Acţiune în răspundere patrimonială

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei de Litigii de muncă privind pe reclamanta ……, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAŢIA ….., ………., reprezentată prin …, având ca obiect drepturi băneşti.

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Prin acţiunea înregistrată sub nr. ….., reclamanta … a solicitat instanţei obligarea pârâtei Asociaţia ….. la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada în care a fost detaşată în străinătate, respectiv 2950 lei, plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru 8 ore pe zi de muncă şi nu de 6 aşa cum i-au fost achitate, plata indemnizaţiei de concediu şi plata drepturilor suplimentare pentru zilele de sâmbătă şi duminică lucrate efectiv în perioada delegării.

La termenul din 10.03.2017, reclamanta a depus precizări solicitând obligarea pârâtei la pontarea cu 8 ore pe zi în perioada 23.03.2015-05.05.2016  deoarece susţine că a muncit 24 din 24 de ore. A precizat că solicită plata zilelor de sâmbătă şi duminică, respectiv 16 zile lucrate în perioada 23.03-21.05.2015, 18 zile în perioada  21.06-22.08.2015, 29 de zile în perioada 22.10-02.03.2016. Susţine ….. că nu i-a fost achitat concediu de odihnă din cel de-al doilea an în care a prestat activitate, respectiv 79 de zile.

Menţionează că a lucrat 7 luni jumătate în Germania (23.03-21.05.2015, 21.06-22.08.2015, 22.11.2015-02.03.2016), iar şapte luni jumătate a rămas acasă în România (21.05-20.07.2015, 23.08-21.11.2015), în total fiind un număr de 72 de sâmbete şi duminici în care a prestat activitate.

Motivându-şi în fapt acţiunea, reclamanta precizează că a încheiat contractul individual de muncă nr. …. cu societatea pârâtă pe postul de „îngrijitor la domiciliu”, respectiv îngrijire persoane vârstnice .

Arată că prin contractul individual de muncă a fost stabilit un  salariu brut de 1000 lei, majorat prin acte adiţionale  la suma de 2900 lei.

…. susţine că actul numit „Informare” din data de 10.11.2015, la punctul 3  arată că indemnizaţia de delegare acordată sub forma diurnei plus salariul net cumulează 1250 euro. Salariile plus diurna îi erau virate de pârâtă în contul deschis ……….

Pe data de 04.04.2014, reclamanta a refuzat să semneze cererea  de demisie înaintată de pârâtă. Deplasându-se la Inspectoratul Teritorial de Muncă  a aflat că i-au fost achitate contribuţiile de asigurări sociale în raport de 6 ore prestate pe zi şi nu de 8 aşa cum a fost stabilit iniţial.

Periodic, după încheierea contractului de muncă, societatea pârâtă a procedat la  modificarea salariului său. Astfel, conform contractului individual de muncă nr. …….2015, salariul său a fost stabilit la suma de 1000 lei, iar diurna ce urma să o încaseze împreună cu salariul net era de 1000 euro.

Pentru perioada 23.03.2015-27.04.2015  ….  a încasat suma de 234 lei, iar pentru perioada 24.03.2015-01.04.2015 trebuia să primească suma de 805 lei plus diurna de 1000 euro, iar pentru perioada 01.04.2015-22.06.2015 un salariu brut în cuantum de 2950 plus diurna în cuantum de 1000 euro.

Precizează reclamanta că pentru perioada 23.06.2015-01.09.2015 salariul care i se cuvenea era de 2950 lei plus diferenţa până la 1000 euro reprezentând diurna de delegare, menţionând că durata de lucru era de 8 ore pe zi , respectiv de 40 de ore pe săptămână.

Prin actul adiţional nr. ….. reclamanta precizează că i s-a modificat salariul brut  la 263 lei cu durata de lucru de 8 ore, iar prin actul „Informare” din 10.11.2015 s-a modificat punctul 3 astfel încât „indemnizaţia de delegare acordată sub formă de diurnă … împreună cu salariul net … cumulează un total de 1250 euro.”

Decizia de delegare nr. ……. atestă că şi-a desfăşurat activitatea în Germania pe o perioadă de 60 de zile, trebuind să primească un salariul de 1250 euro/lunar.

Prin decizia nr. ….. i s-a prelungit delegarea instituită prin decizia nr. ….  până la data de 14.02.2016, dată până la care  salariu plus diurna trebuiau să cumuleze 1250 euro/lunar.

După data de 14.02.2016 salariul pe care trebuia să-l încaseze era conform actului adiţional nr. 09.12.2015 în cuantum de 2900 lei pentru 6 ore pe zi.

În perioada 23.03.2015-22.06.2015 salariul pe care trebuia să îl încaseze era de 1000 euro pe lună, doar în luna mai fiind remunerată cu aceşti bani.

În luna aprilie i s-au virat 234 de euro, în luna iulie 866 euro, iar în luna iulie 233 euro. În perioada noiembrie 2015-februarie 2016 (prima parte) trebuia să încaseze lunar un salariu de 1250 euro, iar de la data de 14.02.2016 salariul era de 2950 lei /lunar.

Pe toată durata delegării a lucrat atât sâmbăta cât şi duminica, solicitând un spor de 75% conform art. 123 din Codul muncii.

A solicitat şi plata dobânzii legale.

În drept, a invocat dispoziţiile Codului muncii.

………………………………………………………………………………

Din întreg materialul probator instanţa constată următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Potrivit contractului individual de muncă … reclamanta ……. a fost angajată la Asociaţia ….. începând cu data de 24.03.2015 pe perioadă nedeterminată, în meseria de îngrijitor la domiciliu.

Durata muncii a fost stabilită la 8 ore pe zi, în intervalul orar 8-16, iar salariul lunar la 1000 lei brut.

Raporturile de muncă dintre cele două părţi s-au derulat până pe data de 05.05.2016, când, potrivit deciziei nr. 39/05.05.2016, contractul individual de muncă al reclamantei a încetat potrivit dispoziţiilor art. 65.alin. 1 Codul muncii.

Conform definiţiei de la art. 10 Codul muncii, contractul individual de muncă este contractul în baza căruia salariatul, persoană fizică se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator (persoană fizică sau juridică) în schimbul unei remuneraţii.

Potrivit alin. 5 al art. 17 Codul muncii, orice modificare a elementelor ce ţin de contractul individual de muncă se face prin act adiţional la contract.

Din lectura textului sus menţionat, se constată faptul că, pe parcursul executării contractului individual de muncă angajatorul îşi poate manifesta intenţia de a insera în cuprinsul contractului individual de muncă o anumită clauză sau de a modifica o clauză existentă respectându-se principiul de drept comun potrivit căruia un contract oricare ar fi natura sa , nu poate fi modificat decât simetric încheierii sale, prin acordul părţilor.

Pe durata derulării contractului individual de muncă nr. …., acesta a suferit mai multe modificări  fiind făcute prin acte adiţionale, după cum urmează:

-nr. …., prin care s-a stabilit durata delegării la 183 de zile în 12 luni  şi salariu brut de 805 lei, începând cu 24.03.2015;

-nr. …., prin care s-a stabilit durata delegării la 183 de zile în 12 luni  şi salariu brut de 2950 lei, începând cu data de 01.04.2015;

-nr. ….., prin care s-a stabilit durata de lucru de 2 ore pe zi şi salariul brut de 250 lei, începând cu data de 01.06.2015;

- nr. … , prin care s-a stabilit durata delegării la 183 de zile în 12 luni , durata de lucru de 8 ore şi un salariu brut de 2950 lei, începând cu data de 01.07.2015;

- nr. ….. prin care părţile au stabilit o durată de lucru de 2 ore şi un salariu brut de 263 lei, începând cu data de 01.09.2015;

- nr. …..  s-a stabilit o perioadă maximă de delegare de 183 de zile în 12 luni , o durată de lucru de 6 ore şi un salariu brut de 2900 lei, începând cu data de 01.12.2015.

Toate actele adiţionale au fost semnate de reclamantă şi fiind astfel însuşite sub aspectul durate delegării, duratei timpului de lucru şi a cuantumului salariului.

De asemenea, în ceea ce priveşte delegarea reclamantei în străinătate, părţile au stabilit de comun acord, prin semnarea înscrisurilor numite” informare”,  aspecte cu privire la activitatea desfăşurată în străinătate, în ceea ce priveşte capetele de cerere formulate de reclamantă instanţa reţinând:

-informarea din data de 24.03.2015, părţile au convenit ca plata salariului să se facă  în moneda  lei, plata indemnizaţiei de delegare însumată cu salariul net să fie de 1000 euro;

-informarea din data de 10.11.2015, părţile au convenit ca plata salariului să se facă  în moneda  lei, plata indemnizaţiei de delegare însumată cu salariul net să fie de 1250 euro.

Se reţine că la finalul acestor informări se făcea şi menţiunea că acestea constituie acte adiţionale la contractul individual de muncă.

Pentru fiecare perioadă în care reclamanta era delegată în străinătate se emitea o decizie de delagare, însuşită şi aceasta prin semnătură de către reclamantă.

Au fost emise următoarele decizii:

- nr. ………, pe o durată de 60 de zile calendaristice;

-nr. …. până pe data de 22.06.205;

-nr. ……, pe o durată de 60 de zile calendaristice (23.08.2015);

-nr. ….., pe o durată de 60 de zile calendaristice;

-nr. ……… până pe 14.02.2016.

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, privind plata salariului pentru perioada în care nu a fost delegată în străinătate, instanţa reţine, din cele expuse anterior, că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea la locul de muncă din ….. în perioada 24.08.2015 – 16.11.2015 şi 15.02.2016 – 05.05.2016.

Având în vedere perioada reţinută ca fiind lucrată în România şi prin raportare la actele adiţionale ce îşi produceau efectele în aceste perioade, instanţa reţine că reclamanta era îndreptăţită la un salariu în cuantum de 2950 lei, pentru perioada 24.08.2015- 31.08.2015,  263 lei pentru perioada 01.09.2015-17.11.2015, respectiv 2900 lei pentru perioada 15.02.2016 – 05.05.2016.

Potrivit art. 159 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar conform dispoziţiilor art. 166 din acelaşi cod, acesta se plăteşte o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.

Modalitatea de plată se poate efectua conform alin. 2 al art. 166 Codul muncii prin virament, într-un cont bancar.

Din înscrisul aflat la fila 128 dosar, pârâta a făcut dovada achitării salariului aferent lunii august 2015, în cuantum de 1244 euro, cu menţiunea ca potrivit informării semnate, suma reprezintă cumulul dintre salariu şi indemnizaţia de delegare.

Prin înscrisul aflat la fila 112 dosar, pârâta a făcut dovada achitării salariului aferent lunii noiembrie 2015, în cuantum de 625 euro, proporţional cu perioada lucrată în străinătate.

Prin înscrisul aflat la fila 100 dosar, pârâta a făcut dovada achitării salariului aferent lunii februarie 2016, în cuantum de 1313 euro, cu menţiunea ca potrivit informării semnate, suma reprezintă cumulul dintre salariu şi indemnizaţia de delegare.

Pentru luna martie 2016 a primit suma de 81 lei, pentru luna aprilie suma de 453 lei şi pentru luna mai 2016, suma de 64 lei.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect plata indemnizaţiei aferentă concediului de odihnă, se constată că a fost plătit în integralitate reclamantei dovadă fiind extrasele de cont de la filele 50, 53, vol. II aferente perioadelor 04.04.2016 şi 02.09.2015, precum şi extrasul de cont de la fila 97, vol. I.

De altfel, reclamanta a recunoscut achitarea indemnizaţiei aferentă concediului de odihnă pentru anul 2015.

În Anexa de constatare şi măsurile dispuse în domeniul relaţiilor de muncă (nr. ……) întocmită de Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui (……) cu prilejul verificărilor efectuate la Asociaţia ……. în ce priveşte respectarea de către această societate a prevederilor legislaţiei muncii în vigoare, şi din documentele puse la dispoziţie de către angajator s-a constatat că acesta a acordat tuturor salariaţilor în anul 2015 concediul de odihnă, făcându-se totodată dovada achitării drepturilor salariale pentru angajaţi prin semnarea statelor de plată sau prin virament bancar.

În adresa nr. …….. comunicată reclamantei de către Inspectoratul Teritorial de muncă Vaslui, în copie la fila …….  i se aduce la cunoştinţă acesteia faptul că la data efectuării controlului de către această instituţie, respectiv 16.05.2016, Asociaţia ……… a făcut dovada achitării până la luna aprilie inclusiv, a drepturilor salariale  şi a indemnizaţiei aferente concediului de odihnă.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere solicitate de reclamantă privind obligarea pârâtei  la plata drepturilor salariale aferente perioadei în care nu a prestat activitate în străinătate şi cel care vizează plata indemnizaţiei concediului de odihnă aferentă anului 2016.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata contribuţiei de asigurări sociale aferente unui nr. de 8 ore/zi instanţa, după cum deja a reţinut, de-a lungul derulării contractului individual de muncă au fost încheiate mai multe acte adiţionale, semnate de reclamantă, prin care s-a modificat şi durata timpului de lucru.

Astfel, în perioada  01.06.2015 – 01.07.2015 părţile au stabilit ca durata de muncă să fie de 2 ore/zi, în perioada 01.09.2015 – 01.12.2015 durata a fost tot de 2 ore/zi iar începând cu data de 01.12.2015 părţile au convenit ca durata de lucru să fie de 6 ore/zi.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. 2 lit. f Codul muncii, angajatorul are obligaţia să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii.

In cazul salariaţilor, baza lunară de calcul a contribuţiei individuale la sistemul asigurărilor sociale de stat include veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură,obţinute în baza contractului individual de muncă.

Baza de calcul al contribuţiilor sociale datorate de angajatori, entităţi asimilate angajatorului şi orice plătitor de venituri de natură salarială sau asimilate salariilor, privind calcul pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate, o reprezintă suma câştigurilor brute realizate de persoanele prevăzute la art. 296^3 lit. a) şi b) Cod Fiscal.

Baza de calcul a contribuţiilor sociale individuale (ale angajatului) este menţionată la art. 296^4, alin.1 din Codul fiscal:

“Baza lunară de calcul al contribuţiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 296^3 lit. a) şi b) , reprezintă câştigul brut realizat din activităţi dependente, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, care include: veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situaţia personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind salariile de bază corespunzătoare funcţiilor în care persoanele respective sunt încadrate în ţară, la care se adaugă, după caz, sporurile şi adaosurile care se acordă potrivit legii;”

Din statele de plată depuse de pârâtă, instanţa constată că Asociaţia ……. a reţinut contribuţia de asigurări sociale raportat la activitatea prestată de ………, pârâta neputând fi obligată la plata contribuţiei de asigurări social pentru 8 ore, atâta vreme cât părţile au avut încheiate acte adiţionale la contractul individual de muncă, în care este specificată clar durata timpului de muncă, respectiv 8, 2 şi 6 ore pe zi.

Raportat celor arătate, instanţa va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere care vizează obligarea pârâtei la plata contribuţiei de asigurări sociale pentru 8 ore pe zi, ca neîntemeiat.

În ceea priveşte capătul de cerere solicitat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata zilelor de sâmbătă şi duminică, respectiv 16 zile lucrate în perioada 23.03-21.05.2015, 18 zile în perioada  21.06 - 22.08.2015, 29 de zile în perioada 22.10-02.03.2016, instanţa constată următoarele:

Potrivit contractului individual de muncă depus reclamanta ……. a fost angajată la Asociaţia ……….. începând cu data de 24.03.2015 pe perioadă nedeterminată, în meseria de îngrijitor la domiciliu.

Din fişa postului aflata la fila 59 dosar se reţine că reclamanta avea ca atribuţii servicii de îngrijire personală şi asistenţă în activităţile zilnice, aplicarea unei metode de alimentaţie corespunzătoare, bunăstarea, starea de sănătate, precum şi obiceiurile şi inclinaţiile persoanei asistate, urmărirea administrării de medicamente, conform prescripţiilor medicale.

Toate aceste atribuţii presupun o prezenţă zilnică, cu greu putând fi acceptat faptul că în zilele de sâmbătă şi duminică persoana asistată nu avea nevoie de toate aceste activităţi desfăşurate de reclamanta.

De altfel, angajatorul căruia îi revenea sarcina probei potrivit dispoziţiilor art. 272 Codul muncii, nu a făcut dovada că pentru zilele de sâmbătă şi duminică persoanei asistate i se asigurau aceste servicii de către o altă persoană iar nu de reclamantă.

Simplele susţineri potrivit cărora persoana pe care reclamanta o îngrijea primea asistenţă şi din partea familiei nu sunt suficiente pentru a dovedi că în zilele de sâmbătă şi duminică reclamanta nu efectua îngrijirea personală, alimentaţia şi aplica medicamentaţia persoanei îngrijite.

Deşi s-a stabilit pentru munca desfăşurată în străinătate un program de 8/6 ore/zi, 40 de ore/săptămână, situaţia îngrijitorilor la domiciliu este una atipică, prezenţa acestora fiind necesară în mod continuu.

În acest sens, se reţine şi faptul că reclamantei i se asigura spaţiu locativ chiar la persoana pe care o îngrijea.

Din această perspectivă,  este important  a se stabili dacă, în timpul de muncă trebuie incluse și perioadele în care, reclamanta  nu a prestat efectiv activități de asistență a persoanei îngrijite, dar a stat la dispoziția acesteia, la domiciliul său.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit două reguli importante, în cazuri ce nu sunt identice cu al reclamamtei dar care vizează aceeaşi situaţie: angajatul este la dispoziţia angajatorului, la sediul acestuia.

Astfel, a stabilit că:

-este inclusă în timpul de lucru perioada în care personalul medical nu desfășoară activități specifice dar se află la dispoziția angajatorului, la locul de muncă (Ordonanța Curții (Camera a cincea) din 11 ianuarie 2007 pronunțată în cauza C 437/05, în procedura Jan Vorel împotriva Nemocnice Český Krumlov);

-nu este inclusă în timpul de lucru perioada în care personalul medical nu desfășoară activități specifice și se află la dispoziția angajatorului, dar la propriul domiciliu (Hotărârea Curții din 3 octombrie 2000 în cauza C-303/98, privind procedura Sindicato de Médicos de Asistencia Pública (Simap) c. Conselleria de Sanidad y Consumo de la Generalidad Valenciana) sau în altă locație ce nu este stabilită de angajator (Hotărârea Curţii (Camera a patra) în cauza C-87/14, Comisia Europeană contra Irlandei).

Potrivit art. 137 Codul muncii, „(1) Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.

(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.

(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).

Articolul 123 C. muncii prevede: „(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.

(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.”

Faţă de cele reţinute, instanţa apreciază că reclamanta a prestat activitate şi în zilele de sâmbătă şi duminică cât a fost delegată în Germania, drept pentru care va obliga pârâta să-i achite reclamantei un spor de 75% din salariul de bază aferent perioadelor  lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică, respectiv 16 zile în intervalul 23.03.2015-21.05.2015, 18 zile în intervalul 21.06.2015-22.08.2015şi 29 de zile în intervalul 22.10.2016-02.03.2016, la care se va adăuga şi dobânda legală cuvenită  până la achitarea integrală şi efectivă a debitului.

Acordarea dobânzii legale este pe deplin legitimată juridic de dispoziţiile coroborate ale art. 166 alin. 4, 253 Codul muncii, art. 2,3 din O.G nr. 13/2011 precum şi pe dispoziţiile  deciziei nr. 2 a ÎCCJ pronunţată în dosarul nr. 21/2013.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va admite în parte acţiunea formulată de  ……..  în contradictoriu cu pârâta ASOCIAŢIA ………, şi în consecinţă: va obligă pârâta să achite reclamantei un spor de 75% din salariul de bază aferent perioadelor  lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică, respectiv 16 zile în intervalul 23.03.2015-21.05.2015, 18 zile în intervalul 21.06.2015-22.08.2015şi 29 de zile în intervalul 22.10.2016-02.03.2016, la care se va adăuga şi dobânda legală cuvenită  până la achitarea integrală şi efectivă a debitului.

Instanţa va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere solicitate de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei în care nu a prestat activitate în străinătate,  privind obligarea pârâtei la pontarea cu 8 ore pe zi în intervalul 23.03.2015-05.05.2016,  privind obligarea pârâtei la plata contribuţiei de asigurări sociale pentru 8 ore pe zi, privind obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei concediului de odihnă aferentă anului 2016.

Întrucât ……… nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, instanţa va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Pentru aceleaşi considerente, participând la deliberări, în temeiul articolului 55 din Legea nr. 303/2004, asistenţii judiciari şi-au exprimat opinia în sensul celor reţinute.

Prezenta cauză este scutită, potrivit art. 270 Codul muncii, de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de pe reclamanta ……… în contradictoriu cu pârâta ASOCIAŢIA ………… şi, în consecinţă:

Obligă pârâta să achite reclamantei un spor de 75% din salariul de bază aferent perioadelor  lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică, respectiv 16 zile în intervalul 23.03.2015 - 21.05.2015, 18 zile în intervalul 21.06.2015 - 22.08.2015 şi 29 de zile în intervalul 22.10.2016 - 02.03.2016, la care se va adăuga şi dobânda legală cuvenită  până la achitarea integrală şi efectivă a debitului.

Respinge capătul de cerere solicitat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei în care nu a prestat activitate în străinătate, ca neîntemeiat.

Respinge capătul de cerere solicitat de reclamantă privind obligarea pârâtei la pontarea cu 8 ore pe zi în intervalul 23.03.2015 - 05.05.2016, ca neîntemeiat.

Respinge capătul de cerere solicitat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata contribuţiei de asigurări sociale pentru 8 ore pe zi, ca neîntemeiat.

Respinge capătul de cerere solicitat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei concediului de odihnă aferentă anului 2016, ca neîntemeiat.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere solicitat de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea care se va depune la Tribunalul Vaslui.

Domenii speta

Spete similare