Contestaţie decizie de concediere

Contestaţie decizie de concediere. Decizia contestată are la bază o cauză reală și serioasă, desființarea postului ocupat de contestator fiind efectivă, potrivit structurii organizatorice evidențiată în statul de funcții întocmit ulterior disponibilizării, considerente pentru care se apreciază legalitatea deciziei de concediere.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 01 martie 2017, sub nr. XXX/X/XXXX, contestatorul P.D. B., în contradictoriu cu AJVPS Vâlcea, a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere, prin intermediul căreia a solicitat:

- Anularea deciziei de concediere nr. XX/XXXX, emisă de intimata la data de 26.01.2017;

- Obligarea intimatei la plata unor despăgubiri băneşti, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum şi celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat, calculate de la momentul desfacerii contractului individual de muncă şi până la data reintegrării efective în funcţia deţinută anterior desfacerii contractului de muncă;

- Repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării sale, pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de munca;

- Obligarea intimatei la plata unor daune morale, în cuantum de 10000 lei;

- Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii de chemare în judecată, contestatorul a arătat că, a avut calitatea de salariat al intimatei, în perioada septembrie 2012 - ianuarie 2017, respectiv până la momentul emiterii deciziei de concediere care face obiectul prezentei cereri.

Prin decizia menţionată anterior, s-a dispus concedierea sa, ca urmare a unei teoretice desfiinţări a postului de consilier juridic pe care îl ocupa în cadrul intimatei.

A arătat că înţelege să conteste decizia de concediere pentru aspecte ce ţin de nerespectarea obligaţiilor legale stipulate în cuprinsul art. 76 din Legea 53/2003, cu privire la conţinutul deciziei de concediere.

În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 76 Codul muncii " Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu; a) Motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit d), numai în cazul concedierilor colective; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64"

Or, dintr-o simplă lectură a deciziei contestate, se poate observa că, intimata nu a respectat decât prevederile art. 76 lit. a), respectiv s-a limitat la a invoca motivele pentru care a înţeles să recurgă la concedierea sa. Niciuna dintre celelalte obligaţii reţinute în sarcina angajatorului, de către legiuitor, prin dispoziţiile art. 76 din Codul muncii, nu au fost respectate de către intimată.

Astfel, întrucât nu respectă condiţiile de formă pe care legea le impune prin dispoziţii cu caracter de ordine publică, prevăzute tocmai din acest motiv sub sancţiunea nulităţii absolute, a apreciat decizia contestată ca fiind nelegală şi consideră că se impune desfiinţarea acesteia.

Potrivit principiului de drept qoud nullum est, nulum producit effectum, consecinţele juridice ale sancţiunii nulităţii constau în lipsirea actului anulat de efectele contrarii normelor edictate pentru încheierea valabilă şi restabilirea legalităţii. Restabilirea egalităţii, ca efect al nulităţii, presupune restabilirea situaţiei anterioare - restitutio in integrum, devenind aplicabile dispoziţiile art. 80 din Codul muncii. Potrivit acestora, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Fiind vorba despre o nulitate absolută, aceasta nu mai presupune o dovedire a vătămării din partea reclamantului, aceasta rezultând din lege, singura sancţiune fiind aceea a anularii actului lovit de nulitate.

Un alt motiv pentru care a înţeles să conteste aceasta decizie de concediere, îl reprezintă faptul că, desfiinţarea postului de consilier juridic nu a avut loc niciodată în fapt.

Faţă de aceasta susţinere a solicitat să se reţină că, potrivit dispoziţiilor legale incidente, sarcina probei îi revine în exclusivitate intimatei, sens în care a solicitat să –i pună în vedere să depună la dosarul cauzei, dovada modificării organigramei, respectiv sa depună la dosar organigrama societăţii atât anterior, cât şi ulterior momentului desfiinţării postului.

Înainte de a decide desfiinţarea unui post, angajatorul trebuie să efectueze o analiză economică din care să rezulte necesitatea reorganizării în vederea eficientizării activităţii pe considerente de reducere a costurilor de personal, a costurilor cu anumite servicii, retehnologizare, etc.

Această analiză trebuie să fie cuprinsă într-un raport care va fi adus la cunoştinţa conducerii societăţii angajatoare şi înregistrat înregistrul acesteia.

Organul de conducere al angajatorului este organul decizional care va putea stabili dacă se impune desfiinţarea postului si concedierea salariatului care ocupa acel post.

Ulterior acestui moment, angajatorul trebuie întocmească noua organigramă şi noul ştat de funcţii conforma noii scheme organizaţionale, care vor produce efecte de la data desfiinţării postului. Apoi se emite notificarea către salariat prin care i se aduce la cunoştinţa intenţia desfiinţării postului şi concedierii sale şi i se acordă termenul de preaviz prevăzut de dispoziţiile art. 75 alin. 1 din Codul muncii, de minimum 20 zile lucrătoare.

Un alt motiv pentru care a înţeles să critice aceasta decizie de concediere îl reprezintă nerespectarea de către angajator a obligaţiei reţinute in sarcina sa prin dispoziţiile art. 64 alin. 2 din Codul muncii “ In situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii. ”

Or, intimata nu a găsit de cuviinţa sa procedeze de aceasta maniera.

În ceea ce priveşte motivele invocate de către intimată cu privire la motivele concedierii sale, această presupusă desfiinţare a postului nu reprezintă nimic altceva decât un pretext pentru concedierea sa.

În fapt, această concediere a survenit pe fondul unor relaţii tensionate între reclamant şi conducătorul intimatei, motivate de faptul că, reclamantul a refuzat de-a lungul timpului, să pună în aplicare, diferite decizii nelegale ale acestuia.

În acest sens contestatorul  a arătat următoarele:

1.În luna august 2016 avea programat concediu conform graficului de programare concedii de odihnă pentru anul respectiv, pe data de 04.08.2016, a depus cerere pentru aprobare concediu cu menţiunea ca data de 16.08.2016 să fie prima zi (perioada de începere). Această cerere nu i s-a aprobat pe motiv ca este nevoie de asistenţă juridica, ba mai mult a fost delegat la Clubul Drăgăşani din cadrul AJVPS Vâlcea, pentru a ţine locul d-lui secretar B. C. pe perioada concediului de odihnă acordat acestuia.

In data de 05.08.2016 s-a deplasat la Drăgăşani unde a luat în primire activitatea biroului, potrivit proces verbal XXX/XXXX.

A trebuit să facă naveta din mun. Rm. Vâlcea cu autoturismul proprietate personală, nefiindu-i restituită nici măcar jumătate din cheltuielile privind combustibilul. De asemenea, nu i-a fost achitată nici diurna de deplasare pentru perioada cuprinsă între 05.08.2016 - 23.09.2016, când a survenit o problemă de natura medicală fiindu-i afectată sănătatea motiv pentru care s-a impus să fie supus mai multor investigaţii şi intervenţii medicale pana la data de 30.11.2016.

Pe data de 02.12.2016 când s-a prezentat la sediu pentru a continua activitatea, conducerea asociaţiei l-a întâmpinat cu aşa pretinsa decizie nr. XXXX din XXXX, prin care i se spunea ca locul de muncă i-a fost desfiinţat si i s-a oferit un loc de muncă de paznic de vânătoare pe fondul Şirineasa, un loc de munca pentru care nu era calificat si nu deţinea aviz de pază şi ordin de port-arma de serviciu şi în plus nu era la nivelul pregătirii profesionale pe care o desfăşura conform contractului individual de munca şi nici din punct de vedere al grilei de salarizare nu se poate compara.

Pe data de 05.12.2016 i-a fost pus în vedere să primească în gestiune şi să ia în primire fondul cinegetic 31 Şirineasa, refuzând categoric aceasta obligaţie impusa, la aceeaşi data colegii de birou au fost puşi sa întocmească un proces verbal în care se menţionează refuzul său, proces verbal ataşat la prezenta.

În perioada în care se afla la investigaţii medicale, care au fost foarte costisitoare, a solicitat o adeverinţa de venit, mai precis în data de  03.10.2016 în care a menţionat că solicită adeverinţa respectivă care îi era necesară pentru obţinerea unui credit bancar, acesta fiindu-i necesar pentru acoperirea costurilor intervenţiilor medicale de care a avut nevoie. Numai că, adeverinţa pe care o tot solicita trebuia semnată şi de domnul director, care atunci când mergea pentru a i-o semna, i-o rupea tacticos în faţă. După nenumărate încercări pentru a primi adeverinţa de venit, a fost nevoit sa formuleze pe data de 28.11.2016 altă solicitare în care a menţionat să i se comunice motivul pentru care nu i se eliberează adeverinţa solicitată, abia atunci, după acea adresă, la data de 29.11.2016 i-a fost eliberata simpla adeverinţa de venit, adică la fix 56 zile de la prima solicitare.

În perioada 02.08.2016 si 31.01.2017, în care a reluat activitatea s-a confruntat cu nenumărate şicane din partea conducătorului intimatei, acesta aducându-i în repetate rânduri jigniri, făcând nenumărate şi diferite afirmaţii neortodoxe prin care încerca sa îl intimideze, îl scotea din birou, îi trăgea de scaun, toate acestea având loc, de fiecare dată, în prezenta colegilor, pentru a îl face sa plece din sediu ca sa îl pună absent nemotivat; i-a luat dosarele pe care le avea în lucru şi pe rol pentru a îl pune în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea; refuza să-i semneze împuternicirile pentru dosarele respective, astfel încât sa nu se poată prezenta la termenele de judecata.

A mai arătat că, nu i-a acordat concediu de odihna pentru anul 2016 şi în  4 ani nu i-a întocmit fisa postului corespunzătoare contractului individual de munca, punându-l să desfăşoare alte activităţi decât cele menţionate in contractul de munca, respectiv: şofer, paznic, participări la vânătoare cu străinii, consilier personal,, secretariat, casier, patrule de descoperire a braconierilor..

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei înscrisuri; a probei testimonial, sens în care  a nominalizat pe numiții N. S. M., cu domiciliul in XXX, Str. X, nr. X, judeţul XXX, M.E., cu domiciliul in corn. XX, X, jud. XXX, S.D., cu domiciliul str. X nr. X, XX, jud. XXX.

În drept, contestatorul a invocat prevederile  art. 194 Cod procedură civilă și dispozițiile  Codului Muncii;

În conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. 1, oct. 2. teza finala Cod procedură civilă a  solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Anexat cererii de chemare în judecată a depus înscrisuri.

La data de 21 martie 2017 s-a depus întâmpinare din partea intimatei  Asociaţiei Judeţene  a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Vâlcea, prin care, a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii contestatorului şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei de concediere nr. 40/26.01.2017 şi respingerea pe cale de consecinţă a obligării la plata de despăgubiri şi daune morale şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată pe care le va efectua  cu acest proces.

În motivare,  intimata a arătat că a fost chemată în judecată de contestatorul  P. B. – D., pentru ca prin soluţia ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere nr. XX/XXXX, obligarea intimatei la plata despăgubirilor băneşti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat ca salariat, repunerea părţilor în situaţia anterioară, obligarea intimatei  la plata daunelor morale în suma de 10.000 lei, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A susținut reclamantul că  a contestat decizia de concediere emisă în luna ianuarie 2017, pentru chestiuni de formă, întrucât nu conţine elementele prevăzute la art. 76 din Codul muncii, dar şi pentru că desfiinţarea postului de consilier juridic nu a avut loc niciodată în fapt. Se critică, de asemenea, decizia contestată şi pentru că nu au fost respectate prevederile art. 64 alin. 2 din Codul muncii, în sensul ca nu a solicitat sprijinul AJOFM în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale a acestuia şi/sau capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicina a muncii.

În motivarea cererii, contestatorul  a arătat ca nu i-a fost întocmită fisa postului, fiind pus să realizeze alte activităţi decât cele menţionate în contractul de munca.

Intimata a mai arătat că cererea  contestatorului este nefondată, urmând a fi respinsa ca atare, pentru argumentele ce urmează:

 In ce privesc condiţiile de formă, în susţinerea punctului de vedere potrivit căruia decizia contestată îndeplineşte toate condiţiile de formă prevăzute de lege, a precizat următoarele:

Potrivit art. 76 din Codul muncii, “ Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea;durata preavizului; criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective; lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64. ”

 În speţă, decizia de concediere nr. XX/XXXX a fost emisă în baza Legii nr. 53/2003, mai exact a art. 65 (1), potrivit căruia, “ Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. În plus, aliniatul 2 al aceluiaşi articol, prevede că “ (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie sa fie efectivă şi să aibă o cauza reală si serioasă.''

În speţă, decizia nr.  din 26 ianuarie 2017 a fost comunicată în scris  contestatorului salariat şi conţine în mod obligatoriu elementele prevăzute la art. 76 lit. a) si lit. b) din Legea nr. 53/2003, respectiv motivele care au determinat concedierea acestuia şi durata de 20 de zile a preavizului, care expira la 31.01.2017.

 Având în vedere specificul activităţii şi natura juridică a intimatei  elementele prevăzute la art.76 lit. c) si lit. d), din Legea nr. 53/2003 nu trebuiau să se afle în decizia contestată, cum eronat susţine constatatorul. Astfel, art. 76 lit. c) este aplicabil în cazul concedierii colective şi nu pentru concedierea adoptată pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, aşa cum prevede art.65 (1) din Legea nr. 53/2003, dispoziţie legala aplicabila in speţa.

De asemenea, art. 76 lit. d) face trimitere la art. 64 care este aplicabil în cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), care ţin de persoana salariatului şi art. 56 alin. (1) lit. e), în cazul în care Contractul individual de munca a încetat de drept şi s-a procedat la admiterea cererii de reintegrare în funcţia ocupată.

Lipsita de relevanţă este şi critica privind nerespectarea de către intimata  a prevederilor art. 64 (2) din Codul muncii, care de fapt se coroborează cu prevederile art. 64(1) din acelaşi act normativ, în condiţiile în care, aceste prevederi legale nu sunt aplicabile in speţa, astfel cum a arătat mai sus.

Nici critica contestatorului privind neinserarea criteriilor de stabilire a ordinii de priorităţii conform art. 69 alin (2) lit. d) din Codul muncii, nu este fundamentată, în condiţiile în care, prevederea invocată instituie obligaţii (numai) în cazul în care angajatorul intenţionează să efectueze concedieri colective, situaţie în care pârâta nu s-a aflat şi nici nu se află.

Invocarea obligaţiei angajatorului privind lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează sa opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, este opozabilă numai în cazul în care concedierea s-ar fi dispus in condiţiile art. 64, ceea ce, de asemenea, nu este cazul la intimată.

 Reluarea criticilor contestatorului privind respectarea de către angajator doar a prevederilor art. 76 lit. a) o îndreptăţeşte să afirme că, “ dintr-o simplă lectură a deciziei contestate”, sau o precară cunoaştere a prevederilor Legii nr.53/2003, acesta persistă cu rea credinţă să invoce încălcarea unor articole de lege de către AJVPS Vâlcea, fără a putea să probeze legal vreo obligaţie în acest sens.

 Or, după cum se ştie, „ nemo censetur ignorare legem” - nimeni nu poate fi considerat ca nu cunoaşte legea.

Aşadar, decizia contestată este legală şi temeinică, întrucât au fost respectate - la emiterea acesteia - toate condiţiile de formă şi fond, pe care legea le impune prin dispoziţii cu caracter de ordine publică. Or, desfiinţarea postului de consilier juridic de către Consiliul AJVPS Vâlcea s-a făcut efectiv şi are la baza o cauză reală şi serioasă, o analiză temeinică şi motivată în urma mai multor dezbateri desfăşurate în şedinţele conducerii colective finalizate printr-o hotărâre însuşită prin votul unanim al membrilor Consiliului de conducere în competenta căruia se află adoptarea unor astfel de analize şi masuri.

Raportul privind necesitatea si oportunitatea reorganizării AJVPS Vâlcea s-a dezbătut şi motivat detaliat de organul de conducere ai AJVPS Vâlcea, respectiv de Consiliul AJVPS, organ decizional în baza Statutului AJVPS, organ care a decis cu unanimitate de voturi desfiinţarea postului şi concedierea salariatului care ocupa acest post, pentru motive neimputabile salariatului.

Este totodată nefondată şi susţinerea potrivit căreia desfiinţarea postului de consilier juridic nu a avut loc niciodată în fapt, întrucât, după emiterea Hotărârii Consiliului AJVPS, s-a întocmit noua organigramă şi noul ştat de funcţii în care postul de consilier juridic nu mai exista.

În continuare, intimata a respectat toţi paşii prevăzuţi de cadrul juridic aplicabil, iar conducerea executivă a procedat conform hotărârii Consiliului de conducere al AJVPS, înmânând prin executor judecătoresc în prima etapă notificarea privind acordarea termenului de preaviz (20 de zile lucrătoare) desfiinţarea postului şi concedierea, iar in a doua etapă a emis și înmânat tot prin executor judecătoresc Decizia de concediere.

Chiar dacă nu avea obligaţii pe linia acordării de sprijin pentru  contestator  dispoziţiile art. 65 (1) din Codul muncii neimpunând o astfel de obligaţie, respectiv art.65(l) nu generează obligaţia angajatorului de a oferi loc de muncă sau de a solicita sprijinul AJOFM în vederea redistribuirii salariatului corespunzător pregătirii profesionale si capacităţii de muncă, conducerea executivă a intimatei  printr-un exces de generozitate a oferit salariatului singurul post disponibil şi a contactat şi AJOFM, susţineri probate prin înscrisurile anexate la prezenta, prin care a probat că reclamantul face afirmaţii nereale şi cu rea credinţă. In plus, pentru  contestator a întreprins demersuri pentru a-i găsi un loc de muncă, recomandându-l în acest sens la SC REMAT SA unde putea să se înscrie la concursul programat pentru ocuparea unui post de consilier juridic, însă contestatorul a refuzat toate oportunităţile, s-a prezentat de doua ori la SC REMAT SA, unde a avut discuţii, dar nu a depus CV.

In acest context, a învederat că susţinerile contestatorului, reprezintă încercări de a induce în eroare instanţa, atunci când afirmă că motivele concedierii sunt „doar un pretext pentru concediere” confirmând că „simpla lectură” a conţinutului deciziei nu este suficientă pentru înţelegerea legalităţii şi temeiniciei actului emis de Consiliul AJVPS Vâlcea cu unanimitate de voturi concretizat prin Decizia nr.40/26.01.2017.

 Fără legătură cu subiectul cauzei sunt şi afirmaţiile privind existenta unei relaţii tensionate între fostul salariat şi conducătorul executiv al AJVPS Vâlcea. Aspectele invocate, pe lângă, faptul că nu au relevanţă în cauză pot fi apreciate ca încercări nedemne pentru un fost salariat căruia i s-a acordat tot sprijinul de-a lungul celor aproximativ 5 ani de colaborare.

Atitudinea fostului salariat care nu înţelege că situaţia actuala în care AJVPS îşi desfăşoară activitatea, anume aceea ca nu mai poate suporta efectuarea unor cheltuieli salariale neproductive şi încercarea acestuia de a aduce critici subscrisei şi in mod direct directorului care i-a dat o şansă în viaţă este criticabilă, nedemnă, iar invocarea unor probe cu martori, înregistrări audio etc., este absolut neserioasă şi trebuie tratată ca atare.

Din documentele prezentate rezultă fără echivoc ca analizarea, dezbaterea si hotărârea conducerii colective a fost adoptata prin vot unanim de membrii organului de conducere colectivă ai pârâtei după o analiză temeinică şi legală. Toate „reproşurile” înscrise în finalul contestaţiei sunt de fapt cereri ale fostului salariat, rezoluționate legal de Directorul AJVPS în interesul pârâtei. Activitatea juridică la nivelul unei asociaţii de vânătoare şi pescuit nu are o pondere, nu este prioritară, cu atât mai mult în actualele condiţii în care veniturile scad iar cheltuielile cresc. Raportul venituri/cheltuieli este influenţat semnificativ şi de creşterea salariului minim pe economie care a influenţat creşterea fondului de salarii cu 16%, impunând o grijă importantă, pentru promovarea unui management prudenţial care să evite înregistrarea unei situaţii nefavorabile şi chiar să pericliteze existenta organizaţiei. Cheltuielile salariale necesare postului de consilier juridic, chiar daca ar exista fonduri, sunt nejustificate, neoportune şi fără prioritate în raport cu cheltuielile funcţionale vitale AJVPS Vâlcea în condiţiile actualei pieţe concurenţiale, care o obligă să investească banii proveniţi din cotizaţii în interesul vânătorilor şi pescarilor şi nu sa-i folosească pentru cheltuieli salariale inutile, dedicate postului de consilier juridic a cărui desfiinţare s-a motivat detaliat in Raport si Decizie.

De altfel, lipsa de activitate juridică este evidenţiata şi de reclamant, atunci când susţine că, în cadrul asociaţiei i-au fost repartizate şi a preluat şi alte atribuţii şi activităţi necesare bunei funcţionari a organizaţiei. Pentru bunul mers al activităţii AJVPS Vâlcea delegarea de sarcini invocată de reclamant este valabilă şi necesară pentru toţi salariaţii, este o regula si nu o excepţie, care s-a aplicat numai contestatorului.

 A mai arătat, de asemenea, ca la nivelul întregii ţări, nicio organizaţie nu are în organigramă post de consilier juridic, iar AJVPS Vâlcea a înfiinţat acest post când resursele financiare i-au permis ceea ce în momentul de faţă nu mai este posibil. Statutul organizaţiilor de vânătoare şi pescuit prevede existenţa comisiilor de sprijin printre care există şi comisia juridică, care rezolvă operativ şi gratuit puţinele probleme juridice care pot sa apară intru-un colectiv mic. În ultimii 5 ani a existat cam o acţiune pe trimestru, probând astfel obiectivitatea măsurii Consiliului AJVPS Vâlcea privind pe lângă lipsa resurselor financiare şi necesitatea şi oportunitatea postului de consilier juridic.

Nu in ultimul rând, a învederat că reclamantul a lipsit in anul 2016, cel puţin 4 luni de la serviciu, fără ca activitatea juridica a AJVPS Vâlcea sa fie afectata. O luna a fost la circumscripţia electorala Bălcești de unde a si încasat bani, doua luni a fost în concediu medical şi cel puţin o luna a fost detaşat la Clubul Drăgăşani.

AJVPS Vâlcea şi-a permis un experiment care nu mai poate continua datorită motivelor detaliate in decizie, noilor condiţii concurenţiale, dar mai ales datorită diminuării resurselor financiare, care o obligă la o gestionare prudenţială şi un management care să înlăture riscurile.

În concluzie, fata de cele arătate mai sus, a solicitat instanţei sa respingă ca nefondata cererea reclamantului, să menţină ca temeinică şi legală decizia de concediere nr. XX/XXXX, precum şi să respingă, pe cale de consecinţă, obligarea sa la plata de despăgubiri şi a daunelor morale.

A solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, a invocat  art. 205 - 208 din Codul de procedura civila.

În apărare, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile la care a făcut referire anterior, interogatoriul  contestatorului, a probei testimoniale, precum si orice probă ce ar putea rezulta din dezbateri.

În cauză, tribunalul a încuviinţat pentru contestator, proba cu înscrisuri şi proba testimonială, prin audierea unui singur martor, mărginind astfel numărul martorilor solicitaţi de către  contestator şi  pentru intimată,a încuviinţat  proba cu înscrisuri, proba testimonială, prin audierea unui singur martor, proba cu interogatoriul contestatorului( declaraţiile martorilor fiind consemnate şi ataşate la filele 142-144 şi răspunsurile la interogatoriul contestatorului fiind consemnate şi ataşate la filele 147-148.

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată și reține următoarele:

Între contestatorul P. D.-B. şi intimata Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea, a intervenit contractul individual de muncă nr. XXX/XXXX, încheiat pe durata nedeterminată, contestatorul ocupând funcția de consilier juridic, atribuțiile angajatului fiind prevăzute în fișa postului, anexă la contractul individual de muncă.

Prin Hotărârea nr. XXX/XXXX Consiliul Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea a aprobat desființarea postului de consilier juridic, ocupat de numitul P. D.-B., în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 1 Codul muncii, aprobându-se, totodată, statul de funcții și grila de salarizare, consecință a desființării postului.

Prin decizia nr. 40/26.01.2017, Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea a dispus, în baza dispozițiilor art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, privind Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă, privind pe numitul P. D.-B., începând cu data de 01.02.2017, reținându-se că menținerea postului de consilier juridic nu mai este oportună, față de fondurile financiare obținute din cotizațiile membrilor vânători și pescari, drepturile privind zilele de concediu de odihnă neefectuate urmând a fi acordate în bani.

Ulterior, respectiv la data de 31.01.2017 Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea a adus la cunoștința Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Vâlcea că datorită unor cauze și motive obiective, reale și serioase  a procedat la reorganizarea activității prin concedierea unui salariat ce ocupa postul de consilier juridic, respectiv prin desființarea locului de muncă, modificarea organigramei și statului de funcții.

În consecință, Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea a solicitat Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă Vâlcea sprijinul în redirecționarea salariatului concediat către o altă societate, având în vedere că fostul angajator nu are un post similar.

Prin cererea formulată contestatorul P. D. B., în contradictoriu cu Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea, a solicitat anularea deciziei de concediere nr. XX/XXXX, emisă de intimata la data de 26.01.2017; obligarea intimatei la plata unor despăgubiri băneşti, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum şi celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat, calculate de la momentul desfacerii contractului individual de muncă şi până la data reintegrării efective în funcţia deţinută anterior desfacerii contractului de muncă; repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reintegrării sale, pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de munca; obligarea intimatei la plata unor daune morale, în cuantum de 10000 lei; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Contestaţia este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Potrivit dispoziţiilor art. 58 din Codul muncii „Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului.

Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.”

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 65 din Legea nr.53/2003, privind Codul muncii „Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 66 din Legea nr.53/2003, privind Codul muncii „Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.”

Astfel, condiţia de legalitate impusă de dispozițiile art. 65 din Legea nr. 53/2003, privind Codul muncii, presupune ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

În consecință, din analiza dispoziţiilor art. 65 din Codul muncii se reţine că pentru ca măsura concedierii salariatului determinată de desfiinţarea locului de muncă să fie legală trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

a)desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat să decurgă din unul sau mai multe motive, fără legătura cu persoana acestuia;

b) concedierea salariatului să fie determinată de desfiinţarea locului de muncă, ocupat de salariatul respectiv;

c) cauzele care determină desfiinţarea locului de muncă să fie reale şi serioase;

d)desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă.

În ceea ce priveşte desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestator, aceasta trebuie să fie determinată de motive care nu au legătură cu persoana acestuia, fiind o consecinţă a desfiinţării, redimensionării, transformării de compartimente sau reducerii numărului de personal.

Desfiinţarea locului de muncă este efectivă, atunci când este suprimat din structura angajatorului, când acesta  nu se mai regăseşte în organigrama acesteia ori în statul de funcţii.

Astfel, în practica judecătorească s-a reţinut că prin desfiinţarea locului de muncă, în sensul dispoziţiilor art. 65 alin.1 din Legea nr.53/2003 se înțelege desfiinţarea postului în care este încadrat salariatul, concretizată prin înlăturarea acestuia din organigrama şi statul de funcţii, legiuitorul, vizând desfiinţarea efectivă a locului de muncă pe care îl ocupa salariatul concediat, iar nu desfiinţarea unui post de aceeaşi natură cu cel deţinut de persoana căreia, urmează să i se desfacă contractul de muncă.

De asemenea, în sensul dispoziţiilor art.65 alin.1 din Codul muncii, prin loc de muncă se înţelege postul ocupat de salariat şi locul muncii acestuia.

Postul reprezintă individualizarea, în organigrama angajatorului, a necesarului de personal care să exercite această funcţie, necesarul de personal fiind evidenţiat în numărul de posturi.

De asemenea, locul muncii, priveşte structura funcţional-organizatorică a angajatorului şi vizează direcţia sau departamentul unde salariatul îşi desfăşoară activitatea.

Referitor la cauza care determină desfiinţarea locului de muncă aceasta trebuie să fie reală şi serioasă şi impune, în consecinţă, întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, respectiv caracterul obiectiv(să fie impusă de unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana salariatului - independentă de factori subiectivi), să fie precisă adică, să constituie motivul veritabil al concedierii şi serioasă adică să aibă un anumit nivel de importantă care să impună reducerea unor locuri de muncă.

Prin decizia nr.420/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, sub nr. 48 din 21 ianuarie 2014, Curtea Constituţională a reţinut că prevederile art. 65 alin.2 din Codul muncii „stabilesc condiţiile în care angajatorul poate dispune concedierea salariatului din motive ce nu sunt imputabile acestuia. Aceste condiţii urmăresc să stabilească un echilibru între cele două părți ale contractului de muncă, respectiv între necesitatea de a asigura angajatorului libertatea de a dispune cu privire la desfiinţarea unor locuri de muncă, atunci când considerente obiective o impun - dificultăţi economice, transformări tehnologice, reorganizarea activităţii etc. -, pe deoparte, şi nevoia de a proteja salariatul de o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului, pe de altă parte.

 Pentru aceste raţiuni legea prevede, nu doar cerinţa ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă ci şi pe aceea de a fi justificată de o cauză reală şi serioasă sau, altfel spus, de a fi determinată de o cauză obiectivă, de o anumită gravitate, care să impună cu adevărat, această măsura.

Sintagma„cauză reală şi serioasă” evocă fapte, ipoteze determinabile care să excludă abordările subiective. Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, fiind inclusă de nevoie surmontării unor dificultăţi tehnice, economice, de imperativ economic al creşterii productivităţii muncii, al adaptării al evoluţiilor noilor tehnologicii.

Cauza este serioasa atunci când situaţia unităţii angajatorului este una gravă, ameninţând evoluţia sau chiar viabilitatea ei…”

Împrejurarea dacă desfiinţarea locului de muncă este efectivă şi determinată de o cauză reală şi serioasă este supusă controlului instanţelor judecătoreşti care au competenţa de a stabili şi interpreta situaţiile concrete ce se încadrează în spiritul şi litera legii.

Prin urmare, pentru a se constata dacă desființarea locului de muncă a avut loc în mod efectiv, trebuie să fie cercetate statul de funcții  și/sau organigrama unității.

 De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 76 Codul muncii „Decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu:

a) motivele care determină concedierea;

b) durata preavizului;

c) criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;

d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64.”

Potrivit dispozițiilor art. 64 Codul muncii „ În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.

 În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale şi/sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii.

Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-şi manifesta în scris consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit.

În cazul în care salariatul nu îşi manifestă consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum şi după notificarea cazului către agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

 În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz.”

Analizând legalitatea deciziei nr. XX/XXXX emisă de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea, instanța reține că postul de consilier juridic ocupat de contestatorul P.D.B. s-a desființat în temeiul dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 53/2003, privind Codul muncii, fostul angajator arătând, în decizia contestată, în detaliu motivele care au condus la măsura concedierii.

De asemenea, se reține că Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea, în conformitate cu dispozițiile art. 75 Codul muncii, a notificat contestatorului P. D. B. desființarea postului de consilier juridic, urmând ca raporturile de muncă derulate între părți să înceteze în termen de 20 zile lucrătoare de la comunicarea notificării, prin încetarea contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea sub nr. XX/XXXX.

Totodată, instanța reține, față de susținerile invocate de contestatorul P. D. B. că mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 76  lit. c și d, privind criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d) și  lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, în cazul concedierilor colective, respectiv când concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c și d, precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. 1, lit. e.

În consecință, instanța reține legalitatea deciziei nr. XX/XXXX emisă de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea, mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 76  lit. c și d, privind criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, conform art. 69 alin. (2) lit. d) și  lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64., fiind prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, numai în cazul concedierilor colective, respectiv când concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c și d, precum și în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. 1, lit. e, în cauză relațiile de muncă derulate între părți încetând în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. 1 Codul muncii și în raport de care se analizează legalitatea deciziei. 

 Instanţa reţine, totodată, că desfiinţarea locului de muncă la care şi-a desfăşurat activitatea contestatorul P. D. B.  este efectivă, fiind determinată de o cauză reală şi serioasă, devenind, astfel incidente dispoziţiile art. 65 din Legea nr.53/2003, privind Codul muncii.

Astfel, potrivit înscrisurilor înaintate de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea, respectiv procesul verbal încheiat la data de 28.12.2016, Hotărârea nr. XX/XXXX, Statutul intimatei, extrase Revisal, stat de funcții, precum și situația veniturilor și cheltuielilor, tribunalul reține că desființarea postului de consilier juridic a avut o cauză reală și serioasă fiind generată de necesitatea reorganizării activității și structurii organizatorice pe criterii de eficiență și rentabilitate, ceea ce a condus la desființarea, redimensionarea, transformarea de posturi și, în consecință direcționarea atribuțiilor specifice posturilor desființate către alți angajați, urmare a reducerii veniturilor realizate.

Totodată, se reține că desființarea postului de consilier juridic a fost efectivă, acesta fiind suprimat din structura angajatorului, nemaifiind identificat în organigrama acestuia ori în statul de funcţii, ulterior emiterii deciziei nr. XX/XXXX a Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea.

De aceea, față de cele arătate, tribunalul reține, contrar criticilor invocate de contestator că, reclamantului P. D. B. i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, potrivit dispozițiilor art. 65 din Codul muncii, decizia contestată având la bază o cauză reală și serioasă, desființarea postului ocupat de contestator fiind efectivă, potrivit structurii organizatorice evidențiată în statul de funcții întocmit ulterior disponibilizării, considerente pentru care se apreciază legalitatea deciziei de concediere nr. XX/XXXX.

În consecință, constatându-se legalitatea deciziei  de concediere nr. XX din 26.01.XXXX, emisă de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Vâlcea, desfiinţarea locului de muncă, în care şi-a desfăşurat activitatea contestatorul P.D.B. , fiind efectivă și generată de o cauză reală şi serioasă, instanţa, faţă de cele reţinute, va respinge contestația formulată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare