Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

Sentinţă penală 119 din 17.01.2018


Importanța exprimării acordului cu privire la prestarea unei muncii neremunerate în folosul comunității în cazul comiterii unei infracțiuni, consecințele care pot decurge în cazul neexprimării unui asemenea acord.

(sentința penală nr. 119 a Judecătoriei Arad, definitivă,.)

În dimineața zilei de 6 decembrie 2016, în jurul orelor 1030, inculpatul ......, a fost oprit în trafic de organele de poliţie în timp de conducea autoturismul marca A, cu numărul de înmatriculare provizoriu x şi serie șasiu xx, pe raza localității Z..., pe D.J. 682 din judeţul Arad, fără a poseda permis de conducere întrunind astfel, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal.

La individualizarea sancţiunilor aplicabile inculpatului s-a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv atitudinea sinceră a acestuia în faţa organelor de urmărire penală, recunoaşterea faptelor reţinute în sarcina sa şi de asemenea împrejurarea că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale.

Faţă de aceste considerente instanţa a apreciat că pedeapsa minimă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, este de natură a realiza scopul pedepsei.

De asemenea s-a reținut că în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, atât timp cât inculpatul nu şi-a exprimat expres acordul pentru prestarea unei munci în folosul colectivității, singura modalitate de executare a pedepsei principale aplicate de 1 (un) an închisoare, este executarea efectivă în detenţie.

Împotriva sentinţei penale ......... pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. ...... a declarat apel inculpatul ....., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara. 

În motivarea apelului inculpatul a solicitat admiterea apelului, deoarece a fost plecat din ţară şi nu a fost anunţat să se prezinte la proces.

Apărarea inculpatului formulată în apel, care ar determina desființarea cu trimitere spre rejudecare pentru lipsa citării conform art. 421 pct.2 lit.b C.p.p., potrivit căreia nu ar fi fost anunţat de existenţa procesului, fiind plecat în străinătate, este nefondată.

Astfel, în faţa primei instanţe deşi legal citat, inclusiv telefonic inculpatul nu s-a prezentat în instanţă pentru a da declaraţie. De altfel, încă de la primul termen de judecată, inculpatul a semnat personal procesul-verbal de comunicare a citaţiei. Ulterior inculpatul a fost citat inclusiv cu mandat de aducere, dar nu s-a prezentat în faţa instanţei. Din procesul-verbal de neexecutare a mandatului de aducere, prima instanţă a reţinut că inculpatul lucrează pe raza județului Timiş şi vine doar ocazional la domiciliu, însă organele de poliţie l-au contactat telefonic şi i-au pus în vedere să se prezinte în faţa organelor judiciare la termenul fixat. De asemenea, pentru termenul din data de ........., inculpatul a fost citat şi telefonic după cum rezultă din nota telefonică depusă la dosarul cauzei.

Instanţa de apel constată de asemenea că inculpatul a formulat personal apel, şi a semnat personal procesul-verbal de comunicare a citaţiei pentru termenul din ......, astfel încât acesta cunoaşte faptul că pe rolul instanţei de apel se soluţionează cererea acestuia şi cu toate acestea nu s-a prezentat în faţa Curţii pentru a-şi susţine apelul formulat. 

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, pericolul social care a adus atingere relaţiilor sociale referitoare circulaţia pe drumurile publice, dar şi aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptei în faza de urmărire penală, motiv pentru care nu se impune reducerea pedepsei de un an închisoare, aceasta fiind corect individualizată prin raportare la minimul special prevăzut de lege.

 În ceea ce priveşte modalitatea de executare, instanţa de apel constată că în cauză nefiind îndeplinite cumulativ dispoziţiile art.83 C.p. şi respectiv art.91 C.p. privind amânarea executării pedepsei şi respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în mod corect prima instanţă a dispus executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate.

Astfel, pentru a se putea dispune amânarea executării pedepsei şi respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este obligatoriu ca inculpatul să-şi dea acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii potrivit art.83 alin.1 lit. c C.p., respectiv art.91 alin.1 lit. c C.p., or în cauză inculpatul nu s-a prezentat nici în faţa primei instanţe şi nici în faţa instanţei de apel pentru a-şi manifesta acest acord.

Pentru  aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit .b C.p.p., a fost respinsă ca nefondat apelul declarat de inculpat. 

.