Nerespectare regim fiscal produse accizabile. Inlocuire amendă cu avertisment

„Asupra apelului de faţă, tribunalul constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.  …/2017 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în Dosar nr. …/296/2017 instanţa de fond a admis în parte plângerea contravenţională formulata de petentul R, domiciliat în …, cu domiciliul procedural ales  la sediul S.C.P.A. …, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca cu sediul în Cluj Napoca, str. Avram Iancu, nr. 19, jud. Cluj, a înlocuit sancţiunea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului;  a menţinut sancţiunea complementară aplicată, ca legală si temeinică.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria … nr. …  din ZZ.LL.2017, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 20000 lei deoarece în urma controlului efectuat la data de ZZ.LL.2017, orele … in PTF Petea pe sensul de ieşire din ţară, asupra mijlocului de transport …, cu nr. de înmatriculare …, s-a găsit in interiorul vehiculului, într-o cutie de carton, cantitatea de ab0 pachete de ţigări de diferite mărci cu marcaj fiscal românesc, fără documente legale, faptă prevăzută  de art. 347 din Legea 227/2015 coroborat cu dispoziţiile pct. 171 alin. 2 din HG 1/2016.

În drept, potrivit art. 347 din Legea nr. 227/2015, pentru produsele accizabile care sunt transportate sau sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal, provenienţa trebuie să fie dovedită conform prevederilor stabilite prin normele metodologice.

Potrivit pct. 171 alin. 2 din HG 1/2016, următoarele fapte constituie contravenţii, daca nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii infracţiuni: neutilizarea documentelor fiscale prevăzute la pct. 7.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, potrivit art. 17 din acelaşi act normativ.

Instanţa a constatat că prin plângerea formulată petentul a invocat motive de temeinicie a procesului-verbal contestat, dar mai ales motive care să ducă la reindividualizarea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa a reţinut că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei.

În cauză, instanţa a reţinut că petentul  nu a propus probe din care să rezulte o  stare de fapt contrară celei reţinute in procesul verbal de constatare a contravenţiilor. Martorul audiat în cauză, pasager în maşină condusă de petent, a arătat faptul că cele ab0 de pachete aparţineau tuturor pasagerilor, nu doar şoferului.

Instanţa a reţinut, raportat la conţinutul contravenţiei pentru care a fost sancţionat petentul, că nu s-a dovedit netemeinicia observaţiilor agentului constatator sau inexactitatea acestora şi nici nu a făcut dovada existenţei unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal este legal şi temeinic. Petentul nu a făcut dovada existenţei documentelor fiscale cu privire la cele ab0 pachete de ţigări.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanţa a reţinut că sancţiunea nu este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost săvârşite fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acestora, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

În aprecierea sancţiunii contravenţionale, instanţa a reţinut faptul că petentul, in calitate de conducător auto, a fost oprit la punctul de trecere al frontierei având in autoturismul condus de el, la vedere într-o cutie de carton, cantitatea de ţigări menţionată în procesul verbal, pachetele de ţigări având aplicat marcajul fiscal. Din declaraţia martorei M, instanţa a reţinut faptul că  petentul se deplasa împreună cu mai multe persoane din România cu destinaţia Franţa, persoanele respective muncind in acea ţară sau vizitându-şi familia care se afla acolo. 

Fără a disculpa petentul de obligaţia cunoaşterii legislaţiei, instanţa a reţinut că legislaţia fiscală este una stufoasă, greu de parcurs chiar si pentru un profesionist al dreptului. De menţionat faptul că textul de lege care a dus la aplicarea sancţiunii contravenţionale a amenzii contravenţionale se află în normele metodologice de punere in aplicare a Codului fiscal. Nu se pot ignora, in aceste condiţii, circumstanţele speciale ale speţei, petentul fiind un cetăţean  fără studii de specialitate.  Pe de altă parte, in acelaşi context, instanţa reţine că potrivit Titlului VIII, cap.1, secţiunea 17, pct. 135 alin. 1 lit. a din HG 1/2016, în aplicarea art. 413 alin. (1) şi (3) din Codul fiscal, prin achiziţii de produse accizabile pentru uz propriu se înţelege achiziţiile de produse accizabile efectuate de către persoanele fizice şi transportate de către acestea, care nu depăşesc următoarele limite cantitative: a) tutunuri prelucrate: 1. ţigarete - 800 de bucăţi, iar conform titlului VIII, capitolului 1, secţiunea 17, pct. 135 alin. 2 din HG 1/2016,  în aplicarea art. 413 alin. (3) şi (4) din Codul fiscal, prin achiziţii de produse accizabile în scopuri comerciale se înţelege achiziţiile de produsele accizabile efectuate de către persoanele fizice şi transportate de către acestea, care depăşesc limitele cantitative prevăzute la alin. (1). Instanţa a reţinut faptul că inclusiv intimata, in întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, nu menţionează în mod corect cantitatea maximă de produse accizabile care poate fi considerată ca fiind pentru uz propriu, menţionând un text aplicabil pentru bunurile aflate în bagajele personale ale călătorilor care vin dintr-o ţară terţă.

Pentru motivele expuse anterior, instanţa a admis in parte plângerea contravenţională si a înlocuit sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 20000 lei aplicate prin procesul verbal seria … nr. … din data de ZZ.LL.2017 cu sancţiunea avertismentului.

Împotriva acestei sentinţe  a declarat apel intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, solicitând instanţei de control judiciar admiterea apelului, modificarea in parte a Sentinţei civile nr. …/2017 pronunţate în Şedinţa publică din data de ZZ.LL.2017 în Dosarul nr. …/296/2017, în sensul menţinerii în întregime a dispoziţiilor inserate în cuprinsul actului administrativ sancţionator întocmit şi implicit a amenzii aplicate.

În motivarea căii de atac promovate arată că, având în vedere dispoziţiile art. 461, alin. l coroborate cu cele ale art. 477 alin. l NCPC, soluţia instanţei fondului este viciată prin prisma modului în care a fost interpretată şi aplicată legea contravenţională şi cea vamal-fiscală la cauza dedusă soluţionării, dar şi al administrării probatoriului încuviinţat.

Consideră netemeinică soluţia instanţei de fond având in vedere că fapta săvârşită de către contravenient, de a încerca fraudulos scoaterea din ţară a unei cantităţi de ţigări, produse accizabile pentru care nu existau documente justificative - prezintă pericol social ridicat.

Contravenientul nu dovedeşte contrariul celor reţinute în procesul-verbal de contravenţie, aşa încât premeditarea sustragerii de la controlul vamal nu este eliminată.

Punând în balanţă prezumţiile care operează, prezumţia de nevinovăţie a petentului şi prezumţia de buna-credintă a agentului vamal, hotărâtor asupra pricinii este faptul că petentul a semnat procesul-verbal, că actul a fost întocmit la momentul constatării faptei în mod nemijlocit de agentul vamal, DAR mai ales că petentul nu a formulat cu acest prilej nici un fel de obiecţiuni, apărările sale fiind formulate abia în instanţă.

Decisivă este şi semnarea actului fără obiecţiuni. ceea ce echivalează cu achiesarea părţii la cele înscrise.

Art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor obligă instanţa să cerceteze fapta săvârşită din mai multe puncte de vedere: împrejurările in care a fost săvârşită fapta, modul si mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului si celelalte date înscrise in procesul verbal, cu alte cuvinte instanţa de fond avea obligaţia să .ţină seama nu doar de circumstanţele personale ale reclamantului, ci să observe că fapta respectivă face parte dintr-un adevărat fenomen social, care are grave urmări in economia naţională.

Judecătorul fondului ar fi trebuit să aibă în vedere că "recunoaşterea" faptei contravenţionale s-a petrecut după începerea controlului vamal, astfel încât valoarea probatorie circumstanţiată a susţinerilor petentului era nulă.

Petentul nu a oferit nicio explicaţie plauzibilă cu privire la motivele pentru care un agent al autorităţii vamale, aflat în exerciţiul funcţiunii, ar fi avut interesul în a acuza o persoană pentru o faptă contravenţională pe care aceasta nu a comis-o. Pe de altă parte, nu se reţine din depoziţia acestuia un comportament neconform funcţiei publice sau chiar abuziv al organului de control, nu este contrazisă constatarea manoperei ascunderii ţigărilor, nefiind arătat locul în care se aflau ţigările şi care să fie prezumat a fi la vedere.

În cauza pendinte sunt incidente prevederile art.41 din Regulamentul (CEE) nr.1186/2009 coroborat cu dispoziţiile art.5 din OMPP nr.2220/2006 potrivit cărora persoanele fizice (călătorii) pot introduce sau scoate în ţară în scutire de la taxe vamale 40 de ţigarete, adică DOAR 2 pachete de ţigări.

 În speţă, petentul nu a fost descoperit având asupra sa doar 2 pachete de ţigări ci 260 pachete de ţigări de diferite mărci, pentru care nu a putut prezenta nici un document legal.

Consideră că în speţă nu pot fi primite reţinerile primei instanţe în sensul că legislaţia fiscală este una stufoasă, greu de parcurs chiar şi pentru un profesionist al dreptului, iar petentul este un cetăţean fără studii de specialitate, motiv pentru care a apreciat că se impune transformarea amenzii aplicate în avertisment.

Susţine cu fermitate că petentul avea obligaţia legală de a cunoaşte legislaţia referitoare la produsele accizabile, potrivit regulii de drept redate în adagiul „nemo censetur ignorare legem" (regula de principiu potrivit căreia toată lumea este prezumată a cunoaşte legea şi nimeni nu se poate apăra invocând necunoaşterea ei).

Pentru aceste considerente apreciază că sentinţa pronunţată în speţă este nelegală sub aspectul transformării sancţiunii aplicate în avertisment, faptele incriminate prezentând un grad ridicat de pericol social, motivat şi prin aceea că bunurile confiscate de autoritatea vamală, respectiv produsele accizabile sunt produse cu un regim special, iar gradul ridicat de pericol social a determinat legiuitorul să prevadă sancţiuni mai aspre decât cele iniţial reglementate.

În acelaşi timp, apreciază că, o altă circumstanţă agravantă care justifică aplicarea sancţiunii ,,amenzii", rezultă în aceea că, petentul avea obligaţia de a respecta dispoziţiile legale privind regimul juridic al produselor accizabile, iar, în opinia apelantei-intimate aplicarea unei sancţiuni mai blânde, ar conduce la încurajarea fenomenului contravenţional.

Organele autorităţii vamale nu şi-au putut forma convingerea în sensul că petentul nu va mai repeta fapta chiar şi fără aplicarea unei amenzi contravenţionale şi pe cale de consecinţă apreciază că exonerarea de la plata amenzii nu este de natură să asigure realizarea scopului punitiv şi preventiv-educativ al sancţiunii.

Consideră că, sancţiunile contravenţionale nu au un simplu caracter sancţionator ci, în principal, au un pronunţat caracter preventiv şi educativ. Având în vedere cantităţile de ţigări tranzitate în contextul fenomenului specific zonei de frontieră şi amplorii luate de acesta considerăm că prin înlocuirea sancţiunii contravenţionale cu avertisment, fenomenul de trafic ilicit de ţigări nu poate fi descurajat, prin urmare nu ar fi oportună aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2 /2001 cu modificările ulterioare.

Cu referire la fondul cauzei contravenţionale, apreciază că instanţa fondului nu a dorit să observe, în primul rând, că sancţiunea amenzii contravenţionale a fost aplicată la limita minimă.

În al doilea rând, apelanta-petentă consideră că prima instanţă nu a dorit să constate că procesul-verbal de contravenţie a fost semnat fără niciun fel de obiecţiuni.

Tertio, nu a sesizat că din ansamblul probatoriu administrat nu rezultă că fapta contravenţională comisă, stare de lucruri reţinută în actul sancţionator încheiat, ar fost probată ca şi inexistentă, sau cel puţin că nu a fost săvârşită de intimatul-petent.

Judecătorul contravenţional a rămas insensibil la argumentele formulate în sensul că, susţinerile petentului nu pot şi nu trebuie să aibă vreo influenţă asupra stabilirii sancţiunii principale a amenzii, precum şi al cuantumului acesteia - circumstanţele personale de ordin material şi financiar ale petentului.

Consideră cu temei că instanţa contravenţională nu are competenţe în a cenzura situaţia materială şi financiară a petentului ci, doar instanţa de executare, în faza a doua a procesului civil, cea a executării procesului-verbal de contravenţie şi nici a disculpa petentul de obligaţia cunoaşterii legislaţiei "legislaţia fiscală este una stufoasă, greu de parcurs chiar şi pentru un profesionist al dreptului”, iar petentul este un „cetăţean fără studii de specialitate”.

În faza plângerii contravenţionale, verificarea cuantumului sancţiunii contravenţionale principale trebuie să aibă în vedere strict gradul de pericol social al faptei şi circumstanţele personale ale contravenientului în săvârşirea faptei contravenţionale.

Chiar dacă se raportează la starea precară a petentului (apreciază că prima instanţă ar fi trebuit în principal să îndemne contravenientul la a renunţa la fumat, în scopul unor serioase economii la bugetul său şi al familiei), la petitele demersului principal, trebuie să se observe că înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate cu avertismentul reprezintă un precedent judiciar periculos.

Afirmă asta, deoarece acest mod oarecum lax de a privi o faptă contravenţională gravă - cuantumul minim şi maxim al amenzii şi sancţiunile complementare vorbesc fără vreun dubiu de importanţa şi valoarea interesului public apărat - anulează practic valoarea şi efectele unui proces-verbal de contravenţie, chiar dacă se menţine măsura complementară a confiscării ţigărilor, prin raportare la dispoziţiile art. 41, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 - care prohibesc expres posibilitatea restituirii lor.

Apelanta-intimată mai învederează instanţei ca sancţiunile contravenţionale nu au un simplu caracter sancţionator ci in principal au un pronunţat caracter preventiv si educativ. Or, daca instanţele de judecata transforma sancţiunile pecuniare in simple avertismente, se împiedica orice încercare a legiuitorului de a limita săvârşirea faptelor de acest gen.

Mai mult, chiar numărul mare de cauze având ca obiect plângeri contravenţionale aflate pe rolul Judecătoriei Satu Mare, demonstrează implicit amploarea acestui fenomen si faptul ca autoritatea vamala in colaborare cu alte instituţii ale statului încearcă sa stopeze sau cel puţin sa limiteze traficul ilicit de ţigări.

Cât priveşte pericolul social, este un adevăr binecunoscut cum că în România există un însemnat trafic ilicit cu produse accizabile, la frontiere fiind vorba cu precădere de ţigări. Tocmai pentru că realitatea de fapt impune, legiuitorul a înţeles să sancţioneze dur fapta contravenţională în speţă, sancţiunea având nu doar un pronunţat rol coercitiv, dar mai ales unul preventiv, descurajant.

Este aproape un truism când se spune ca in România exista un însemnat trafic ilicit cu produse accizabile, la frontiere fiind vorba cu precădere de produse accizabile neînsoţite de documentele legale aferente.

În lumina celor expuse, apreciază că hotărârea instanţei fondului sub aspectul transformării sancţiunii aplicate în avertisment, este neîntemeiată, sens în care, solicită admiterea apelului ca fondat, cu consecinţa menţinerii în tot procesului verbal de contravenţie şi implicit a sancţiunilor aplicate ca fiind temeinice şi legale.

In drept a invocat  prevederile Noului Cod de procedură civilă evocate în cuprinsul cererii de apel.

Analizând sentinţa apelata prin prisma motivelor invocate de intimat şi în special prin prisma dispoziţiilor art. 476, 479 C. proc. Civ., instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe, prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării”.

Instanţa retine ca potrivit procesului-verbal atacat, in data de ZZ.LL.2017, la prezentarea pe sensul de ieşire România, prin punctul de trecere a frontierei Petea, s-a găsit in interiorul vehiculului, într-o cutie de carton, cantitatea de ab0 pachete de ţigări de diferite mărci cu marcaj fiscal românesc, fără documente legale, faptă prevăzută  de art. 347 din Legea 227/2015 coroborat cu dispoziţiile pct. 171 alin. 2 din HG 1/2016.

Instanţa retine ca procesul-verbal de contravenţie este legal întocmit, cu respectarea prevederilor O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, conţine toate menţiunile a căror lipsa atrage sancţiunea nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie si care sunt prevăzute de art. 17. din O.G. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor.

Instanţa de apel apreciază că soluţia primei instanţe este în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 5 alin. 2 lit. a, art. 7 alin. 3 şi art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în sensul că sancţiunea contravenţională aplicată ca urmare a săvârşirii unei contravenţii trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului. Instanţa nu retine argumentele instantei de fond, referitoare la faptul ca legislatia fiscala ar fi stufoasa, intrucat nimeni nu poate invoca necunoasterea legii, petentul avand obligatia de a se informa, inclusiv cu privire la legislatia incidenta, inainte de demararea oricarei activitati. Instanta de control retine, insa ca potrivit declaratiei martorului audiat la fond, o parte din tigari apartineau martorului, respectiv celorlati pasageri.

Astfel, în speţă, fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului intimat prezintă un grad de pericol social concret redus, determinat de circumstanţele personale ale contravenientului, de faptul ca acesta a recunoscut savarsirea faptei, de faptul ca asa cum rezulta din declaratia martorului audiat, o parte din tigari apartineau martorului, respectiv celorlati pasageri, de lipsa antecedentelor contraventionale ale petentului. Instanţa de apel apreciaza că petentul a învederat  suficiente argumente pentru a justifica gradul concret de pericol social redus al contravenţiei pe care acesta a săvârşit-o şi pentru a forma convingerea instanţelor de judecată în sensul că acesta a înţeles gravitatea faptei săvârşite, necesitatea şi importanţa respectării pe viitor a dispoziţiilor legale încălcate

Prin urmare, constatând lipsa altor motive de nulitate de ordine publică a sentinţei atacate, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în temeiul art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, art. 476, 479 si 480 C.proc.civ. şi a textelor de lege amintite, instanţa urmează să respingă apelul intimatei ca nefondat, conform dispozitivului prezentei. In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, instanta retine ca intimatul petent nu a solicitat si nici nu  a probat efectuarea unor astfel de cheltuieli.

Domenii speta

Spete similare