535 din Codul civil din 2009.

Fiind forma de sume de bani care nu au fost achitate la scadenţă, potrivit art. 4 din HG nr. 1886/2006, intimatul EG are dreptul la plata dobânzii legale calculate la sumele datorate de recurentă.

Este neîntemeiată susţinerea recurentului potrivit căreia prima instanţa a aplicat prevederile OG nr. 13/2011 şi pentru perioada anterioară intrării acestui act normativ în vigoare, deoarece instanţa a obligat pârâtul suma de 4.043,81  lei cu titlu de dobândă  legală / penalizatoare aferentă perioadei 01.10.2009 – 26.09.2012, iar din rapotul de expertiză întocmit în cauză rezultă că până la data de 01.09.2011, dobânda a fost calculată potrivit OG nr. 9/2000.

Nu era necesar ca în HG nr. 1886/2006 să menţioneze că utilizatorul imobilului datorează dobândă pentru plata cu întârziere a chiriei deoarece există dispoziţii legale în acest sens în  Codul civil. De asemenea, faptul că nu s-a încheiat un contract în formă scrisă nu îl exonerează pe recurent de plata dobânzilor legale pentru sumele neachitate la termen.

Indiferent din ce motiv nu s-a încheiat un contract de închiriere în forma scrisă, recurentul, faţă de prevederile art. 4 teza finală din HG nr. 1886/2006, în calitate de utilizator al imobilului avea obligaţia să achite chiria lunară care a devenit scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.

În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 45 din Legea nr. 167/2013, deoarece această lege a intrat în vigoare în anul 2013, la aproximativ un an de la data expirării termenului de 3 ani prevăzut de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001(forma în vigoare la data emiterii deciziei de restituire).

Principiul neretroactivităţii legii noi este regula de drept constituţional potrivit căreia legea nouă nu se aplică situaţiilor juridice anterior constituite, modificate sau stinse şi nici efectelor produse de asemenea situaţii juridice, dacă aceasta au fost realizate înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

Art. 15 alin. 2 din Constituţie prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Legea nr. 165/2013 nu se încadrează în cele două excepţii menţionate de art. 15 alin. 2 din Constituţie şi în consecinţă nu produce efecte retroactiv.

Pe de altă parte, tribunalul constată că suma de 207 Euro la care recurentul a fost obligat pentru perioada ulterioară datei de 27.09.2012, este aproximativ egală cu chiria calculată potrivit HG nr. 1886/2006.

 Având în vedere cele menţionate tribunalul constată că nu sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 din Codul de procedură civilă, sentinţa pronunţată de prima instanţă fiind temeinică şi dată cu aplicarea corectă a legii.

Pentru motivele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul Muzeul de Etnografie Braşov împotriva sentinţei civile nr. 6009/13.05.2014, pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care o va menţine ca temeinică şi legală.

Reţinând culpa procesuală a recurentului, tribunalul, în temeiul art. 274 din Codul de procedură îl va obliga la plata către intimatul EG a sumei de 3720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanţa nr. 52/30.09.2014(f. 21).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul Muzeul de Etnografie Braşov împotriva sentinţei civile nr. 6009/13.05.2014, pronunţată de Judecătoria Braşov, pe care o menţine.

Obligă recurentul să-i platească intimatului EG a suma de 3720 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 03.12.2014.

PREŞEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

(….)(….)(….)

GREFIER,

(….)

Red. D.N./03.12.014

Tehnored. E.M./04.12.2014

- 2 ex. -