Răspunderea civilă patrimonială a salariatului pentru efectuarea unui transport rutier fără a deţine scrisoarea de trăsură cmr

DREPTUL MUNCII

Răspunderea civilă patrimonială a salariatului pentru efectuarea unui transport rutier fără a deţine scrisoarea de trăsură CMR

- art. 4 alin. 1 pct. 33.9 din HG nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional a le Regulamentului (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009

- art. 4 din Convenţia din 19 mai 1956 privitoare la Contractul internaţional de mărfuri pe şosele

- art. 245, art. 254 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

- art. 1350 Cod civil

Intimatul, angajat al apelantei în funcţia de şofer, a efectuat un transport fără a deţine scrisoarea de trăsură CMR, motiv pentru care s-a aplicat o sancţiune contravenţională de 6.000 lei.

Întrucât s-a depus cu ocazia declarării apelului o fişă a postului din care reieşea faptul că se instituise în sarcina intimatului obligaţia de a se asigura că la bordul autovehiculului se află în timpul transportului scrisoarea de trăsură CMR, semnată de expeditor şi transportator, deplasarea fără a o deţine generează răspunderea patrimonială a acestuia, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 245, art. 254 Codul muncii, a art. 1350 Cod civil, greşit instanţa de fond reţinând contrariul.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 121 din 7 martie 2019

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/LM din data de 25.10.2018, pronunţată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2017, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC (...) SRL, având CUI RO (...), cu sediul procesual ales în (...), în contradictoriu cu pârâtul (...), având CNP (...), cu domiciliul în loc. (...)(...), ca nefondată.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Pârâtul a fost angajatul reclamantei conform contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidenţă a salariaţilor sub nr. (...)/06.06.2016, fiind încadrat în meseria de şofer, cod COR 833201.

Conform Procesului verbal de constatare a contravenţiilor seria ISCTR nr. (...), la data de 18.10.2016, pe DN79A, km 6, localitatea (...), judeţul (...), a fost oprit şi verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare (...), utilizat de către reclamantă în baza copiei conforme nr. (...) a licenţei de transport, condus de către pârât, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri (bunuri divizibile) în trafic naţional. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că la bordul autovehiculului lipseşte documentul de transport CMR, întrucât transportul este contracost în numele unul terţ, operatorul de transport fiind (...) S.R.L, furnizor fiind (...) S.A, iar beneficiar fiind (...) S.A.

S-a constatat că fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 4 pct. 33.9 din HG 69/2012, sens în care a fost dispusă sancţionarea reclamantei conform art.7, alin.4, cu amendă în sumă de 6000 lei.

Reclamanta a achitat în termen de 48 de ore de la primirea procesului verbal suma de 2000 lei cu titlu de amendă contravenţională, conform chitanţei seria (...)/ 24.10.2017 şi OP nr. (...)/24.10.2016.

Instanţa a reţinut faptul că potrivit art. 4, pct. 33.9HG 69/2012 reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor de aplicare a acesteia şi constituie contravenţii, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni: nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a de a face dovada punerii la dispoziţia conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier, a unuia dintre următoarele documente, după caz, în vederea prezentării acestor documente cu ocazia controlului în trafic: documentul de transport, specific tipului de transport efectuat, astfel cum este stabilit prin reglementările specifice în vigoare;

Contravenţia constă în faptul că reclamanta, în calitate de operator de transport nu a făcut dovada punerii la dispoziţia conducătorului auto (în speţă pârâtul) a documentului de transport specific tipului de transport efectuat (în speţă CMR), motiv pentru care şi sancţiunea cu amenda contravenţională a fost aplicată reclamantei de către organele de control şi nu pârâtului care avea calitate de conducător auto. De altfel, s-a reţinut că, reclamanta nici nu a făcut plângere împotriva procesului verbal de contravenţie şi a plătit amenda în termen de 48 de ore de la primirea procesului verbal.

Conform art. 5 din Convenţia din 19/05/1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), scrisoarea de trăsură este întocmită în trei exemplare originale, semnate de expeditor şi de transportator. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoţeşte marfa, iar al treilea se reţine de transportator.

S-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a înmânat pârâtului exemplarul CMR care trebuia să însoţească marfa transportată. Totodată, din cuprinsul contractului individual de muncă şi din fişa postului nu rezultă că pârâtului îi revine obligaţia de a se asigura că deţine documentul de transport aferent mărfii transportate.

Potrivit art. 254 din Codul muncii, pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului sunt necesare întrunirea cumulativă a unor condiţii de fond respectiv: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului. Numai întrunirea cumulativă a acestor condiţii atrage răspunderea patrimonială. Lipsa uneia dintre condiţiile enumerate înlătură această răspundere.

Instanţa a reţinut că în cazul de faţă nu sunt întrunite toate condiţiile de fond pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului, respectiv nu există fapta ilicită şi personală a pârâtului săvârşită în legătură cu munca sa, câtă vreme dispoziţiile legale pun în sarcina operatorului de transport obligaţia de a face dovada punerii la dispoziţia conducătorilor auto a documentelor de transport, iar în privinţa pârâtului nu s-a transmis de către angajator nicio obligaţie în acest sens.

Pentru aceste motive instanţa a respins acţiunea reclamantei ca fiind nefondată.

S-a constatat că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta SC (...) SRL (...), solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei, admiterea acţiunii, obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 lei reprezentând amenda contravenţională plătită de ea în baza procesului verbal de constatare a contravenţiei seria ISCTR nr. (...)/18.10.2016, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.

Prin motivele de apel s-a invocat că, la data de 18.10.2016 autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...), aparţinându-i, condus de către pârât, a fost oprit în trafic de un agent constatator din cadrul ISCTR ce a dispus sancţionarea contravenţională pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 4 pct. 33 din HG nr. 69/2012, reţinându-se că la bord nu se afla documentul de transport CMR.

A achitat amenda în 48 de ore de la primirea procesului verbal, 2000 lei, vinovat de săvârşirea faptei contravenţionale a fost pârâtul ce a fost contactat prin scrisoare recomandată în vederea recuperării debitului, însă, datorită pasivităţii acestuia a iniţiat litigiul pentru recuperarea sumei.

Era pârâtul la data săvârşirii faptei contravenţionale angajatul său, a ocupat funcţia de şofer şi trebuia să cunoască ce documente are nevoie pentru a efectua transport marfă şi să se asigure că le deţine înainte de-a porni la drum. Din fişa postului din data de 06.06.2016, semnată de şofer, reiese obligaţia acestuia de-a se asigura că deţine toate documentele de transport, de-a verifica concordanţa dintre documentele de transport - CMR, facturi, avize - tipul mărfii şi specificaţiile din comandă, de-a verifica sau completa CMR –ul exact, deci, avea obligaţia de-a se asigura că deţine documentul de transport CMR înainte de-a porni la drum.

Tot din fişa postului reiese obligaţia şoferului de a cunoaşte şi respecta prevederile legale cu privire la circulaţia pe drumurile publice în trafic intern, internaţional de mărfuri, de-a cunoaşte şi respecta prevederile legale cu privire la legile de transport în general şi în legislaţia CMR, or, reiese în mod evident că şoferul şi-a încălcat obligaţiile asumate, atribuţiile de serviciu la momentul în care a pornit în cursă fără documentele de transport necesare.

Eronat a reţinut instanţa că ea nu ar fi făcut dovada înmânării şoferului a exemplarului CMR, or, din procesul verbal de contravenţie reiese că şoferul efectua un transport marfă de la SC (...) SA la SC (...) SRL, nu avea voie a părăsi locul de încărcare al expeditorului fără scrisoarea de trăsură CMR, s-a reţinut astfel greşit că ea ar avea culpă în săvârşirea contravenţiei câtă vreme nu ea trebuia să predea CMR - ul şoferului ci expeditorul, şoferul nu trebuia să pornească în cursă fără acest document.

Conform art. 254 alin. 1 Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina sa şi în legătură cu munca lor, a art. 1350 Cod civil, a fişei postului semnată la data de 06.06.2016, aspecte din care reiese că ar putea fi antrenată răspunderea civilă contractuală patrimonială în sarcina pârâtului pentru neîndeplinirea obligaţiei de a deţine asupra sa documentele de transport necesare efectuării acestuia, de-a le preda organelor competente la solicitarea acestora.

Nu era pârâtul în prima săptămână de lucru, era angajat de mai mult de 4 luni şi efectuase mai multe transporturi, cunoştea obligaţia de-a deţine un CMR semnat de expeditor şi destinatar.

S-a invocat în drept art. 254 Codul muncii, art. 1349, 1350, 1357, 1384 Cod civil.

Intimatul nu şi-a comunicat poziţia faţă de calea de atac declarată în cauză.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit copiei xerox a contractului individual de muncă, înregistrat sub nr. (...)/06.06.2016 în registrul general de evidenţă al salariaţilor, filele 12-14 dosar de fond, intimatul a fost angajat în cadrul societăţii apelante cu începere din data de 07.06.2016, pe durată nedeterminată, în funcţia de şofer.

Din cuprinsul fişei postului, încheiată de apelantă, semnată de către intimat la data de 06.06.2016, aflată în copie la dosarul de apel filele 9-15, capitolul Obligaţii, liniuţele 8, 9, 10, Curtea a reţinut că intimatul avea obligaţia de-a verifica concordanţa dintre documentele de transport - CMR, facturi, avize, carnet TIR - tipul mărfii şi specificaţiile din comanda de transport primite de birou, de a verifica aplicarea ştampilei expeditorului pe CMR, la rubrica special destinată acestui scop, de a verifica sau completa CMR - ul exact şi în totalitate, conform convenţiei CMR, şoferul răspunzând în faţa organelor de control pentru greşelile făcute. La capitolul Documente, liniuţa 2, s-a stabilit faptul că şoferul are obligaţia ca pe toată durata efectuării transportului să asigure existenţa la bordul autovehiculului a documentelor impuse de categoria de transport rutier efectuate şi de prevederile legale în vigoare … actele pentru control, printre care era evidenţiat CMR - ul, alături de facturi, avize, documente etc.

La capitolul Alte obligaţii, liniuţele 1, 2, 10, din aceiaşi fişă, s-a stabilit că şoferul trebuie să cunoască şi să respecte prevederile legale privitor la circulaţia pe drumurile publice, la legislaţia CMR, să răspundă pentru pagubele cauzate firmei din vina sa.

Din analiza copiei procesului verbal de constatare a contravenţiei, seria ISCTR nr. (...), fila 10, încheiat de Ministerul Transporturilor, Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR la data de 18.10.2016, Curtea a reţinut faptul că, pe DN 79 A, km. 6, localitatea (...), judeţul (...), a fost oprit autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...), utilizat de SC (...) SRL, condus de (...) şi s-a constatat că nu s-a respectat de către operatorul de transport obligaţia de-a face dovada punerii la dispoziţia conducătorilor auto a documentului de transport – CMR - operatorul de transport fiind SC (...) SRL iar furnizor (...) SA, beneficiar SC (...), astfel că, în baza art. 4, punctul 33.9, art. 7 alin. 4 din HG nr. 89/2012 s-a aplicat o amendă contravenţională în valoare de 6000 lei, achitată în data de 24.10.2016 în cuantum de 2000 lei, potrivit copiei chitanţelor aflate la dosar fila 11 dosar de fond, de către apelantă, aspecte corect reţinute şi de către instanţa de fond.

Potrivit art. 4, aliniat 1, punctul 33.9 din HG nr. 69/2012, privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi a sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor de aplicare a acesteia şi constituie contravenţii, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni: - nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a de a face dovada punerii la dispoziţia conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier, a unuia dintre următoarele documente, după caz, în vederea prezentării acestor documente cu ocazia controlului în trafic: - documentul de transport, specific tipului de transport efectuat, astfel cum este stabilit prin reglementările specifice în vigoare.

Din cele expuse, reiese într-adevăr faptul că operatorul de transport, în speţă apelanta, avea obligaţia de-a pune la dispoziţia conducătorului auto, intimat pârât, documentul de transport specific tipului de transport efectuat, a CMR – ului, obligaţie ce nu a reieşit din actele depuse la dosar că ar fi fost îndeplinită, însă, se impun a fi evidenţiate şi analizate şi alte dispoziţii legale sau contractuale incidente în speţă, a fişei postului expusă mai sus, a Convenţiei din data de 19 mai 1956.

Potrivit Convenţiei din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR ), art. 4, proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsură. Absenţa, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existenţa, nici valabilitatea contractului de transport, care rămâne supus dispoziţiilor acestei convenţii. Conform art. 5 alineat 1, scrisoarea de trăsură este întocmită în trei exemplare originale, semnate de expeditor şi de transportator, aceste semnături putând să fie imprimate sau înlocuite prin ştampilele expeditorului şi transportatorului, dacă legislaţia țării în care este întocmită scrisoarea de trăsură o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoţeşte marfa, iar al treilea se reţine de transportator.

Întrucât doar cu ocazia declarării apelului, s-a anexat cererii de apel copia unei alte fişe a postului de şofer, decât cea aflată în dosarul de fond fila 15, din care, potrivit celor arătate mai sus, reiese faptul că acesta avea printre obligaţii verificarea concordanţei dintre documentele de transport - CMR, facturi, avize, carnet TIR- tipul mărfii şi specificaţiile din comanda de transport primite de birou, de-a verifica aplicarea ştampilei expeditorului pe CMR, la rubrica special destinată acestui scop, de-a verifica sau completa CMR - ul exact şi în totalitate, conform convenţiei CMR, de a răspunde în faţa organelor de control pentru greşelile făcute, pe toată durata efectuării transportului de-a asigura existenţa la bordul autovehiculului a documentelor impuse de categoria de transport rutier efectuate şi de prevederile legale în vigoare … actele pentru control, printre care era evidenţiat CMR - ul, alături de facturi, avize, documente etc., de-a cunoaşte şi respecta prevederile legale privitor la circulaţia pe drumurile publice, la legislaţia CMR, de-a răspunde pentru pagubele cauzate firmei din vina sa, instanţa de fond nu a avut astfel posibilitatea de a o avea în vedere.

Ca urmare, având în vedere acest înscris din care rezultă că intimatul în calitate de şofer, angajat al societăţii apelante avea printre obligaţii aceea de-a se asigura că la bordul autovehiculului se află în timpul efectuării transportului scrisoarea de trăsură, CMR, scrisoare ce se impunea a fi semnată potrivit Convenţiei arătate mai sus, atât de către expeditor cât şi de către transportator, lipsa acesteia la data la care urma a se efectua transportul, impunea ca acesta să facă demersurile necesare deţinerii acesteia şi doar după obţinere să plece, este cert că nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin semnarea fişei postului.

Potrivit art. 254 Codul muncii, Legea nr. 53/2003, 254 alin. 1, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Salariaţii, conform alineatului 2, nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Câtă vreme la data la care a fost constatată existenţa contravenţiei constând în efectuarea unui transport fără a exista scrisoarea de trăsură la bordul autovehiculului, intimatul ca şofer, avea calitatea de angajat al societăţii apelante, fapta ilicită a acestuia a constat în deplasarea fără a deţine documentul necesar, în încălcarea sarcinilor expuse mai sus cuprinse în fişa postului, prejudiciul constând în aplicarea unei amenzi contravenţionale, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu fiind evident, condiţiile atragerii răspunderii patrimoniale în sensul art. 245 Codul muncii evidenţiat mai sus, sunt îndeplinite, criticile fiind întemeiate.

Se mai impune a se reliefa şi faptul că sunt incidente în speţă şi dispoziţiile cuprinse în art. 1350 Cod civil, potrivit căruia, alineat 1, orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar potrivit alineatului 2, atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Având în vedere cele expuse, necontestarea procesului verbal de contravenţie nu este de natură a înlătura răspunderea intimatului de-a achita contravaloarea amenzii contravenţionale aplicate apelantei, urmare a încălcării unei obligaţii legale, care incumba potrivit fişei postului şoferului ce a efectuat transportul. Chiar în măsura în care scrisoarea de trăsură se impunea a fi completată de către operator, în speţă de către apelantă, intimatul nu putea pleca fără a o avea la bordul autovehiculului, or, nerespectarea obligaţiilor asumate prin semnarea fişei postului a condus la încălcarea unei dispoziţii legale ceea ce a atras sancţiunea contravenţională, condiţiile atragerii răspunderii patrimoniale, fiind îndeplinite.

Faţă de toate cele expuse, Curtea în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, a admis ca fondat apelul şi a schimbat în întregime sentinţa apelată, a admis acţiunea, a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei 2000 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloare amendă contravenţională.

Prezentul litigiu are natura unui conflict de muncă, în sensul art. 1 lit. n) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit căruia, conflictul de muncă este conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale, astfel că, având în vedere şi prevederile art. 266 Codul muncii, conform căruia, jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit acestui cod, art. 270, potrivit căruia, cauzele prevăzute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar, litigiul în speţă a fost scutit de la plata taxelor de timbru.

Ca urmare, nu s-a putut da curs favorabil cererii apelantei de-a fi obligat intimatul să-i plătească cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, care într-adevăr a fost achitată la solicitarea Judecătoriei (...), în cuantum de 145 lei.

Nefiind solicitate şi justificate alte cheltuieli de judecată, cu un alt titlu, nu au fost acordate, dispoziţiile art. 451 - 453 alin. 1 Cod procedură civilă nu s-a impus a fi aplicate.

Domenii speta

Spete similare