Cerere de valoare redusă

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta-debitoare PF L M în contradictoriu cu intimata-creditoare SC RTC P E SA, împotriva sentinţei civile nr. 3003 pronunţată la data de 02.12.2015 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect cerere de valoare redusă.

.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3003 din 02.12.2015 Judecătoria Bârlad a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta-pârâtă S.C. RTC P S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă L M PERSOANĂ FIZICĂ AUTORIZATĂ.

A obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a următoarelor sume:

-6593,94 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată;

-435,29 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate de la data scadenței facturii până la 28.05.2015 și, în continuare, până la plata efectivă a debitului.

A dispus eșalonarea sumei totale datorate de către pârâta-reclamantă reclamantei-pârâte (7029,23 lei) în 4 tranșe lunare egale și obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a 4 tranșe lunare egale, fiecare în valoare de câte 1757,30 lei.

A respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, de returnare a unei părți din marfa livrată, în valoare de 2865,30 lei.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

…………………………………………………………………………………………………..

Verificând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Sub aspectul situaţiei de fapt, apelanta PF L M P.F.A. nu a contestat primirea produselor în valoare de 6593,94 lei, menţionate în factura fiscală nr. 7995642/12.09.2014 emisă de intimata SC RTC P E SA , însă a invocat ca şi apărări, pe de o parte, faptul că ar fi avut o înţelegere verbală cu reprezentantul intimatei de a returna marfa nevândută şi de a o înlocui cu una vandabilă, iar pe de altă parte, că parte din marfă ar fi fost deteriorată, aspect pe care nu l-a putut invoca la momentul primirii mărfii prin serviciul de curierat.

În orice caz, apelanta-pârâtă a admis faptul că a vândut marfă în valoare de 3.728,64 lei, sumă cu privire la care şi-a exprimat disponibilitatea de a o restitui intimatei-reclamante în 8 rate, şi a şi formulat o cerere de returnare a părţii din marfa nevândută, în valoare de 2.865,30 lei.

În mod corect a reţinut prima instanţă că apărarea pârâtei-apelante privind starea deteriorată a unei părţi din marfă şi faptul că aceasta se afla în pragul expirării nu a fost susţinută probatoriu. Deşi este posibil ca la primirea coletului cu marfa respectivă prin servicii de curierat, apelanta-pârâtă să nu fi putut constata starea deteriorată a unor produse, aceste vicii nu au fost dovedite nici pe parcursul procesului pentru a se putea aprecia în ce măsură puteau exista şi la livrare. Nu mai puţin, după cum a observat şi prima instanţă în mod temeinic, ca urmare a notificării trimise apelantei-pârâte de intimata-reclamantă două luni mai târziu după livrare, apelanta-pârâtă nu a avut nicio reacţie, ceea ce naşte prezumţia simplă, judiciară, că nu a avut obiecţii la calitatea mărfii. Deşi această prezumţie are caracter relativ, după cum s-a arătat anterior, proba contrară nu a fost făcută.

În consecinţă, această apărare care îmbracă forma unei excepţii de neexecutare (art.1556 Cod civil) de către intimata-reclamantă a contractului de vânzare-cumpărare în formă simplificată (prin factură fiscală), prin aceea că nu i s-a livrat marfă conformă, în proporţie semnificativă, ceea ar îndreptăţi-o să nu achite parte din preţ, este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte înţelegerea de returnare a mărfii, Tribunalul constată că potrivit susţinerilor apelantei-pârâte, ar fi existat la un moment dat disponibilitatea intimatei-reclamante de a primi marfa nevândută înapoi cu condiţia ca apelanta să îi achite cel puţin 1000 lei din suma totală datorată. Însăşi apelanta-pârâtă a relatat faptul că această înţelegere nu s-a perfectat ca urmare a imposibilităţii achitării sumei de 1000 lei.

Dincolo de împrejurarea că această ipoteză rezultă doar din susţinerile apelantei-pârâte, Tribunalul constată că această înţelegere, dacă a existat, a survenit ulterior, nefiind cuprinsă în menţiunile facturii fiscale care reprezintă un contract de vânzare-cumpărare în formă simplificată, şi a fost condiţionată de achitarea unei părţi din suma datorată. În contextul în care însăşi apelanta-pârâtă a admis că nu s-a întrunit această condiţie, realizarea înţelegerii nu poate fi opusă intimatei-reclamante.

În afara existenţei acestei înţelegeri, cererea apelantei-reclamante de a returna o parte din marfă are conţinut reconvenţional, în esenţă solicitându-se rezoluţiunea parţială a vânzării-cumpărării (desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare/facturii pentru o parte din produse, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară).  Însă, potrivit art.1549 şi urm.Cod civil, rezoluţiunea unui contract poate interveni doar pentru neexecutarea de către cealaltă parte a obligaţiei asumate. În cazul de faţă, simpla necomercializare a unei părţi din marfa achiziţionată nu poate constitui temei pentru rezoluţiunea parţială.

În ceea ce priveşte cererea reexaminare şi reevaluare a numărului de tranşe şi a cuantumului lunar al acestora, dispuse de prima instanţă, Tribunalul constată că prin hotărârea dată, prima instanţă a încuviinţat pârâtei-apelante un termen de graţie în temeiul art.397 alin.(3) Cod procedură civilă. Având în vedere că potrivit tezei a II-a a acestui text de lege, termenul de graţie nici nu poate fi acordat dacă debitorul a avut posibilitatea să execute obligaţia de plată într-un termen rezonabil, calculat de la data comunicării cererii de chemare în judecată, şi având în vedere că acest termen a început să curgă în fapt de la data de 17.06.2015 (când a primit cererea de chemare în judecată), Tribunalul apreciază ca discutabilă posibilitatea acordării iniţiale a acestui termen de graţie la data pronunţării hotărârii apelate, situaţie în care consideră că nu se impune reevaluarea lui sub aspectul numărului de tranşe şi a cuantumului acestora.

Prin urmare, Tribunalul constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică sub aspectul criticilor formulate astfel încât, în temeiul art.480 alin.(1) Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de L M Persoană fizică autorizată împotriva sentinţei civile nr. 3003/2.12.2015 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează. Definitivă.

Domenii speta

Spete similare