Divort cu copii

SENTINŢA CIVILĂ NR. 518 din 17 februarie 2009

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul .. la data de 4.12.2008, reclamantul .. a chemat în judecată pe pârâta …, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu şi cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primariei municipiului Tulcea, să se dispună desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată la data de  17.07.1992, încredinţarea minorelor .. spre creştere şi educare pârâtei, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei, acela de ...

În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca s-au cunoscut în cursul anului 1992, ulterior s-au căsătorit la data de 17.07.1992 iar din casatoria lor au rezultat minorele ...

Se arată că în toată perioada convieţuirii au existat discuţii legate de neajunsurile cu care s-au confruntat precum şi o incompatibilitate în plan afectiv. Toată această stare de fapt a culminat cu separarea în fapt, începând cu luna decembrie 2007, iar relaţiile dintre ei s-au răcit fiind în prezent grav şi iremediabil vătămate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 37 alin. 2, 38 alin. 1 , 40 alin. 3, şi 42 alin. 1 şi 3 raportat la art. 94 şi 43 alin. 3 Cod familiei.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar certificatul de căsătorie în original, şi certificatele de naştere al minorilor in copii.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 7 lit. a din Legea nr. 146/1997, şi cu suma de 0,3 lei timbru judiciar, potrivit art.3 alin.1 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995.

Pârâta legal citată a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională în conţinutul căreia a solicitat admiterea în parte a acţiunii reclamantului-pârât, desfacerea căsătoriei din vina ambelor părţi, încredinţarea către sine spre creştere şi educare a celor două minore rezultate din căsătorie ; obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorelor şi revenirea sa la numele avut înaintea căsătoriei.

În motivare, s-a arătat că este de acord cu desfacerea căsătoriei din vina ambelor părţi întrucât datorită neajunsurilor cu care se confruntă precum şi a multor nepotriviri şi divergenţe în toate privinţele aveau discuţii zilnice pe care ea şi minorele nu le mai puteau suporta.

Astfel, de comun acord s-au despărţit în fapt din decembrie 2007, nemaigospodărindu-se împreună.

În privinţa minorelor, a arătat pârâta-reclamantă că acestea sunt puternic ataşate de ea, locuiesc împreună cu ea şi cu părinţii acesteia şi nu a neglijat niciun moment nevoile minorelor.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 37 alin 2, art. 40, 42 alin 1, 42 alin. 3 raportat la art. 94 şi art. 54 Cod familiei şi art. 115 -118,  119 şi 120 Cod procedură civilă.

Instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul părţilor, fiind depus la dosarul cauzei referatul de anchetă.

La data de 14.01.2009, în conformitate cu art. 1441 Cpc coroborat cu art. 42 alin. 1 Cod fam. a fost audiat în Camera de consiliu minora … declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

In dovedirea acţiunii reclamantul a solicitat încuviinţarea probei martori iar în dovedirea cererii reconvenţionale şi în combaterea acţiunii principale , parata reclamantă a solicitat încuviinţarea aceluiaşi mijloc de probă.

Au fost audiaţi martorii …, ale căror declaraţii au fost consemnate şi ataşate la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 17.07.1992 a fost încheiată căsătoria partilor rezultând minorele ..

Potrivit art. 38 alin. 1 Cod familiei, “instanţa poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.

Potrivit art. 617 alin. 2 Cod procedură civilă, hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motive dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.

Având în vedere textul de lege mai sus menţionat şi opţiunea manifestată de părţi în acest sens, instanţa nu va expune motivele care au determinat desfacerea căsătoriei.

Având in vedere ca relaţiile de familie sunt grav si iremediabil vătămate si raportat la dispozitiile art. 38 codul familie va admite acţiunea principală şi cererea reconvenţională si va dispune desfacerea casatoriei din vina ambelor părţi.

Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 40 alin. 3 Cod fam., instanţa va dispune revenirea pârâtei-reclamantă la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de ….

Cu privire la încredinţarea minorelor … instanţa retine ca mama este puternic ataşata de copii preocupându-se permanent de creşterea si educaţia lor , oferind garanţiile necesare pentru o creştere armonioasa a minorului.

Din declaraţia minorei …, cu ocazia audierii sale a rezultat că aceasta este profund ataşat de mamă.

Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că este în interesul copiilor să fie încredinţaţi spre creştere şi educare mamei.

Prin urmare, instanţa va încredinţa pârâtei-reclamante spre creştere şi educare, pe minorele ..

Potrivit art. 97 alin. 1 Cod fam., ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau înfiaţi.

Una dintre aceste obligaţii ce incumbă în egală măsură ambilor părinţi este obligaţia de întreţinere, art. 86 alin.1 Cod fam. dispunând că această obligaţie există între părinţi şi copii, text de lege ce trebuie coroborat cu art. 107 alin. 1 Cod fam., conform căruia copilul minor este întreţinut de părinţii săi. Totodată, art. 86 alin.3 Cod fam. prevede că descendentul, cât timp este minor, are drept la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care se află.

Această obligaţie de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori are un caracter complex, conţinutul său fiind determinat de prevederile art. 101 alin. 2 Cod fam., potrivit cărora părinţii sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia. Întreţinerea urmează să fie determinată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, aşa cum impune art. 94 alin.1 Cod fam. La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere datorate de părinte copilului său, se vor aplica dispoziţiile art. 94 alin. 3 din acelaşi act normativ, potrivit cărora când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o treime din câştigul din muncă pentru doi copii, cum este şi cazul de faţă.

Faţă de cele expuse anterior şi având în vedere că din probele administrate a reieşit că pe parcursul prezentului proces tatăl a contribuit la cheltuielile legate de creşterea şi educaţia copiilor, urmează ca reclamantul-pârât să fie obligat la plata unei sume reprezentând 1/3 din venitul net permanent cu titlu de pensie de întreţinere in favoarea minorelor .., câte 1/6 fiecare, începând cu data pronunţării hotărârii 17.02.2009 şi până la majoratul minorelor.

Domenii speta

Spete similare