Drepturi băneşti - plată ore suplimentare + diurnă

Sentinţă civilă 922/2017 din 14.09.2017


Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei de Litigii de muncă privind pe reclamantul ……….. în contradictoriu cu pârâta SC ….. SRL, reprezentată prin administrator …….., având ca obiect drepturi băneşti - plată ore suplimentare  + diurnă.

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Prin cererea înregistrată sub nr. ….., reclamantul ….. a solicitat instanţei obligarea pârâtei SC …… SRL la plata orelor suplimentare efectuate în baza contractului de muncă şi a zilelor de sâmbătă şi duminică plus zilele declarate nelucrătoare, pentru perioada lucrată, obligarea pârâtei la plata diferenţei de diurnă aferente perioadei lucrate în cuantum de 1650 euro şi dobânda legală aferentă acestor sume de la data introducerii cererii până la data plăţii efective.

A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-şi în fapt cererea, reclamantul arată că la data de 06.05.2016 a încheiat cu societatea pârâtă un contract individual de muncă pe perioadă determinată până pe 06.06.2016, în funcţia de şofer camion (conducător auto COR 832201).

…….. precizează că pe perioada derulării contractului angajatorul i-a virat doar suma de 150 euro pe data de 06.05.2016.

Această sumă susţine reclamantul i-a fost virată prin virament bancar în contul diurnei datorate de către angajator, fiind stabilită conform înţelegerii în cuantum de 60 euro/zi, respectiv 1800 euro pentru perioada lucrată. Din această sumă reclamantul susţine că i-au fost achitaţi doar 150 euro prin virament, rămânând un rest de 1650 euro neachitaţi.

Precizează reclamantul că pentru perioada lucrată reprezentantul pârâtei i-a achitat salariul datorat, sens în care au rămas neplătite doar celelalte drepturi indicate în petitul cererii de chemare în judecată.

În afară de cele două plăţi, …… susţine că societatea pârâtă nu i-a mai achitat nicio sumă de bani, deşi în momentul angajării a convenit cu reprezentantul societăţii plata sumei de 1250 lei cu titlu de salariu lunar, la care urma să se adauge diurna în cuantum de 60 euro/zi  şi orele suplimentare ce au fost efectuate.

În susţinerea cererii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, expertiză şi martori.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Codul muncii şi pe Cod proc. civilă.

La termenul din ………, reclamantul a solicitat instanţei de judecată să ia act că renunţă la primul capăt de cerere privind obligarea pârâtei de a-i achita orele suplimentare lucrate şi a zilelor de sâmbătă şi duminică, deoarece se află în imposibilitatea de a indica cu exactitate numărul orelor şi a zilelor şi intervalul lucrat.

Prin Încheierea de şedinţă din 20.04.2017, instanţa, în temeiul art. 406 CPC,  a luat act de renunţarea reclamantului la primul capăt de cerere al acţiunii referitor la plata orelor suplimentare, a zilelor de sâmbătă şi duminică, precum şi a zilelor declarate nelucrătoare.

………………………………………………………………………………

Din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei instanţa constată următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Potrivit contractului individual de muncă depus la filele 9-12, ….. a fost angajat în cadrul S.C ……. SRL pe perioadă determinată 06.05.2016-06.06.2016 în funcţia de conducător auto, activitate pe care acesta a prestat-o în afara graniţelor ţării.

Nemulţumit de faptul că angajatorul nu i-a plătit diferenţa de diurnă în cuantum de 1650 euro, reclamantul s-a adresat instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 44, alin. 2 din Codul muncii  Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.

Analizând cuprinsul contractului individual de muncă instanţa constă că acesta nu cuprinde nicio clauză cu privire la cuantumul diurnei/indemnizaţiei pe care reclamantul urma să o primească pentru transporturile externe efectuate.

Între părţi se pretinde de către reclamant a se fi încheiat o convenţie verbală prin care să se fi stabilit un cuantum al diurnei în sumă totală de 1800 euro.

Pârâta neagă existenţa convenţiei pentru cunatumul indicat de reclamant dar recunoaşte că trebuie să achite o diurnă dar în cuantum de 35 euro/zi făcând  precizarea că diurna reclamantului  a fost calculată şi achitată  în conformitate cu HG 518/1995 deoarece nu a fost inserat un cuantum în contractul individual de muncă.

Potrivit art. 272 Codul muncii „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare”

În ceea ce priveşte pârâta, în condiţiile art. 349 CPC, ne aflăm în prezenţa unei mărturisiri judiciare făcută în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Mărturisirea judiciară face deplina dovadă împotriva aceluia care a făcut-o, reprezintă o probă  importantă pentru a sprijini o hotărâre, deoarece, cea mai raţională explicaţie a recunoaşterii părţii, care este potrivnică intereselor ei şi favorabilă celeilalte părţi, fiind aceea că mărturisirea corespunde realităţii, altfel partea respectivă nu ar fi făcut-o.

În continuare, revenea reclamantului obligaţia de a face dovada celor susţinute.

Depoziţia martorului audiat în acest sens, nu este concludentă deoarece acesta relatează despre o convorbire care s-a purtat între reclamant şi o persoană a cărei calitate nu s-a dovedit în cauză. Chiar şi acceptând că discuţia a avut loc între reclamant şi pârâtă prin reprezentantul său legal, depoziţia  constituie o probă indirectă deoarece martorul nu a auzit personal interlocutorul reclamantului, prin care acesta să confirme suma de 1800 euro diurnă. Martorul a perceput în mod direct doar ceea ce răspundea reclamantul iar ulterior ceea ce i-a spus reclamantul că ar fi constituit obiectul convenţiei.

Mai mult, cu titlu de practică în cadrul societăţii instanţa va reţine că martorul a arătat că în suma totală de 1800 euro se includea atât diurna cât şi salariul, fiind o sumă fixă lunară.

Prin urmare, instanţa va reţine că reclamantul nu a făcut dovada celor pretinse, cererea de acordare a unei diurne de 1800 euro pe lună, mai puţin suma primită, fiind astfel neîntemeiată iar instanţa de judecată va avea în vedere o diurnă de 35 euro/zi.

Astfel, având în vedere că ……… a lucrat 26 de zile în intervalul 06.05.2016-06.06.2016,  diurna pe  care acesta trebuia să o primească era în cuantum de 910 euro .

Din suma de 910 euro, Tribunalul constată că reclamantului i-a fost achitată suma de 150 euro conform chitanţei de depunere numerar din data de 06.05.2016, în copie la fila 72 dosar şi extrasului de cont de la fila 18 , dar şi suma de 300 euro conform dispoziţiei de plată (cu titlu de avans diurnă), în copie la fila 71 dosar. În ceea ce priveşte această sumă, conf. disp. art. 1507 Cod civil, instanţa va reţine că a fost imputată de pârâtă, debitoarea obligaţiei, în contul diurnei iar nu cu titlu de drepturi salariale aşa cum pretinde reclamantul.

La fila 75, din copia extrasului de cont din 31.05.2016 reiese că suma 26,43 de euro, de pe cardul societăţii a fost utilizată pe data de 29.05.2016 la Carerefour market 364 Oostende. …… recunoaşte (fila 85) că angajatorul i-a achitat sumele menţionate mai sus (150 de euro, respectiv 300 de euro), iar în ce priveşte suma de 26,43 euro precizează că aceasta i-a fost necesară întreţinerii şi achiziţionării de produse alimentare.

Faţă de cele expuse, instanţa constată că din suma de 910 euro pe care reclamantul trebuia să-i încaseze cu titlu de diurnă, S.C ……. SRL i-a achitat doar suma de 476,43 euro rămânând o diferenţă de achitat în cuantum de 433,57 euro.

În ceea ce priveşte susţinerea pârtâtei potrivit căreia ar trebui dedusă din sumele achitate reclamantului şi suma de 130,77 lire reprezentând amenda aplicată de către autorităţile din Marea Britanie pentru depăşirea limitei de tonaj, instanţa reţine că  nu i se poate  reţine reclamantului din drepturile băneşti  întrucât dispoziţiile art. 169 alin. 1 şi 2 din Codul muncii sunt foarte clare în acest sens.

Astfel, „(1) Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.

(2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.”

 La dosarul cauzei nu există nicio hotărâre judecătorească în baza cărei angajatorul să poată reţine salariatului suma menţionată mai sus .

Raportat celor arătate mai sus, instanţa va admite în parte acţiunea formulată de  ….. în contradictoriu cu  SC …….. SRL şi în consecinţă: va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 433,57 euro reprezentând diurna aferentă perioadei 06.05.2016-06.06.2016. Acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadenţă a sumelor datorate de angajator, deoarece salariatul-creditor a fost privat de folosirea sumelor de bani datorate cuprinsă între data scadenţei şi data plăţii efective.

Întrucât, cu prilejul dezbaterilor asupra fondului reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei pe cale separată, instanţa va lua act de această cerere.

În ceea priveşte cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă, faţă de disp. art. 453 Cod proc. civilă şi de faptul că acţiunea reclamantului a fost admisă în parte, instanţa îl va obliga pe ….. să achite SC …….. SRL suma de 800 lei cu acest titlu.

Pentru aceleaşi considerente, participând la deliberări, în temeiul articolului 55 din Legea nr. 303/2004, asistenţii judiciari şi-au exprimat opinia în sensul celor reţinute.

Prezenta cauză este scutită, potrivit art. 270 Codul muncii, de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul …….., în contradictoriu cu pârâta SC …… SRL, reprezentată prin administrator ……… şi, în consecinţă:

Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 433,57 Euro, reprezentând diurna aferentă perioadei 06.05.2016 - 06.06.2016, echivalentul în lei la data plăţii, la care se va adăuga dobânda legală de la data introducerii cererii până la data plăţii efective.

Ia act de cererea reclamantului de  acordare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Obligă reclamantul să achite pârâtului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cerere care se depune la Tribunalul Vaslui.