Confirmare plan de reorganizare. Condiţii. Art. 133 din Legea nr. 85/2014.

Decizie 1750 din 26.09.2018


Confirmare plan de reorganizare. Condiţii. Art. 133 din Legea nr. 85/2014.

Conform art. 133 alin. (5) lit. b) din lege, este necesar ca planul să specifice măsuri adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi obținerea de resurse financiare pentru susținerea planului și sursele de proveniență ale acestora. […] În privința reorganizării activității societății, prin plan s-a propus exclusiv continuarea activității, deși dispozițiile art.132 alin. (3) sunt clare, în sensul că planul trebuie să cuprindă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare […] Măsurile la care se referă legea trebuie să fie identificate în mod concret, cu trimitere la situația societății, la partenerii săi contractuali, la modalitatea de desfășurare a activității și la orice alte aspecte relevante pentru reușita planului de reorganizare.

(Secţia a VI-a Civilă, decizia civilă nr. 1750 din data de 26 septembrie 2018)

Prin sentinţa civilă nr. 1453/08.03.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 22768/3/2017, în baza art. 139 din Legea nr. 85/2014 s-a confirmat planul de reorganizare al debitoarei R D F S.R.L. și s-a pus în vedere administratorului special să depună trimestrial rapoarte privitoare la situația financiară a averii debitoarei, supuse aprobării adunării creditorilor, potrivit art. 144 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, iar administratorul judiciar să depună rapoartele prevăzute de art. 144 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că la data de 04.12.2017 debitoarea a depus la dosar un plan de reorganizare, în concordanţă cu intenţia de a reorganiza societatea debitoare declarată.

Planul de reorganizare a fost supus votului adunării creditorilor convocată pentru data de 28.12.2017 potrivit anunţului publicat în B.P.I. nr. 22657/29.11.2017, iar potrivit art. 136 din lege, câte o copie de pe planul propus a fost depusă la oficiul registrului comerţului şi a fost comunicată fiecărui creditor. De asemenea, în baza art. 137 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 administratorului judiciar a publicat în termen de 5 zile de la depunerea planului anunţul cu privire la depunerea planului de reorganizare al debitoarei, cu indicarea persoanei care l-a propus, a datei stabilite pentru votul asupra planului în adunarea creditorilor, precum şi cu menţiunea admisibilităţii votului prin corespondenţă.

Analizând planul propus şi acceptat de către adunarea creditorilor, prin prisma dispoziţiilor art. 139 din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute pentru confirmarea acestuia în ceea ce priveşte indicarea perspectivelor de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitoarei, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitoarei, planul cuprinzând totodată măsuri concordante cu ordinea publică şi programul de plată al creanţelor.

Constatând astfel că planul de reorganizare a activităţii societăţii debitoare corespunde exigenţelor prevăzute de art. 139 raportat la art. 133 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 precum şi că acesta a fost acceptat de către adunarea creditorilor, în condiţiile mai sus arătate, judecătorul sindic a procedat la confirmarea acestuia, stabilind termen pentru continuarea procedurii la 24.05.2018.

II. Apelul declarat

Prin cererea de apel depusă la data de 16.05.2018, apelanta D G R F P B – A S 4 F P, în contradictoriu cu intimata R D F S.R.L., prin administrator judiciar D IPURL și prin administrator special R.G., a solicitat schimbarea sentinței atacata, și, pe cale de consecinţa, infirmarea planului de reorganizare.

În motivarea cererii de apel, s-a arătat că sentinţa este nelegala, având în vedere că planul de reorganizare trebuie sa respecte condiţiile de legalitate si viabilitate prevăzute de art. 133 din Legea nr. 85/2014. Or, nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 133 din Legea nr. 85/2014. Planul propus de către R D F S.R.L. prevede ca strategie de reorganizare continuarea activităţii. Conform planului de reorganizare, creanţele ce urmează a fi distribuite pe parcursul celor 3 ani sunt in suma totala de 1.519.483,20 lei, astfel: 100 % - reprezentând creanţe salariale, 25%- creanţelor bugetare, 0% - categoria creanţelor chirografare.

Potrivit art.133 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 Planul de reorganizare "va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilităţile si specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului", ori planul propus nu prevede aceste cerinţe.

La art. 133 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 85/2014 „Planul va specifica masurile adecvate pentru punerea sa in aplicare, cum ar fi: obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului si sursele de provenienţa a acestora "

In ceea ce priveşte fezabilitatea planului, planul de reorganizare propus nu poate fi considerat unul viabil, întrucât nu face dovada existenţei unor contracte în derulare, nu cuprinde masuri concrete de redresare a activităţii societăţii. Profitul obţinut menţionat in plan este doar unul estimat, nefiind unul cert si susţinut de documente in acest sens.

S-a arătat că societatea nu are perspective de redresare a activităţii, ținând cont de situaţia financiara incerta prezentata in planul de reorganizare.

Mai mult decât atât planul de reorganizare prevede ca suma cu care figurează înscrisa in tabelul de creanţe DGFPMB - in reprezentarea A F P S 4, sa fie achitata in procent de doar 25%, in decursul a trei ani. O astfel de măsura contravine atât scopului procedurii astfel cum este reglementat de dispoziţiile Legii nr. 85/2014, cat mai ales legislaţiei fiscale care nu prevede posibilitatea acordării unei astfel de facilitaţi la plata unei obligaţii fiscale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 466 C.pr.civ., art. 133, art. 139 din Legea nr.85/2014.

III. Apărările formulate

La data de 25.06.2018, intimata R D F S.R.L., prin administrator judiciar D IPURL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, arătând că potrivit tabelului definitiv rectificat nr. 501/27.11.2017 sunt trei categorii de creanţe: salariale, bugetare şi chirografare. Conform art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 fiecare creanţă a beneficiat de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă. În cadrul categoriei creanţelor salariale, s-au prezentat creditori ce deţin 100% din această categorie şi s-a votat în sensul aprobării planului de reorganizare. In cadrul categoriei creanţelor bugetare, s-a prezentat creditorul apelant ce deţine 99,39% din această categorie şi s-a votat în sensul neaprobării planului de reorganizare. In cadrul categoriei creanţelor chirografare, s-au prezentat creditori ce deţin 97,24% din această categorie şi s-a votat în sensul aprobării planului de reorganizare.

Creditorii ce aprobă planul de reorganizare deţin 66,93% din masa credală, respectându-se şi condiţia ca planul de plăţi să nu prevadă nicio sumă pentru creditorul ce deţine o creanţă subordonată.

Astfel, din cele 3 categorii de creanţe planul a fost votat de două dintre categorii (creanţe salariale şi chirografare), fiind respins de categoria creanţelor bugetare, fiind  îndeplinite condiţiile art. 139 alin. (1) lit. B din Legea nr. 85/2014.

In ceea ce priveşte respectarea condiţiilor prevăzute de art. 133 din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare este în acord cu dispoziţiile menţionate şi cu specificul activităţii debitoarei, care, sub brandul G C T, desfăşoară activităţi de spectacole de teatru şi activităţi de restaurante-baruri în centrul istoric al capitalei. Astfel, planul de reorganizare criticat de creditorul ANAF respectă atât condiţiile de legalitate, cât şi condiţiile de viabilitate, fapt ce rezultă din simpla analiză a planului şi din derularea cu succes a programului de plăţi şi a activităţii curente a societăţii până în acest moment.

Creditorul ANAF reproşează faptul că planul de reorganizare nu ar indica perspectivele de redresare şi nu ar specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi: obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea planului şi sursele de provenienţă a acestora, dar pe de altă parte ANAF nici nu a propus un plan de reorganizare propriu care să vină în sprijinul debitorului aflat în dificultate.

Cu toate acestea, planul propus de debitoare prevede foarte clar că plăţile programate vor fi acoperite din activitatea curentă a societăţii, respectiv din activităţile de spectacole şi de restaurante, care se desfăşoară în incinta G C T B, concept unic în Bucureşti şi care se bucură de o largă notorietate în rândul publicului.

De asemenea, creditorul ANAF consideră că planul de reorganizare propus nu ar fi unul viabil, deoarece nu face dovada existenţei unor contracte în derulare. Or, dimpotrivă, specificul activităţii de spectacole de teatru este tocmai acela de a avea diferite angajamente/contracte cu actori, artişti independenţi sau cu trupe de teatru, care au reprezentaţii pe scena G C T.

Referitor la nemulţumirile creditoarei cu privire la procentul din totalul creanţei care ar urma să-i fie distribuit prin programul de plăţi, acestea sunt nejustificate, cu atât mai mult cu cât în caz de faliment creditorul bugetar nu ar fi primit nicio sumă de bani, veniturile obţinute din valorificarea bunurilor deţinute de debitoare nefiind suficiente pentru acoperirea cheltuielilor de procedură şi de valorificare a acestora.

In caz de faliment procentul de recuperare a datoriei bugetare ar fi fost de 0 %, iar prin planul de reorganizare s-a propus achitarea sumei de 117.863 de lei, ce reprezintă un procent de recuperare de 25 %, motiv pentru care considerăm că această categorie a creanţelor bugetare beneficiază de un tratament corect şi echitabil.

În plus, menţinerea activă a societăţii debitoare presupune continuarea unei activităţi din care se achită impozite şi taxe către buget (impozit pe venit, pe profit, taxe rezultate din raporturile de muncă, tva etc. care au fost achitate la zi în prezent, sub durata perioadei de observaţie şi sunt achitate în continuare sub durata perioadei de reorganizare), ceea ce vine ca un plus faţă de situaţia în care societatea ar fi supusă procedurii de faliment.

Nu în ultimul rând, societatea debitoarea a şi achitat către creditorul AFP S 4 primele două tranşe stabilite prin programul de plăţi, fapt care nu ar fi fost posibil în alte cazuri decât într-o reorganizare efectivă şi reală.

IV. Soluția instanței de apel

Examinând, în limitele cererii de apel, conform art.479 alin. (1) C.pr.civ., stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea reține următoarele:

Potrivit planului de reorganizare a societății R D F S.R.L., înregistrat la administratorul judiciar D IPURL cu nr. 502/27.11.2017, capitolul 2 – „Perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului” – în perioada 2014-2016 societatea a înregistrat un trend ascendent al activității sale, pe parcursul ultimilor doi ani aceasta confruntându-se cu dificultăți financiare rezultând în principal din numărul scăzut de bilete vândute la spectacole, în condițiile în care cheltuielile obligatorii cu desfășurarea activității specifice s-au menținut la un nivel ridicat. Totodată, s-a arătat în cuprinsul planului că evoluția financiară a societății a cunoscut încă de la începutul anului 2015 un trend pozitiv, însă la finalul anului 2015, ca urmare a schimbărilor intervenite în societatea civilă după incendiul de la Clubul C și a modificărilor legislative apărute în acest context cu privire la organizarea de spectacole și la autorizarea localurilor publice, societatea a suferit un puternic impact asupra clientelei și s-a confruntat în scurt timp cu numeroase probleme legate de încasări și plata datoriilor bugetare, cu precizarea că deși societatea înregistrează profit, din activitatea curentă nu s-a reușit acoperirea integrală a obligațiilor scadente către bugetul de stat.

Curtea reține totodată că în cap. 3 al planului – „Măsuri concordante cu interesele creditorilor și ale membrilor asociaților/acționarilor, precum și cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de selecție, desemnare și înlocuire a administratorilor și directorilor” – s-a arătat că reorganizarea activității se poate realiza prin continuarea activității, în scopul obținerii de venituri din activitățile de spectacole și restaurante și achitării obligațiilor curente și restante, iar conform cap. 10 pct. 10.2 – „Obținerea de resurse financiare pentru susținerea planului și sursele de proveniență ale acestora” – s-a indicat prezentarea în anexă a bugetelor de venituri și cheltuieli, întocmite pentru perioada ianuarie 2018 – decembrie 2020, cu mențiunea că bugetele de venituri și cheltuieli se referă și la plata efectivă a sumelor din tabele către furnizorii de materiale și servicii.

Conform art. 139 alin. (1) lit. F din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, una dintre condițiile necesare pentru confirmarea planului de reorganizare este ca acesta să respecte, din punctul de vedere al legalității și viabilității, prevederile art.133.

De asemenea, conform art. 133 alin. (5) lit. B din lege, este necesar ca planul să specifice măsuri adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi obținerea de resurse financiare pentru susținerea planului și sursele de proveniență ale acestora.

Curtea reține și prevederile art. 132 alin. (3) din lege, potrivit cărora planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare.

În cauză, criticile apelantei se referă în principal la nerespectarea condiției legale privind viabilitatea planului, verificarea aceste condiții de către judecătorul sindic fiind stabilită în mod expres de dispozițiile art.139 alin. (1) lit. F din lege, anterior enunțate.

Curtea reține că verificarea condiției legale a viabilității planului impune analizarea, pe baza elementelor cuprinse în planul de reorganizare, a caracterului său sustenabil din perspectiva măsurilor propuse.

Analizând aceste măsuri, se poate constata mai întâi că, în privința reorganizării activității societății, prin plan s-a propus exclusiv continuarea activității, deși dispozițiile art. 132 alin. (3) sunt clare, în sensul că planul trebuie să cuprindă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare. Prin urmare, potrivit legii, numai continuarea activității în mod singular nu reprezintă o variantă de reorganizare, aceasta fiind necesar a fi însoțită și de măsuri de restructurare și/sau de lichidare a bunurilor societății. Din moment ce activitatea societății desfășurată până la momentul deschiderii procedurii nu a obținut rezultatele necesare plății datoriilor, simpla continuare a activității, neînsoțită de vreo măsură de restructurare a acesteia, nu se încadrează în noțiunea de „reorganizare judiciară”. Această noțiune presupune, după cum rezultă din dispozițiile art. 5 pct. 54 din lege, o reașezare pe noi baze a activității, a structurii de capital social, a modalității de organizare, a obținerii de resurse, textul referindu-se nelimitativ, dar edificator la restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului, la restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social și la restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea debitorului.

Din acest motiv, planul trebuie să cuprindă și măsuri adecvate pentru punerea sa în aplicare – art. 133 alin. (5) din lege – astfel că, în al doilea rând, este de reținut că măsurile la care se referă legea trebuie să fie identificate în mod concret, cu trimitere la situația societății, la partenerii săi contractuali, la modalitatea de desfășurare a activității și la orice alte aspecte relevante pentru reușita planului de reorganizare.

Or, Curtea constată că planul confirmat de către judecătorul sindic nu cuprinde nicio măsură concretă în vederea punerii sale în aplicare, simpla indicare a continuării activității, în scopul obținerii de venituri din activitățile de spectacole și restaurante și achitării obligațiilor curente și restante, precum și prezentarea în anexă a bugetelor de venituri și cheltuieli, întocmite estimativ pentru perioada ianuarie 2018 – decembrie 2020, fără menționarea unor contracte în derulare pe perioada reorganizării și a unor măsuri de redresare, nefiind suficiente pentru a se reține caracterul sustenabil al planului. În aceste condiții, singura concluzie posibilă este aceea a continuării activității în același mod și în aceleași condiții precum cele anterioare deschiderii procedurii, activitate care a generat deja datorii ce au determinat deschiderea procedurii. Având în vedere cauzele arătate în cuprinsul planului ca fiind cele care au condus la dificultățile financiare, era necesar ca planul să indice, prin raportare la specificul activității, măsurile care ar putea contribui la creșterea vânzării de bilete și la scăderea cheltuielilor cu desfășurarea activității, în contextul în care nicio precizare nu a fost efectuată cu privire la intervenirea vreunui element nou referitor la „schimbările intervenite în societatea civilă după incendiul de la Clubul C„ și la „modificările legislative apărute în acest context cu privire la organizarea de spectacole și la autorizarea localurilor publice” – astfel cum au fost menționate în plan – cu impact negativ asupra clientelei.

Curtea constată astfel că în cuprinsul planului nu s-a indicat nici un element concret care să susțină posibilitatea de redresare a activității debitoarei, planul limitându-se la prezentarea istoricului activității societății din perioada 2014-2016 și la redarea, cu caracter general, a mențiunilor obligatorii prevăzute de lege pentru întocmirea planului de reorganizare. Prin urmare, în lipsa oricăror măsuri de restructurare a activității societății debitoare, cerința viabilității planului nu este îndeplinită în cauză, neputându-se susține că simpla desfășurare a activității, în aceleași condiții și fără furnizarea unor minime date în sensul redresării societății, va putea determina asigurarea resurselor necesare plății datoriilor acumulate, dar și a celor ce se vor naște în viitor.

Față de considerentele sus expuse, apărările intimatei privind notorietatea brandului sub care societatea își desfășoară activitatea nu sunt relevante pentru procedura reorganizării judiciare, iar în ceea ce privește susținerile intimatei referitoare la specificul activității de spectacole de teatru, care ar determina lipsa dovezilor în sensul existenței unor contracte în derulare, Curtea constată că acestea sunt vădit nefondate, diferitele angajamente/contracte cu actori, artiști independenți sau cu trupe de teatru nepresupunând imposibilitatea încheierii lor pe un termen mai îndelungat ori în anumite condiții care să asigure organizarea de spectacole cel puțin pentru o parte din perioada propusă pentru executarea planului de reorganizare.

Drept consecință, Curtea constată că sunt fondate criticile apelantei referitoare la neîndeplinirea condiției privind viabilitatea planului de organizare, prevăzută de art.139 alin. (1) lit. F din Legea nr. 85/2014.

În privința celorlalte susțineri ale apelantei, privind valoarea și caracterul creanței sale, Curtea constată că acestea nu prezintă importanță pentru soluționarea cauzei de față, în care se poate pune în discuție exclusiv respectarea, din punctul de vedere al legalității și viabilității, a dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 85/2014.

În raport însă de considerentele anterioare, Curtea, constatând că planul nu respectă, din punctul de vedere al viabilității, prevederile art. 133 din Legea nr. 85/2014, potrivit celor reținute mai sus, în temeiul art.480 alin. (2) C.pr.civ., a admis apelul și a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a infirmat planul de reorganizare a debitoarei R D F S.R.L.