Servitute

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant ….. în contradictoriu cu intimata pârâtă SC ….. SRL, împotriva sentinţei civile nr. …… de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect servitute.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

 Prin sentinţa civilă nr. ……. Judecătoria Bârlad a respins cererea de repunere pe rol a cauzei  formulată de reclamantul ….., în cadrul concluziilor scrise, ca neîntemeiată.

A respins  cererea  referitoare la dreptul de superficie formulată de reclamantul  ….. în contradictoriu cu pârâta SC ….. SRL, ca neîntemeiată.

A  admis în parte cererea reconvenţională precizată formulată de pârâta reclamantă SC ….. SRL în contradictoriu cu reclamantul pârât …..

A respins cererea  referitoare la obligarea reclamantului la plata despăgubirilor ocazionate de stabilirea unui drept de servitute, ca rămasă fără obiect, ca urmare a renunţării la  judecată capetele de cerere din acţiune referitoare la servitute de trecere, renunţare afirmată în scris de reclamantul ……...

A obligat reclamantul pârât  ….. să plătească pârâtei reclamantă SC …… SRL suma de 5.449.702,8 euro reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă  a terenului cu suprafaţa de 1974,53 m.p., suprafaţă construită a Complexului hotelier …….. sumă calculată de la data introducerii  cererii reconvenţionale - 01.08.2008 şi până la data pronunţării hotărârii.

A obligat reclamantul …. să ramburseze pârâtei SC ….. SRL suma de 44.746,84 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de Codul procedură civilă a formulat apel …….., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

……………………………………………………………………………….

Analizând actele şi lucrările dosarului  şi prin prisma motivelor de apel depus la 12.10.2015 şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, instanţa de control judiciar reţine:

Instanţa de apel constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de de fapt legată de imobilul reprezentat de teren cu suprafaţa de 1974,53 m.p., suprafaţă construită a Complexului hotelier …………………………..

Astfel potrivit Contractului de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. …….. SC …..SRL,  în calitate de vânzătoare,  a transmis pârâtei SC …. SRL dreptul de proprietate asupra Hotelului ….. cu suprafaţa totală construită la sol de 1.649,98 m.p. , cu precizarea că terenul aferent este atribuit în folosinţă pe toată durata construcţiei.  Se menţionează în contract că,  asupra terenul aferent cu suprafaţa de 868,81 m.p. vânzătoarea deţine un drept de superficie, întrucât terenul este proprietatea SC … Sa .. Prin Contractul de vânzare cumpărarea autentificat sub nr. ……. SC ….SA … a transmis pârâtei SC … SRL dreptul de proprietate asupra  suprafeţei de teren de 3.862,11 m.p.  pe care se află edificat Hotelului …n al cărui proprietar este societatea cumpărătoare în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ……….

Prin Contractul de ipotecă  autentificat sub nr. ….., SC ….. SA a garantat, restituirea sumei de 3.200.000 DM împrumutată  de la creditoarea …….. cu imobilul construcţie complex hotelier ….. (ulterior devenit Hotel ……..), iar potrivit Actului de Adjudecare din dosarul de executare …….. s-a procedat la vânzarea prin licitaţie publică a imobilului complex hotelier situat în ……… cu suprafaţa de 1.974,53 m.p. proprietatea debitorului SC .. SRL …, terţ dobânditor SC ….. SRL  către adjudecatarul SC …… SRL.

În actul de adjudecare se menţionează că, terenul pe care este  adjudecat bunul imobil, respectiv complexul hotelier, este proprietate SC ….. SRL şi nu face obiectul vânzării.

Din extrasul de carte funciară depus la dosar  ……. rezultă că înscrierea a fost operată în cartea funciară, la rubrica observaţii consemnându-se că proprietarul construcţiei va încheia o convenţie cu proprietarul terenului aferent construcţiei pentru constituirea unui drept de superficie asupra terenului.

Potrivit Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …… din data de ….SC …. SRL a  vândut reclamantului …., dreptul de proprietate asupra construcţiilor situate în mun. …………….

Asupra motivelor de apel ce vizează soluţionarea cererii principale având ca obiect -  drept de superficie, apelantul a arătat că nu a solicitat recunoaşterea dobândirii dreptului de superficie, ci constatarea existentei acestuia ca urmare a convenţiei încheiate in acest sens de autorii terenului si ai clădirii, astfel că instanţa de fond ar fi pronunţat o hotărâre nelegală.

Instanţa de apel constată că apelantul …… a avut o atitudine oscilantă în ce priveşte obiectul acţiunii sale, astfel prin cererea de chemare în judecată solicită „stabilirea unui drept de superficie” ….. , iar ulterior face vorbire de existenţa unui drept de superficie deja constituit (fila 60), ca prin cererea din 10.02.2009 să arate că „îmi menţin acţiunea pentru constatarea dreptului de superficie” (fila 10).

Prin cererea din …… (fila 8 dosar Judecătoria Bârlad) face vorbire de „stabilire drept de superficie”, iar ulterior în cuprinsul cererii de recuzare revine şi arată că obiectul cererii este „constatarea existenţei unui drept de superficie”. În mod corect a stabilit instanţa de fond că a fost investită cu o cerere în stabilirea dreptului de superficie, reclamantul neformulând o cerere de modificarea  a acţiunii în conformitate cu dispoziţiile art. 132 Cod procedură civilă, iar formulările din cuprinsul unor acte ulterioare în sensul că ar fi vorba de o cerere de constatare a dreptului de superficie nu sunt apte să producă consecinţe, legea stabilind clar modalitatea în care se poate modifica obiectul acţiunii, cerere ce nu a  fost formulată expres de către apelant.

Mai mult, instanţa de fond a analizat cererea reclamantului atât sub aspectul constatării existenţei unui drept de superficie, cât şi sub aspectul stabilirii unui drept de superficie, astfel că reclamantului nu i s-a produs nicio vătămare procesuală sub acest aspect, astfel că acest motiv de apel este neîntemeiat.

În ce priveşte aplicabilitate Deciziei  nr. 893/1994 a Curţii Supreme prin care se arată că „existenta dreptului de proprietate asupra construcţiei, plantaţiei sau asupra altor lucrări situate pe terenul proprietatea altei persoane atrage după sine un drept de folosinţa asupra terenului respectiv, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie", din cuprinsul acestei decizii nu se reţine că în această situaţia dreptul de folosinţă ar fi unul gratuit.

În ce priveşte existenţa unui drept de folosinţă gratuit aşa cum invocă apelantul, întreg ansamblul probator  a relevat o altă situaţie de fapt. Astfel imobilul construcţie, respectiv hotelul, a aparţinut în proprietate SC … SA …, asupra terenului SC ….. SA .. având în drept de folosinţă. Prin contractul de vânzare cumpărare nr. ….., SC …SA ….. a vândut Societăţii de relaţii externe V… C…. Complexul …, iar terenul aferent construcţiei a fost atribuit în folosinţă. În anul 1994, SC .. SA .. dobândeşte dreptul de proprietate asupra terenului prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Turismului ……..1994. În baza actului de proprietate, la data de …..1995, SC …. SA … încheie un contract de închiriere pentru teren cu C…V…. Sucursala G…. Şi ulterior, SC ... SA ... este în drept să încheie contracte de închiriere cu titlu oneros pentru teren persoanelor proprietare ale clădirii, în calitatea sa de proprietară a terenului, drept dobândit în baza actului mai sus arătat. Însă acest drept de folosinţă nu s-a transmis automat fiecărui proprietar succesiv al clădirii, ci s-au încheiat contracte de închiriere. Ulterior, imobilul a fost adjudecat de SC …. SA …, terenul aferent fiind atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei. Astfel, la acest moment, titular al dreptului de proprietate asupra clădirii hotelului este SC … SA …., asupra terenului aferent SC …SA …, iar SC … SA …dobândeşte un drept de folosinţă asupra terenului în baza contractului de închiriere nr. ….., prelungit ulterior, contract care a făcut obiectul deciziei civile nr. …….. a Curţii de Apel Galaţi.

Apelantul nu se poate prevala de exitenţa unui drept de superficie, deoarece acest drept de folosinţă nu  a transmis odată cu construcţia câtă vreme în cuprinsul actului de adjudecare s-a prevăzut  expres că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei aparţine SC …… SRL şi nu face obiectul vânzării. Cum dreptul de proprietate include în structura sa  cele trei atribute: posesia, folosinţa şi dispoziţia, iar acesta a fost recunoscut în întregul său ca aparţinând  SC ……. SRL chiar de reclamant, prin autoarea acestuia, nu există nici un temei legal pentru a considera că odată cu dobândirea construcţiei s-a transmis şi un drept de folosinţă asupra terenului.

Nu există o convenţie în baza căreia dreptul de folosinţă al terenului să existe în acest moment în persoana apelantului. Dreptul de folosinţă şi de superficie prevăzut în contractul de vânzare cumpărare încheiat la 12.08.2004 între SC … SA … şi SC ….. SRL …. s-a stins la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare asupra terenului prin contractul încheiat la data de 29.11.2004 între SC ….SA .. şi SC …. SRL ….

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ……, SC S….. SA ….i a vândut intimatei din prezenta cauză Hotelul …, făcându-se menţiunea că terenul aferent construcţiei este atribuit în folosinţă, având în drept de superficie, nicăieri neregăsindu-se menţiunea că superficia ar fi gratuită. Ulterior, în acelaşi an, în luna noiembrie, SC … SA … vinde SC … SRL …dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3.862,11 mp teren aferent construcţiei hotelului. Astfel că după încheierea acestor două contracte de vânzare cumpărare, SC … SRL Galaţi a devenit proprietar unic atât al dreptului de proprietate al construcţiei, cât şi al terenului, contractul de închiriere a terenului nr. 189/1998 încetându-şi efectele. În aceste condiţii, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că dreptul de folosinţă pe toată durata construcţiei  şi dreptul de superficie asupra terenului aferent în suprafaţă  totală de 858,81 m.p. s-a stins prin confuziune.

Nu se pot reţine motivele de apel vizând interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, şi că în cauză nu s-a stins dreptul de superficie prin confuziune. Astfel dreptului de superficie i se suprapun două drepturi de proprietate: cel al titularului dreptului de superficie asupra construcţiei, plantaţiei sau altor lucrări şi cel al proprietarului terenului pe care acestea se află situate. Superficia este un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren. Astfel cum este arătat şi în doctrina juridică consacrată, una din modalităţile care duc la  stingerea dreptului de superficie este dată de împrejurarea ca o persoană să dobândească atât proprietatea terenului cât şi proprietatea lucrărilor efectuate pe teren, astfel că dreptul de superficie/folosinţă (care oricum nu era gratuit) s-a stins la momentul în care pârâta intimată SC …. SRL a dobândit atât dreptul de proprietate asupra construcţiei cât şi dreptul de proprietate asupra terenului.

Nu pot fi primite apărările că dreptul de superficie ar fi un drept perpetuu şi nu s-ar stinge prin schimbarea titularului dreptului de proprietate. Este adevărat că unul dintre caracterele dreptului de superficie e că este un drept perpetuu, în sensul că există atâta timp cât durează construcţia, plantaţia  sau lucrarea ce se află în posesia altei persoane, fără a se putea stinge prin neuz, însă este unanim admis de practica şi doctrina judiciară că dreptul de superficie se stinge prin confuziune.

Criticile vizând hotărârea pronunţată din prisma taxelor de timbru judiciare stabilite, au fost tranşate definitiv de Curtea de Apel Iaşi, astfel că nu mai pot fi reanalizate de instanţa de apel.

Un alt motiv de apel vizează modalitatea în care instanţa de fond a apreciat că …. a avut calitate de intervenient accesoriu intervenient in cauza prin care s-a dispus revocarea actului de vânzare cumpărare a imobilului încheiat fraudulos intre pârâta SC … SRL  si ... SA şi că astfel nu a intervenit niciodată confuziunea ca modalitate de stingere a dreptului de folosinţa deşi la un moment dat cele doua proprietăţi numai aparent au avut acelaşi proprietar.

Instanţa constă că aşa cum s-a reţinut cu putere de lucru judecat şi în considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  nr. 2525 de la data de 16 septembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. 10949/121/2010*, prin care s-a stabilit că,  autoarea reclamantului  şi reclamantul  au acceptat să devină proprietarii construcţiei cunoscând faptul că dreptul de proprietate asupra terenului  aparţine altcuiva.

De asemenea, s-a reţinut că acţiunea revocatorie este proprie creditorului ce o intentează, având ca efect doar inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda drepturilor creditorului său, iar efectele pe care le produce au caracter relativ. Având în vedere natura juridică a unei cereri de intervenţie accesorii care are natura unei apărări, şi nu urmăreşte stabilirea unor drepturi proprii, astfel că contractul de vânzare cumpărare  a fost revocat şi s-a constatat că este inopozabil doar faţă de creditoarea …….. nu şi faţă de adjudecatar care în proces a avut doar calitatea de intervenient accesoriu în interesul băncii, contractul de vânzare cumpărare fiind opozabil faţă de ceilalţi terţi, inclusiv faţă de apelant. Astfel, în mod corect, a reţinut instanţa de fond că intervenienţii SC ….. SRL şi ….. nu se pot prevala de drepturile părţii pentru care au intervenit, concluzie care derivă din natura juridică a cererii de intervenţie formulate, iar contractul de vânzare cumpărare a rămas inopozabil doar faţă de …………

Cu putere de lucru judecat s-a reţinut de ICCJ „acest drept de folosinţă nu a fost transmis odată cu construcţia câtă vreme în cuprinsul actului de adjudecare s-a prevăzut expres că dreptul de proprietate asupra terenului aferent aparţine SC ……. SRL şi nu face obiectul vânzării.. nu există nici un temei legal pentru a considera că odată cu dobândirea construcţiei s-a transmis şi un drept de folosinţă”. În continuare se arată că dreptul potestativ invocat nu există şi pe cale de consecinţă , nu se poate vorbi de un drept de folosinţă ataşat dreptului potestativ”.

În ce priveşte motivul de apel vizând soluţionarea capătului de cerere având ca obiect stabilire drept de superficie, instanţa de fond a făcut o corectă aplicarea  dispoziţiilor legale şi a jurisprudenţei CEDO relevantă în materia constituirii dreptului de superficie. Astfel că la acest moment, un drept de superficie nu se poate constitui decât în una din modalităţile arătate de instanţa de fond, iar recunoaşterea dobândirii  dreptului de superficie pe cale judiciară ar reprezenta o încălcare a disp.art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie.  Despre situaţia juridică a terenului, apelantul a cunoscut de la momentul încheierii actului de adjudecare în care s-a menţionat că terenul aparţine intimatei şi nu face obiectul vânzării la licitaţie şi nici nu se face menţiunea că ar exista înscris un drept de folosinţă asupra acestuia, astfel că orice susţinere contrară nu poate fi primită.

În ce priveşte motivele de apel ce vizează soluţionarea cererii reconvenţionale având ca obiect obligarea reclamantei pârâte la plata unei chirii lunare întrucât aceasta foloseşte efectiv terenul, acestea sânt întemeiate doar în ce priveşte valoarea despăgubirilor stabilite, restul motivelor urmând a fi respinse ca neîntemeiate. 

Prin cererea de chemare în judecată, pârâta reconvenientă a solicitat obligarea pârâtului reclamant la plata unei chirii lunare evaluate provizoriu la suma de 14 euro/mp lunar, iar ulterior pretenţiile au fost majorate, solicitându-se o chirie de 40 euro/mp/lună, motivarea în fapt a acestei cereri fiind ocuparea de către clădirea hotelului a o parte din terenul care este proprietatea SC …… SRL …….

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C.civ. 1864 şi art. 998-999 C. civ, instanţa de fond soluţionând în mod corect acţiunea având în vedere limitele sesizării, neputând fi primită susţinerea că nu ar fi îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, temeiul juridic al acţiunii nefiind modificat în condiţiile art. 132 Cod procedură civilă 1865.

În mod corect a apreciat pârâta intimată că prejudiciul produs în patrimoniul său ca urmare a lipsei dreptului de folosinţă ar fi echivalentul chiriilor ce ar putea fi obţinute pentru suprafaţa de teren în litigiu.  Stabilirea acestei despăgubiri ca echivalent al unei chirii nu înseamnă că  SC ……. SRL Galaţi a solicitat plata unei chirii cu consecinţa încheierii unui contract de închiriere prin hotărâre judecătorească, ci doar despăgubirile solicitate se pot stabili raportat la valoarea chiriei pentru terenurile de genul celui ocupat.

Astfel  fapta, de a lipsi o persoana de folosinta bunului sau, din perspectiva legii civile, este socotita drept o „fapta ilicita cauzatoare de prejudicii” intrand în sfera ilicitului civil, şi  apelantul va fi tinuta a raspunde din punct de vedere civil, mai precis, a despagubi persoana indreptatita la folosinta pentru prejudiciul cauzat. Asadar, retinand caracterul ilicit al faptei, ne situam in planul raspunderii civil delictuale, determinata tocmai de caracterul ilicit al faptei, in conditiile in care art. 998 din Codul Civil stipuleaza in mod expres, aceea ca: orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe cel din a carui greseala s-a ocazionat, a-l reparea”, iar persoana vatamata prin aceasta fapta ilicita, respectiv cel ce a fost lipsit de folosinta bunului sau, va putea solicita acoperirea prejudiciului cauzat prin acesta, mai precis, ca cel ce a savarsit – o sa fie tinut a platii acestuia, contravaloarea, asa-numitei lipsei de folosinta. În mod corect a apreciat instanţa de fond că sânt întrunite condiţiile acordării despăgubirilor solicitate de pârâtul reconvenient. Nu pot fi reţinute susţinerile apelantului referitor la aplicabilitatea îmbogăţirii fără just temei întrucât aşa cum s-a arătat anterior, privarea de unul din atributele dreptului de proprietate reprezintă un fapt ilicit, şi nu licit. De asemenea nu vor fi reţinute susţinerile apelantului referitor la aplicarea în cauza doar a instituţiei accesiunii imobiliare, proprietarul ternului având posibilitatea legală de  apela la oricare dintre cele două mijloace juridice.

În ce priveşte cuantumul ridicat al despăgubirilor, instanţa apreciază că motivele de apel invocate sunt întemeiate în parte.

Totuşi, în ceea ce priveşte expertiza contabilă efectuată în cauză, aceasta nu este lovită de nulitate raportat la necitarea părţilor la efectuarea acesteia, în condiţiile în care art. 208 al. 1 din Vechiul cod de procedură civilă impunea citarea părţilor doar în situaţia în care pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului. În cazul de faţă, nu era necesară o lucrare la faţa locului, expertiza făcându-se după înscrisurile din dosarul cauzei, expertul neavând competenţa de a efectua măsurători. Faptul că s-a formulat o plângere penală împotriva expertului nu atrage nulitatea raportului de expertiză, la acest moment nefăcându-se dovada stabilirii vinovăţiei expertului în mod definitiv., iar în ordonanţa de clasare s-au reţinut doar aspecte referitoare la atestarea unei împrejurări necorespunzătoare adevărului în legătură cu faptul că părţile au convenit asupra modalităţii de evaluare, fără legătură cu concluziile expertizei.

De asemenea nu pot fi primite susţinerile referitoare la necompetenţa expertului contabil, evaluarea lipsei de folosinţă a unui teren cu categoria de folosinţă construcţii este de competenţa expertului contabil. Expertul numit în cauză este expert contabil, nefiind necesar să fie un expert evaluator având în vedere că prin obiectivele expertizei nu s-a solicitat efectuarea unei evaluări a proprietăţilor imobiliare, ci a lipsei de folosinţă. Astfel la momentul încuviinţării expertizei contabile, apelantul nu s-a opus acestei probe (încheierea de şedinţă din 10.02.2009). Mai mult, ulterior deşi instanţa a făcut demersuri în vedere identificării unui expert evaluator ANEVAR, Biroul Local de Expertize a comunicat nu are experţi care să deţină atestat ANEVAR, astfel că la termenul din 13.10.2009 apărătorul reclamantului apelant a arătat că este de acord ac instanţa să desemneze un expert contabil în cauză, astfel că la acest moment nu pot fi primite criticile apelantului.

Instanţa constată că contrar susţinerilor apelantului, instanţa a făcu o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 132 Cod procedură civilă, luând act de mărirea câtimii obiectului, o asemenea cerere putând fi făcută oricând.

De asemenea, nu pot fi reţinute criticile apelantului referitoare la părtinirea judecătorului cauzei, acesta administrând cauza în mod corect cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind în mod corect respinse recuzările formulate împotriva acestuia.

Astfel judecătorul fondului a făcut o corectă şi legală administrare a probelor, neputând fi primită susţinerea contrară, respectiv încălcarea dreptului la apărare al apelantului, probele fiind administrate în condiţii de contradictorialitate şi legalitate.

Instanţa de apel apreciază  că la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu pot fi avute în vedere concluziile raportului de expertiză, acesta întemeindu-se pe cele două contracte de închiriere încheiate chiar de către pârâta reconvenientă, care nu aveau dată certă, şi deşi acestea la data efectuării expertizei erau în derulare de  aproximativ 2 ani, s-a făcut dovada plăţii doar pentru intervalul mai-iulie 2008, astfel că expertiza nu are la bază elemente obiective şi solide pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosinţă. Cel de-al treilea contract nu cuprinde elemente suficiente pentru a se putea stabili cuantumul chiriei. În aceste condiţii singura variantă obiectivă şi echitabilă ce poate fi avută în vedere este cea calculată potrivit metodei administrative.

Mai mult, stabilirea într-un asemenea cuantum contravine conţinutului raportului juridic de drept substanţial, întrucât despăgubirile excesive acordate nu ar reprezenta echivalentul dreptului de folosinţă al terenului şi în acelaşi timp, s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză a proprietarelor terenului ce ar încasa cu titlu de despăgubiri un preţ apropiat de  preţul vânzării terenului, fără a fi lipsite de prerogativa dispoziţiei din conţinutul dreptului de proprietate.

Instanţa reţine că sarcina probei revenea pârâtei reconveniente care avea obligaţia de a dovedi cu certitudine întinderea prejudiciului. Astfel, în aceste condiţii singura metodă obiectivă de stabilire a lipsei de folosinţă este metoda administrativă, instanţa putând stabili că aceasta a suferit un prejudiciu cel puţin raportat la cuantumul acestor tarife minime folosite în cadrul licitaţiilor publice, de respectiv 26,87 lei/mp/lună, pentru perioada 01.08.2008 – 26.05.2015 (data pronunţării hotărârii de fond) - 82 luni ajungându-se la o valoare a despăgubirilor de 4 350 560, 93 lei.

 În mod corect, instanţa de fond l-a obligat pe pârât să plătească lipsa de folosinţă începând cu data introducerii cererii reconvenționale, reclamantul pârât preluând calitatea procesuală activă a reclamantei SC ……. SRL …… de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel a tranşat definitiv şi soluţia dată e cererea de amendare a apelantului, motiv pentru care nu va mai fi analizată.

Faţă de dispoziţiile art. 276 Cod procedură civilă instanţa va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată constând în onorarii de avocat

În temeiul art. 274 C. proc. Civ., instanţa va obliga intimata la plata către apelant a sumei de 23 808 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în taxă de timbru, proporţional cu câtimea obiectului admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de …… împotriva Sentinţei civile nr. …. a Judecătoriei Bârlad.

Schimbă în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că:

Obligă apelantul  ….. să plătească intimatei SC …. SRL  suma de  4 350 560 lei reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă  a terenului cu suprafaţa de 1974,53 m.p., suprafaţă construită a Complexului hotelier ………, sumă calculată de la data introducerii  cererii reconvenţionale - 01.08.2008 şi până la data pronunţării hotărârii.

Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin prezentei decizii.

Compensează în cheltuielile de judecată constând în onorarii de avocat.

Obligă intimata SC …… SRL la plata către apelant a sumei de 23 808 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, constând în taxă de timbru.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare