Divorț – prestație compensatorii – condiții admitere

Dosar nr. 28426/212/2017

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

SENTINȚA CIVILĂ NR.

Ședința publică din data de 16.05.2018

Instanța constituită din:

Președinte

Grefier

Pe rol pronunțarea  în cauza civilă având ca obiect divorț, acțiune formulată de reclamant A în contradictoriu cu pârât B

Dezbaterile asupra fondului  au avut loc în ședința publică din data de 08.05.2018, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 octombrie 2017 sub nr. 28426/212/2017, reclamanta A a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate cu pârâtul B la data de 30 august 1986 și înregistrată la nr. 83 în Registrul stării civile al comunei ..., județul ...din culpa exclusivă a acestuia, păstrarea numelui dobândit în urma încheierii căsătoriei, acordarea unei prestații compensatorii din partea pârâtului în cuantum de ¼ din venitul realizat, dar nu mai puțin de 900 lei lunar pe toată durata vieții sale și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 30 august 1986, din căsătorie rezultând patru copii, în prezent majori. Din anul 1981 au locuit cu chirie în localitatea ..., județul ..., iar apoi au primit un apartament repartizat de ... În anul 1988, întrucât aveau 4 copii, au primit repartiție într-un apartament din cartierul .... În anul 1996 au vândut apartamentul din .. pentru a se muta în Buzău, lângă părinții săi. Pârâtul i-a părăsit la scurt timp, cu diferența de bani cumpărând o mașină cu care a și plecat. În anul 2000 s-au mutat din nou în municipiul .....

Reclamanta a menționat că începând din anul 1990 raporturile dintre soți sunt grav vătămate. Motivele privesc lipsa de respect și sprijin moral, afecțiune, interes, pe care soțul le datorează în interiorul căsătoriei, pe fondul unui comportament agresiv, violent, provocat de consumul reperat de alcool. Menajul zilnic pentru familie l-a asigurat singură, dintotdeauna, fără a primi vreun ajutor din partea soțului său. Dintotdeauna a fost o femeie supusă, cu respect pentru instituția căsătoriei, într-o perioadă grea pentru condiția femeii ca mamă și soție. A suportat comportamentul unui soț infidel, lipsit de afecțiune pentru soție și copii, care nu i-a acordat niciodată sprijin și a fost agresiv fizic și verbal. De multe ori a fost alungată din casă, împreună cu copiii, nevoiți să trăiască din mila vecinilor. Din anul 2012, de când a rămas singură, copiii plecând la casele lor, soțul său a continuat abuzul fizic și psihic, ceea ce a determinat-o să pună capăt căsătoriei. Ordinul de protecție din data de 21.09.2017, emis ca urmare a loviturii la cap, prin care pârâtul a fost evacuat din imobil pe o perioadă de 4 luni, îi asigură, temporar, liniștea.

Reclamanta a susținut că s-a îngrijit și preocupat exclusiv de creșterea și educarea celor patru copii din alocația de stat și sprijinul părinților săi de la .... A beneficiat de pensie de mamă eroină și supliment la alocație pentru familie numeroasă. Starea de sănătate a copiilor au împiedicat-o să desfășoare alte activități, care să îi aducă venituri.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 lei, conform art. 15 lit. b și d din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Reclamanta a anexat cererii contract de vânzare-cumpărare, declarație sub semnătură privată, copii cărți de identitate, sentință civilă din data de 21.09.2017 de emitere a unui ordin de protecție, certificat medico-legal, fișă UPU; carnet de muncă, adeverință, bilet de ieșire și acte medicale, fișe școlare.

La data de 17 noiembrie 2017 pârâtul B a formulat întâmpinare la cererea introductivă de instanță și cerere reconvențională, solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei, revenirea acesteia la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata unor prestații compensatorii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, pârâtul-reclamant a arătat că relațiile dintre soți au degenerat, însă această situație se datorează comportamentului și caracterului reclamantei, care este o fire certăreață, suspicioasă, care l-a desconsiderat mereu sau a manifestat o totală lipsă de respect, deși a fost singurul care a muncit pentru casă, care a asigurat baza materială pentru creșterea celor patru copii și pentru ca familiei să nu îi lipsească nimic.

La început, relația dintre soți a fost armonioasă, bazată pe afecțiune, sprijin și încredere, soții munceau în același loc și petreceau mult timp împreună. În anul 1991, reclamanta a hotărât să nu mai muncească, fiind foarte solicitată cu creșterea celor patru copii, decizie cu care a fost de acord. În aceste împrejurări, pentru a întregi veniturile familiei, a muncit suplimentar, efectuând în particular lucrări de construcții. Atât salariul încasat la serviciu, cât și banii din lucrările suplimentare erau înmânați soției care îi gestiona în conformitate cu nevoile casei și ale copiilor. Tot din banii pe care îi câștiga, reclamanta-pârâtă plătea pensia alimentară datorată copilului său din prima căsătorie.

Pârâtul-reclamant a susținut că reclamanta-pârâtă a manifestat tot timpul o gelozie bolnăvicioasă, devenind posesivă și suspicioasă din cauza faptului că nu se mai afla în preajma sa la muncă și nu îi mai putea controla programul. În aceste împrejurări, orice discuție pe care pârâtul o avea cu soția sa se transforma în reproșuri și jigniri că are relații extraconjugale, că nu aduce toți banii acasă și îi cheltuiește în scopuri personale și pe femei.

În mod constant reclamanta-pârâtă îi controla telefonul, convorbirile, mesajele. Nu îi place să fie contrazisă, iar orice replică prin care o contrazicea se transforma într-un scandal. Suspiciunile și neîncrederea au făcut-o să hotărască în anul 1996 că întreaga familie să se mute la .... Nu s-a împotrivit și a susținut întreaga procedură de mutare într-un alt oraș, la un alt loc de muncă, la alte școli pentru copii, însă tot soția sa, a fost cea care după 6 luni a declarat că nu se poate acomoda și a hotărât ca întreaga familie să revină în .... Nu este adevărată susținerea reclamantei-pârâte potrivit cu care și-a părăsit familie la ... până în anul 2000, din contractul autentificat sub nr. 3981/06.09.1996 se observă că apartamentul în care locuiesc în prezent. Nu este adevărat că ar fi cumpărat o mașină cu diferența de bani, aceasta fiind achiziționată după ce au revenit în ... și folosită în interesul întregii familii. Pe fondul geloziei, reclamanta-pârâtă îl urmărea, lăsa copiii în casă și venea cu el la lucrări, tot timpul provoca scandaluri și amenința că va descoperi cine îi este amantă, de cele mai multe ori scandalurile derulându-se în fața copiilor, a vecinilor sau a altor persoane. Teama că orice discuție se va transforma în scandal, cuvintele urâte, reproșurile și furia l-au determinat să se izoleze și să nu mai comunice cu soția sa. Nu este o persoană care consumă băuturi alcoolice și nici o persoană violentă, însă de multe ori a cedat în fața provocărilor, a limbajului și a tonului insultătoare. Reclamanta-pârâtă nu a fost niciodată alungată din casă, din contră, din cauza certurilor și scandalurilor el a fost cel nevoit să părăsească domiciliul. Aceasta susține în mod mincinos că nu ar fi ajutat-o la treburile casnice, însă s-a ocupat în permanență de întreținerea casei – zugrăvit, pus gresie, faianță și orice alte treburi. Soții nu au mai întreținut relații conjugale pentru că reclamanta a fost cea care le-a refuzat. Pentru a putea invoca culpa sa la divorț, reclamanta-pârâtă a premeditat, împreună cu fiul lor F, întreaga scenă așa-zis violentă pe care și-au întemeiat cererea privind emiterea ordinului de protecție.

La muncă este cunoscut ca un angajat serios, conștiincios, ce nu a avut niciodată conflicte cu colegii.

Pârâtul-reclamant a precizat că divorțul nu produce un dezechilibru semnificativ în condițiile de viață ale celui care solicită prestația compensatorie, reclamanta-pârâtă având în proprietate un imobil în ..., dobândit prin moștenire de la părinții săi. Mai mult, aceasta a avut o contribuție semnificativă la destrămarea relațiilor de familie, iar soții vor realiza și un partaj, ceea ce va asigura un echilibru financiar soției. În prezent locuiește cu chirie și va plăti chirie până la partaj.

În drept a fost invocat art. 373 lit. b Cod civil.

Pârâtul-reclamant a anexat cererii caracterizare, carnet de muncă.

Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 15 lit. b din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Instanța a încuviințat pentru ambele părți probele cu înscrisuri, interogatorii și proba testimonială, fiind audiați martorii Fătu Dumitru, Necula Ion, Seorici Nedelcu și Albu Eduard Cristian.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta A și pârâtul B s-au căsătorit la data de 30.08.1986, căsătoria fiind înregistrată la nr. 83 în Registrul stării civile al Orașului Ovidiu, județul Constanța (astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la fila 15 în dosarul cauzei).

În timpul căsătoriei părților, s-au născut numiții M, F, A și C, toți fiind majori în prezent.

În drept, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 373 lit. b și art. 379 alin. 1 Cod civil, potrivit cărora divorțul se pronunță dacă relațiile dintre soți sunt grav vătămate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, din culpa unuia sau a ambilor soți.

Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că relațiile de familie s-au deteriorat din pricina atitudinii pârâtului, care a manifestat un comportament violent față de reclamantă, în urma căruia a fost necesară evacuarea acestuia din domiciliul comun, prin emiterea unui ordin de protecție împotriva acestuia, conform sentinței civile pronunțate în dosarul civil nr. 25918/212/2017 (f. 21-24).

 Instanța mai constată că declarațiile martorilor propuși de pârât nu sunt edificatoare în stabilirea culpei reclamantei în destrămarea căsniciei celor doi soți, dat fiind că niciunul dintre aceștia nu a relatat un incident dintre soți la care să fi participat personal, depozițiile acestora cu privire la gelozia reclamantei fiind fundamentate pe relatările pârâtului.

Art. 309 Cod civil stabilește obligațiile nepatrimoniale pe care soții le au unul față de celălalt, în sensul că aceștia își datorează reciproc respect, fidelitate și sprijin moral și au îndatorirea de a locui împreună. Pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat.

Constatând că pârâtul reconvenient nu a manifestat interes pentru căsătorie, fiind violent cu reclamanta, instanța concluzionează că relațiile de familie sunt grav afectate și nu mai pot continua din culpa exclusivă a acestuia.

În ceea ce privește numele de familie după căsătorie, instanța are în vedere prevederile art. 383 alin. 2 Cod civil potrivit căruia pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei.

Având în vedere durata îndelungată a căsătoriei, de peste 30 de ani, pe perioada căreia reclamanta a purtat numele de X, instanța apreciază întemeiată solicitarea acesteia în sensul de a-și păstra acest nume, sub care este cunoscută în comunitate, urmând a dispune în acest sens.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata prestației compensatorii, instanța reține că potrivit art. 390 Cod civil: (1) În cazul în care divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. (2) Prestația compensatorie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani. (3) Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere, în condițiile art. 389.

Instanța apreciază că sunt îndeplinite toate cerințele legale pentru plata de către pârâtul reconvenient a unei prestații compensatorii în beneficiul părții adverse, respectiv pronunțarea divorțului din culpa exclusivă a soțului pârât, durata de cel puțin 20 de ani a căsătoriei și dezechilibrul semnificativ pe care divorțul îl determină în condițiile de viață ale soției reclamante.

În ceea ce privește acest ultim aspect, instanța reține că reclamanta-pârâtă s-a preocupat exclusiv de creșterea și îngrijirea celor patru copii născuți în timpul căsătoriei, sursele de venit ale familiei constând aproape exclusiv în veniturile salariale și de altă natură ale pârâtului reconvenient, ultima împrejurare fiind recunoscută de cel din urmă prin răspunsul la întrebarea nr. 15 din interogatoriu.

Prin urmare, reclamanta-pârâtă s-a dedicat exclusiv creșterii celor patru copii, doi dintre ei cu diverse afecțiuni (f. 36-53), în detrimentul desfășurării unei activități producătoare de venituri, bazându-se în principal pe câștigurile soțului său, în condițiile în care sumele de care beneficia cu titlu de arendă erau modice (maxim 2303,4 lei anual – f. 102).

Astfel, instanța apreciază că desfacerea căsătoriei dintre părți îi produce reclamantei un dezechilibru material semnificativ în condițiile de viață.

În ceea ce privește întinderea prestației compensatorii, instanța reține că art. 391 alin. 2 Cod civil prevede că la stabilirea prestației compensatorii se ține seama atât de resursele soțului care o solicită, cât și de mijloacele celuilalt soț din momentul divorțului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum și de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta și starea de sănătate a soților, contribuția la creșterea copiilor minori pe care a avut-o și urmează să o aibă fiecare soț, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfășura o activitate producătoare de venituri și altele asemenea.

Solicitarea reclamantei-pârâte în sensul stabilirii nivelului prestații compensatorii la un sfert din venitul lunar net al pârâtului, dar nu mai puțin de 900 de lei lunar pe toată durata vieții este atât nerezonabilă, cât și nejustificată, astfel că nu i se va da curs. Sub acest aspect, ținând cont de veniturile modeste ale pârâtului-reconvenient (2340 lei lunar – f. 34), de cheltuielile inerente traiului pe care inclusiv acesta le are, precum și în raport de vârsta pe care o are (61 de ani), instanța îl va obliga pe acesta la plata unei prestații compensatorii către reclamanta-pârâtă sub forma unei rente viagere lunare de 1/6 din venitul său net, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.

Nu în ultimul rând, în raport de soluția ce se va pronunța (admiterea în parte a cererii principale și respingerea cererii reconvenționale), dispozițiile art. 453 și urm. Cod procedură civilă și solicitarea expresă în acest sens, instanța va obliga pârâtul reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1650 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată (150 de lei taxă de timbru – f. 13-14; 1500 de lei onorariu avocat -f. 12).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B.

Desface căsătoria încheiată între părți la data de … și înscrisă în actul de căsătorie nr. … de la registrul stării civile al orașului …, din culpa exclusivă a pârâtului-reclamant ….

Dispune păstrarea de către reclamanta-pârâtă a numelui dobândit în timpul căsătoriei, acela de „X”.

Obligă pârâtul-reclamant la plata unei prestații compensatorii către reclamanta-pârâtă sub forma unei rente viagere lunare de 1/6 din venitul său net, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.

Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A, ca neîntemeiată.

Obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1650 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Constanța.

Hotărârea se va comunica Serviciului de Stare Civilă din cadrul Primăriei Municipiului C și Registrului național al regimurilor matrimoniale, la rămânerea definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 16.05.2018.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare