Contestaţie decizie de concediere

Sentinţă civilă 2864 din 19.11.2014


TRIBUNALUL

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 8.07.2014 sub număr de dosar 5287/118/2013, reclamantul ... a solicitat în contradictoriu cu  parata ... anularea deciziei nr. 152/3.07.2014  prin care s-a decis desfacerea disciplinară a contractului său individual de muncă, precum şi obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 20000 lei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca a fost sancţionat cu desfacerea contractului de muncă pentru faptul că, în urmă cu 1 an, i s-a întocmit un referat  şi i-au fost opriţi bani fără temei legal fiind nevoit să se adreseze instanţei de judecată, care în urma probelor administrate, i-a dat câştig de cauză. S-a mai arătat că au fost doi muncitori în punctul de lucru însă numai reclamantului i-a fost făcut referat, fiind o dovadă de netăgăduit că nu este tratat la locul de muncă la fel ca toţi ceilalţi salariaţi. Cei din echipa de control nu au avut nici un fel de aparat pentru măsurarea alcoolemiei iar cele menţionate de şeful de secţie ... sunt total neadevărate. De asemenea a părăsit locul de muncă cu aprobarea şefului de sector pentru a merge la medicina muncii pentru a face analize de sânge pentru depistarea alcoolemiei iar în urma presiunii, şeful de sector nu a putut scrie adevărul şi a făcut ce i s-a cerut. În timpul cercetării disciplinare, nu i s-a putut aduce la cunoştinţă dacă cele menţionate în referat pot fi probate şi nu şi-a putut construi o apărare.

În susţinerea cererii, au fost depuse înscrisuri (filele 5-15, 73-85).

Pârâta a formulat întâmpinare (filele 19-22), prin care a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei de sancţionare.

În drept, au fost invocate disp. art.205 NCPC.

În susţinerea întâmpinării, au fost depuse înscrisuri (filele 23-57).

Prin cererea depusă la termenul de judecată din data de 6.10.2014, reclamantul a majorat cuantumul pretenţiilor reprezentând daune morale la 100000 lei.

Pentru soluţionarea cauzei, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii ... şi ... şi proba cu interogatoriul reclamantului.

Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor normative incidente, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată  pentru următoarele considerente:

Între părţile litigante din prezenta cauză au intervenit raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă nr. 2311, în temeiul căruia reclamantul a fost angajat la societatea pârâtă în funcţia de operator punct termic (fişa postului filele 47-49).

Urmare a referatului nr. B 1033/6.06.2014 (fila 28) întocmit de către şef secţie ..., prin care s-a adus la cunoştinţa angajatorului faptul că reclamantul a fost surprins în data de 5.06.2014, orele 11,oo, la punctul termic 247 stând la masă în timp ce citea un ziar şi cu o sticlă de bere de 2 litri din care lipseau aproximativ 500 l iar la momentul în care a fost găsit a încercat să ascundă sticla şi paharul din faţă sa dar şi să părăsească locul de muncă fără anunţarea şefului ierarhic superior sau a Dispeceratului Central, în acelaşi timp refuzând să sufle în fiola alcooltest pentru a constata dacă este în stare de ebrietate, prin Decizia nr. 131/10.06.2014 (fila 29), s-a constituit Comisia de cercetare disciplinară prealabilă pentru cercetarea presupuselor abateri disciplinare.

În conformitate cu disp. art.251 alin.2 din Codul muncii, reclamantul a fost convocat (fila 30) în vederea efectuării cercetării disciplinare, ocazie cu care a dat o notă explicativă, negând faptele imputate.

Prin procesul verbal nr. B 11985/27.06.2014 privind desfăşurarea procedurii cercetării prealabile (filele 37-40), s-a propus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a reclamantului.

Astfel, prin decizia pârâtei nr. 152/3.07.2014 (filele 23-25), reclamantul a fost sancţionat disciplinar, prin desfacerea contractului individual de muncă,  reţinându-se că, în data de 5.06.2014, orele 11,oo, a fost surprins, în timpul programului de lucru, în punctul termic 247, la masă în timp ce citea un ziar, cu o sticlă de bere de 2 litri din care lipseau aproximativ 500 l iar în  momentul în care a fost surprins a încercat să ascundă sticla şi paharul dar şi să părăsească locul de muncă fără aprobarea şefului ierarhic superior. Totodată a refuzat să sufle în fiola alcooltest pentru a constata dacă este în stare de ebrietate.

Procedând la analiza  legalităţii actului decizional contestat, raportat la disp. art. 62 alin. 2 din Codul muncii în referire la art. 252 din Codul muncii, care reglementează conținutul obligatoriu al unei decizii de sancţionare, se constata ca decizia nr. nr. 152/3.07.2014 îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 252 alin. 2 CM, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d)temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e)termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Astfel, in conținutul deciziei contestate se regăsesc mențiunile obligatorii referitoare la precizarea prevederilor din regulamentul intern şi codul etic care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, termenul in care poate fi contestata si instanța judecătoreasca la care se contesta.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului potrivit căreia nu a ştiut că are posibilitatea de a a-şi dovedi nevinovăţia, instanţa reţine că, în cursul cercetării disciplinare prealabile, au fost audiaţi martorii ... şi ... (filele 34,36), la care reclamantul a făcut referire în nota explicativă.

Sub aspectul temeiniciei deciziei contestate, instanţa reţine disp. art.247 din Codul muncii potrivit cărora angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătura cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care a cesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În conformitate cu prevederile art. 61 lit. a din Codul muncii, concedierea disciplinară poate să intervină în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.

În cauză, reclamantul contestă atât situaţia de fapt cât şi împrejurarea că aspectele reţinute în sarcina sa nu constituie abateri disciplinare, apărări nefondate raportat la ansamblul probator administrat în cauză.

În acest sens, se reţine declaraţia martorei ... (fila 98), audiată nemijlocit de către instanţă, potrivit căreia, în punctul termic 247, reclamantul a fost surprins stând la o masă pe care se afla o sticlă cu bere, din care lipsea aproape un sfert, şi un pahar de plastic gol, cu urme de bere. În momentul în care martora, însoţită de numitul Mircea Mititelu, au intrat, reclamantul a încercat să ascundă sticla cu bere, sub un carton rezemat de perete. Deşi martora i-a solicitat reclamantului să nu părăsească locul de muncă, pentru a fi testat cu fiola alcooltest, acesta nu s-a conformat şi până la venirea şefului de sectie, ..., şi a şefului de sector, ..., a părăsit locul de muncă. Întrucât sarcinile de serviciu ale reclamantului trebuia a fi îndeplinite, în lipsa acestuia, au fost preluate de ....  Martora a precizat şi faptul că ..., colegul de serviciu al reclamantului, nu a fost testat deoarece acesta a fost găsit îndeplinindu-si sarcinile de serviciu. Întrebat fiind acesta a precizat că nu cunoştea de provenienţa sticlei cu bere, el fiind cu spatele la reclamant.

Aceste aspecte sunt confirmate atât de către colegul reclamantului, ..., în nota explicativă dată (fila 36), care se afla în punctul termic la momentul verificării, dat şi de către martorul ... (declaraţie fila 100), care a precizat că, la momentul apariţiei sale la punctul termic, reclamantul plecase deja, fără a fi învoit de către numitul ....

Potrivit notei explicative dată de numitul ... (fila 34), acesta i-a comunicat reclamantului, telefonic, că învoirea se face în scris, hotărând înlocuirea lui deoarece părăsise locul de muncă fără învoire.

Conform fişei postului anexă la contractul individual de muncă, semnată de către  reclamant (filele 47-49), acesta avea obligaţia de a răspunde de modul de exploatare şi funcţionare al punctelor termice în care lucrează, de a participa la lucrările de revizii, reparaţii şi montaj utilaje din PT împreună cu echipa de reparaţii, fiindu-i interzis să aducă băuturi alcoolice în incinta punctului termic sau să consume băuturi alcoolice în timpul serviciului.

Potrivit art. 14 lit. b din Regulamentul intern (filele 42-46), salariatul nu trebuie să plece de la locul de muncă în timpul programului de lucru fără aprobarea conducătorului ierarhic sau a dispecerului iar conform art.44 lit. d, salariaţii pot fi învoiţi de la serviciu, în interes personal, un număr de 2 ore/zi lunar, pe baza unei cereri vizate de conducătorul locului de muncă. Potrivit art. 19 alin.1, se interzice cu desăvârşire introducerea sau consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă. Conform art.66 alin.3, constituie abatere disciplinară introducerea sau consumul de băuturi alcoolice la locul de muncă.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate şi la materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că existenţa faptelor reţinute în sarcina reclamantului, respectiv părăsirea locului de muncă fără aprobarea conducătorului ierarhic (şi implicit neîndeplinirea sarcinilor de serviciu) şi introducerea de băuturi alcoolice la locul de muncă, este dovedită.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa reţine disp. art.250 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora alegerea sancţiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată salariatului se face în funcţie de gravitatea faptei, avându-se în vedere, printre altele, şi gradul de vinovăţie a salariatului. Or, în cauză, faptele imputate reclamantului sunt fapte săvârşite cu intenţie.

De asemenea textul de lege menţionat pretinde aplicarea în plus şi a altor criterii de apreciere a gravităţii faptei comise de salariat, respectiv eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior. În acest sens, instanţa reţine că  reclamantul nu este la prima abatere, anterior fiind sancţionat prin deciziile nr. 14/27.01.2011, nr. 20/2.02-2011 şi nr. 81/22.03.2013 (filele 52-57), fără ca acestea să fie anulate de instanţa judecătorească, hotărârea depusă la dosar de către reclamant (fila 75) vizând drepturi salariale ale acestuia.

În consecinţă, raportat la considerentele expuse anterior, la criteriile de individualizare prevăzute de norma legală evocată, la numărul abaterilor reţinute în sarcina reclamantului, instanţa apreciază că măsura concedierii disciplinare a contestatorului este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ..., domiciliat în ..., în contradictoriu cu pârâta ..., cu sediul în ..., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Tribunalul Constanţa.

Pronunţată în şedinţa publică din  19 noiembrie 2014.

Preşedinte, Asistenţi judiciari,

Grefier, 

Red.Jud.FMI/2ex/9.12.2014