Evaziune fiscală

Pe rol, se află pronunţarea în  cauza penală privind pe inculpatul G A, …. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005.

Obiectul cauzei: infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).

………………………………………………………………………..

TRIBUNALUL

Deliberând în cauza de faţă constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului Vaslui, s-a înregistrat la data de 22.12.2017 dosarul cu nr. ….. în care inculpatul … a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005.

………………………………………………………………………….

În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de inculpat, respectiv:

S.C. „…” S.R.L este înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului Vaslui sub numărul …. având ca obiect principal de activitate „fabricarea anvelopelor şi a camerelor de aer, reşaparea şi refacerea anvelopelor”, având asociat unic şi administrator  pe numitul G. E..

Din anul 2012, G. E. a plecat să muncească în străinătate, iar activitatea comercială şi economică a societăţii a rămas să fie administrată de fiul acestuia, …. Acesta a devenit astfel administratorul de fapt al societăţii, asumându-şi toate obligaţiile legale ale administratorului de drept al societăţii.

În perioada ianuarie 2012-august 2016, inculpatul … a desfăşurat activităţi de servicii tip vulcanizare auto folosind materii prime achiziţionate de la S.C. „…” S.R.L. Iaşi pe bază de facturi fiscale.

În urma unei verificări economico-financiare realizate de poliţişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie ai Judeţului Vaslui - Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice au fost identificate la punctul de lucru al societăţii din municipiul Huşi, judeţul Vaslui, mai multe facturi de aprovizionare cu materiale necesare realizării activităţii societăţii, întocmite în anul 2012, care nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă. Aceste acte au fost ridicate de organele de poliţie în vederea efectuării cercetărilor.

Din relaţiile solicitate la Serviciul Fiscal Municipal Huşi rezultă că, în perioada 2011-august 2016, S.C. „…” S.R.L nu a depus declaraţii de impunere fiscală şi nici nu a achitat sume privind impozitul pe venitul realizat (f.72-75).

De asemenea, S.C. „…” S.R.L. Iaşi a înaintat toate documentele contabile ce ţin de relaţia comercială cu S.C. „…” S.R.L. şi facturi fiscale din perioada ianuarie 2012-august 2016.

În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări de către specialiştii antifraudă din cadrul Direcţiei de Combatere a Fraudelor, detaşaţi în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, pentru a se stabili valoarea prejudiciului cauzat de către numitul G. A., în calitate de administrator al S.C. „…” S.R.L. prin omisiunea de a evidenţia în actele contabile ale societăţii a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate din serviciile prestate.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit rezultă că S.C. „..” S.R.L. a achiziţionat de la S.C. „..” S.R.L. Iaşi, în perioada ianuarie 2012-august 2016, diverse produse necesare desfăşurării activităţii de vulcanizare. …

Deoarece specialistul antifraudă nu a avut la dispoziţie evidenţa contabilă a S.C. „..” S.R.L. din care să rezulte cuantumul veniturilor încasate de societate în perioada analizată, s-a procedat la determinarea veniturilor pe baza produselor achiziţionate de la S.C. „..” S.R.L. Iaşi şi a preţurilor practicate de S.C. „..” S.R.L. pentru serviciile prestate.

A rezultat că, în anul 2012, societatea a obţinut venituri totale în sumă de 20.415 lei şi a efectuat cheltuieli cu achiziţia produselor în sumă de 4.230 lei.

Prejudiciul total cauzat bugetului de stat în anul 2012 este de 5.220 lei.

În anul 2013 societatea a obţinut venituri totale în sumă de 75.706 lei şi a efectuat cheltuieli cu achiziţia produselor în sumă de 5.626 lei.

Prejudiciul total cauzat bugetului de stat în anul 2013 este de 11.624 lei.

În anul 2014 societatea a obţinut venituri totale în sumă de 90.165 lei şi a efectuat cheltuieli cu achiziţia produselor în sumă de 9449 lei.

Prejudiciul total cauzat bugetului de stat în anul 2014 este de 12.915 lei.

În anul 2015 societatea a obţinut venituri totale în sumă de 74.675 lei şi a efectuat cheltuieli cu achiziţia produselor în sumă de 5.541 lei.

Prejudiciul total cauzat bugetului de stat în anul 2015 este de 11.061 lei.

În anul 2016 societatea a obţinut venituri totale în sumă de 35.065 lei şi a efectuat cheltuieli cu achiziţia produselor în sumă de 3.639 lei.

Prin neînregistrarea şi nedeclararea veniturilor obţinute a prejudiciat statul cu impozitul pe profitul obţinut în sumă de 5.028 lei.

În total, în perioada ianuarie 2012 - august 2016, S.C. „…” S.R.L. a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 45.848 lei, răspunzător de crearea acestui prejudiciu fiind inculpatul ...

Inculpatul nu a formulat obiecţiuni la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi a recunoscut fapta săvârşită declarând că banii încasaţi pentru serviciile oferite de tip vulcanizare nu au fost înregistraţi în niciun fel în evidenţa contabilă, facturile de aprovizionare nu au fost înregistrate iar la termenele legale nu a declarat veniturile realizate.

Art. 1 din Legea 82/1991, republicată, prevede că: „Societăţile comerciale (...) şi celelalte persoane juridice au obligaţia să organizeze şt să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi”. Potrivit art. 10 din Legea 82/1991, răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii (...) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii respective”.

Potrivit Codului Fiscal, art. 13 „Sunt obligate la plata impozitului pe profit următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili: (...) b) persoanele juridice române”.

De asemenea, în art. 11 din Legea 82/1991, se prevede că „Deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise”.

Neprocedând conform legislaţiei, în calitatea sa de persoană care a exercitat în fapt atribuţiile de administrator, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 45.848 lei.

Probele administrate în cauză se coroborează, conducând, dincolo de orice dubiu, la concluzia existenţei faptei şi a comiterii acesteia de către inculpat cu vinovăţia cerută de lege.

În drept, faptele inculpatului …, constând în aceea că, în calitate de administrator de fapt al S.C. „…" S.R.L., a efectuat operaţiuni comerciale şi a realizat venituri în perioada 2012-2016, dar a omis să evidenţieze în contabilitate toate operaţiunile efectuate şi toate veniturile realizate, fără a face nicio înregistrare, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, elementul material al infracțiunii este întrunit constând în omisiunea evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate.

Urmarea imediată a infracțiunii constă în cauzarea unui prejudiciu material bugetului de stat în valoare de 45.848 lei reprezentând impozitul aferent veniturilor nedeclarate. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă a fost dovedită de materialul probator administrat.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a avut reprezentarea faptului că prin omisiunea înregistrării în evidențele contabile ale societății a operaţiunilor comerciale efectuate prejudiciază bugetul de stat, acționând cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută în 16 alin. 3 lit. a Cod penal întrucât rezultatul faptei a fost prevăzut și urmărit de acesta, intenția fiind calificată prin scop.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, se va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii astfel cum a fost aceasta reţinută în sarcina sa.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

La individualizarea pedepselor, vor fi avute dispoziţiile art. 74 Cod penal, în temeiul cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârşirea infracţiunii pentru care inculpatul a fost cercetat şi trimis în judecată este închisoarea de la 2 la 8 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Conform dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală, inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Instanța apreciază că doar o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de fapte penale.

Inculpatul …., nu este cunoscut cu antecedente penale este bine integrat social şi are un loc de muncă stabil după cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei. Acesta şi-a recunoscut şi a regretat fapta comisă, declarând că va recupera prejudiciul cauzat bugetului de stat. Atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul s-a prezentat de fiecare dată când a fost chemat, a adoptat o atitudine de cooperare.

Prin raportare la pericolul social concret al infracțiunii, durata relativ îndelungată în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, atitudinea inculpatului de recunoaștere, circumstanțele reale și personale reținute, cuantumul prejudiciului, instanța va stabili în sarcina acestuia o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul rezultat prin art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În consecință, instanța va condamna inculpatul la o pedeapsă principală orientată spre minimul special de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

Conform art. 67 alin. 2 Cod penal, aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, cum este cazul în speţă.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a statuat că interdicţia tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă. În consecinţă, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

În privinţa pedepsei complementare ce se impune a fi aplicată, natura infracţiunii comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod penal, dar și a dreptului de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public prevăzut de art. 66 lit. k Cod penal. Instanța are în vedere că exercitarea unor astfel de drepturi presupune respectarea unor principii și valori fundamentale, un comportament exemplar demn de astfel de funcții, iar inculpatul prin fapta sa nu a respectat valori sociale importante pentru desfășurarea activităților economice, prejudiciind interesele economice ale statului. Prin urmare, date fiind circumstanțele la care s-a făcut referire anterior și gravitatea infracțiunii, durata pe care s-a desfăşurat activitatea infracţională, prejudiciul cauzat statului, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public îi vor fi interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 1 an. În schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Totodată, ţinând cont de împrejurarea că fapta în discuţie a fost săvârşită de inculpat folosindu-se de funcţia pe care o exercita în fapt în scopul săvârşirii infracţiunii, instanţa faţă de criteriul necesităţii într-o societate democratică, în lumina jurisprudenţei CEDO, apreciază că se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării dreptului de a ocupa o funcție, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale, conform art. 66 lit. g pe aceeaşi durată de 1 an.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, prin decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că dispoziţiile art.71 Cod penal anterior referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor nu se face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite de art. 71 alin. 3 Cod penal anterior. Instanţa apreciază că această decizie şi are aplicabilitatea chiar şi după intrarea în vigoare a Noului Cod penal.

Potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Pentru considerentele expuse anterior cu privire la necesitatea aplicării pedepsei complementare, inculpatului i se va aplica și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b, g și k Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate, a fost executată sau considerată ca executată.

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute și efectele unei condamnări, instanța apreciază că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție. Condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea și impunerea unor măsuri de supraveghere odată cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei sunt de natură să îi atragă atenția inculpatului asupra importanței respectării legii penale și să preîntâmpine săvârșirea unor noi fapte de natură penală. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 96 Cod penal în sensul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În consecință, în temeiul art. 91 Cod penal, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța va fixa un termen de supraveghere 3 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, termen pe care îl apreciază ca fiind unul proporțional și corect individualizat prin raportare la toate aspectele reţimnute anterior, dar şi prin raportare la prejudiciul pe care inculpatul îl are de achitat până la expirarea acestui termen.

Potrivit art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul urmează să execute următoarele obligații:

b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, obligaţie necesară pentru asigurare eficienţei procesului de reeducare.

În baza art. 93 alin.3 Cod penal pe durata termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile potrivit dispoziţiilor Legii nr. 253/2013 în cadrul …, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. 4 din Cod penal, i se va atrage atenția inculpatului ca, pe viitor, să aibă o conduită de respectare a normelor legale și a relațiilor sociale ocrotite de lege.

Potrivit art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, instanța va atrage atenţia inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligaţiile stabilite, nu achită cu rea credinţă integral despăgubirile civile ori săvârşeşte din nou o infracțiune în termenul de încercare, cu consecinţa executării pedepsei aplicate în prezenta cauză în regim de detenţie.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpatul nu va mai putea fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, se va dispune decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005.

Potrivit art. 13 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă, se va comunica o copie a dispozitivului sentinței la Oficiul Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

În ceea ce privește latura civilă, cu adresa … Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice laşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 45.848 lei reprezentând prejudiciu cauzat de inculpat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005, la care se vor adăuga dobânzi şi penalităţi.

În vederea recuperării prejudiciului, prin ordonanţa din data de 24.07.2017 (f. 9) s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 249 alin. 1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 11 din Legea 241/2005, instituirea sechestrului asigurător asupra autoturismului, bun mobil ce aparţine inculpatului …, marca „OPEL VECTRA”, …, în valoare de 9.500 lei.

Prejudiciul cauzat de către inculpat în dauna bugetului de stat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală este în valoare de 45.848 lei după cum rezultă din probele administrate, prejudiciu nerecuperat.

În temeiul art. 25 alin. (1), art. 23 alin. (3) și art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, având în vedere că s-a făcut dovada faptei, a vinovăţiei inculpatului, a caracterului cert, lichid şi exigibil al prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre fapta socialmente periculoasă şi prejudiciu, luând în considerarea şi manifestarea de voinţă a inculpatului, instanţa va admite acţiunea civilă formulată de ANAF prin A.J.F.P. Vaslui şi va obliga inculpatul să achite părţii civile suma de 45.848 lei, cu titlu de daune materiale, la care se vor calcula dobânzi şi penalităţi aferente debitului de la data naşterii şi până la data achitării, conform Codului de procedură fiscală.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) cu referire la art. 249 alin. (1) şi (5) Cod procedură penală şi art. 11 din Legea 241/2005, instanţa va menţine măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului, bun mobil ce aparţine inculpatului …, marca „OPEL VECTRA”, …. în valoare de 9.500 lei instituită prin ordonanţa procurorului nr. … din data de 24.07.2017, în vederea recuperării prejudiciului. Măsura asiguratorie va fi menținută, fiind o măsură necesară pentru punerea în executare a dispoziţiilor privind obligarea la despăgubiri civile.

Prezenta hotărâre va fi comunicată Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate conform art. 31 din Legea nr. 318/2015.

Având în vedere soluţia de condamnare a inculpatului, instanţa, conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să achite statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 274 alin. 1 şi art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu  rămân în sarcina statului şi vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei:

-260 lei pentru etapa de cameră preliminară ..

-100 lei pentru etapa de judecată …

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Condamnă pe inculpatul G. A., …, la o pedeapsă de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare şi 1 (un) an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), g) şi k) Cod penal, respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii, g) dreptul de a ocupa o funcţie, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv dreptul de a fi administratorul unei societăţi comerciale, k) dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a), b), g) şi k) Cod penal, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.

În temeiul art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 alin. (1) şi (2) Cod penal, fixează termen de supraveghere 3 (trei) ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

Potrivit art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere condamnatul urmează să execute următoarele obligaţii:

b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal pe durata termenului de supraveghere condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile potrivit dispoziţiilor Legii nr. 253/2013 în cadrul Primăriei …, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. (4) din Cod penal, atrage atenţia inculpatului ca, pe viitor, să aibă o conduită de respectare a normelor legale şi a relaţiilor sociale ocrotite de lege.

Potrivit art. 404 alin. (2) Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, în sensul revocării suspendării sub supraveghere în cazul în care acesta nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligaţiile stabilite, nu achită cu rea credinţă integral despăgubirile civile ori săvârşeşte din nou o infracțiune în termenul de încercare, cu consecinţa executării pedepsei aplicate în prezenta cauză în regim de detenţie.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpatul nu va mai putea fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, iar dacă a fost ales, se va dispune decăderea acestuia din drepturi, ca urmare a condamnării pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005.

Potrivit art. 13 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă, se va comunica o copie a dispozitivului sentinţei la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.

În temeiul art. 25 alin. (1), art. 23 alin. (3) și art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, dmite acţiunea civilă formulată de ANAF prin A.J.F.P. Vaslui - cu sediul în Vaslui, str. Ştefan cel Mare, nr. 56, jud. Vaslui, şi obligă inculpatul să achite părţii civile suma de 45.848 lei, cu titlu de daune materiale, care se vor calcula dobânzi şi penalităţi aferente debitului de la data naşterii şi până la data achitării, conform Codului de procedură fiscală.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) cu referire la art. 249 alin. (1) şi (5) Cod procedură penală şi art. 11 din Legea 241/2005, menţine măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului, bun mobil ce aparţine inculpatului …, marca „OPEL VECTRA”, … în valoare de 9.500 lei instituită prin ordonanţa procurorului nr. 789/P/2016 din data de 24.07.2017.

Prezenta hotărâre va fi comunicată Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate conform art. 31 din Legea nr. 318/2015.

Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să achite statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 274 alin. 1 şi art. 275 alin. 6 Cod procedură penală, onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu rămân în sarcina statului şi urmează a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei:

-260 lei pentru etapa de cameră preliminară .

-100 lei pentru etapa de judecată .

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Domenii speta

Spete similare