Succesiune

Cerere necontencioasă având ca obiect constatarea calităţii de unic moştenitor. Inadmisibilitate.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, reclamanta A a solicitat să se constate calitatea sa de unică succesoare legală în calitate de fiică după defuncta B; să se constate calitatea sa de unică succesoare testamentară după soţul mamei sale, C; să se stabilească masa succesorală ca fiind compusă din bunul imobil situat în Arad, str. … şi înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară.

În motivare, a arătat că mama sa, B, a decedat la data de …, fiind unica ei fiică. A acceptat tacit moştenirea, actul său de opţiune succesorală fiind exprimat în mod irevocabil, prin achitarea impozitului datorat pentru apartamentul care a aparţinut mamei sale. Numele dobândit la naştere de mama sa a fost acela de …, astfel cum rezultă din certificatul de naştere, ulterior dobândind prin căsătorie numele de …. În data de … s-a recăsătorit cu tatăl său vitreg, C, schimbându-şi numele din nou. Acesta are vocaţie succesorală împreună cu ea la moştenirea mamei sale decedată la data de ….

Tatăl său vitreg, C, a decedat la data de … și nu a avut copii sau alţi moştenitori legali, părinţii săi fiind decedaţi. Acesta a instituit la data de …, un legat testamentar universal în favoarea mamei sale. În cuprinsul aceluiaşi testament se menţionează că, în cazul în care nici mama sa nu mai trăieşte, doreşte ca „toată averea sa să rămână fiicei sale vitrege, A, născută în …, în Arad”. Aşadar, instituie un legat universal în favoarea sa pentru întreaga avere/universalitate de bunuri care se va găsi în patrimoniul său la data decesului. Deşi la data dispunerii prin testament în patrimoniul său se găsea un apartament situat în …, la data decesului, …, acest apartament nu mai făcea parte din patrimoniul său, fiind înstrăinat anterior, după decesul părinţilor săi. Însă, în calitate de soţ al defunctei sale mame, ca urmare a decesului acesteia, la data de …, tatăl său vitreg a moştenit cota legală de 1/4 din bunul imobil al mamei sale, bun propriu al mai dobândit anterior căsătoriei cu tatăl său vitreg.

Astfel, pentru motivele arătate a solicitat a se constata calitatea sa de unică succesoare legală după mama sa, B, şi de unică succesoare testamentară a tatălui său vitreg, C, sens în care a solicitat administrarea probei cu expertiza grafoscopică, în vederea probării autenticităţii testării de către defunctul C, în conformitate cu dispoziţiile art. 1041 C. civ., precum şi a validării acestuia în conformitate cu dispoziţiile art. 1042 C.civ.

Reclamanta a mai arătat că notarul public nu validează testament olograf în lipsa unei expertize de specialitate, iar experţii tehnici în această specialitate efectuează doar expertize judiciare.

În drept, a invocat art. 975, art. 970 şi urm. C.civ. şi art. 1.034 şi urm. C.civ.

Prin note scrise depuse, reclamanta a precizat că motivul formulării cererii nu este legat de existenţa unei neînţelegeri cu alţi potenţiali moştenitori întrucât alţi moştenitori ai defuncţilor nu există. A fost nevoită să promoveze cererea întrucât nu se poate dezbate succesiunea pe cale notarială, fiind necesară validarea testamentului olograf, iar administrarea probei cu expertiza grafoscopică nu se poate efectua decât în cadrul unei proceduri judiciare, pentru organele de urmărire penală sau instanţele de judecată, astfel cum rezultă din adresa nr. … emisă de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Timişoara. Iniţial s-a adresat Biroului Notarial … în vederea dezbaterii succesiunii, însă a fost informată că notarii nu mai au posibilitatea validării testamentului olograf datorită modificărilor aduse Regulamentului de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Expertize Criminalistice prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1901/C/2015 şi a fost îndrumată să se adreseze instanţei de judecată.

Prin concluziile scrise depuse, reclamanta a arătat că competenţa de soluţionare succesorală este alternativă, aparţine atât notarilor publici, cât şi instanţelor de judecată în cazul în care notarul public nu poate urma procedura succesorală. Faptul că este unica persoană cu vocaţie succesorală în cauză şi nu are parte adversă nu poate limita accesul său la justiţie, procedura necontencioasă judiciară prevăzută de art. 527 şi urm. C.pr.civ. neexcluzând posibilitatea sesizării instanţei de judecată cu o astfel de acţiune, respingerea acţiunii impunându-se doar dacă acţiunea prezintă caracter necontencios, potrivit art. 531 C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin cererea de faţă reclamanta a solicitat constatarea calităţii sale de unic moştenitor legal după defuncta B, în calitate de fiică şi de moştenitor testamentar după defunctul C, soţul mamei sale.

Testamentul de care se prevalează reclamanta este unul olograf.

Conform celor învederate de către reclamantă, în cauză nu există alt moştenitor legal sau testamentar, deci nu are pe cine chema în judecată în calitate de pârât. Demersul judiciar ar fi justificat pe refuzul notarului de a proceda la deschiderea succesiunii din cauza imposibilităţii validării testamentului olograf deoarece Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice nu efectuează decât expertize judiciare, deci în cadrul unui proces civil sau penal.

În drept, instanţa arată că un proces civil presupune, conform art. 30 C.pr.civ., o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice. În speţă nu se urmăreşte un drept împotriva altei persoane, ci cererea este una în constatare şi se grefează  pe o cerere necontencioasă, reclamanta apreciind că pentru soluţionarea acesteia este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Regula şi în această materie este indicarea unei persoane în calitate de pârât, existând, într-adevăr, cu titlu de excepţie, şi situaţii în care cererile nu presupune indicarea unei alte părţi (ex. înscrierea asociaţiilor şi fundaţiilor, plângeri de carte funciară în anumite situaţii).

În speţă, procedura succesorală este de regulă una notarială, în competenţa notarului public, conform art. 12 lit. d din Legea nr. 36/1995, procedură reglementată de art. 101-119 din acest act normativ.

Într-adevăr, art. 108 alin. 1 prevede că „Succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanţa judecătorească în vederea dezbaterii unei succesiuni”, însă procedura în faţa instanţei are un caracter subsidiar, justificat de motivul imposibilităţii realizării în faţa notarului din varii motive. Deci, stabilirea calităţii de moştenitor se poate realiza pe cale necontencioasă, în cadrul procedurii succesorale notariale şi doar în caz de neînţelegere între moştenitori, pe cale judecătorească.

Astfel, pentru a demara o procedură judiciară, se impun a fi îndeplinite anumite condiţii, reclamantul trebuind să facă dovada, printre altele, că are un interes juridic, recunoscut şi ocrotit de lege, născut şi actual, personal şi direct. Prin impunerea condiţiei interesului, se urmăreşte nu numai evitarea unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, dar în acelaşi timp, menajarea timpului magistraţilor şi a finanţelor statului, astfel încât rolul instanţelor să nu fie încărcat cu astfel de pricini Sub acest aspect, în Recomandarea R (86) 12 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, privind măsurile de prevenire şi reducere a volumului excesiv de activitate al instanţelor, adoptată la data de 16 septembrie 1986, reţinându-se că numărul mare de cauze aduse în faţa instanţelor poate aduce atingere dreptului la judecată în termen rezonabil, drept protejat de art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se recomandă statelor membre ale Convenţiei, să ia măsuri pentru a reduce atribuţiile non-juridice încredinţate judecătorilor şi atribuirea acestor îndatoriri altor persoane sau organe. În anexa la Recomandarea R (86) 12, printre atribuţiile non-juridice sunt menţionate şi operarea ca notar public şi măsurile referitoare la patrimoniul persoanelor decedate.

În România există cadrul legal în sensul acestei recomandări, persoana interesată având la îndemână procedura succesorală notarială prevăzută de Legea nr. 36/1995. În acest sens, art. 1 din Legea nr. 36/1995 prevede că „Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.”

Legiuitorul dă astfel preferinţă procedurii notariale şi numai în măsura în care acest lucru nu este posibil se poate introduce o cerere în justiţie, această cerere având  însă de regulă un caracter contencios, menită tocmai de a soluţiona nemulţumirile moştenitorilor.

Atât timp cât nicio altă persoană, cu excepţia reclamantului, nu invocă un drept asupra moştenirii, persoana interesată are la îndemână procedura notarială reglementata de Legea nr. 36/1995 şi de a obţine recunoaşterea calităţii sale de moştenitor.

În acest sens, cu privire la admisibilitatea cererii în constatarea calităţii sale de unic moştenitor, art.35 teza a II-a C.p.c. prevede expres că acţiunea în constatare „nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice cale prevăzută de lege”.

În situaţia unui refuz al notarului public de a da curs cererii de deschidere a procedurii succesorale, astfel cum se invocă, reclamantul are la îndemână plângerea împotriva încheierii de respingere a notarului public, adresată instanţei de judecată în condiţiile art. 142 din Legea nr. 36/1995.

În fapt, reclamanta justifică admisibilitatea şi interesul acţiuni de faţă pe faptul imposibilităţii de validare a testamentului olograf de către notar.

În ce priveşte această procedură, art. 1042 alin. 2 C.civ. prevede că „În cadrul procedurii succesorale, notarul public procedează, în condiţiile legii speciale, la deschiderea şi validarea testamentului olograf şi îl depune în dosarul succesoral.”. De asemenea, art. 105 alin. 3 şi 4 din legea nr. 36/1995 precizează că „Procesul-verbal de validare a testamentului se întocmeşte de către notarul public în prezenţa succesibililor legali înlăturaţi prin testament sau ale căror drepturi sunt afectate prin acesta şi care vor fi citaţi în acest scop. Notarul public va dispune efectuarea unei expertize grafoscopice atunci când: a) succesibilii înlăturaţi de la moştenire, deşi citaţi, nu se prezintă; b) succesibilii declară că nu cunosc scriitura defunctului; c) succesibilii contestă scriitura defunctului, aducând probe în acest sens; d) defunctul nu are moştenitori legali.”

Ambele texte de lege face referire expresă la notarul public pentru îndeplinirea procedurii de validare a testamentului.

De fapt, prin cererea de faţă reclamanta tinde la realizarea de către instanţă a procedurii de validare a testamentului (acesta fiind motivul refuzului notarului).

Justificarea se întemeiată pe faptul că expertiza grafoscopică obligatorie (art. 105 alin. 4 lit. d) nu se poate efectua în faţa notarului deoarece Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice nu o efectuează la cererea acestuia. Continuând raţionamentul, acţiunea de faţă are justificare pentru administrarea unei probe.

Nu este în căderea instanţei de a suplini eventualele omisiuni ale legiuitorului sub aspectul regulamentului acestei instituţii în sensul că nu se mai prevede posibilitatea efectuării expertizei la solicitarea notarului în cadrul  procedurii succesorale, deşi legile antemenţionate precizează expres că procedura de validare se realizează în faţa notarului.

Pe de altă parte, din partea finală a adresei justificatoare (f. 34) rezultă posibilitatea apelării la un expert criminalist autorizat.

Nu există vreo prevedere că expertiza din cadrul validării testamentului trebuie realizată numai de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice.

Conform listei de experţi criminalişti autorizaţi, ce poate fi consultată şi pe site-ul Ministerului Justiţiei, există experţi autorizaţi pentru a efectua expertiza grafică şi tehnică a documentelor(http://old.just.ro/MinisterulJusti%C8%9Biei/Listapersoanelorautorizate/Experticriminalisti/tabid/184/Default.aspx).

Aşa fiind, instanţa nu poate reţine vreo dificultate în efectuarea unei astfel de expertize în faţa notarului, situaţie în care ar fi avut căderea să se adreseze instanţei pentru înlăturarea impedimentului, motiv pentru care cererea va fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare