Expirarea licenţei pentru exercitarea unei profesii anterior reîncadrării salariatului ca urmare a anulării concedierii prin hotărâre judecătorească. Efecte juridice

-Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată: art. 56 alin. (1) lit. g)

În ipoteza anulării concedierii şi repunerii în situaţia anterioară încetării contractului individual de muncă, prin hotărâre judecătorească, salariatul este îndreptăţit să beneficieze de toate drepturile care decurg din calitatea de angajat, astfel încât angajatorului îi revine obligaţia, prevăzută de legislaţia specială, de a face demersurile necesare în vederea prelungirii valabilităţii licenţei necesară pentru exercitarea funcţiei acestuia, deîndată ce a ia la cunoştinţă de expirarea acesteia. Doar în acest mod se respectă obligaţia angajatorului de a asigura salariatului posibilitatea reală de exercitare a îndatoririlor de serviciu, stabilite prin fişa postului.

Nerespectarea de către angajator a obligaţiei menţionată anterior nu poate avea ca efect suspendarea sau încetarea de drept a contractului individual de muncă.

(Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia civilă nr. 549/A din 28.04.2016, judecător dr. C.P.)

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 3781/30/2014, reclamantul C.C.D. a chemat în judecată pe pârâta SN A.I.T. – T.V. SA solicitând instanţei ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, să anuleze decizia nr. 59/15 aprilie 2014, emisă de pârâtă, să îl repună în situaţia anterioară emiterii deciziei de concediere, în sensul reîncadrării lui pe postul ocupat în cadrul societăţii, acela de controlor sol, să oblige pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la data reîncadrării pe postul ocupat, acela de controlor sol, inclusiv dividendele pentru anul 2013, precum şi primele de concediu şi alte drepturi care au fost agreate prin contractul colectiv de muncă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3000/19 octombrie 2015, prima instanţă a admis în parte acţiunea, a anulat decizia de concediere nr. 59/15 aprilie 2014, emisă de SN A.I.T. – T.V. SA,  a dispus reintegrarea reclamantului în postul deţinut anterior, acela de controlor sol, şi a obligat pârâta să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate, precum şi celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, cu începere de la 15 aprilie 2014 şi până la reintegrarea efectivă,  respingând în rest acţiunea.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă că reclamantul a fost angajatul pârâtei, în baza contractului individual de muncă nr. 697/17 decembrie 1998, având funcţia de controlor sol.

Prin decizia nr. 35/26 februarie 2013, emisă de pârâtă, raportul de muncă dintre părţi a încetat, în temeiul art. 65 alin. (1) din Codul Muncii, iar prin decizia civilă nr. 173/13 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 4107/30/2013, s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 35/26 februarie 2013, cu consecinţa reintegrării reclamantului în postul deţinut anterior, acela de controlor sol.

Potrivit deciziei nr. 47/27 martie 2014, pârâta a procedat la reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior concedierii, respectiv controlor sol în cadrul SN A.I.T. SA, începând cu 1.04.2014.

Reclamantul a contestat şi această decizie, considerând reintegrarea sa în cadrul societăţii ca fiind formală. Curtea de Apel Timişoara a constatat, prin decizia civilă nr. 524/21 aprilie 2015, că reclamantul a fost reîncadrat pe postul deţinut anterior concedierii, care există în statul de funcţii al societăţii, fără a avea loc o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantului.

Prin decizia nr. 59/15 aprilie 2014, emisă de către pârâtă şi contestată în prezenta cauză, reclamantul a fost concediat începând cu 15 aprilie 2014, în temeiul art. 56 alin. (1) lit. g) din Codul Muncii, motivat de faptul că se află în imposibilitatea exercitării funcţiei de controlor sol din cauză că: licenţa reclamantului de controlor trafic aerian dirijare sol nr. 1715 a expirat în data de 28 aprilie 2013, certificatul de radiotelefonist nr. 7767 a expirat la data de 1 iunie 2013 şi certificatul medical clasa a III-a a expirat la data de 14 ianuarie 2013.

Decizia de concediere respectă cerinţele art. 76 din Codul Muncii, în decizie fiind precizate expres motivele care au determinat concedierea reclamantului şi temeiul de drept care a stat la baza concedierii: art. 56 alin. (1) lit. g) din Codul Muncii.

Reclamantul a contestat decizia de concediere nr. 59/15 aprilie 2014, susţinând că pârâtul este în culpă, deoarece nu a făcut demersurile necesare autorizării sale, deşi era singurul în măsură să facă acest lucru, pentru ca mai apoi să reţină lipsa autorizării reclamantului ca un motiv de concediere.

Din Reglementarea Aeronautică Civilă RAC-LCTA rezultă că obligaţia solicitării examinării în scopul reautorizării reclamantului ca şi controlor trafic aerian dirijare sol incumbă prestatorului de servicii de trafic aerian, în cauză, pârâta, solicitare ce trebuia însoţită de cererea individuală a reclamantului, reclamantul neputând înainta în nume propriu documentaţia necesară susţinerii examinării impuse de lege şi nici de a-şi asigura orele minime de practică.

Prin nota depunere documente, înregistrată la pârâtă sub nr. 3058/2 aprilie 2014, reclamantul a solicitat acesteia să întreprindă măsurile necesare în vederea reînnoirii licenţei, însă pârâta nu a întreprins nici un demers în acest sens.

Solicitarea examinării reclamantului se impunea cu atât mai mult cu cât, în urma reintegrării reclamantului prin hotărâre judecătorească, pârâta avea obligaţia de a asigura reclamantului posibilitatea reală de exercitare a îndatoririlor de serviciu, stabilite prin fişa postului controlor sol.

Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea. Potrivit adresei nr. 16869/3 iulie 2015, emisă de către AACR şi referitoare la relaţia cu pârâta, din 23.03.2014 până în prezent, în ceea ce priveşte categoria de personal „controlor trafic aerian dirijare sol”, a existat doar solicitarea nr. 1903/13 martie 2015, în baza RAC-LCTA, cap. 3, pct. 3.3. „autorizări iniţiale”, pentru înscrierea unui număr de 3 persoane la sesiunea de examinare în vederea obţinerii licenţei de control trafic aerian dirijare sol, persoane printre care nu se regăsea şi reclamantul.

În termenul legal, împotriva sentinţei civile menţionate mai sus, a declarat apel pârâta, prin care a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul respingerii în tot a acţiunii.

În motivarea cererii de apel, se arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că pârâta este în culpă pentru faptul că reclamantul a fost reintegrat pe postul deţinut anterior, acela de controlor trafic aerian dirijare sol, fără ca ea să fi făcut demersurile necesare autorizării reclamantului, deşi era singura în măsură să facă acest lucru.

Instanţa de fond a preluat în totalitate apărările reclamantului şi a apreciat în sarcina pârâtei obligaţia de a-l trimite la cursuri/examen pentru prelungirea sau obţinerea unei noi licenţe, fără a reţine aplicarea prevederilor art. 2.1.2. din Anexa 2.7.12 din Reglementarea Aeronautică RAC-LCTA – Proceduri de licenţiere a controlorilor de trafic aerian, conform cărora formularul cererii de examinare teoretică şi practică pentru personalul controlor trafic aerian se completează de solicitant.

Art. 67 din Codul Aerian prevede că: „Certificatele personalului aeronautic civil sunt documente nominale, individuale, obligatorii pe întreaga durată a desfăşurării ca personal aeronautic civil”.

Licenţa de controlor de trafic aerian dirijare sol este un document nominal potrivit 4.1 din RAC-LCTA şi singurul în măsură să facă aceste demersuri era reclamantul.

Potrivit art. 4.3.2.1 din RAC – LCTA, menţinerea valabilităţii certificatului de controlor de trafic aerian are un caracter nominal, fiind o obligaţie a intimatului de reînnoire a licenţei  de controlor de trafic aerian dirijare.

Reclamantul nu a probat prin nici un mijloc de probă că a depus cerere, completată în mod corespunzător, prin care să solicite prelungirea licenţei.

Pe de altă parte, licenţa are caracter intuitu personae, iar angajatorul nu are temei să suporte costul licenţei pentru o persoană care nu mai este angajată.

Reclamantul-intimat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând că pârâta l-a reintegrat formal pe post, în baza deciziei nr. 173/2014 a Curţii de Apel Timişoara, fără a face demersurile necesare reautorizării lui ca şi controlor sol.

Prin nota înregistrată la pârâtă sub nr. 3058/2 aprilie 2014, a solicitat acesteia să întreprindă măsurile necesare pentru ca el să poată reintra în drepturi depline, iar pârâta avea obligaţia să organizeze un curs de pregătire/instruire şi să îl propună pentru susţinerea examenului, însă a  procedat la concedierea lui.

Raportat la capitolul 2, paragraful 2.7 din Reglementarea RAC-LCTA, reclamantul nu putea, în nume propriu, să întreprindă nicio măsură pentru reautorizarea lui ca şi controlor trafic aerian dirijare sol, singurul în măsură să întreprindă măsurile necesare fiind prestatorul de servicii de trafic aerian: SN A.I.T. – T.V. SA.

Reclamantul nu a mai fost angajatul pârâtei din culpa acesteia, care a efectuat o concediere nelegală.

Din adresa nr. 16869/3 iulie 2015, emisă de Autoritatea Aeronautică Română, şi din adresa nr. 1767/7 septembrie 2015, emisă de Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă, rezultă că, după concedierea lui, pârâta a înscris la cursuri de controlor sol 3 persoane, care nu aveau nici o legătură cu această activitate, suportând costul pregătirii, cazării şi hrănii.

Pârâta-apelantă a depus răspuns la întâmpinare, în care a reluat susţinerile din cererea de apel, arătând şi că reclamantul ar fi trebuit să anunţe angajatorul că i-a expirat licenţa cel mai târziu în 13 martie 2014, dată la care instanţa a dispus reintegrarea lui.

Prin decizia nr. 59/15 aprilie 2014, s-a constatat neprelungirea valabilităţii licenţei de controlor trafic aerian de la expirarea autorizaţiei intervenită la 28 aprilie 2013, astfel că au devenit incidente dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. g) coroborate cu cele ale art. 56 alin. (2) din  Legea nr. 53/2003, republicată.

La data expirării licenţei, reclamantul nu era angajatul societăţii, astfel că societatea nu avea nici un interes să procedeze la monitorizarea acestuia.

Dat fiind că reclamantul nu deţinea o licenţă valabilă nu era posibil să ocupe funcţia de controlor trafic aerian sol, deoarece ar fi fost încălcate dispoziţii legale imperative ce ţin de securitatea aeronautică şi a pasagerilor.

Intimatul nu a promovat testul de verificare a cunoştinţelor pentru obţinerea legitimaţiei de acces în zona de securitate.

Pârâta-apelantă a depus şi note scrise, în care a reluat susţinerile privind obligaţia reclamantului de a obţine prelungirea valabilităţii licenţei.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate, a dispoziţiilor art. 466 şi următoarele din Codul de procedură civilă, Curtea a apreciat apelul neîntemeiat, cu următoarea motivare:

În mod corect prima instanţă a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea deciziei de concediere contestate, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia.

Potrivit art. 2.7.1.1 din Reglementarea Aeronautică Civilă RAC – LCTA, prestatorii de servicii de trafic aerian sunt obligaţi să solicite examinarea personalului în vederea licenţierii cu cel puţin 25 de zile înaintea datei programate preliminar de ACCR pentru organizarea sesiunii de examene.

În vederea organizării sesiunii de examene, prestatorii de servicii de trafic aerian vor înainta către AACR lista personalului care va susţine un examen de prelungire a valabilităţii licenţei, însoţită de cererile individuale pentru fiecare candidat.

Potrivit cap. 3.3.2.2 din Reglementarea Aeronautică Civilă RAC – LCTA, criteriile obligatorii pentru acordarea licenţei sunt: obţinerea unei calificări de controlor trafic aerian dirijare sol stagiar, o perioadă minimă de practică de 3 luni, dovada unui număr minim de 75 de dirijări, o recomandare din partea instructorului, să fie apt din punct de vedere medical şi să dovedească cunoştinţe teoretice şi deprinderi practice.

Într-adevăr, la data expirării licenţei: 28 aprilie 2013, reclamantul era concediat, însă această concediere a fost anulată prin hotărâre judecătorească, reclamantul fiind repus în situaţia anterioară şi fiind îndreptăţit să beneficieze de toate drepturile care decurg din calitatea de angajat.

În aceste condiţii, nu poate fi primită susţinerea pârâtei că nu-i revenea obligaţia de a face demersurile necesare în vederea prelungirii valabilităţii licenţei reclamantului.

În cazul altor 3 angajaţi, prin cererea nr. 1903/12 martie 2015, pârâta a solicitat înscrierea la sesiunea de examinare în vederea obţinerii licenţei de controlor trafic aerian dirijare sol, după ce anterior aceştia au fost supuşi unui curs formare controlori trafic aerian, ceea ce contrazice susţinerile pârâtei că nu-i revin obligaţii în acest sens şi că sarcina obţinerii licenţei revine salariatului.

Pârâta a fost culpabilă pentru concedierea reclamantului, concediere anulată, astfel că reclamantul nu şi-a pierdut niciodată calitatea de angajat.

Pârâta trebuia să-şi îndeplinească obligaţia de a face demersurile necesare în vederea prelungirii valabilităţii licenţei sau obţinerii unei noi licenţe, deîndată ce i s-a adus la cunoştinţă expirarea acesteia.

Legalitatea concedierii reclamantului se analizează în raport de situaţia existentă la data emiterii deciziei de concediere, astfel că rezultatele obţinute de reclamant la testările din 2016 nu au relevanţă în prezenta cauză.

Cum pârâta avea obligaţia de a asigura reclamantului posibilitatea reală de exercitare a îndatoririlor de serviciu, stabilite prin fişa postului, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o anterior emiterii deciziei contestate, soluţia instanţei de fond apare legală şi temeinică.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea a respins apelul declarat de către pârâtă, ca neîntemeiat.

Domenii speta

Spete similare