Incetare contract individual de munca.

Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul L.S.M. în contradictoriu cu pârâtul S.M.U.P., având ca obiect anulare act decizie de concediere, reintegrare pe post.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa din data de 20.06.2019, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi, ce face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru data de 04.07.2019 şi mai apoi pentru azi, 11.07.2019, când instanţa a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. xxxx reclamantul L. S. M, în contradictoriu cu pârâtul S. M. U. P., a solicitat anularea Deciziei nr. x din data de xxx prin care s-a dispus concedierea lui în baza dispoziţiilor art. 61 lit. a) şi art. 247 - 248 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, obligarea pârâtei la reintegrarea sa pe funcţia şi postul deținute anterior, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu toate celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat de la desfacerea contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă în cadrul S.M.U. obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daunele morale şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, începând cu data de 20.06.2017, a încheiat cu pârâtul Contractul de prestări servicii medicale nr. xxxx obiectul contractului constând în prestarea serviciilor medicale pentru Compartimentul de Psihiatrie din cadrul S. M. U. P. Ulterior, M.S.a scos la concurs un post de medic psihiatru pentru S. M. U. P, post pentru care s-a înscris, promovându-l şi obținând încadrarea cu data de 06.10.2017. În acest sens, la data de 04.10.2017 a încheiat cu pârâta S.M.U. P Contractul individual de muncă nr. xx Prin Decizia nr. xxx, ca urmare a promovării concursului din data de 19.09.2017, pârâta a decis faptul că va fi încadrat pe post de medic specialist, specialitatea psihiatrie în cadrul Compartimentului de psihiatrie, urmând să beneficieze de un salariu de bază de 4000 lei şi de un spor pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de 75% la salariul de bază.

Reclamantul învederează faptul că a înaintat către S.M.U. P. mai multe adrese prin care a solicitat conducerii luarea unor măsuri pentru menținerea normelor de igiena sanitară, liniște, intimitate şi nu în ultimul rând siguranței, atât a pacienţilor, cât şi a personalului medical, deoarece în cadrul compartimentului de Psihiatrie nu exista un cabinet de consultaţii şi nici un grup sanitar pentru personalul medical, sala de tratamente, nici sala de aşteptare, toate solicitările rămânând fără răspuns.

Precizează reclamantul că, la data de 21.12.2017, a primit Adresa nr. 20764 emisă de S.M.U. Paşcani prin care i s-a cerut ca, până în data de 15 ianuarie 2018, să confirme sau să infirme desfăşurarea activităţii în cadrul cabinetului de psihiatrie din ambulatoriul integrat, în vederea transmiterii documentaţiei la Casa de Asigurări de Sănătate. Pe data de 05.01.2018,  reclamantul a depus la Registratura pârâtei adresa înregistrată cu nr. 184 prin care a adus la cunoştinţă faptul că nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a-şi desfăşura activitatea şi în cadrul Cabinetului de psihiatrie din ambulatoriul integrat, întrucât deţine deja o jumătate de normă în cadrul C.M.I. L.S., fapt cunoscut de conducerea Spitalului încă din perioada colaborării anterioare. În data de 19.01.2018 a fost chemat la Biroul de Personal al S.M.U. P pentru a primi o decizie cu referire la sporul şi programul de muncă. În urma prezentării la acest birou, a constatat că era vorba despre două decizii prin care i s-a redus sporul de la 75% la 50% şi prin care i s-a impus un nou program de lucru începând cu data de 01.02.2018 (program care se suprapunea cu programul C.M.I.).

 Reclamantul susţine că, sub pretextul luării la cunoştinţă a acestor două decizii înregistrate cu nr. 56/15.01.2018 şi 57/15.01.2018, i-au fost înaintate pentru a fi semnate două documente suplimentare, fără a primi informații asupra acestora şi fără a i se acorda timpul necesar pentru studierea şi înţelegerea lor, constatând abia ulterior că documentele în cauză reprezintă acte adiţionale la contractul de muncă prin care era statuat conținutul Deciziilor pentru care a fost chemat la Biroul de Personal.

Învederează reclamantul faptul că, începând cu data de 01 mai 2018, pârâtul a procedat la scoaterea lui din contract cu C.A.S. Iaşi pentru serviciile de spitalizare, deşi cunoştea faptul că reclamantul deţinea deja un contract cu C.N.A.S. pentru serviciile de ambulatoriu pe care le presta în cadrul C.M.I. . În data de 15 ianuarie 2018, pârâtul a emis Decizia nr. 57 prin care a stabilit în mod unilateral modificarea programului de muncă al reclamantului, în sensul că a dispus, fără consultarea sa prealabilă, că va desfăşura activitate nu doar în cadrul compartimentului de psihiatrie (deci, servicii de spitalizare), ci şi în ambulatoriu, această decizie fiind contestată şi făcând obiectul dosarului nr. 687/99/2018.

Arata înstanţei faptul că ambulatoriul integrat înseamnă, de fapt, doua contracte diferite (servicii de spitalizare şi servicii de ambulatoriu) desfăşurate în acelaşi interval al programului de 7 ore.

Grav este faptul că paraţii au avut cunoştinţa de faptul că deja are un contract cu C.N.A.S. Iaşi pentru serviciile de ambulatoriu pe care le presteaza în cadrul C.M.I. Dr. L.S. M.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. 1 din H.G. nr. 161/2016, reprezentantul legal al furnizorului de servicii medicale încheie un singur contract cu casa de asigurări de sănătate în a cărei rază administrativ-teritorială îşi are sediul lucrativ/punctul de lucru/punctul de lucru secundar, după caz, înregistrat şi autorizat furnizorul de servicii medicale, său cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naţionale şi Autorităţii Judecătorești.

Aşadar, conform textului normativ măi sus consemnat, este profund nelegală deţinerea de către subsemnat a doua contracte pentru serviciul de ambulatoriu. Astfel, considera ca neavând atunci posibilitatea concedierii conducerea S.M.U. a încercat prin toate mijloacele posibile sa-l plaseze în afara dispoziţiilor legale, pentru că într-un final, știind că nu are de gând să renunţe la C.M.I., rezultatul să fie acelaşi, respectiv părăsirea postului pe care il ocupa la S. M. U. P

Mai  departe, arata faptul că orice posibil contract ce urma a fi încheiat cu C.A.S. se realiza strict cu acordul sau, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 86 alin. 1 Ut. r) din H.G. nr. 161/2016. Aceasta deoarece declaraţia de program trebuie parafata de medic, aspect care reiese dincolo de orice dubiu din înscrisurile pe care înțelegem să le anexam prezentei acţiuni.

Cu toate acestea, în data de 17.04.2018, analizând centralizatorul dosare respinse la contractare publicat pe site-ul C.A.S., a constatat cu stupoare faptul că figureaza pe tabelul în care erau încadrați medicii CU DOUA CONTRACTE DE AMBULATORIU, însă a considerat că dintr-o simpla greşeală S. M. U. P a încercat o contractare pentru servicii de ambulatoriu pe numele sau. Astfel, pentru a rezolva confuzia creata, în data de 19 aprilie 2018 a depus la C.A.S. o nota explicativa (nr. 394) în care a prezentat încă o data că singurul angajament pentru serviciile de ambulatoriu în contract cu C.A.S. Iaşi este în cadrul C.M.I.

În continuare, arata instanței că la data de 25 aprilie 2018 a fost emisă de către pârâta S.M.U. adresa nr. 6766 prin care i se învedera obligaţia de a se  prezenta la C.A.S. cu declaraţia loc de muncă, dosarul de contractare pentru anul 2018 trebuind a fi completat cu semnătura şi parafa subsemnatului pe formularul Program de activitate al medicilor din spital.

În ziua imediat următoare, adică în data de 26 aprilie 2018, s-a prezentat la C.A.S. şi le-a depus personal prin adresă înregistrata cu nr. 4024 un memoriu, declaraţia loc de muncă şi declaraţia de program (aceasta din urmă respectând în mod fidel detaliile declaraţiei date în anul 2017, adică programul privind serviciile de spitalizare pe care le-a prestat în cadrul Compartimentului de psihiatrie al S. M. U. P).

De buna-credință fiind, în data de 27 aprilie 2018 a învederat paraţilor, prin adresă nr. 6916 faptul că s-a prezentat la C.A.S. şi a depus documentele în cauză.

Pe data de 02 mai 2018 a constatat că în programul S.I.U.I. nu mai figura ca având contract cu C.A.S., blocându-i-se astfel activitatea şi creându-se o confuzie generala în cadrul compartimentului, deoarece nu mai putea nici externa şi nici interna pacienţii programați. Precizeaza instanței de judecata faptul că a fost pus într-o postura ingrată fata de pacienţii pe care îi programase, trebuind să dea numeroase explicații pacienţilor şi aparținătorilor acestora referitor la faptul că nu vor măi putea primi reţete compensate, concedii medicale etc.

Ca o paranteza, arata faptul că a fost în audienta la Preşedintele C.A.S. , acesta explicându-i faptul că actele depuse sunt perfect valabile şi legale, însă potrivit dispoziţiilor normative aplicabile în cauză, S. M. U. P ar trebui să înainteze dosarul de contractare cu toate aceste acte.

Astfel, prin adresa nr. 7338/04.05.2018 a depus la registratura S. M. U. P declaraţia loc de muncă şi anexa cu programul de activitate - care conform legii, se completează cu programul existent (declarat anterior - luni, miercuri: 11:00-18:00, marți, joi, vineri: 06:00-13:00) la C.A.S. -, înscrisuri semnate şi parafate de subsemnat.

Drept răspuns la adresă, în aceeaşi zi, a primit de la paraţi o înștiințare (nr. 7372) prin care i se prezenta faptul că potrivit Regulamentului intern şi Deciziei nr. xxx/15.01.2018, programul subsemnatului ar fi: 08:00-11:30 - servicii de spitalizare în cadrul compartimentului de psihiatrie, 11:30-15:00 - servicii de ambulatoriu, motiv pentru care nu poate fi de acord cu programul impus (?!) de către subsemnat. Totodată, arata faptul că prin acest răspuns i s-a înaintat spre semnare şi parafare declaraţia de program completata deja de către paraţi, el fiind practic obligat ca - pentru a măi beneficia în cadrul S. M. U. P de contract cu C.A.S. - să semneze acest înscris, eludând dispoziţiile legale care prevăd faptul că declaraţia de program trebuie să respecte dispoziţiile declaraţiei anterioare şi unde era menţionat programul doar pentru serviciile de spitalizare în intervalele orare: luni, miercuri: 11:00-18:00, marți, joi, vineri: 06:00-13:00.

Sublinieaza faptul că situația faptică descrisă în paragrafele de mai sus - privind scoaterea din contract cu C.A.S. - sta la bază dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului laşi cu nr. xxx/99/2018, dosar ce are că obiect: obligarea pârâtei S.M.U. la încheierea contractului de prestări servicii de spitalizare cu C.A.S. pe numele şi parafa Dr. L.S. M., medic titular în Compartimentul de psihiatrie din cadrul S. M. U. P, respectându-se declaraţia de program menţionata mai jos; obligarea paratului xxx manager al S. M. U. P, la semnarea şi stampilarea Declaraţiei de program astfel cum aceasta a fost semnata şi parafata de subsemnat (şi care respecta Declaraţia de program de pe anul 2017) pentru serviciile de spitalizare prestate în următoarele intervale orare: luni, miercuri: 11:00-18:00, marți, joi, vineri: 06:00-13:00; obligarea paraţilor la plata către subsemnat a sumei de 10.000 lei reprezentând daunele morale provocate subsemnatului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, din culpa pârâtei, s-a ajuns în situația în care deşi deţinea contract individual de muncă cu S. M. U. P, nu mai eram în contract cu C.A.S.  nici pentru serviciile de spitalizare. Toate acestea în condiţiile în care era medic titular pe post, cu concurs prin Ministerul Sănătății. Raportat la acest din urmă aspect faptic, arata faptul că a întrat în audienta şi la Ministrul Sănătății, dna. Sorina Pîntea, prezentându-i în detaliu toate cele mai sus descrise. Atât dumneaei, cât şi reprezentanţii C.A.S. laşi au confirmat faptul că are dreptate şi l-au îndrumat spre a depune pe rolul instanțelor de judecată o acţiune precum cea ce face obiectul dosarului xxx/99/2018.

 Invedereaza instanţei de judecata faptul că paraţii au insistat în a semna o declaraţie de program neconformă, totul culminând cu aceea că la data de 26.06.2018 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al  în bază dispoziţiilor art. 61 lit. a) şi art. 247 - 248 alin. 1 lit. e) din Codul muncii.

Ceea ce poate fi lesne dedus din cele de mai sus este că faptul că pârâta a acţionat concertat, astfel încât să-l situeze în afara dispoziţiilor legale, pentru că în final, scopul acesteia (acela că eu să părăsesc postul pe care îl deţin la S. M. U. P să fie într-un fel său altul atins.

Totul a început prin emiterea Deciziei nr. xx/15.01.2018 prin care pârâta a stabilit în mod unilateral să presteze şi servicii de ambulatoriu, deşi S. M. U. P nu avea încheiat la nivelul lunii ianuarie 2018 un contract cu C.A.S. pentru servicii de ambulatoriu în cadrul compartimentului de psihiatrie. Şi drept dovada a acestui aspect sta chiar situația faptică măi sus descrisă, totul începând în aprilie 2018.

Apoi pârâta a înaintat către C.A.S. un dosar de contractare pe numele sau atât pentru servicii de spitalizare, cât şi pentru servicii de ambulatoriu pentru care nu a depus inițial declaraţia de program completata, semnata şi parafata de subsemnat, ci o cu totul alta declaraţie fata de cea din anul 2017, stabilita în mod unilateral de către pârâta.

Ulterior depunerii declaraţiei loc de muncă şi declaraţiei de program la registratura S. M. U. P pentru a fi înaintată la C.A.S. laşi, managerul S. M. U. P, a refuzat să semneze şi să stampileze declaraţia de program înaintată de el.

Precizeaza ca  decizia prin care se dispune concedierea constituie „actul unilateral de voinţa prin care angajatorul dispune încetarea contractului individual de muncă în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege". Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 252 Codul muncii, „angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei".

Fata de cele mai sus expuse, întelege să invoce prescripţia dreptului de a aplica sancţiunea disciplinara (că apărare de fond), în speţa fiind depăşite cu mult cele 30 de zile de la care pârâta a luat cunoştinţa despre aşa-zisă săvârşire a abaterii disciplinare de către subsemnat.

Aşa cum arata şi în cele ce preced, pârâta S. M. U. P avea cunoştinţa despre faptul că  nu putea declaraţia de program impusă de conducerea spitalului încă din aprilie 2018, iar în mod expres din data de 04 mai 2018, atunci cand i-au comunicât adresă înregistrata cu nr. 7372 la care a făcut referire atunci cănd a descris şituaţia faptică ce sta la bază litigiului pendinte.

Astfel, se poate observa că data de 04 mai 2018 este data de la care pârâta a luat cunoştinţa în mod expres despre faptul că nu poate să semneze declaraţia de program astfel cum aceasta o impunea, ceea ce înseamna că data luării la cunoştinţa despre săvârşirea aşa-zisei abateri disciplinare este 04 mai 2018, iar cele 30 de zile au expirat în data de 04 iunie 2018.

Având în vedere faptul că decizia de concediere disciplinara a fost emisă la data de 26 iunie 2018, cu 22 de zile după împlinirea termenului de prescripţie de 30 de zile de data la care S.M.U. a luat cunoştinţa despre aşa-zisă abatere disciplinara, solicita a se dispune admiterea acţiunii, urmând a constata faptul că în speţa dreptul angajatorului de a aplică săncţiunea disciplînara era prescris la data emiterii Deciziei nr. 423.

b) În alta ordine de idei, dispoziţiile art. 252 alin. 2 Codul muncii prevăd expres faptul că sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă său contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile său motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în bază căruia săncţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) înstanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

În decizia nr. xxx ce face obiectul litigiului , se arata în fanalul acesteia faptul că prezenta decizie poate fi contestata în termen de 30 de zile de la data comunicării (...).

Pentru considerentele care urmează, solicita a se observa că pârâta indică în mod eronat termenul în care decizia de sancţionare emisă în bază dispoziţiilor art. 61 lit. a) din Codul muncii urmează a fi contestata, termenul corect fiind cel de 45 de zile, prevăzut de Legea dialogului social.

În mod evident, indicarea eronata a termenului în care poate fi contestata decizia echivalează cu lipsa menţionării acestuia, motiv pentru care încă o data că decizia în cauză este lovita de nulitate absoluta.

Într-adevar, art. 268 alin. (1) lit. a) şi b) Codul muncii prevede un termen de 30 de zile calendaristice în care poate fi contestata decizia unilaterala a angajatorului privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului, precum şi a contestării deciziei de sancţionare disciplinara, iar art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011 menţionează un termen de 45 de zile.

Astfel, în ceea ce priveşte termenele de contestare, Legea dialogului social nr. 62/2011 reglementează, în paralel cu dispoziţiile deja existente în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, alte termene de contestaţie. Însă, aşa cum în mod corect s-a opinat în literatura de specialitate, dispoziţiile cuprinse în Legea dialogului social se aplică în detrimentul dispoziţiilor din Codul muncii, întrucât se susţine că normele speciale se aplică cu prioritate fata de normele generale, şi astfel, avem următoarele termene de contestaţie:

Având în vedere cele anterior expuse,solicita  să  se observe faptul că Decizia nr. xxx/26 iunie 2018 este una lovita de nulitate absoluta, pârâta neîndicand în cuprinsul decizieiei termenul  corect în care aceasta se poate contesta.

c. Decizia în cauză este una total neîntemeiata pentru următoarele

motive:

Potrivit art. 247 alin. 1 din Codul Muncii, republicat, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constata că acestia au săvârşit o abatere disciplinara.

Abaterea disciplinara este o fapta în legătura cu muncă şi care consta într-o acţiune său inacţiune săvârşita cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă său contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 250 Codul muncii, angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită; b) gradul de vînovăţie a salariatului; c) consecinţele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele săncţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Din dispoziţiile legale mai sus menţionate rezulta că sancţiunile disciplinare pot fi aplicate numai în cazul săvârşirii cu vinovăţie a unei fapte în legătura cu muncă, prin care s-au încălcât de către salariat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă său contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Măi mult, pentru existenta unei abateri disciplinare este necesar că fapta săvârşita de către salariat să se răsfrângă negativ asupra procesului muncii, prin nesocotirea obligaţiei instituita de art. 39 al. 2 lit. b din Codul muncii, respectiv încălcarea obligaţiei de a respecta disciplina muncii. În planul raportului juridic de muncă, acest fapt se transpune în obligaţiile de serviciu asumate prin contractul individual de muncă, fisă postului, C.C.M. la nivel de unitate, regulament de ordine înterioara, statut de personal, cod deontologic, note/directive interne sau orice alt document prin care se înstituie disciplîna muncii în funcţie de specificul activităţii prestate.

Aşa cum a arătat, în speţă se imputa ca xxx  ar fi refuzat semnarea declaraţiei de program pentru a se încheia contractul cu C.A.S. pentru anul 2018.

De punctat, este faptul că ambulatoriul integrat înseamnă de fapt, doua categorii de servicii, respectiv servicii de spitalizare şi servicii de ambulatoriu. Pentru anul 2017, contestatorul a avut încheiat contract de S. M. U. P cu C.A.S. doar pentru serviciile de SPITALIZARE, nu şi pentru cele de ambulatoriu.

Referitor la anul 2018, roaga instanţa de judecata să observe faptul că S. M. U. P este cea care a refuzat practic, prin atitudinea sa, să încheie contract cu C.A.S. pentru L.S. M. şi în ceea ce priveşte serviciile de spitalizare. Dacă într-adevar, erau divergente în ceea ce priveşte contractul cu C.A.S. Iaşi pentru serviciile de ambulatoriu (contestatorul neputandu-le presta pentru că mai avea deja un contract de ambulatoriu încheiat între C.M.I. şi C.A.S. ), logic şi moral, ar fi fost ca pârâta să ceara un punct de vedere de la înstituţiile abilitate în acest sens, urmând ca ulterior obținerii unui răspuns să procedeze în consecinţa.

Mai mult, pârâta a încercât o contractare pe numele sau fără să-l anunţe, ceea ce a trezit suspiciuni la nivelul C.A.S. , deoarece deţinea deja un contract de ambulatoriu, lucru pe deplin cunoscut de conducerea spitalului.

Or, potrivit textului normativ  mai  sus consemnat, este profund nelegală deţinerea de către reclamant a doua contracte pentru serviciul de ambulatoriu.

Este de  observat  faptul că reclamantul nu a semnat declaraţiile de program care i-au fost impuse şi care nu respectau legislaţia C.A.S.  şi se suprapuneau cu programul din cadrul C.M.I. şi chiar se contraziceau între ele. Astfel, în ultimă instanţa, acestuia i-au fost înmânate spre semnare doua declaraţii de program - una pentru o jumătate de normă pe ambulatoriu, iar cealaltă o normă întreaga pe serviciile de spitalizare. În mod hilar, orarul celor doua declaraţii se suprapunea şi chiar depăşeau cele 7 ore de muncă stabilite conform contractului individual de muncă.

Concluzionând ,în speţa nu se poate retine VINOVĂŢIA reclamantului în ceea ce priveşte săvârşirea aşa zisei abateri disciplinare în bază careia acestuia i-a fost desfăcut contractul individual de muncă. Aşa cum a tot subliniat, reclamantul nu a făcut decât să respecte dispoziţiile legale aplicabile în speţa, refuzând să semneze o declaraţie antecompletata şi care l-ar fi situat în afara legii, dar completând, semnând şi înmanand declaraţia corecta atât către S. M. U. P, cât şi către C.A.S.

Aşadar, reclamantul a respectat programul stabilit prin regulamentul intern, programul fiind stabilit de reclamant ca medic şi aprobat de conducerea spitalului încă de pe vremea colaborării cu pârâta (iulie 2017), dar şi în momentul angajării (octombrie 2017), respectandu-se regulamentul intern care menţionează că programul se stabileşte de medic şi se aproba de conducere (potrivit art. 84 alin. 3).

Mai mult, art. 85 alin 5 prevede că la solicitarea salariatului şi cu aprobararea managerului se poate stabili un program individualizat de muncă.

Astfel, conducerea S. M. U. P a acceptat programul de lucru până în momentul contractării -aprilie 2018- cand a încercat să ii impună reclamantului programe diferite şi contradictorii, cu toate că legislaţia prevede clar că trebuie menţinut programul anterior - a se vedea pe cererea de contractare, Anexa 45, Declaraţie de program.

Precizeaza ca activitatea din cadrul compartimentului de psihiatrie nu a fost afectata, deoarece spitalul a realizat în paralel o cerere de contractare şi pe numele dnei. Dr xxx (încă un motiv în plus care denota faptul că pârâta „se cam aştepta" că reclamantul să nu între la contractare). Astfel, deoarece reclamantul a fost respins la contractare, spitalul a obţinut contractul pe numele dnei. dr. xxx iar activitatea compartimentului de psihiatrie nu a fost niciun moment întrerupta.

Concluzionând toate aspectele expuse în aceasta parte a acţiunii pendinte, arata ca nu poate fi reţinuta vinovăţia reclamantului cu privire la săvârşirea pretinsei abateri disciplinare, ci din contra, decizia de concediere a celui din urmă are la bază chiar culpa S. M. U. P, care a impus reclamantului semnarea unei declaraţii de program care:

1.l-ar fi situat în afară legii;

2.ar fi condus implicit la respingerea dosarului său, pentru că este interzisă deţinerea a doua contracte pentru acelaşi fel de servicii (în speţa, de ambulatoriu) încheiat cu C.A.S.

Solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, pentru următoarele motive.

În ceea ce priveşte daunele morale, din analiza prevederilor art. 253 alin. 1 din Codul muncii rezulta că este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii de fond pentru a exista răspunderea patrimoniala: fapta ilicita angajatorului; prejudiciul moral cauzat angajatului; culpa angajatorului şi raportul de cauzalitate între fapta ilicita şi prejudiciu.

Referitor la prejudiciul moral, acesta consta în consecinţele negative morale suferite de un salariat că urmare a faptei ilicite săvârşite de către angajator, având drept consecinţa lezarea onoarei său reputaţiei salariatului, său alte suferinţe de ordin psihic.

În speţa, împrejurarea că pârâta l-a supus pe reclamant mai multor şicane de-a lungul perioadei cât a fost angajat al S. M. U. P (i s-a redus sporul de muncă de la 75% la 50%, i s-a modificat în mod unilateral programul de muncă, i s-a tărăgănat acordarea concediului de odihna), aceastea culminand cu o concediere total nelegală, ce are la bază chiar propria culpa a pârâtei, este de natura a fi asimilata cu o afectare şi o încălcare a drepturilor personale .

Astfel, repetatele şicane şi ameinţări cu desfacerea contractului de muncă (ceea ce s-a şi întamplat în final) denota cauzarea unor reale suferinţe psihice pârtii vătămate, acestea nefiind echivalente stresului său consumului nervos inerent, ci depaşindu-le cu mult mai mult, în joc fiind chiar pierderea sursei de venit pe care reclamantul o asigura familiei sale.

În lumina celor mai sus expuse, solicita admiterea acţiunii şi pe cale de consecinţa, anularea Deciziei nr. xxx din data de 26 iunie 2018 prin care s-a dispus concedierea în bază dispoziţiilor art. 61 lit. a) şi art. 247 - 248 alin. 1 lit. e) din Codul muncii; obligarea pârâtei la reintegrarea pe funcţia şi postul deţinute anterior; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu toate celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat de la desfacerea contractului de muncă şi până la reintegrarea efectiva în cadrul S. M. U. P; obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daunele morale provocate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, Codul muncii, H.G. nr. 161/2016, O.M.S. nr. 39/2008, O.M.S. nr. 547/2010, precum şi orice alta dispoziţie normativa cuprinsă în prezenta acţiune.

Probe. În dovedirea celor mai sus menţionate solicita administrarea probei cu înscrisuri, precum şi proba testimoniala cu un martor, în dovedirea capătului de cerere privind daunele morale, dar şi a aspectului ce vizează aşa-zisă afectare a activităţii din cadrul S. M. U. P .

Contestatorul a formulat precizari prin care a aratat ca situaţia internării numitei xxx nu este unul dintre motivele pentru care a fost emisă decizia de concediere disciplinara iar înstanţa de judecata este tinuta a soluţiona litigiul pendinte exclusiv în bază elementelor cuprinse de Decizia de concediere nr. xxx din data de 26 iunie 2018, respectiv aşa-zisă nerespectare a programului de lucru. Obiectul desfiinţării contractului de muncă nu este reprezentat de faptul că nu a lucrat în ambulatoriu integrat, ci faptul că a fost scos deliberat de la contractarea pe spital.

Legal citat paratul a formulat intampinare la cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul L.S.M. aratand  în primul rând cu privire la situaţia faptica descrisa de reclamant in punctul I al cererii de chemare în judecata, ca deşi obiectul prezentei pricini este anularea Deciziei nr. xxx/26 iunie 2018 de concediere a reclamantului, plus cereri accesorii (reintegrare pe post si despăgubiri), acesta îşi face apărări exclusiv cu privire la Decizia nr. xx/15.01.2018 prin care s-a stabilit ca reclamantul să presteze servicii de ambulatoriu şi nu cu privire la decizia de concediere, motiv pentru care solicita înlăturarea acestor motive întrucât nu fac obiectul prezentei judecaţi şi nu au legătura cu cauza de fata, pretinsa culpa a unităţii invocată cu privire la aspecte ce tin de emiterea deciziei nr. xx/15.01.2018 neputand fi analizata in prezenta cauză. Asa cum a arătat si in cuprinsul intampinarii in dosarul xxx/99/2018 al Tribunalului Iaşi, cu privire la această Decizie nr. xx/15.01.2018 ,reclamantul isi recunoaşte propia culpa si faptul ca nu corespunde cerinţelor impuse de postul pe care il ocupa astfel cum este menţionat in contractul individual de munca si nici nu este dispus sa faca vreun demers pentru a corespunde acestor cerinţe .Reclamantul a fost incadrat prin Decizia nr.xxx/22.09.2017 emisa de S. M. U. P in postul de medic specialist specialitatea psihiatrie in cadrul Compartimentului de psihiatrie si a Cabinetului integrat de psihiatrie din cadrul Ambulatoriului integrat(in sistem integrat),incepand cu data de 09.10.2017.1n contractul individual de munca nr.44/04.10.2017,fiind trecut la litera D Locul de munca Compartiment psihiatrie si Cabinet integrat de psihiatrie din cadrul ambulatoriului integrat (in sistem integrat spital-ambulatoriu)

Arăta ca in prezent Decizia nr. 57/15.01.2018 este in vigoare,Tribunalul lasi prin Sentinţa Civila nr. 1096/27.06.2018 din dosarul 687/99/2018, a respins acţiunea introdusa de reclamant prin urmare nu a fost anulată, astfel ca isi produce efectele. Totodată în temeiul disp. art. 413 c.proc.civ. solicita suspendarea prezentei cauze pana la solutionarea cauzei înregistrate sub nr. xxx/99/2018 pe rolul Tribunalului Iaşi în care reclamantul a solicitat obligarea paratei la încheierea contractului de prestări servicii de spitalizare cu CAS. pe numele si parafa Dr. L. S. M., medic titular in Compartimentul de psihiatrie din cadrul paratei respectandu-se declaraţia de program menţionata; obligarea paratului manager al S. M. U. P la semnarea şi stampilarea Declaraţiei de program astfel cum aceasta a fost semnata şi parafata de el (si care sa respecte Declaraţia de program de pe anul 2017) pentru serviciile de spitalizare prestate in următoarele intervale orare luni, miercuri: 11:00- 18:00, marţi - vineri: 06:00-13:00: obligarea paraţilor la plata către sumei de 10.000 lei reprezentând daunele morale; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

In consecinţa, limitandu-ne strict la obiectul prezentei judecaţi, se vor apara exclusiv  pe Decizia nr. xxx/26 iunie 2018 de concediere a reclamantului.

Astfel în ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a aplica sancţiunea disciplinara invocata de reclamant, arăta ca prin Decizia ICCJ nr. 16 din 12 noiembrie 2012 (Decizia 16/2012) privind examinarea recursurilor in interesul legii declarate de Avocatul Poporului si procurorul general al Parchetului de pe Langa Inalta Curte de Casaţie si Justiţie cu privire la calcularea termenului de 30 de zile in care trebuie aplicata sancţiunea disciplinara conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, respectiv momentul de la care incepe sa curgă acest termen, s-a statuat in mod clar ca în interpretarea si aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care incepe sa curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii, retinandu-se ca numai de la finalizarea cercetării prealabile, care are caracter obligatoriu, se poate vorbi despre existenta unei abateri disciplinare, deoarece anterior acestui moment exista numai fapta, ca urmare a aplicării prezumţiei de nevinovăţie, astfel incat luarea la cunoştinţa despre săvârşirea abaterii disciplinare in termen de 30 de zile nu poate privi decât momentul incunostintarii angajatorului cu privire la actul final al cercetării prealabile.

Prin urmare nu se poate retine susţinerea reclamantului ca ar fi ştiut din luna aprilie despre existenţa faptei disiplinare, ci arăta ca referatul nr.9141 a fost întocmit de sef serviciu RUNOS la data de 25.05.2018 prin care s-a reţinut fapta ce constituie abatere disciplinara,iar procesul verbal nr. 10532 al comisiei de disciplina a fost inregistrat la registratura unităţii la data de 15.06.2018, acesta fiind data de la care curge termenul de 30 zile prev. de art. 252 codul muncii.

Cu privire la indicarea eronata a termenul de contestare a sancţiunii disciplinare, apreciaza ca aceasta este de 30 de zile cum rezulta din disp. art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii.

Precizeaza in acest sens ca potrivit art. 208 din Legea dialogului social, conflictele individuale de muncă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti. Conform art. 211, lit. a din acelaşi act normativ menţionează foarte clar ca cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: a)măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă.

Trebuie precizat ca in ce priveşte conflictul individual de munca, acesta este definit de Legea nr. 62/2011 la art. 1, lit. p astfel: conflict individual de muncă este acela ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative. De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:

(i)conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu;

(ii)conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă ori a unor clauze ale acestora;

(iii)conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora.

Si legea nr. 53/2003, republicata defineşte conflictele de munca la art. 231: prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Cu toate acestea, decizia de sancţionare, care trebuie sa fie contestata in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării acesteia, de natura acesteia fiind chiar fapta culpabila a salariatului. Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii:a)în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară (art. 61 lit. a din Codul muncii).

Astfel, decizia de sancţionare reprezintă o prerogativa a angajatorului, iar concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului nu poate fi incadrata la categoria vreunui conflict de munca, astfel cum este acesta definit in Legea dialogului social.

De altfel, termenul de 45 de zile prevăzut de art. 211 din legea dialogului social nu este aplicabil in cazul concedierii ce tine de persoana salariatului pentru motivele prevăzute la art. 61 din Legea nr. 53/2003, republicata si aceasta deoarece termenul de 30 de zile calendaristice in care decizia de sancţionare poate fi contestata de salariat la instanţa judecătoreasca competenta este aplicabil numai dispoziţiilor referitoare la art. 252 alin. 1 din codul muncii, adică dispoziţiile care reglementează răspunderea disciplinara.

In concluzie, termenul aplicabil in speţa este cel de 30 de zile calendaristice.

Totodată, chiar daca am accepta ca termenul in cauza ar fi de 45 zile, faptul ca a specificat termenul de 30 zile prevăzut de codul muncii, in forma in care este in vigoare, nu echivalează cu lipsa menţiunii privind termenul in care poate fi contestata sancţiunea, modificarea unor reguli de jurisdicţie prin Legea dialogului social nr. 62/2011, concomitent cu menţionarea prevederilor în materie ale Codului muncii şi după modificarea sa prin Legea nr. 40/2011, precum şi abrogarea Legii nr. 168/1999, fiind de natură să creeze în practică dificultăţi de calificare juridică şi mai ales, de alegere a dispoziţiilor legale aplicabile.

Astfel, Codul muncii în art. 268 alin. (1) lit. a) şi b) prevede un termen de 30 de zile calendaristice în care poate fi contestată decizia unilaterală a angajatorului privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului, precum şi a contestării deciziei de sancţionare disciplinară, iar art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011 menţionează un termen de 45 de zile.

Avem de-a face cu un conflict de legi, singura modalitate de ieşire din impas, este promovarea unui recurs în interesul legii sau mai direct, abrogarea expresa a dispoziţiilor privind aceeaşi materie din una din legi.

Mai mult potrivit disp. art. 175 c.proc.civ. „ (1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus părţii o vătamare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia. (2) în cazul nulităţilor expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară.-", or noi ne afla in cazul unei nulităţi exprese condiţionate de existenaţa unei vătămări in raport de disp. art. 176 ce defineşte nulitatea necondiţionată, si faptul ca nu s-a produs o vătămare a drepturilor reclamantului rezulta implicit din faptul ca acesta a formulat in termen contestaţia impotriva deciziei de concediere.

Cu privire la temeinicia măsurii concedierii dispuse prin Decizia nr.xxx/26 iunie 2018, arătă ca :

S. M. U. P isi desfăşoară activitatea in baza unui contract de furnizare de servicii medicale încheiat anual cu CAS ,contract prin care se decontează serviciile medicale prestate in cadrul unităţii,inclusiv cele din cadrul Compartimentului de psihiatrie si a cabinetului integrat de psihiatrie din cadrul ambulatoriului integrat (in sistem integrat)

Rezulta ca reclamantul isi invoca propria culpa in susţinerea contestaţiei, recunoscând ca se afla in imposibilitate de a încheia contractul cu CAS  pentru serviciu de ambulatoriu din carul S. M. U. P, invocând faptul ca anterior a avut încheiat un contract de munca in alte condiţii, facand in mod voit o confuzie intre contractul de prestări servicii medicale care il avea încheiat cu unitatea şi contractul de munca încheiat ulterior promovării concursului de ocupare a postului.

Astfel prin contractul individual de munca nr. xx/04.10.2017 s-a prevazut ca atribuţiile postului sunt cele din fisa postului, având obligaţia de a le realiza ca medic specialisi psihiatru, fisa in care la rubrica ATRIBUŢII SI RESPONSABILITĂŢI se regăsesc atat atribuţii de medic in cadrul compartimentului si cabinetului integrat —compartiment psihiatrie, cat si in Ambulatoriul integrat - cabinet psihiatrie, astfel ca sunt neintemeiate susţinerile sale ca nu ar avea obligaţii in ce priveşte serviciul de Ambulatoriul integrat atribuţii pe care si le-a asumat prin semnarea contractului individual de munca

Pentru desfăşurarea activităţii in serviciul de Ambulatoriul integrat este necesara incheiarea contratului cu CAS , iar faptul ca reclamantul are deja încheiat un contract cu CAS  si nu mai are posibilitatea de a perfecta un alt contract presupune culpa acestuia in indeplinirea atribuţiilor de serviciu, respectiv ca acesta nu corespunde cerinţelor postului.

 Arata ca au  scos la concurs postul de medic psihiatru in cadrul S. M. U. P in vederea ocupării postului de către un medic care sa fie apt de a îndeplini cerinţele specifice postului, trecute in fisa postului, anexa la CIM, or reclamantul nu a inteles sa se conformeze acestor cerinte. Refuzul reclamantului de a-si duce la indeplinirea obligaţiilor contractului de munca a dus la pierderi substanţiale de fonduri de la CAS . Unitate a fost obligata sa achite drepturile salariale ale reclamantului precum si a personalului angajat in cadrul compartimentului si cabinetului de psihiatrie din fondurile obţinute de unitate de la celelalte secţii si compartimente ale unitatii.Nu in ultimul rand trebuie arătat ca locuitorii cu afecţiuni psihiatrice, ai municipiului Paşcani precum si locuitorii celor 27 de comune arondate serviciilor medicale arondate S. M. U. P nu au putut beneficia de serviciile medicale de specialitate.

Reclamantul a refuzat sa inteleaga ca este o diferenţa in ce priveşte statutul avut in temeiul contractului de prestări servicii medicale şi in temeiul CIM, acesta vazand postul de la SMU Paşcani doar ca pe o alta sursa suplimentara de venituri cu o importanta redusa fata de cabinetul medical individual in cadrul căruia funcţionează si cu care are contract cu CAS lasi pe care de altfel il considera principala sa activitate, neconstientizand importanta si ceea ce presupune postul pentru care a fost încheiat CIM, având pretenţia ca programul de la unitatea noastră sa fie stabilit in funcţie de programul la cabinetul sau medical individual, fara a tine cont de faptul ca programul cu pacienţii in cadrul unităţii noastre se desfăşoară dupa un anumit program, astfel ca programul angajaţilor trebuie sa se suprapună cu acesta, postul reclamantului nefiind pentru un program flexibil.

Reclamantul incearca sa impună un program dupa propriile sale interese, recunoscând totodată ca in anul 2017 nu a avut aprobarea programului la care face referire in cerere, invocând un presupus acord tacit al instituţiei noastre.

In ce priveşte, cererea privind plata daunelor morale, acesta este neintemiata, reclamantul fiind cel care ne-a prejudiciat, punandu-ne in imposibilitate de a incheia contract cu CAS si a ne desfăşura activitatea, iar reducerea sporului de la procentul de 75% la 50% s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale respectiv OMS nr.547/2010 Anexa 2,lit.c din acest act normativ ce prevede un spor de 50-75% din salariul de baza pentru personalul de specialitate medico-sanitar si auxiliar sanitar din secţiile si compartimentele cu paturi din specialitatea psihiatrie si neuropsihiatrie infantila; personalul de specialitate medico-sanitar si auxiliar sanitar din laboratoarele si compartimentele paraclinice care asigura supravegherea bolnavilor psihici periculoşi.

Reitereaza ca reclamantul nu a respectat CIM semnat cu unitate angajatoare ,nu a fost de acord sub nici o forma sa respecte obligaţiile asumate in CMI.ROI al unităţii,fapt pentru care unitatea are pierderi financiare importante in buna desfăşurarea a activităţii pe care o prestează

Pentru motivele arătate, solicita respingerea cererii in intregime, ca fiind neintemeiata.

Contestatorul a formulat raspuns la intampinare

1. In ceea ce priveşte cererea de suspendare formulata in temeiul dispoziţiilor art. 413 Cod de procedura civila, pana la soluţionarea definitiva a dosarului inregistrat cu nr. xxx/99/2018, solicita respingerea acestei cereri având in vedere următoarele considerente.

Totodată, invoca EXCEPŢIA CONEXITĂŢII prezentei cauze la cauza inregistrata pe rolul Tribunalului lasi cu nr. xxx99/2018.

 Precizeaza ca in primul rand, trebuie punctat faptul ca petitul cererii ce face obiectul dosarului xxx/99/2018 consta in: obligarea paratei S. M. U. P la 'încheierea contractului de prestări servicii de spitalizare cu C.A.S.  pe numele si parafa  dr.reclamant, medic titular in Compartimentul de psihiatrie din cadrul S. M. U. P, respectandu-se declaraţia de program menţionata mai jos; obligarea paratului manager al S.M.U. Paşcani, la semnarea si parafarea Declaraţiei de program astfel cum aceasta a fost semnata si parafata de reclamant (si care respecta Declaraţia de program de pe anul 2017) pentru serviciile de spitalizare prestate in următoarele intervale orare: luni, miercuri: 11:00-18:00, marţi, joi, vineri: 06:00-13:00; obligarea paraţilor la numirea subsemnatului in funcţia de sef de compartiment pentru Compartimentul de psihiatrie din cadrul S. M. U. P; obligarea paraţilor la plata către subsemnat a sumei de 10.000 lei reprezentând daunele morale provocate subsemnatului. Precizeaza ca cererea ce face obiectul dosarului 3954/99/2018 este formulata in contradictoriu cu S. M. U. P, dar si cu managerul Spitalului.

Astfel atat prezentul dosar, cat si dosarul ce face obiectul dosarului xxx/99/2018 trebuie sa fie analizate împreuna -pentru ca au la baza in proporţie de 99% aceeaşi situaţie faptica-, sens in care invoca EXCEPŢIA CONEXITĂŢII prezentei cauze la cauza înregistrata pe rolul Tribunalului lasi cu nr. xxx/99/2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 139 Cod de procedura civila, pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.

In cauza sunt îndeplinite in mod cumulativ condiţiile impuse de dispoziţiile legale mai sus indicate, prezentul dosar si dosarul xxx/99/2018 având la baza exact aceeaşi situaţia faptica, respectiv aceea ca parata S. M. U. P a refuzat încheierea contractului cu C.A.S. pentru serviciile de spitalizare (deci, serviciile pe care le-a prestat si in anul 2017, parata neavand niciodată încheiat contract cu C.A.S. pentru reclamant, pentru serviciile de ambulatoriu), iar ca urmare a faptului ca nu a fost de acord cu orarul stabilit de parata in mod unilateral,  S. M. U. P a refuzat initital contractarea cu C.A.S. lasi pentru serviciile de spitalizare, pentru ca mai apoi sa dispună concedierea raportat la faptul ca nu ar fi fost de acord sa presteze activitatea conform fisei postului.

Având in vedere cele de mai sus, solicita aşadar respingerea cererii de suspendare si admiterea excepţiei conexităţii, acest din urma mijloc procedural fiind mai adecvat unei juste soluţionări a cauzei.

 Precizeaza ca dispoziţiile cuprinse in Legea dialogului social se aplica in detrimentul dispoziţiilor din Codul muncii, intrucat se susţine ca normele speciale se aplica cu prioritate fata de normele generale, si astfel, avem următoarele termene de contestaţie: Raportat la faptul ca Legea Dialogului Social este o lege ulterioara Codului Muncii, termenul legal aplicabil cu privire la măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă este cel de 45 de zile calendaristice".

Acestea fiind zise si având in vedere ca potrivit art. 62 alin. 2 Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprindă precizări cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanţa judecătoreasca la care se contesta, va rugam sa observaţi ca lipsa din conţinutul deciziei a unuia dintre aceste elemente se sancţionează cu nulitatea absoluta a deciziei.

Referitor la argumentele invocate de parata cu privire la pretinsa netemeinicie a acţiunii , solicita inlaturarea acestora pentru următoarele motive.

Arata ca in niciun moment nu s-a făcut confuzie intre contractul de prestări servicii si contractul individual de munca si daca S. M. U. P ar fi avut răbdarea necesara sa citească acţiunea s-ar fi elucidat pe deplin in acest sens.

In alta ordine de idei, parata arata ca potrivit fisei postului avea obligaţia de a presta activitate in cadrul compartimentului si al cabinetului integrat -compartiment de psihiatrie.

Solicita a se observa faptul ca parata susţine poziţia contestatorului si accepta faptul ca a încheiat contractul individual de munca in vederea prestării a serviciilor din cadrul compartimentului de psihiatrie, ca parte a ambulatoriului integrat. Pentru ambulatoriul integrat înseamnă de fapt, doua aspecte diferite - compartiment (unde se prestează servicii de spitalizare) si ambulatoriu.

Sublinieaza ca pe baza contractului individual de munca încheiat cu parata, aceasta din urma nu a avut niciodată încheiat contract cu C.A.S. pe numele sau, pentru serviciile de ambulatoriu, ci doar pentru cele de spitalizare (adică pentru compartiment/cabinet). In mai/iunie 2018 parata a incercat contractarea in mod fraudulos pe numele sau cu C.A.S.  sipentru serviciile de ambulatoriu, insa in mod legal CAS le-a respins dosarul pentru ca este in contract cu C.A.S pe serviciile de ambulatoriu in cadrul S. M. U. P

Astfel, in ce consta vinovăţia cu privire la faptul ca nu poate presta servicii de ambulatoriu in cadrul S. M. U. P -menţioneaza ca parata stia de acest aspect si asta rezulta chiar din fisa postului unde se face menţiune doar despre compartimentul de psihiatrie (deci, servicii de spitalizare, nu si de ambulatoriu)- deoarece deţine un astfel de contract inca de acum cativa ani cu C.M.I.

Chiar si C.A.S. a învederat paratei faptul ca nu poate incheia contract pe serviciile de ambulatoriu cu, deoarece acest lucru este nelegal.

 Referitor la faptul ca a încercat sa impuna un program dupa propriile interese, arata faptul ca potrivit art. 84 alin. 2 din Regulamentul intern, programul se stabileşte de medic si se aproba de conducere. Mai mult, art. 85 alin 5 prevede ca la solicitarea salariatului si cu aprobararea managerului se poate stabili un program individualizat de munca.

Practic, era ţinut de dispoziţiile contractului individual de munca, de fisa postului si de regulamentul intern sa presteze 7 ore pe zi, dupa programul stabilit de el si aprobat de conducere, program care poate fi si unul individualizat. Daca in 2017 parata a fost de acord cu programul propus, ei bine, in 2018, din motive subiective ale conducerii spitalului, aceasta nu a mai fost de acord cu dispoziţiile regulamentului intern si nu a mai aprobat un program individualizat de munca, desi ceilalţi colegi beneficiau de un astfel de program.

Intimatul a formulat precizari  faţă de cele puse în vedere de instanţa de judecată la termenul de judecată din 28.03.2019:

Procedura de primire şi triere a pacienţilor ce se aplică la nivelul spitalelor publice din România se realizează potrivit OMS (Ordinul Ministerul Sănătăţii) nr. 48 din 26 ianuarie 2009 privind aprobarea Protocolului naţional de triaj al pacienţilor din structurile pentru primirea urgenţelor publicat în: Monitorul Oficial nr. 67 din 4 februarie 2009.

In anexa la acest OMS se prevede la art. I-III:

„/. Definiţie: Mecanismul sau procedura prin care pacienţii care se prezintă în UPU ori CPU sunt evaluaţi şi clasificaţi, la sosire în UPU sau CPU, de către o persoană competentă (medic ori cadru sanitar mediu), luând în considerare starea lor clinică şi acuzele cu care se prezintă, corelate cu vârsta şi antecedentele acestora, stabilitatea funcţiilor vitale, potenţialul de agravare a stării lor, necesitatea instituirii unui tratament sau a efectuării unor investigaţii, precum şi alte date considerate relevante, astfel încât să fie stabilite prioritatea cu care un pacient este asistat şi nivelul de asistenţă necesară acestuia. Triajul este un proces continuu, fiind necesară reevaluarea periodică a pacienţilor până la plecarea acestora din UPU sau CPU.

II. Unde se efectuează triajul: Triajul se efectuează în zona special amenajată pentru acest scop, conform prevederilor legale în vigoare. Aria de triaj poate avea configurări şi amenajări diferite în funcţie de spaţiul care stă la dispoziţia unităţii sanitare respective. Elementele definitorii ale acestui spaţiu sunt: amplasarea la intrarea în acea parte a instituţiei care a fost desemnată pentru gestionarea urgenţelor, evidenţa tuturor pacienţilor, precum şi un control strict al accesului către zonele specifice de diagnostic şi tratament al tuturor acelor pacienţi care se prezintă pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.

III. Când este necesar triajul: Triajul se efectuează în momentul prezentării pacientului în structura de primire a urgenţelor. Se definesc mai jos următorii parametri:

-momentul în care pacientul a intrat în structura de primire a urgenţelor - ora preluării (de către asistentul de triaj);

-momentul preluării pacientului în una dintre zonele de tratament - ora primului consult medical.

In cazul prezentării simultane a mai multor pacienţi în structura de primire a urgenţelor sau în orice altă situaţie deosebită, asistentul medical responsabil cu procedura de triaj va solicita sprijinul celui de-al doilea asistent medical cu atribuţii în procedura de triaj.

Recomandare: Timpul mediu de triaj nu trebuie să fie mai mare de două minute pentru un pacient"

Nu trebuie făcută confuzie între noţiunea de Spital de Urgenţă şi UPU sau CPU, fiecare unitate medicală spitalicească având un triaj realizat prin intermediul UPU sau CPU, fără a fi necesar ca unitatea medicală să fie clasificată ca Spital de urgenţă. în prezent Spitalul Municipal  este clasificat ca fiind spital de urgenţă din anul 2012, dar şi anterior acestei clasificări, în cadrul acestuia funcţionau compartimentele UPU sau CPU, prin intermediul cărora se efectua procedura de triaj.

Potrivit anexei OMS (Ordinul Ministerul Sănătăţii) nr. 48 din 26 ianuarie 2009 privind aprobarea Protocolului naţional de triaj al pacienţilor din structurile pentru primirea urgenţelor

Nivel I - RESUSCITARE (cod roşu), Pacientul care necesită ACUM intervenţie salvatoare de viaţă.

Nivel II - CRITIC (cod galben) - Pacientul care prezintă o situaţie cu risc major sau status mental alterat (modificare acută) sau orice durere intensă sau disconfort major.

Nivel III - URGENT (cod verde) - Pacientul cu funcţii vitale stabile, dar care necesită două sau mai multe dintre resursele definite mai jos.

Nivel IV - NONURGENT (cod albastru) - Pacientul care prezintă funcţii vitale stabile şi necesită o singură resursă dintre cele definite anterior (la nivelul III).

Nivel V - CONSULT (cod alb) - Pacientul care nu necesită asistenţă medicală de urgenţă şi niciuna dintre resursele definite mai sus (la nivelul III).

Persoane care se prezintă pentru unul dintre motivele de mai jos:

vaccinare;

caz social fără acuze clinice;

probleme clinico-administrative (certificate medicale, reţete

Prin urmare, dispoziţiile menţionate în protocol se aplică tuturor tipurilor de pacienţi ce se adresează unităţii medicale spitaliceşti, indiferent de gradul de urgenţă.

In  prezent este in vigoare OMS nr. 443/2019 privind protocolul naţional de triaj al pacienţilor din structurile de primiri urgenţe, care de asemenea clasifică aceleaşi nivelurir/coduri de urgenţă, iar la art. 1 prevede că: „Art. 1. -

Protocolul naţional de triaj al pacienţilor din structurile de primiri urgenţe este un protocol care stabileşte modul în care se realizează activitatea de triaj în structurile de urgenţă din cadrul unităţilor sanitare din România.

In înţelesul prezentului ordin, termenii şi noţiunile folosite au următoarele semnificaţii:

a)structură de primiri urgenţe - unităţile de primiri urgenţe,

compartimentele de primiri urgenţe care funcţionează, după caz, la nivelul

spitalelor judeţene, regionale, orăşeneşti, municipale, al celor aparţinând

ministerelor şi instituţiilor cu reţele sanitare; triaj în structurile de primiri urgenţe - mecanismul sau procedura de evaluare şi clasificare a pacienţilor care se prezintă în structurile de urgenţă, în vederea stabilirii priorităţii şi a nivelului de asistenţă medicală necesară; asistentul medical de triaj - asistentul medical cu pregătire specifică, cu experienţă de cel puţin 3 ani în domeniul acordării asistenţei medicale de urgenţă, desemnat responsabil cu desfăşurarea activităţii de triaj în structurile de primiri urgenţe; spaţiu pentru triaj - un spaţiu în cadrul structurii de primiri urgenţe, aflat la intrare, unde se desfăşoară activitatea de triaj; o structură de primiri urgenţe are un singur spaţiu de triaj;calea de evaluare rapidă este procedura care permite efectuarea unor manevre medicale sau luarea unor decizii, în anumite situaţii bine definite, cu scopul de a micşora timpul de aşteptare al pacientului şi de a permite o soluţionare mai rapidă a problemelor pentru care acesta s-a prezentat. "

La cap. I şi II din anexa nr. 10 la OMS nr. 443/2019 se prevede „CAPITOLUL I

Ce înseamnă triajul în practica medicală

„Triajul este un sistem de evaluare şi clasificare a pacienţilor care se prezintă în structurile de primire a urgenţelor în vederea stabilirii priorităţii şi a nivelului de asistenţă medicală necesară."

Numărul pacienţilor care se prezintă în departamentele de urgenţă este în continuă creştere, iar capacitatea acestora de a asista pacienţii cu afecţiuni acute este constantă. Din acest dezechilibru s-a născut necesitatea utilizării unui sistem care să permită sortarea rapidă şi eficientă a pacienţilor, astfel încât aceştia să beneficieze de o alocare corectă a resurselor disponibile în funcţie de afecţiunile pentru care se prezintă în serviciul de urgenţă. Triajul este modalitatea transparentă de prioritizare a accesului pacienţilor la îngrijiri (investigaţii, diagnostic, tratament)

De ce necesitatea unui protocol naţional?

Structurile pentru primirea urgenţelor din cadrul spitalelor din România sunt caracterizate printr-o aparentă neomogenitate structurală, funcţională şi din punctul de vedere al resurselor umane şi materiale. In condiţiile unei legislaţii, ale unei pregătiri profesionale a personalului şi ale unei dotări relativ similare, neomogenitatea este determinată de detalii care însă pot deveni semnificative şi chiar pot periclita, în anumite situaţii, calitatea actului medical. Pentru a asigura o îngrijire uniformă a pacienţilor indiferent de locul unde aceştia se prezintă în vederea asistenţei medicale de urgenţă este necesară standardizarea condiţiilor pe care aceşti pacienţi le vor întâlni în aceste unităţi. In cadrul acestei standardizări, instituirea la nivel naţional a unui protocol de triaj va permite atât crearea unui standard de prioritizare a pacienţilor şi de alocare a resurselor, dar, în acelaşi timp, va impune în rândul pacienţilor noţiunea de aşteptare justificată supravegheată. Aşteptarea este sau poate deveni cel mai supărător element, pe care anumiţi pacienţi îl acceptă cu multă greutate, fiind generator de situaţii conflictuale şi dificil de soluţionat. Odată ce această aşteptare (aleatorie ca durată) se transformă într-un interval de timp limitat, cuantificat şi mai ales justificat, treptat şi percepţia pacienţilor şi familiilor acestora se va modifica în sensul unei acceptări mai facile.

Protocolul românesc de triaj are la bază scala de triaj ESI (Emergency Severity Index), o scală cu 5 nivele creată de medicii de urgenţă Richard Wuerz şi David Eitel în SUA. Cei doi au considerat că rolul principal al triajului în departamentul de urgenţă este de a facilita prioritatea pacienţilor bazată pe starea lor de urgenţă. Asistenta de la triaj determină prioritatea prin întrebarea: "Cine ar trebui să fie văzut primul? ". Doctorii Wuerz şi Eitel au realizat că atunci când mai mulţi pacienţi cu maximă prioritate sunt prezenţi simultan, această întrebare se transformă în "Cât de mult poate fiecare să aştepte? ". ESI a fost creat în jurul unui model conceptual al triajului în departamentele de urgenţă. In plus faţă de întrebarea "Cine ar trebui să fie văzut primul?", asistentele de la triaj folosesc algoritmul pentru a lua în calcul şi ce resurse sunt necesare pentru parcursul pacientului în departamentul de urgenţă.  Această scală de triaj menţine fundamentul tradiţional al urgenţei pacientului şi apoi încearcă să realizeze un obiectiv secundar, nu doar sortarea pacienţilor, ci şi direcţionarea acestora, trimiterea pacientului corespunzător către resursele corespunzătoare, în locul potrivit şi la timpul potrivit.

CAPITOLUL II Consideraţii generale

2.1.Unde se efectuează triajul

Triajul se efectuează în zona special amenajată pentru acest scop, conform prevederilor legale în vigoare. Aria de triaj poate avea configurări şi amenajări diferite în funcţie de spaţiul care stă la dispoziţia unităţii sanitare respective. Elementele definitorii ale acestui spaţiu sunt: amplasarea la intrarea în acea parte a instituţiei care a fost desemnată pentru gestionarea urgenţelor, evidenţa tuturor pacienţilor, precum şi un control strict al accesului către zonele specifice de diagnostic şi tratament al tuturor acelor pacienţi care se prezintă pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.

2.2.Când se efectuează triajul

Triajul se face în momentul prezentării pacientului în structura de primire a urgenţelor. Se definesc mai jos următorii parametri:

-momentul în care pacientul a intrat în structura de primire a urgenţelor - ora preluării (de către asistentul de triaj);

-momentul preluării pacientului în una dintre zonele de tratament - ora primului consult medical.

In cazul prezentării simultane a mai multor pacienţi în structura de primire a urgenţelor sau în orice altă situaţie deosebită, asistentul de triaj va solicita sprijinul celui de-al doilea asistent de triaj.

Recomandare: Timpul mediu de triaj nu trebuie să fie mai mare de 2 minute pentru un pacient.

2.3.Cine efectuează triajul

Triajul pacienţilor care se prezintă în structurile de primire a urgenţelor este necesar tocmai în acele momente dificile în care numărul prezentărilor depăşeşte resursele umane şi materiale. Alocarea unui medic pentru a efectua această procedură este considerată ca fund o risipă de resurse; în plus, medicul va fi întotdeauna tentat să "consulte" mai amănunţit pacientul. Aceasta duce inevitabil la prelungirea timpului în care ceilalţi pacienţi vor avea primul contact cu personalul medical. Din aceste motive, în majoritatea situaţiilor în care s-a decis aplicarea unui protocol de triaj cu 5 nivele de prioritate, cadrul medical desemnat pentru efectuarea triajului a fost un asistent medical."

In concluzie, triajul pacienţilor în UPU/ CPU este deosebit de important în scurtarea timpului de aşteptare, rezolvarea urgenţelor corespunzător codurilor de culori şi poate duce la evitarea unor situaţii conflictuale între pacienţi sau aparţinători si personalul din aceste structuri.

Triajul se efectuează în momentul prezentării pacientului în structura de primire a urgenţelor, potrivit nivelului de urgenţă.

Nivel I - RESUSCITARE (Codul roşu) = implicare promptă, fiind o urgenţă maximă care necesită măsuri de resuscitare. Prin resuscitare nu se înţelege automat masaj cardiac extern sau defibrilare, pot fi incluse şi dezobstrucţiile căilor aeriene, refacerea volemiei, oprirea rapidă a unei sângeri, manevre în caz de supradozaj cu medicamente sau alte substanţe. Tot ce este urgenţă maximă primeşte imediat codul roşu şi necesită mobilizarea imediata a personalului pentru a salva viaţa acelui pacient. In aceasta situaţie, nu există timp de aşteptare.

Nivel II - CRITIC (Codul galben) = reprezintă abordarea cazului în cel mult 15 de minute, fiind urgenţă critică, cu risc mare de a trece în roşu. Aici pot fi incluse insuficienţele respiratorii acute, durerile toracice acute, alte dureri severe, insuficienţă multipla de organ, salturile mari de tensiune cu dezvoltare de edem pulmonar acut, accidentele vasculare cerebrale cu risc înalt, etc. Personalul din UPU/ CPU nu va scăpa din vedere pacientul şi va mobiliza imediat resursele pentru o verificare minuţioasă .

Nivel III - URGENT (Codul verde) = reprezintă preluarea în cel mult 60 de minute, pentru că datele preliminare nu arată afecţiuni care pot pune viaţa în pericol în perioada imediat următoare. Aici pot fi incluse toate urgenţele care implică dureri fără substrat critic, valori tensionale mari, dar fără risc de edem pulmonar sau hemoragie cerebrală, infecţii, inflamaţii diverse.

Nivel IV - NONURGENT (Codul albastru) = nu reprezintă neapărat o urgenţă şi poate însemna aşteptare de 120 de minute sau mai mult. Include aici o febră fără alte simptome de severitate, o tumefacţie articulară, dispepsie (se va cuantifica bine, existând cazuri de infarct miocardic acut cu tulburări digestive), tuse, diaree, erupţii cutanate care nu sunt cuprinse în sfera alergiilor severe.

Nivel V - CONSULT (Codul alb) = pacientul care necesită o injecţie, un vaccin, o schimbare de pansament, neavând acuze clinice. Acesta poate aştepta câteva ore până la preluare.

Codurile albastru şi alb pot fi direcţionate si către ambulatoriu, daca nu sunt într-o zi de sâmbătă, duminica, alte sărbători legale sau in afara programului de lucru, pentru a diminua fluxul de la UPU/ CPU.

Mai trebuie precizat faptul ca,datorita refuzului categoric al reclamantului, de a se achita de obligaţiile asumate prin contract si anume de a presta serviciile de consultaţii pentru pacienţii din ambulatoriul de specialitate,unitatea a fost obligata sa angajeze prin contract de prestări servicii un alt medic psihiatru.Remunerarea medicului fiind suportata din veniturile proprii ale spitalului,CAS lasi nedecontand serviciile medicale deoarece medicul angajat nu avea contract cu CAS lasi.Refuzul reclamantului de a se achita de obligaţiile de serviciu asumate prin contract a dus atat la lipsa serviciilor medicale pentru pacienţi cat si la pierderi de ordin pecuniar pentru unitatea noastră.

Pentru motivele arătate , solicita respingerea cererii în întregime, ca fiind neîntemeiată.

In drept: Ordinul Ministerului Sanatatii nr.48/26 ianuarie 2009 cu modificările si completările ulterioare

Analizând materialul probator administrat în cauză, observând dispoziţiile art. 248 alin. 1 din C.proc.civ. care stipulează în sensul că instanţa este ţinută a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de procedură şi asupra excepţiilor de fond ce fac inutilă în tot ori în parte, administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei, instanţa reţine următoarele:

In ceea ce priveste exceptia  prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea instanta o considera neintemeiata  in raport de motivele invocate de catre contestator. Astfel se arata ca  data de 04 mai 2018 este data de la care pârâta a luat cunoştinţa în mod expres despre faptul că nu poate să semneze declaraţia de program astfel cum aceasta o impunea, ceea ce înseamna că data luării la cunoştinţa despre săvârşirea aşa-zisei abateri disciplinare este 04 mai 2018, iar cele 30 de zile au expirat în data de 04 iunie 2018.

Având în vedere faptul că decizia de concediere disciplinara a fost emisă la data de 26 iunie 2018, cu 22 de zile după împlinirea termenului de prescripţie de 30 de zile de data la care S.M.U.a luat la cunostinta.

Instanta retine ca prin Decizia ICCJ nr. 16 din 12 noiembrie 2012  privind examinarea recursurilor in interesul legii, Inalta Curte de Casaţie si Justiţie a decis ca în interpretarea si aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care incepe sa curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancţiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unităţii.

Referatul nr.xxx prin care se retine ca fapta constituie abatere disciplinara  a fost  inregistrat in cadrul unitatii angajatoare in data de 25.05.2018 iar procesul verbal nr.xxx al comisiei de disciplina a fost inregistrat la registratura unitatii in data de 15.06.2018.  Decizia contestata a fost emisa in data de 26.06.2018. Asadar aceasta a fost emisa in termenul de 30 de zile de la inregistrarea raportului final. Avand in vedere motivele invocate de contestator  raportat la dispozitiile legale instanta va respinge aceasta exceptie.

In ceea ce priveste exceptia nulitatii absolute a deciziei nr.xxx/26.06.2018 invocata de contestator  instanta o considera neintemeiata in raport de motivele invocate  de contestator  in sensul ca in decizia nr. contestata ce face obiectul litigiului  se arata în finalul acesteia faptul că poate fi contestata în termen de 30 de zile  conform Codului  muncii  de la data comunicării iar  termenul corect fiind cel de 45 de zile, prevăzut de Legea dialogului social.

Instanta retine ca dispoziţiile art. 252 al.2 Codul Muncii se înscriu printre cele care au ca scop asigurarea stabilităţii raporturilor de muncă, a desfăşurării acestora în condiţii de legalitate şi a respectării drepturilor şi îndatoririlor ambelor părţi ale raportului juridic de muncă. În acelaşi timp, sunt menite să asigure apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziţia obiectiv dominantă a angajatorului în desfăşurarea raportului de muncă.

Aplicarea sancţiunilor disciplinare sunt permise cu respectarea unor condiţii de fond şi de formă riguros reglementate de legislaţia muncii, în scopul prevenirii eventualelor conduite abuzive ale angajatorului.

Menţiunile şi precizările pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare au rolul, în primul rând, de a-l informa concret şi complet pe salariat cu privire la faptele, motivele şi temeiurile de drept pentru care i se aplică sancţiunea, inclusiv cu privire la căile de atac şi termenele în care are dreptul să constate temeinicia şi legalitatea măsurilor dispuse din voinţa unilaterală a angajatorului.

Potrivit art. 268  alin 1, lit. b din Codul muncii rezulta ca  cererile privitoare la contestarea unei decizii de sanctionare disciplinara se pot contesta in termen de 30 de zile de la data in care s-a comunicat decizia.

 Dispozitiile  art. 211,lit.a din Legea nr. 62/2011  nu fac trimitere la deciziile de sanctionare disciplinara pentru care exista text legal distinct in codul muncii astfel ca in mod corect unitatea angajatoare a dat eficienta dispozitiilor art. 268  alin 1, lit. b din Codul muncii.Avand in vedere aceste considerente instanta considera neintemeiata exceptia nulitatii si pe cale de consecinta o va respinge.

In ceea ce priveste fondul cauzei:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. xxx/99/2018 reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul S. M. U. P, a solicitat anularea Deciziei nr. xxx din data de 26 iunie 2018 prin care s-a dispus concedierea în baza dispoziţiilor art. 61 lit. a) şi art. 247 - 248 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, obligarea pârâtei la reintegrarea pe funcţia şi postul deținute anterior, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu toate celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat de la desfacerea contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă în cadrul S. M. U. P, obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daunele morale şi la plata cheltuielilor de judecată.

Astfel, conflictul dintre cei doi parteneri ai raportului de muncă, supus controlului judecătoresc, vizează  anularea deciziei nr. xxx/26.06.2018 prin care s-a dispus defacerea disciplinara a contractului de munca, reintegrare si plata de  despagubiri precum si daune morale si cheltuieli de judecata.Instanta va fixa cadrul procesual prin raportare strict la obiectul dedus judecatii.

Contestatorul a fost angajatul S. M. U. P in baza  Deciziei nr. xxx/3.10.2017  prin care  se certifica ca domnul L. S. M. , urmare a promovarii concursului sustinut se incadreaza pe post de medic specialist in specialitatea psihiatrie in cadrul compartimentului de psihiatrie si a cabinetului integrat de psihiatrie din cadrul ambulatoriului integrat, cu contract de munca pe perioada nedeterminata urmand sa beneficieze de un salariu de 4000 de lei, gradatia 2 su un spor de conditii de munca deosebit de periculoase de 75% la salariu de baza, cu un program de lucru de 7 ore de luni pana vineri.  Potrivit contractului individual de munca nr. xx/04.10.2017 contestatorul a fost angajat  in profesia de medic specialist psihiatrie , gradatia 2.  Acest contract a fost insusit de contestator prin semnarea  fara obiectiuni in data de 06.10.2017.  La lit. D din contract se precizeaza locul de munca si anume „ activitatea va fi desfasurata la compartimentul de psihiatrie si cabinet integrat de psihiatrie din cadrul ambulatorului ( in sistem integrat, spital- ambulatoriu integrat) in S. M. U. P. La litera F din contract se precizeaza ca atributiile postului sunt prevazute in fisa postului care este anexa la contractul individual de munca. Fisa de post a fost semnata fara obiectiuni de catre contestator. In cuprinsul fisei de post la capitolul atributii si responsabilitati sunt prevazute atributii ca medic specialist in cadrul compartimentului  cat si ambulatoriu integrat  - cabinet psihiatrie.

Prin actul aditional nr.x /16.01.2018 la contractul individual de munca  nr. xx/04.10.2017 s-a stabilit ca incepand din data de 01.02.2018  se modifica lit. H, pct.I, lit.a in sensul ca repartizarea programului de lucru se face dupa cum urmeaza: 7 ore pe zi de la ora 8 la ora 15: in intervalul 8-11.30 va desfasura activitate in cabinetul de psihiatrie din ambulatoriu si in intervalul 11.30-15 va desfasura activitate in cadrul compartimentului de psihiatrie. Acest act aditional a fost semnat de salariatul contestator la data de 19.01.2018 fara a invoca nemultumiri.

Prin procesul verbal de la fila 102 din volumul I rezulta ca in data de 4.07.2017 , contestatorul a semnat de luarea la cunostinta  a regulamentului intern, a regulamentului de organizare si functionare, a codului de conduita  al personalului, a codului de deontologie medicala.

In data de 26.06.2018, paratul S. M. U. P a emis  decizia nr. xxx  prin care contestatorul a fost sanctionat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca  conform art. 61 lit. a si art. 247-248 alin. 1 lit.2 din Codul muncii.

In considerentele deciziei se retine  ca salariatul  a savarsit o serie de fapte sesizate prin referatul nr. xxxx/25.05.2018 in sensul ca nu a semnat declaratia de program pentru spital si pentru ambulatoriu de specialitate clinic conform anexei 45 din normele de aplicare in anul 2018 a HG nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii si a Contractului cadru care reglementeaza conditiile acordarii asistentei medicale pentru anii 2018-2019 documente care sun absolut necesare la dosarul de contractare cu CAS , motiv pentru care dr. L. S. M.  nu a fost admis in relatia contractuala cu C.A.S.

Potrivit referatului invocat in decizia de sanctionare se arata  ca nu a semnat  declaratia de program pentru spital si pentru ambulatoriu de specialitate. Se precizeaza ca a fost informat ca are obligatia de a se prezenta la CAS pentru a completa dosarul de contractare pe anul 2018 depus de unitate. De asemenea i s-a comunicat ca in caz contrar va fi respins din relatia contractuala cu C. A. S.

Prin adresa nr. xxx/4.05.2018 a fost din nou informat ca trebuie sa semneze declaratia de program.

Contestatorul arata ca  pe rolul Tribunalului Iasi se afla inregistrat dosarul nr. xxx/99/2018  prin care a solicitat anularea deciziei nr. xx/15.01.2018,  emisă de pârâtul S. M. U. P, având drept consecinţă anularea actului adiţional nr. x/16.01.2018 la contractul de munca nr. xx/04.10.2017 şi obligarea paratei la plata unei despăgubiri egale cu valoarea sporului neacordat începând cu data de 01.02.2018, majorată si actualizată până la data efectiva a plaţii; anularea deciziei nr. xx/15.01.2018 emisă de pârâtul Spitalul Municipal de Urgenta Paşcani, având drept consecinţa anularea actului adiţional nr. x/16.01.2018 la contractul de munca nr. xx/04.10.2017 precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. In cauza intereseaza doar decizia nr. xx/15.01.2018 emisă de pârâtul S. M. U. P având drept consecinţa anularea actului adiţional nr. x/16.01.2018 la contractul de munca nr. 44/04.10.2017, deoarece prin actul aditional nr.x /16.01.2018 la contractul individual de munca  nr. xx/04.10.2017 s-a stabilit ca incepand din data de 01.02.2018  se modifica lit. H, pct.I, lit.a in sensul ca repartizarea programului de lucru se face dupa cum urmeaza: 7 ore pe zi de la ora 8 la ora 15: in intervalul 8-11.30 va desfasura activitate in cabinetul de psihiatrie din ambulatoriu si in intervalul 11.30-15 va desfasura activitate in cadrul compartimentului de psihiatrie. Prin sentința civilă nr. xxxx/27.06.2018 Tribunalul Iași respinge  acţiunea formulată de către reclamant  în contradictoriu cu pârâtul S. M. U. P. Prin decizia Curtii de Apel Iasi  nr. xxx /30.10.2018 pronuntata in apel se respinge capătul de cerere privind anularea deciziei nr.xx/15.01.2018 emisă de pârâtul S. M. U. P şi anularea actului adiţional nr. x/16.01.2018 la contractul de munca nr. xx/04.10.2017.

 Astfel decizia nr. xx si actul aditional nr. x au ramas in vigoare si isi  produc efectele,contestatorul fiind obligat sa respecte programul si orarul de lucru.

Prin incheierea de sedinta din data de 15.11.2018 instanta a dispus emiterea unei adrese  catre C. A.S pentru a ne comunica  daca in perioada martie-aprilie 2018 a fost depus de catre  SMU  vreun contract  de prestari de servicii de ambulatoriu de catre reclamantul din cauza, contract care sa aiba  anexata o declaratie de program semnata sau nu si sa depuna toate aceste acte la dosarul cauzei.

CAS a trimis la dosarul cauzei, cererile  de contractare pe anul 2018 la care se regasesc si  declaratiile de program.

Documentele necesare încheierii contractului de furnizare de servicii medicale  sunt prevazute in HG nr. 140/2018  Printre acestea se regasesc declararea  pe propria răspundere a  programul de lucru în contract cu CAS si  cererea/solicitarea pentru intrare în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate;

Retine Instanta ca potrivit Ordinului nr. 397/836/2018 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2018 a Hotărârii Guvernului nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019, in aneaxa 45 se prevede modelul declaratiei de program  si conditiile  pe care trebuie sa le indeplineasca, cunoscând că falsul în declaraţii se pedepseşte conform legii.

La filele 143-149 sunt depuse  declaratiile de program pe anul 2018 pentru medicii din spital din care rezulta ca petentul  nu si-a insusit programul de lucru.

 Din declaratia de program  pentru ambulatoriu de specialitate clinic,se  observa ca este programul prevazut in decizia  nr.xx/15.01.2018 emisă de pârâtul S. M. U. P şi din actul adiţional nr. x/16.01.2018 la contractul de munca nr. xx/04.10.2017. Totodata se retine de catre instanta ca aceasta declaratie nu este semnata si parafata de catre contestator. In ceea ce priveste cererea de contractare pentru furnizarea a serviciilor medicale in ambulatoriul de specialitate pe anul 2018 pentru medici, rezulta fara putere de tagada ca petentul nu a semnat si nu a parafat aceasta cerere. Prin precizarile depuse la fila 128 din volumul al II-lea,  CAS precizeaza ca intrucat declaratia de program nu a fost asumata sub semnatura de catre contestatorul din cauza  in cadrul documentelor depuse pentru contractarea aferenta anului 2018, incepand cu luna mai 2018 acesta nu mai figureaza in cadrul SIUI cu servicii raportate in cadrul S. M. U. P. Rezulta ca pentru anul 2018, contestatorul nu a semnat declaratia de program pentru spital si pentru ambulatoriu de specialitate clinic conform anexei 45 din normele de aplicare in anul 2018(Ordinul nr. 397/836/2018)  a HG nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii si a Contractului cadru care reglementeaza conditiile acordarii asistentei medicale pentru anii 2018-2019.Contractul individual de munca este obligatoriu intre partile semnatare, angajat-angajator, in virtutea principiului inscris in art.1270 cod civil conform caruia contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Asa fiind, partile nu se pot sustrage  de la obligativitatea contractului legal incheiat, ci ele trebuie sa-si execute intocmai obligatiile ce le incumba:salariatul sa presteze munca iar angajatorul, in principal, sa plateasca aceasta munca. Din economia dispozitiilor legale contestatorul a infrant dispozitiile legale  privind procedura obligatorie de urmat pentru a desfasura activitatea de medic asa cum prevede contractul individual de munca. Raportat strict la cadrul procesual, instanta retine ca din intreg probatoriu rezulta ca petentul  nu semnat declaratia de program pentru spital si pentru ambulatoriu de specialitate clinic conform anexei 45 din normele de aplicare in anul 2018 a HG nr. 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii si a Contractului cadru care reglementeaza conditiile acordarii asistentei medicale pentru anii 2018-2019 aducand perturbari in activitatea medicala din cadrul unitatii parate. 

In cauza interesează si  ceea ce a înţeles legiuitorul să proteguiască la edictarea normei prevazute la art 8 din Codul muncii potrivit cu care relatiile de munca se bazeaza pe pricipiul consensualitatii si a bunei credinte,avand in vedere ca reclamantul s-a inscris la un concurs in cunostinta de cauza, a semnat contract de munca si fisa de post astfel ca instanta nu va da eficienta sustinerilor care depasesc strict cadrul procesual.

In ceea ce priveste cererea de obligare a intimatului  la plata de daune morale in suma de 10.000 lei, instanta o va respinge ca nedovedita avand in vedere urmatoarele : Conform dispoziţiilor art. 253  din Legea nr.53/2003 angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale sa il despăgubească pe salariat in situaţia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau in legătură cu serviciul.

Reţine instanţa faptul că, poate fi angajată răspunderea angajatorului pentru prejudicii morale în cazul în care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publică a angajatului au fost afectate profund în urma unei conduite ilicite sau abuzive. Angajatul în cauză trebuind să dovedească în mod neechivoc pe calea unui probatoriu adecvat faptul că valorile sale morale au fost lezate în mod grav. Având în vedere scopul reparator, moral, acordarea daunelor morale trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către salariat şi fapta angajatorului, de natură a produce pretinsa vătămare, sarcina probei aparţinând salariatului lezat, respectiv reclamantului. Or, în speţă, instanţa reţine faptul că, reclamantul  nu a probat existenţa şi întinderea prejudiciului moral, a existenţei şi întinderii vătămării, nefiind suficientă simpla susţinere în sensul prejudiciului moral adus. Din audierea martorului propus, se retine ca  nu a observat o schimbare a starii de spirit a reclamantului. Totodata vazand si modalitate de solutionare a cererii principale instanta va respinge cererea de daune morale .

 În  reflecţia celor expuse mai sus raportat la dispozitiile legale instanta va respinge contestatia cu toate capetele de cerere formulata de contestatorul L. S. M. în contradictoriu cu intimatul S. M. U. P.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge exceptia nulitatii absolute  a deciziei nr.XXX,invocata de reclamant.

Respinge exceptia prescriptiei dreptului  de a aplica sanctiunea disciplinara invocata de reclamant.

Respinge  contestatia formulata de  contestatorul L.S.M. in contradictoriu cu intimatul S.M.U.P.

Domenii speta

Spete similare