Infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal. Deţinerea de către inculpatul care a condus un autovehicul pe teritoriul României doar a unui permis de conducere emis de autorităţile britan

Prin sentinţa penală nr. 231 din 08.05.2018 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 3970/314/2017, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 386 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracţiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 44 Cod penal.

II. În baza art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (unu) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”.

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal rap. la art. 66 alin. 3 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

III. În baza art. 83 alin. 1 Cod penal 1969 raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 9 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. prin s.p.nr.85 din 25.02.2015 pronunţată în dosar nr. 1195/314/2014 al Judecătoriei Suceava, pentru săvârşirea faptei prev. de art. 321 Cod penal din 1969, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2015 şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 9 luni alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa apelată de 1 an și 4 luni, urmând ca inculpatul să execute 2(doi) ani şi 1(unu) lună închisoare.

În baza art. 45 alin. 1, 2 şi alin. 3 lit. a) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an.

 În baza art. 45 alin. 5 Cod penal rap. la art. 45 alin. 1, 2 şi alin. 3 lit. a) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 398 Cod procedură penală rap. la art. 274 alin. 1 teza I Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 500 lei în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul din data 04.05.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că la data de 31.11.2015, în jurul orelor 01:55, inculpatul A. a condus pe strada X din mun. B., autovehiculul marca VW, cu nr. de circulaţie provizoriu xxyyy, fără a deţine permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Reprezentantul Ministerului Public a învederat împrejurarea că situaţia de fapt mai sus expusă este susţinută de următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: procese-verbale de căutare la domiciliu, de verificare în baza de date, citaţie, mandate de aducere (f. 9-19, 26-30 d.u.p.); proces-verbal rezultat etilotest (f. 19 d.u.p.); adresa nr. 42920 din 31.12.2015 emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (f. 20 d.u.p.); declaraţie martor (f. 21 d.u.p.); copie autorizaţie circulaţie provizorie, copie permis de conducere provizoriu (L) eliberat de autorităţile din Marea Britanie seria ...1, copie carte de identitate (f. 23 d.u.p.), fişă cazier judiciar (f. 25 d.u.p.)

Prin încheierea şedinţei camerei de consiliu pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară la data de 28.06.2017 în dosarul asociat nr. .../314/2017/a1, s-a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul 5795/P/2015 din data 04.05.2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii cauzei şi fixându-se termen în acest sens pentru data de 04.10.2017.

În baza art. 20 alin. 1 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, instanţa a dispus ataşarea la dosarul cauzei a cazierului judiciar al inculpatului A. (fila 7 d.i.).

În cursul judecăţii, după începerea cercetării judecătoreşti în cauză, la termenul din 10 ianuarie 2018, inculpatul a arătat că nu doreşte să beneficieze de procedura recunoaşterii învinuirii şi a declarat că la data săvârșirii faptei poseda un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritățile din Marea Britanie și nu avea cunoștință că este limitat în deplasări, în sensul că nu avea dreptul să conducă decât pe teritoriul statului emitent, însoțit fiind de o persoană care deține permis de conducere. A mai arătat că în toamna anului 2015, revenind pe teritoriul României din Marea Britanie, a achiziționat un autoturism la volanul căruia a fost depistat în trafic, la momentul opririi sale în trafic fiind însoţit de numitul C. care poseda permis de conducere englezesc. A menţionat că era în eroare cu privire la drepturile sale în ceea ce priveşte conducerea unui autoturism în sensul că nu ştia că nu are voie să conducă pe teritoriul altui stat.

La termenul de judecată din 25 aprilie 2018 a fost audiat martorul C., care a arătat că în toamna anului 2015 se întorcea din clubul ... spre comuna ..., însoţit de inculpatul A. care conducea maşina. Au fost opriţi de un echipaj de poliţie şi la acel moment el cunoştea că inculpatul A. posedă permis de conducere şi că are dreptul să conducă cu însoţitor. A mai arătat că nu avea cunoştinţă că în baza permisului provizoriu pe care îl avea inculpatul, acesta nu avea dreptul de a conduce decât pe teritoriul Marii Britanii.

La acelaşi termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, în „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal. rap. la art. 44 Cod penal.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească conform art. 387 Cod procedură penală şi analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:

I. În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, instanţa reține că fapta pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată a fost săvârşită la data de 13.11.2015, deci în termenul de încercare de 2 ani şi 9 luni pentru care a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 9 luni închisoare la care a fost condamnat prin SP nr. 86 din 25.02.2015 pronunţată în dosar nr. 1195/314/2014 al Judecătoriei Suceava, pentru săvârşirea faptei prev. de art. 321 C. Pen. din 1969, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2015.

Pentru aceste motive, în baza art. 386 Cod procedură penală, instanţa de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice şi a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., astfel cum a fost pusă în discuţie, din infracţiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 44 Cod penal.

II. În fapt, la data de 13.11.2015, în jurul orei 01:55, în timp ce efectua serviciul de patrulare, supraveghere şi control al traficului rutier pe raza mun. B., un echipaj de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului - Biroul Rutier, a oprit pe strada.., autovehiculul marca VW B cu nr. de circulaţie provizoriu xxyyy.

Conducătorul autoturismul a fost identificat în persoana inculpatului A. din satul/comuna .... Acesta a prezentat lucrătorilor de poliţie documentele autoturismului, actul de identitate şi permisul de conducere provizoriu (L) eliberat de autorităţile din Marea Britanie seria ..., valabil doar pe teritoriul Marii Britanii însoţit de un posesor de permis ce are o vechime de peste 5 ani.

Fiind verificat în baza de date, s-a constatat faptul că inculpatul A. nu posedă permis de conducere valabil pentru nicio categorie de autovehicule.

Cu privire la acest aspect, inculpatul a declarat poliţiştilor că a condus autoturismul marca VW de la domiciliul său din comuna ... până la clubul .., de unde, în jurul orelor 01:50, a plecat spre localitatea ... şi nu a ştiut că nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

Inculpatul A. a fost testat cu aparatul etilotest seria ARRJ 0119, rezultând o concentraţie alcoolică de 0, 25 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Prin adresa cu nr. 42920 din 31.12.2015, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a comunicat că inculpatul A. nu figurează în evidenţe ca fiind posesor de permis de conducere.

Inculpatul nu a fost audiat pe parcursul urmăririi penale întrucât a fost plecat în străinătate.

Situaţia de fapt reţinută anterior rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procese-verbale de căutare la domiciliu, de verificare în baza de date, citaţie, mandate de aducere (f. 9-19, 26-30 d.u.p.); proces-verbal rezultat etilotest (f. 19 d.u.p.); adresa nr. 42920 din 31.12.2015 emisă de către Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (f. 20 d.u.p.); declaraţie martor (f. 21 d.u.p.); copie autorizaţie circulaţie provizorie, copie permis de conducere provizoriu (L) eliberat de autorităţile din Marea Britanie seria ..., copie carte de identitate (f. 23 d.u.p.), fişă cazier judiciar (f. 25 d.u.p.) şi din declaraţia inculpatului A. din cursul cercetării judecătoreşti prin care acesta a arătat că la data săvârşirii faptei poseda un permis de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie și nu avea cunoştinţă că este limitat în deplasări, în sensul că nu avea dreptul să conducă decât pe teritoriul statului emitent, însoţit fiind de o persoană care deţine permis de conducere. A mai arătat că în toamna anului 2015, revenind pe teritoriul României din Marea Britanie, a achiziţionat un autoturism la volanul căruia a fost depistat în trafic.

Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză şi procedând la evaluarea acestuia în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 Cod pr.pen., instanţa a apreciat că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. există şi a fost săvârşită de acesta cu vinovăţia prevăzută de lege, împrejurare care a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel încât prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 30 alin. 1 Cod penal.

În drept, fapta inculpatului A. care la data de 31.11.2015, în jurul orelor 01:55, a condus pe str. .. din mun. B., autovehiculul marca VW, cu nr. de circulaţie provizoriu xxyyy, fără a deţine permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întruneşte atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv elementele materiale ale infracţiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal.

Din punctul de vedere al laturii obiective a infracţiunii constând în „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal, elementul material este dat de acţiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice autovehiculul marca VW, cu nr. de circulaţie provizoriu xxyyy, fără a deţine permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Sub acest aspect, instanţa a reţinut că potrivit art. 20 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data săvârşirii faptei, „pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie, tractoare folosite exclusiv la exploatările agricole şi forestiere sau maşini autopropulsate, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător”.

Conducerea unui autovehicul reprezintă activitatea prin care se manevrează mecanismele specifice care determină deplasarea autovehiculului. Cerinţa esenţială legată de elementul material al faptei constând în locul comiterii faptei - pe drumurile publice - este întrunită în cazul concret, prin raportare la art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 care defineşte această noţiune „orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice”. Durata conducerii pe drumurile publice în condiţiile descrise de norma legală, atât temporală cât şi spaţială, este irelevantă, fapta urmând a atrage aplicarea legii penale. Fiind o infracţiune de pericol abstract, fapta inculpatului a avut ca urmare imediată o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate a rezultat din materialitatea activităţii desfăşurate efectiv de inculpat.

Din punctul de vedere al laturii subiective a infracţiunii, instanţa de fond a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. 3 lit. b) Cod penal, că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie indirectă. Astfel, conducând un autoturism pe drumurile publice, în condiţiile în care nu deținea un permis de conducere valabil, inculpatul a prevăzut şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice prin nerespectarea regulilor specifice desfăşurării unei astfel de activităţi.

Totodată instanţa de fond a constatat că nu s-a făcut dovada existenţei vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate dintre cele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 Cod penal.

Din punctul de vedere al gravităţii infracţiunii deduse judecăţii, instanţa de fond a reţinut că fapta de care este acuzat inculpatul nu prezintă o gravitate scăzută ci din contră, o gravitate atât individuală, cât şi de ansamblu ridicată, având în vedere că acesta a condus pe drumurile publice cu nerespectarea celor mai elementare norme de circulaţie, fără a avea dreptul de a conduce, punând în pericol siguranţa circulaţiei într-un mod evident, întrucât fapta sa putea să aibă drept rezultat concret un accident rutier soldat cu pagube materiale ori chiar cu victime omeneşti. Având în vedere cele expuse anterior, instanţa a apreciat că în cauză nu se poate reţine nicio împrejurare legată de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului şi care ar putea primi valoarea unei circumstanţe atenuante judiciare în sensul prevăzut de art. 75 alin. 2 lit. b) Cod penal.

Din punctul de vedere al periculozităţii infractorului A., instanţa de fond a reţinut că acesta este în vârstă de 22 de ani, cetăţean român, iar din fişa de cazier rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale.

 În ceea ce priveşte conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, instanţa de fond a reţinut că acesta a manifestat o atitudine nesinceră de nerecunoaştere a faptei.

Pe de altă parte, din punctul de vedere al situaţiei personale a inculpatului, instanţa de fond a reţinut, că din cuprinsul înscrisurilor în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei rezultă că inculpatul este angajat cu contract de muncă pe teritoriul Marii Britanii și că la data de 29.05.2017, a obținut permisul de conducere pentru categoriile AM,B1 și B.

Având în vedere împrejurarea că art. 335 alin. 1 Cod penal prevede pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani pentru infracţiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere” dedusă judecăţii, instanţa de fond a dat eficiență acestui articol. Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul se prezintă ca o persoană care nu a conştientizat până la momentul judecării cauzei gravitatea faptelor sale, și că acesta a manifestat o atitudine de ignorare vădită a normelor elementare de circulaţie pe drumurile publice astfel încât gravitatea concretă a faptelor deduse judecăţii şi periculozitatea reală a inculpatului nu sunt umbrite de situaţia sa personală.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 74 Cod penal analizate în paragrafele anterioare, instanţa de fond a opinat că este necesară aplicarea unei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare pentru infracţiunea de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal inculpatului A., pedeapsă de natură să corespundă scopului generic al pedepsei penale, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că infracţiunea dedusă judecăţii nu prezintă o gravitate redusă iar aplicarea pedepsei închisorii nu este doar oportună ci şi necesară raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, astfel cum au fost analizate în paragrafele anterioare, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii, instanţa de fond a reţinut că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) - o) Cod pen. iar potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară. Prin urmare, în privinţa pedepselor accesorii instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, acestea se stabilesc în funcţie de modul în care au fost stabilite pedepsele complementare; în concret dacă se apreciază necesitatea dispunerii pedepsei complementare trebuie stabilit şi conţinutul pedepsei accesorii în funcţie de conţinutul pedepsei complementare, rezultând în mod clar existenţa unei legături indisolubile între pedepsele complementare şi accesorii.

Instanţa de fond a apreciat că orice pedeapsă aplicată unui inculpat, în speţă inculpatului A., trebuie să fie individualizată şi să aibă o finalitate practică, o aplicabilitate în societate şi nu doar să fie aplicată in abstracto, fără să producă efecte în relaţiile sociale in concreto. Raportat la criteriile prevăzute în art. 67 alin. 1 Cod penal instanţa de fond a apreciat că - având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii deduse judecăţii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului anterior analizate – s-a impus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi faţă de inculpatul A., pentru infracţiunea săvârşită.

 Astfel, instanţa de fond a apreciat că activitatea ilicit penală, astfel cum a fost expusă, demonstrează nedemnitatea inculpatului în exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi lit. b) Cod penal. Sub aspectul duratei pedepsei complementare, instanţa de fond a opinat că aplicarea acesteia pe durata sa minimă de 1 an este proporţională cu scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, raportat la criteriile prevăzute de art. 67 alin. 1 Cod penal.

În consecinţă, în baza art. 335 alin. 1 Cod penal rap. la art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”.

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal rap. la art. 66 alin. 3 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

III. Sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, instanţa de fond a reţinut că fapta pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată a fost săvârşită la data de 13.11.2015, deci în termenul de încercare de 2 ani şi 9 luni pentru care a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 9 luni închisoare la care a fost condamnat prin SP nr. 86 din 25.02.2015 pronunţată în dosar nr. .../314/2014 al Judecătoriei Suceava, pentru săvârşirea faptei prev. de art. 321 C. Pen. din 1969, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2015.

Din aceste motive, în baza art. 83 alin. 1 Cod penal 1969 raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, instanţa de fond a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 9 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul A. prin s.p. nr.85 din 25.02.2015 pronunţată în dosar nr. 1195/314/2014 al Judecătoriei Suceava, pentru săvârşirea faptei prev. de art. 321 Cod penal din 1969, definitivă prin neapelare la data de 18.03.2015 şi a dispus executarea în întregime a pedepsei de 9 luni alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa apelată de 1 an și 4 luni, urmând ca inculpatul să execute 2 ani şi 1 lună închisoare.

Având în vedere cele expuse anterior în privinţa pedepselor complementare şi accesorii, în baza art. 45 alin. 1, 2 şi alin. 3 lit. a) Cod penal instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 1 an.

 În baza art. 45 alin. 5 Cod penal rap. la art. 45 alin. 1, 2 şi alin. 3 lit. a) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Reţinând culpa procesuală a inculpatului faţă de care s-a dispus soluţia condamnării în cauză, în baza art. 398 Cod procedură penală rap. la art. 274 alin. 1 teza I Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 500 lei în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe, inculpatul A. a declarat apel, pentru motivele formulate în scris susţinute şi oral de apărătorul ales la termenul de judecată din data de 03.12.2018, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.

În esenţă, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea, în temeiul disp. art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, motivat de faptul că există o cauză de neimputabilitate, respectiv cea prevăzută de art. 30 alin. 1 Cod penal (eroarea) întrucât a condus autovehiculul pe raza municipiului Suceava având un permis de conducere eliberat de autorităţile din Marea Britanie, necunoscând că acesta nu-i conferea dreptul de a conduce autovehicule pe teritoriul altui stat, aflându-se astfel în eroare.

În subsidiar, arată că instanţa de fond a dispus greşit schimbarea de încadrare juridică a faptei, cea corectă fiind din infracţiunea prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal în cea prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 38 alin. 1 Cod penal şi art. 44 alin. 2 Cod penal.

De asemenea, arată că instanţa de fond a stabilit o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, pe care a însumat-o matematic cu pedeapsa de 9 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 85 din 25.02.2015 pronunţată în dosar nr. 1195/314/2014 al Judecătoriei Suceava, nu a dat eficienţă criteriilor de individualizare a pedepsei şi nu a făcut aplicarea disp. art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

A solicitat admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei şi reindividualizarea pedepsei, dându-se eficienţă circumstanţelor atenuante prev. de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal şi art. 76 alin. 1 Cod penal şi date fiind noile limite de pedeapsă, orientarea cuantumului spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere incidenţa disp. art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 şi art. 420 Cod procedură penală, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză în ambele faze procesuale.

Inculpatul apelant a comis infracţiunea dedusă judecăţii în modalitatea descrisă în considerentele hotărârii atacate ce nu se mai impun a fi reluate.

Curtea îşi însuşeşte în întregime situaţia de fapt reţinută, a cărei argumentaţie a fost redată în hotărârea apelată, astfel după cum această posibilitate este conferită de practica CEDO şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (cauza Helle împotriva Finlandei).

Cert este că, la data de 13.11.2015, în jurul orei 01:55, în timp ce efectua serviciul de patrulare, supraveghere şi control al traficului rutier pe raza mun. B., un echipaj de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului - Biroul Rutier, a oprit pe strada ..., autovehiculul marca VW cu nr. de circulaţie provizoriu xxyyy.

Conducătorul autoturismul a fost identificat în persoana inculpatului A. din satul/ comuna ... Acesta a prezentat lucrătorilor de poliţie documentele autoturismului, actul de identitate şi permisul de conducere provizoriu (L) eliberat de autorităţile din Marea Britanie seria ..., valabil doar pe teritoriul Marii Britanii însoţit de un posesor de permis ce are o vechime de peste 5 ani.

Fiind verificat în baza de date, s-a constatat faptul că inculpatul A. nu posedă permis de conducere valabil pentru nicio categorie de autovehicule.

Cu privire la acest aspect, inculpatul a declarat poliţiştilor că a condus autoturismul marca VW de la domiciliul său din comuna .. până la clubul .., de unde, în jurul orelor 01:50, a plecat spre localitatea .. şi nu a ştiut că nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

Inculpatul A. a fost testat cu aparatul etilotest seria ARRJ 0119, rezultând o concentraţie alcoolică de 0, 25 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Prin adresa cu nr. 42920 din 31.12.2015, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a comunicat că inculpatul A. nu figurează în evidenţe ca fiind posesor de permis de conducere.

Probele legal administrate în cauză, enumerate şi analizate în considerentele sentinţei atacate, la care instanţa de fond a făcut pe larg referire, au răsturnat în mod neîndoielnic prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul, făcându-se dovada certă şi indubitabilă a săvârşirii faptei care întruneşte elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective a infracţiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal, inculpatul acţionând cu vinovăţia cerută de lege.

A solicitat inculpatul prin apărător achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, apreciind că există o cauză de neimputabilitate, respectiv cea prev. de art. 30 alin. 1 Cod penal, având în vedere că a condus autovehiculul având permis eliberat de autorităţile din Marea Britanie, fără a cunoaşte că acesta nu-i conferă dreptul de a conduce pe teritoriul altui stat.

Din adresa nr. ../CC din 29.10.2018 a Ministerului Afacerilor Interne – Inspectoratul General al Poliţiei Române, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, Biroul Naţional Interpol rezultă că inculpatul A. este posesorul permisului de conducere provizoriu emis de autorităţile britanice la data de 20 iunie 2014 valid până la 19 iunie 2024, doar pe teritoriul Marii Britanii sub supravegherea unui şofer posesor de permis de conducere cu drepturi depline.

Susţinerile inculpatului potrivit căror nu a avut cunoştinţă despre faptul că permisul eliberat de autorităţile din Marea Britanie nu îi conferă dreptul de a conduce autoturisme în România nu pot fi primite, inculpatul neputându-se prevala de necunoaşterea dispoziţiilor legale în materie. Aşa fiind, critica privind incidenţa disp. art. 30 alin. 1 Cod penal apare ca neîntemeiată.

Apare însă întemeiată critica privind încadrarea juridică a faptei comise de inculpat, aceasta întrunind, astfel cum s-a arătat mai sus, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 335 alin. 2 Cod penal în condiţiile în care inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule în România.

În ce priveşte felul pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, dar şi criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal la care instanţa de fond a făcut pe larg referire, Curtea apreciază că se justifică reindividualizarea acesteia.

Astfel, deşi infracţiunea săvârşită de inculpat este una care pune în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, este de reţinut că acesta a avut o atitudine procesuală corectă, este tânăr, având certe posibilităţi de reintegrare, aspecte care creează convingerea instanţei că va înţelege consecinţele faptei sale şi că se va putea reeduca şi prin aplicarea unei pedepse cu amenda, în cuantum de 1800 lei, neavând justificare reţinerea de circumstanţe atenuante aşa cum s-a solicitat.

Având în vedere că fapta pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată a fost săvârşită la data de 13.11.2015, deci în cursul termenului de încercare de 2 ani şi 9 luni stabilit prin sentinţa penală nr. 86 din 25.02.2015 pronunţată în dosar nr. 1195/314/2014 al Judecătoriei Suceava, în mod corect s-a făcut aplicarea art. 83 alin. 1 Cod penal 1969 raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, aceste dispoziţii urmând a se menţine, pedeapsa rezultantă urmând a fi compusă din cea aplicată prin sentinţa menţionată, la care se adaugă pedeapsa cu amenda aplicată prin prezenta decizie.

Pentru motivele arătate, în temeiul disp. art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, apelul declarat de inculpatul A. va fi admis, sentinţa penală apelată desfiinţată în totalitate, în rejudecare urmând a se proceda în sensul celor de mai sus.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 lei în faza de urmărire penală. Cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului, în conformitate cu disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare