Plângere contravenţională

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 05.11.2019, petentul CS a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună în contradictoriu cu intimatul IP, anularea procesului verbal SERIA PPHX NR.401128/22.10.2019, ca netemeinic şi nelegal şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale.

În motivarea cererii, a arătat petentul că, în fapt, a fost sancţionat contravenţional în data de 22.10.2019, deoarece efectua transport de persoane în regim de închiriere fără a deţine certificat de pregătire profesională pentru transport de persoane. Susţine acesta că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu este cea reală, deoarece acesta deţine un certificat de pregătire profesională, pe care l-a şi prezentat agentului constatator. A mai arătat acesta că nu a primit niciodata o recomandare de a obţine alt certificat de transport persoane, fiindu-i suficient cel pe care îl deţine în prezent. Pentru aceste motive a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.

În probatoriu a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Intimatului i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, în baza rezoluţiei din data de 06.11.2019, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale, pentru următoarele motive: în fapt, la data de 22.10.2019, petentul a fost sancționat contravențional, în condițiile legii, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de O.U.G. nr. 195/20021 față de aceea că, la data mai sus menționată, a condus auto marca CHEVROLET cu numărul de înmatriculare PH-88-BWR pe DN 71 către Târgoviște și efectua transport public de persoane în regim de închiriere fără a deține atestat profesional pentru tipul de transport efectuat. A solicitat a se observa că fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul de poliție, astfel încât procesul-verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie. Potrivit art. 102 alin. 1 pct. 5 din O.U.G. 195/2002, „ (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 5. conducerea unui autovehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri fără a deține atestatul profesional. ” Așa cum rezultă din raportul agentului constatator, la momentul efectuării controlului, conducătorul auto nu a pus la dispoziția acestuia certificatul de pregătire profesională conform tipului de transport efectuat, ci un certificat de pregătire profesională pentru transport persoane cu autovehicule din categoria D. Fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării de fapt, iar în acest sens s-a reținut în jurisprudența CEDO că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, dar nu trebuie să depășească limite rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Mai mult, se reține în cazul faptelor contravenționale constatate personal de agenții care întocmesc procesele-verbale- ca în cazul contravenției de față- funcționează prezumțiile de legalitate și temeinicie ale actelor sancționatoare, soluție care este în acord cu art. 6 din Convenție, din moment ce instanța verifică din oficiu legalitatea procesului-verbal. Sub aspectul temeiniciei actului sancționator în discuție se reține că petentul are sarcina să dovedească o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Având în vedere cele arătate, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor de natură contravențională reținute în sarcina contravenientului, sancțiunea aplicată fiind legală și temeinică.

În concluzie, în raport de întreaga argumentație expusă, solicită instanţei să respingă ca neîntemeiată plângerea reclamantului.

În probatoriu a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria PPHX nr. 401128 întocmit de IP, din data de 22.10.2019,  petentul CS a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1305 lei, reţinându-se în sarcina sa că, a condus autoturimsul marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare PH 88 BWR pe DN71 către Târgovişte şi efectua transport public de persoane în regim de închiriere fără a deţine atestat profesional pentru tipul de transport efectuat. Această faptă este prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 5) din OUG 195/2002R.

 La rubrica obiecţiuni a procesului verbal de contravenţie s-a consemnat: am prezentat certificatul de pregătire profesională a conducătorului auto seria 0077845001 emis la data de 01.09.2019 de A.R.R.

În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Analizând legalitatea procesului verbal, instanţa verifică îndeplinirea cerinţelor legale în raport cu forma procesului-verbal, precum şi pe cele în raport cu fondul acestuia.

În primul rând, instanţa, din oficiu verificând forma procesului verbal de contravenţie, reţine că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

Totodată instanţa constată că procesul verbal contestat cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001 şi reţine că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal atacat, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cat şi sub aspect obiectiv, sancţiunea fiind legal aplicată.

Analizând temeinicia aceluiaşi proces verbal,  instanţa reţine următoarele:

În sistemul de drept român, contravenţia este calificată ca făcând parte din materia civilă, care implică, în mod necesar dovedirea pretenţiilor ridicate de cel care le afirmă.

În sistemul european de protecţie a drepturilor omului, fapta este calificată şi ca fiind acuzaţie în materie penală, Curtea Europeana a Drepturilor Omului făcând aplicarea unor criterii de delimitare de materia civilă.

Pentru a reţine acest aspect, instanţa constată pe de o parte că norma juridică ce sancţionează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetăţenilor), iar pe de altă parte că sancţiunile contravenţionale aplicabile (amenda şisancţiunile complementare) urmăresc un scop preventiv şi represiv.  De asemenea, Curtea a considerat (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neaţă c. României, Anghel c. României) că aceste criterii - care sunt alternative, iar nu cumulative - sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are în sensul art. 6 din Convenţie „caracter penal”.

După cum a constatat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, nr. 141 A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. României, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumţiile de fapt şi de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora şi în materie penală (cum este calificată şi materia contravenţională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăţiei făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiţii: respectarea unor limite rezonabile, ţinându-se cont de miza litigiului, şi respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului, cât şi asigurarea posibilităţii petentului de a-şi dovedi susţinerile, de a combate prezumţia de legalitate şi temeinicie, permit aplicarea acestei prezumţii.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţiile de legalitate şi temeinicie, prezumţii care, fără a fi reglementate de lege, sunt unanim acceptate, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti. Astfel de prezumţii nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie.

Prin urmare, tot conform jurisprudenţei, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut.

Aşadar, există două prezumţii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecărei părţi, iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ele, urmează ca fiecare dintre ele să producă în faţa instanţei probe pertinente şi concludente în susţinerea afirmaţiilor sale.

De asemenea, trebuie reţinute şi Decizia nr. 83/08.03.2002 şi Decizia nr. 197/2003 ale Curţii Constituţionale, prin care aceasta a arătat că dispoziţiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanţă cu cerinţele art. 6 din Convenţie şi cu jurisprudenţa CEDO. Totodată, Curtea a arătat că OG 2/2001 respectă atât procedural, cât şi din punct de vedere al administrării probatoriului cerinţele art. 6 din Convenţie şi că nu se poate considera că procedura contravenţională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.

Conform art. 102 (1) pct. 5) din OUG 195/2002R: Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: d) conducerea unui autovehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri fără a deţine atestatul profesional;

Instanţa reţine că petentul, atât în plângerea contravenţională, cât şi la obiecţiunile din procesul verbal, a susţinut că a prezentat atestat profesional obligatoriu pentru conducerea de persoane, atestat emis de ARR, fapt necontestat de către agentul constatator.

Petentul a depus la dosar şi acest atestat (fila 8) făcând precizări cu privire la valabilitatea sa, menţionând că la rubrica obiecţiuni, din eroare, a fost consemnat că atestatul a fost emis la data de 01.09.2019 de A.R.R., în loc de 01.09.2016. Analizând acest înscris, instanţa reţine că a fost emis în data de 01.09.2016 şi este valabil până la data 19.08.2021, astfel că precizările petentului privind eroarea de consemnare sunt reale.

Instanţa reţine că din raportul agentului constatator nu rezultă cu certitudine care este fapta contravenţională a petentului, agentul precizând că acesta mi-a prezentat documentele solicitate, mai puţin certificatul de pregătire profesională conform tipului de transport efectuat, înmânându-mi în schimb un certificat de pregătire profesională pentru transport de persoane cu autovehicule din categoria D.

Astfel, agentul constatator nu explică care este motivul pentru care certificatul prezentat de petent nu este suficient şi în ce temei ar fi trebuit să prezinte un alt certificat, diferit de cel deţinut de petent. Instanţa reţine că petentul, în baza atestatului profesional de la fila 8,  poate conduce vehicule în care se transportă mai mult de 8 persoane, având şi permis corespunzător categoriei D care permite acest lucru conform permisului de conducere (fila 7). 

Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa consideră că procesul verbal a fost întocmit în mod netemeinic atâta timp cât petentul deţine un atestat profesional emis de RAR care îi permite să conducă vehicul în regim de transport persoane faţă de fapta de conducere a unui autovehicul destinat transportului public de persoane sau de mărfuri fără a deţine atestatul professional.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează să admită plângerea contravenţională formulată de petentul CS în contradictoriu cu intimatul IP și să anuleze procesul verbal de contravenţie seria PPHX nr. 401128 întocmit de IP, din data de 22.10.2019.

Domenii speta

Spete similare