Cheltuieli de judecată

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în faza procesuală a fondului.Apel incident

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta P. A. L. a chemat în judecată pe pârâtul P. A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în faza procesuală a fondului în cauza civilă ce formează obiectul dosarului nr. …../…../……. al Judecătoriei Rm. Vâlcea soluţionat prin sentinţa civilă nr. 897 din 29.01.2013.

Expunând în fapt motivele cererii a arătat că între reclamantă şi pârâtul P. A. s-a purtat judecata civilă ce a format obiectul dosarului  menţionat, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 879 din  29.01.2013, definitivă prin decizia civilă nr.  923/2013 a Tribunalului Vâlcea.

A învederat că la fond a efectuat o serie de cheltuieli reprezentate de  taxa de  timbru, onorarii de expert şi avocat, cheltuieli de deplasare în cuantum total de 8000 lei.

Având în vedere admiterea doar în parte a acţiunii introductive a solicitat, corelativ, obligarea pârâtului la suportarea parţială a cheltuielilor de judecată, apreciate la suma de 5000 lei.

În probaţiune a solicitat înscrisuri.

Taxa de timbru aferentă cererii a fost achitată.

Pârâtul P. A. a formulat întâmpinare – f. 18, prin care a solicitat  respingerea cererii de chemare  în judecată.

Acesta a susţinut că în cauză a operat prescripţia  extinctivă, dreptul de creanţă privind cheltuielile de judecată este supus prescripţiei extinctive în termenul  general de 3 ani, atât potrivit Decretului  167/1958 cât şi  potrivit noului cod civil – art. 2517 şi de la data pronunţării sentinţei – 29.01.2013  au trecut mai mult de trei ani.

De asemenea, a susţinut că cererea este inadmisibilă, cheltuielile fiind  solicitate de reclamantă în dosarul nr. ……/…./……, însă nu au fost acordate şi reclamanta avea la îndemână calea completării sentinţei, cerere pe care o putea formula doar în termen de 15 zile de la comunicare.

Pe fond a arătat că suma solicitată este exagerată raportat la  complexitatea  cauzei  şi la actele  îndeplinite de avocat  şi cheltuielile nu sunt dovedite.

În probaţiune a solicitat înscrisuri şi interogatoriu.

Pârâtul a formulat cerere de chemare de  chemare în garanţie – f. 21 prin care a chemat în garanţie pe vânzătorii G. I. şi G. E. S., solicitând ca în cazul în care va fi admisă cererea reclamantei P. A. L., să fie obligaţi chemaţii în garanţie să-i plătească cheltuielile de judecată suportate în acest proces cât şi cele la care va fi obligat, în baza art.  1341 pct. 3 c.civ.

În fapt a arătat că prin sentinţa civilă nr.  879 din 29.01.2013 a Judecătoriei Rm.Vâlcea a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de reclamanta P. A. L. împotriva sa pentru un teren ce a fost vândut de  chemaţii în garanţie, iar în acel dosar  vânzătorii au avut calitatea de chemaţi în garanţie, cererea pârâtului împotriva acestora fiind admisă prin sentinţa  nr. 6394 din 05.12.2014 pronunţată în dosarul nr. ……/…/…., format prin disjungerea cererii de  chemare în garanţie de cererea de revendicare.

În drept a invocat disp. art. 72 c.pr.civ.

În probaţiune a solicitat înscrisuri.

Prin cererea depusă la data de 26.04.2017 – f. 31,  reclamanta a  precizat că suma de 5000 lei solicitată se compune din:  6000 lei – onorariu avocat, 2510 lei – cheltuieli de deplasare,  400 lei – onorariu expert, 140 lei – taxă judiciară de timbru, total  9050 lei din care a  solicitat  doar suma de 5000 lei.

În şedinţa publică din 26 mai  2017 a fost încuviinţată în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul  P. A.

Chemaţii în garanţie G. I., G. E. S. au formulat întâmpinare – f. 47, prin  care  au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată şi a celei de chemare în garanţie. Totodată, au cerut să le fie acordate cheltuielile de judecată efectuate  cu procesul.

Aceştia au invocat prescripţia extinctivă, susţinând că dreptul de creanţă privind cheltuielile de judecată  este supus prescripţiei  extinctive în termenul de 3 ani.

De asemenea, au susţinut că cererea este inadmisibilă pentru că cheltuielile de judecată  au fost cerute de reclamantă  în dos. nr. …../…./…. însă nu au fost acordate şi reclamanta  avea la îndemână calea completării sentinţei, cerere pe care o  putea formula în 15 zile de la comunicare.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată au arătat că este exagerat şi au fost executaţi silit de către pârât, conformându-se în totalitate dispoziţiilor instanţei şi ale executorului judecătoresc.

În probaţiune au solicitat înscrisuri şi interogatoriu.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi s-au ataşat spre consultare dos. nr. …./…./…. şi  nr.  …../…./…..

Prin Sentinţa civilă nr.4541 din data de 29.09.2017, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. …/…/…. a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtul P. A., a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul P. A., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta P. A. L., în contradictoriu cu pârâtul  P. A., a fost obligat pârâtul P. A. să plătească reclamantei P. A. L. suma de 170 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr. ../…../….., a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de chemaţii în garanţie G. I. şi G. E. S, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată de chemaţii în garanţie G. I. şi G. E. S., a fost admisă în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul P. A., în contradictoriu cu chemaţii în garanţie G. I. şi G. E. S., au fost obligaţi chemaţii în garanţie G. I. şi G. E. S. să plătească pârâtului P. A. suma de 170 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la care a fost obligat pârâtul faţă de reclamanta P. A. L. şi au fost obligaţi chemaţii în garanţie G. I. şi G. E. S. să plătească pârâtului P. A. suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că,prin sentinţa civilă nr. 879 din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea  în dos. nr. ……/…../…… a fost admisă în parte cererea formulată de  reclamanta P. A. L. în contradictoriu cu pârâtul P. A., a fost obligat pârâtul să respecte  dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de  501 mp, s-a stabilit linia de hotar  între proprietăţile  părţilor, s-a dispus desfiinţarea gardului edificat de  pârât şi aducerea  terenului S1 la starea iniţială prin ridicarea materialelor rezultate după  desfiinţare şi astuparea şanţului de fundaţie şi s-a dispus rectificarea cărţii funciare cu privire la  excluderea  suprafeţei S1.

Cererea de plată a daunelor cominatorii a fost respinsă şi au fost disjunse cererea de chemare în garanţie formulată de pârât şi capătul de cerere principal referitor la despăgubirile solicitate de reclamantă pentru lipsa de folosinţă a terenului.

Prin decizia civilă nr. 923/R/2013 din data de  24 septembrie 2013  pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dos. nr. ……../……/….. au fost respinse recursurile formulate împotriva  sentinţei civile nr. 879 din 29.01.2013.

Excepţia prescripţiei extinctive  invocată de pârât prin întâmpinare cât şi  de  chemaţii în garanţie este neîntemeiată întrucât:

Potrivit art. 201 din Legea 71/2011 prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a codului civil  sunt şi rămân supuse  dispoziţiilor legale care le-au instituit.

În speţă dreptul de a cere cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr.  …../……/… s-a născut la data la care sentinţa civilă nr. 879/2013 a rămas definitivă, respectiv de la data pronunţării deciziei nr. 923/2013, prin care au fost respinse recursurile şi nu de la data pronunţării sentinţei, întrucât culpa procesuală prevăzută de art. 451 c.pr.civ. respectiv de art. 274 c.pr.civ. de la 1864, ce constituie temei al acordării cheltuielilor de judecată, se stabileşte în raport de soluţia asupra fondului cererii. Întrucât în calea de atac s-a statuat definitiv asupra fondului cauzei, de la data pronunţării deciziei nr. 923/24.09.2013 s-a născut dreptul reclamantei de a cere plata  cheltuielilor de judecată.

În raport de data la care a început să curgă termenul de prescripţie sunt incidente dispoziţiile  art.  2517 noul cod civil, iar termenul de 3 ani enunţat de norma menţionată – ce a început să curgă de la data de 24.09.2013 s-a împlinit la data de 24.09.2016.

Pentru că ultima zi a fost nelucrătoare - sâmbăta, conform art.  2544 şi art.  2554 c.civ.  se  consideră împlinit termenul la sfârşitul primei zi lucrătoare care îi urmează, respectiv până luni  26 septembrie 2016.

Cererea de chemare în judecată a fost înaintată prin poştă la data de 26 septembrie  2016 – f. 6, fiind prin urmare, depusă în ultima zi a termenului de  trei ani.

Chemaţii în garanţie au pretins că au invocat excepţia prescripţiei  atât faţă de cererea de chemare în judecată cât şi faţă de cererea de chemare  în garanţie şi privitor  la  această din urmă cerere se reţine că dreptul pârâtului de a solicita cheltuieli se naşte de la momentul la care în sarcina acestuia sunt  stabilite sume de plată către reclamantă, cu titlu solicitat de aceasta, anume  cheltuieli de judecată, aşa  încât nu  este  împlinit termenul de  3 ani.

Pentru aceste motive instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei extinctive invocată de pârâtul P. A.  prin întâmpinare şi de chemaţii în garanţie  G. I. şi G.  E. S..

Excepţia  inadmisibilităţii invocată de pârât şi de chemaţii în garanţie  a fost respinsă întrucât:

-prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.  ……./……./………  reclamanta  P. A. L. nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată, iar prin  concluziile scrise depuse  la data de 29.10.2013 – f.  185-187 a arătat că  înţelege să solicite  cheltuieli pe cale separată;

-în condiţiile  în care  în dosarul  menţionat  reclamanta nu  a învestit  instanţa cu un capăt de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, calea  indicată de  pârât şi chemaţii în garanţie, respectiv completarea hotărârii prevăzută de art. 281  indice 2 c.pr.civ. nu este la îndemâna reclamantei;

-în plus, inadmisibilitatea presupune formularea  unei căi ce nu este permisă de lege ori în alte condiţii decât cele  prescrise de lege şi solicitarea  cheltuielilor de judecată pe cale separată nu este interzisă.

-cât priveşte cererea de  chemare în garanţie, formularea  acesteia  este permisă de art. 72 c.pr.civ. şi art. 1341 c.civ. de la 1865 aplicabil în raport de data la care s-a încheiat contractul  dintre pârâtul P. A. şi chemaţii în  garanţie – nr. 4271 din 11.10.2005.

Pentru aceste motive, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul P. A. şi chemaţii în garanţie  G. I. şi G.  E. S..

Mai arată prima instanţă că, analizând pe fond cererea formulată de reclamantă, se reţine că în cadrul  dosarului nr.  ……/…../….. aceasta a achitat suma de 140 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru – f. 37 şi suma de 200 lei – cotă parte din onorariu pentru expert T. A.  M. – total  340 lei.

Prin încheierea din 22 aprilie 2013 pronunţată de  Judecătoria Rm. Vâlcea în dos. nr.  ……./……./……. – f. 200 a fost înlăturată  omisiunea din încheierea de dezbateri din 22.01.2013 în sensul că s-a încuviinţat onorariu pentru expert T. A. M. în sumă de  1200 lei şi  a fost obligată reclamanta să achite suma de 200 lei  către expert.

Nu rezultă că reclamanta a achitat  suma de 200 lei stabilită prin încheierea menţionată pentru a se reţine ca cheltuială cu procesul.

Prin precizarea de la fila 31 reclamanta a susţinut că  suma totală  solicitată, de 5000 lei, cuprinde cheltuieli reprezentând onorariu avocat şi costul transportului, însă nici în dosarul nr. ………../……/… nici în prezenta cauză nu a depus dovezi în sensul efectuării cheltuielilor cu titlu de onorariu avocat şi pentru deplasarea  la instanţă.

Art. 452  c.pr.civ.  şi art. 274 c.pr.civ. de la 1865 condiţionează acordarea  cheltuielilor de  dovedirea existenţei şi întinderii lor, iar  reclamanta probează  că a efectuat cheltuieli în sumă de  340 lei, din care 140 lei – taxă judiciară de timbru şi 200 lei – onorariu expert.

Având în vedere că cererea acesteia a fost admisă în parte, este  îndreptăţită la cheltuieli de judecată în limita  sumei de 170 lei, în acord cu disp. art.  276 c.pr.civ. de la 1865  respectiv art.  453 alin 2 c.pr.civ.

Pentru aceste motive a fost admisă în parte cererea, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 170 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de aceasta în dos. nr. …../…./…..

Cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul P.  A.  a fost admisă în parte, în limita admiterii cererii de chemare în judecată, în temeiul disp.  art. 72  c.pr.civ. şi art.  1341  pct. 3 c.civ. de la 1865.

Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie în dosarul nr. …../…/…. ce a fost disjunsă şi înregistrată sub nr. …./…./….

Prin sentinţa civilă nr. 6394 din 05 decembrie 2014 pronunţată de  Judecătoria Rm.Vâlcea în dos. nr. …../…./… a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de  pârâtul P. A.  şi au fost obligaţi chemaţii în garanţie G. I. şi  G.  E. S. să plătească acestuia suma de 7415 lei – valoarea actuală a suprafeţei de care  pârâtul a  fost evins, suma de 2655 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de demolare, suma de 22294 lei reprezentând contravaloarea  gardului, suma de 2666 lei,  reprezentând cheltuieli de  judecată.

Prin decizia civilă nr.  339/R din 16 iunie 2015  pronunţată de Tribunalul Vâlcea au fost respinse  recursurile formulate de  pârât şi de chemaţii în garanţie  împotriva  sentinţei nr. 6394 din  05.12.2014.

În considerentele sentinţei s-a reţinut incidenţa disp. art.  1347, 1348, 1341 c.civ. de la 1864.

Potrivit  art. 1341 c.civ. de la 1864, aplicabil în  raport de data încheierii  contractului de vânzare cumpărare nr. …./… şi de normele  tranzitorii înscrise  în art. 102 din Legea 71/2011,  când  vânzătorul este răspunzător pentru evicţiune cumpărătorul, dacă este evins, are dreptul de a cere de la vânzător „spezele instanţei deschise de  dânsul în contra vânzătorului şi ale celei deschise de evingător  în contra sa.”

În  temeiul normei menţionate, pârâtul este îndreptăţit atât la suma la care este obligat faţă de reclamantă, cât şi la cheltuielile de judecată suportate cu formularea cereri de chemare în garanţie, însă cu respectarea disp. art.  451 – 453 c.pr.civ.

Susţinerea chemaţilor în  garanţie în sensul că au achitat pârâtului sumele la care au fost obligaţi nu prezintă relevanţă, pretinsa plată fiind în executarea sentinţei  nr. 6394 din 05 decembrie 2014, iar în prezenta cauză  sunt solicitate sume diferite în baza aceluiaşi  raport  obligaţional.

Mai reţine prima instanţă că, pârâtul probează efectuarea cheltuielilor cu cererea de chemare în garanţie  în sumă de 355 lei, reprezentând taxă judiciară de  timbru – f. 27. Fiind admisă în parte cererea de chemare în garanţie, pârâtul este îndreptăţit la cheltuieli de judecată în parte, respectiv în limita sumei de 50 lei. În acest sens se reţine că pârâtul a solicitat suma de 5000 lei, iar cererea acestuia este admisă pentru suma de 170 lei, aşa încât  vor fi obligaţi  chemaţii în  garanţie să plătească acestuia suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de  judecată.

Pentru aceste motive, prima instanţă a respins excepţia  prescripţiei invocată de pârât şi de chemaţii în  garanţie, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât şi de chemaţii în  garanţie, a admis în parte cererea, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 170 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de aceasta în dos. nr. …./…./….., a admis în parte cererea de chemare în garanţie şi a fost  obligaţii chemaţii în garanţie să plătească pârâtului suma de 170 lei – stabilită în sarcina acestuia, spre plată către reclamantă, cât şi suma de  50 lei reprezentând  cheltuieli de judecată.

Prin cererea formulată de reclamanta P. A. L. a solicitat completarea sentinţei civile nr. 4541 din 29.09.2017, în sensul de a se pronunţa instanţa integral pe toate cheltuielile de judecată efectuate  în cauza civilă nr. ……./……/……., dar a căror dovadă a fost consemnată în dosarul nr. ……./…../….. la filele 45- 54, reprezentând cheltuieli de transport şi onorariu avocat şi nu  doar  chitanţa privitoare la onorariul de expert, ce s-a regăsit în  dosarul propriu –zis.

Reclamanta a solicitat a se ataşa dosarele nr. ……/…/…… şi nr. …../…../…… ale  Judecătoriei Rm.Vâlcea.

Cererea a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de art. 444 c.pr.civ. hotărârea cu privire la care s-a solicitat completarea fiind comunicată la data de  26.10.2017, conform dovezii de la fila 61, iar cererea a fost înaintată prin poştă, la data de  24.11.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 2209/2018, pronunţată la data de 04 Mai 2018, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta P. A. L., în  contradictoriu cu pârâtul P. A., şi cu chemaţii în garanţie G. I. şi G. E. S..

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă reţine că, prin cererea înregistrată sub nr. ……../……./…., formulată de reclamanta  P. A. L.  a solicitat  obligarea pârâtului P. A. la plata sumei de 5000 lei, reprezentând  cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr. …./…./……. soluţionat prin sentinţa civilă nr. 879 din 29.01.2013. Prin sentinţa civilă nr. 4541 din 29 septembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea în dos. nr.  …../…./…. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta P. A. L., fiind obligat pârâtul  P. A. să plătească reclamantei suma de 170 lei, cu  titlu de  cheltuieli de  judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr. ……/…../…...

De asemenea mai reţine prima instanţă că, în considerente s-a reţinut că nici în prezenta cauză nici în  dosarul nr. …/…./….. nu s-au depus dovezi în sensul efectuării cheltuielilor cu titlu de onorariu avocat şi pentru  deplasarea la instanţă. Totodată, s-a reţinut că reclamanta  probează efectuarea  cheltuielilor cu procesul în sumă de 340 lei, din care 140 lei – taxă judiciară de timbru şi  200 lei -  onorariu expert.

De asemenea se mai arată de prima instanţă că, într-adevăr, în dosarul nr. …./…./.., la filele 45-54 sunt depuse înscrisuri privind cheltuieli efectuate de reclamantă  cu titlu de onorariu avocat şi  transport. Însă, în cererea de acordare a cheltuielilor de judecată nu s-a pretins de reclamantă că înscrisurile privind cheltuielile reprezentând onorariu avocat şi transport sunt depuse în alt dosar, respectiv nr. …./…./…, aşa încât instanţa a reţinut că aceasta nu probează efectuarea cheltuielilor  cu acest titlu.

În cadrul dosarului  nr. …/../.., instanţa a fost investită cu  o singură cerere, anume de obligare a pârâtului la plata sumei de 5000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate  în dosarul nr. ../../...

Asupra cererii instanţa s-a  pronunţat, în sensul admiterii în parte, în limita sumei de  170 lei.

Cererea reclamantei, de acordare şi a sumelor reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de transport nu se circumscrie completării  hotărârii, în sensul art. 444 c.pr.civ.  pentru că  instanţa nu a omis să se pronunţe asupra acestor sume, ci s-a pronunţat, reţinând că nu s-a făcut dovada efectuării  cheltuielilor cu acest titlu.

Critica reclamantei  se circumscrie soluţionării pe fond a cererii, ce poate fi  formulată pe calea apelului împotriva sentinţei civile nr. 4541/2017 şi nu pe calea completării hotărârii menţionate şi pentru aceste motive, prima instanţă a respins cererea.

La data de 29.11.2017, reclamanta P. A. L., a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 4541/29.09.2017 pronunţata de către Judecătoria Rm Vâlcea solicitându ca, în urma admiterii acestuia să se modifice în parte sentinţa atacată cu consecinţa admiterii integrale a cererii reclamantei de obligare a pârâtului P. A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă în dosarul civil nr. ../../.. al Judecătoriei Rm Vâlcea arătând că, singura critică pe care o aduce sentinţei apelate constă în aceea că a acordat doar în parte aceste cheltuieli de judecată în condiţiile în care dovada efectuării acestora a fost consemnată în dosarul civil ../../.., la filele 45-54, dosar ataşat la dosarul civil …/…/…, ambele fiind ataşate la dosarul cauzei în faza procesuala a fondului.

Arată reclamanta în motivarea apelului că, de altfel din economia considerentelor sentinţei apelate rezultă în mod evident faptul că instanţa nu a avut în vedere decât acea chitanţă privitoare la onorariul de expert, înscris aflat în dosarul propriu-zis , fără a fi avute în vedere şi chitanţele depuse de către acesta în dosarul …/…/…, dosar disjuns din …/…/…, chitanţe care privesc totuşi cheltuielile de judecata din dosarul originar, în speţa …/…/….

Pentru aceste motive solicit admiterea apelului, modificarea în parte a sentinţei atacate cu consecinţa admiterii integrale a cererii reclamantei de obligare a pârâtului P. A. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă în dosarul civil nr. …/…/… al Judecătoriei Rm. Vâlcea.

Solicită de asemenea şi în această faza procesuală ataşarea dosarelor nr.1283/288/2013 şi respectiv nr. …/…/… ale Judecătoriei Rm Vâlcea şi proba cu înscrisuri, respectiv chitanţele doveditoare ale respectivelor cheltuieli de judecata.

La data de 02.02.2018, P. A., în calitate de intimat în dosarul nr. …/…/… al Tribunalului Vâlcea, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulată de reclamanta P. A. L. şi să obligare acesteia la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere următoarele excepţii şi apărări.

1. Dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată s-a prescris. Cheltuielile de judecată ce fac obiectul prezentei cauze au fost solicitate de reclamantă şi prin cererea de chemare în judecată din dosarul …/…/…, dar acestea nu au fost acordate prin sentinţa pronunţată. Reclamanta avea la îndemâna calea completării sentinţei, în temeiul art. 2812 din vechiul Cod de procedură civilă, cerere pe care o putea formula doar in termen de 15 zile de comunicare.

Subliniază intimatul că, nesoluţionarea cererii reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată prin sentinţa 879/29.01.2013 nu putea fi atacată cu recurs, singura cale pentru îndreptarea acestei omisiuni fiind cererea de completare. În măsura în care această cerere de completare nu a fost exercitată în termenul de 15 zile de la data comunicării, dreptul de a solicita aceste cheltuieli pe cale separată s-a născut de la data expirării acestui termen, fiind indiferentă exercitarea recursului şi soluţia dată în recurs, deoarece acesta din urmă nu putea avea ca obiect cheltuielile de judecată suportate la fond de reclamantă. Prin urmare, în ce priveşte curgerea termenului de prescripţie de 3 ani, acesta a început să curgă la data când a expirat termenul pentru introducerea cererii de completare privind omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa pe cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă şi nu de la data soluţionării recursului. De la data expirării termenului de introducere a cererii de completare pentru cheltuielile de judecată şi până la introducerea cererii de chemare de judecată din prezenta cauză au trecut mai mult de 3 ani, situaţie în care dreptul reclamantei s-a prescris.

2. Cuantumul cheltuielilor de judecata solicitate este nedeterminat şi în acelaşi timp exagerat, raportat la complexitatea cauzei şi la actele îndeplinite de avocat şi nu sunt dovedite.

Nici măcar în cererea de apel nu se indică cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate.Odată cu cererea de chemare in judecată nu s-a comunicat niciun înscris doveditor al cheltuielilor pretinse. Nici în faţa instanţei de fond nu s-a depus vreun înscris sau o precizare a cererii de chemare in judecată prin care să se arate din ce se compun cheltuielile de judecată şi cu ce anume sunt dovedite.

Pe de altă parte, cererea de chemare în judecată din dosarul pentru care se solicită cheltuieli de judecată a fost admisă doar în parte, fiind respinse mai multe capete de cerere ale reclamantei, ceea ce impune cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată.

Complexitatea cauzei nu a impus eforturi deosebite din partea avocatului, fiind vorba de o cauză ale cărei împrejurări fuseseră deja lămurite într-un proces anterior, cauza fiind redusă doar la împrejurări de fapt ce au fost stabilite printr-o expertiză tehnică.

Intimatul-pârât P. A., în dosarul nr. …/…/… al Tribunalului Vâlcea, a formulat APEL INCIDENT Şl APEL PROVOCAT împotriva sentinţei civile nr. 4541/29.09.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pronunţate în dosarul …/…/… prin care solicită să se dispună: în apelul incident, modificarea în tot a sentinţei apelate în sensul respingerii cererii reclamantei şi în apelul provocat, în măsura în care se va admite apelul reclamantei apelante, să se modifice în parte sentinţa apelată, în sensul obligării chemaţilor în garanţie G. I. şi G. E. S., să-i plătească cheltuielile de judecată la care va fi obligat către reclamanta apelantă şi pe cele suportate de intimatul-pârât în acest proces şi cele ( art. 1341 pct.3 C.civ.), arătându-se în motivarea apelului că:

I. In ce priveşte apelul incident.

In mod greşit a admis instanţa de fond cererea reclamantei prin care a fost obligat să achite acesteia cheltuieli de judecată în cuantum de 170 de lei respingând în mod greşit excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei.

Dreptul de creanţă privind cheltuielile de judecată este supus prescripţiei extinctive în termenul general de 3 ani, atât potrivit dispoziţiilor Decretului 167/1958 ( art. 3) cât şi potrivit Noului Cod civil ( art. 2517). În cauză sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod civil, cauza în care se pretinde că s-au efectuat cheltuielile fiind introdusă pe rolul instanţei şi soluţionată după intrarea in vigoare a noului Cod civil.

Momentul la care a început să curgă acest termen de prescripţie este cel la care s-a născut dreptul reclamantei de a pretinde cheltuieli de judecată. Acest moment nu este însă cel al rămânerii definitive a sentinţei 879/29.01.2013, ci data la care a expirat termenul de 15 zile pentru introducerea cererii de completare a sentinţei 879/29.01.2013.

Cheltuielile de judecată ce fac obiectul prezentei cauze au fost solicitate de reclamantă şi prin cererea de chemare în judecată din dosarul …/…/…, dar acestea nu au fost acordate prin sentinţa pronunţată, instanţa lăsând nesoluţionat acest capăt cerere accesoriu. Reclamanta avea la îndemână calea completării sentinţei, în temeiul art. 2812 din vechiul Cod de procedură civilă, cerere pe care o putea formula doar în termen de 15 zile de comunicare.

De subliniat că nesoluţionarea cererii reclamantei pentru acordarea cheltuielilor de judecată prin sentinţa 879/29.01.2013 nu putea fi atacată cu recurs, singura cale pentru îndreptarea acestei omisiuni fiind cererea de completare. (art. 2812a C.proc.civ).

În măsura în care această cerere de completare nu a fost exercitată în termenul de 15 zile de la data comunicării sentinţei, sentinţa 879/29.01.2013 a rămas irevocabilă sub acest aspect, iar dreptul de a solicita aceste cheltuieli pe cale separată s-a născut de la data expirării acestui termen, fiind indiferentă exercitarea recursului şi soluţia dată în recurs, deoarece acesta din urmă nu putea avea ca obiect cheltuielile de judecată suportate la fond de reclamantă.

De la data expirării termenului de introducere a cererii de completare pentru cheltuielile de judecată şi până la introducerea cererii de chemare de judecată din prezenta cauză au trecut mai mult de 3 ani, situaţie în care dreptul reclamantei s-a prescris.

 II. In ce priveşte apelul provocat.

În măsura în care va fi admis apelul reclamantei şi se va  dispune obligarea sa la plata către reclamantă a unor cheltuieli de judecată mai mari decât cele încuviinţate de instanţa de fond, solicită să se dispună modificarea sentinţei apelate în ce priveşte soluţia dată cererii sale de chemare în judecată şi să fie obligaţi chemaţii în garanţie să-i achite cheltuielile de judecată la care voi fi obligat către reclamantă şi cheltuielile de judecată pe care le va suporta în acest proces.

Prin sentinţa 879/29.01.2013 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de către reclamanta P. A. L. împotriva sa pentru un teren ce i-a fost vândut de către chemaţii în garanţie. Şi în acel dosar, vânzătorii au avut calitatea de chemaţi în garanţie, cererea sa împotriva lor fiind admisă prin sentinţa 6394/ 05.12.2014, pronunţată în dosarul 1283/288/2013, format prin disjungerea cererii de chemare în garantei de cererea de revendicare.

Chemaţii în garanţie, în calitate de vânzători, sunt răspunzători pentru evicţiune, în temeiul art. 1337 C.civ. şi au obligaţia să-l despăgubească pentru toate spezele suportate în procesul formulat de evingător.

La data de 29.10.2018, G. I. şi G. E.-S. au formulat întâmpinare, împotriva APELULUI INCIDENT Şl A APELULUI PROVOCAT, declarat de intimatul P. A. în calitate de pârât în dosarul nr. 10836/288/2016, referitoare la SENTINŢA CIVILĂ nr. 4541/2017, pronunţată în şedinţă publică de la 29 septembrie 2017 de către Judecătoria Râmnicu-Vîlcea prin care a fost chemat în judecată de numita P. A. L., pentru recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în dosarele numerele …/…/…, …/…/…, solicitând : în apelul incident, admiterea acestuia şi respingerea în totalitate a sentinţei apelate, în sensul respingerii cererii reclamantei şi în apelul provocat, dacă se va admite apelul reclamantei P. A. L., să se modificce în parte sentinţa apelată în sensul exonerării chemaţilor în garanţie G. I. şi G. E.-S., de plata cheltuielilor de judecată, deoarece intimatul P. A., i-a executat silit pe cei doi chemaţi în garanţie şi a recuperate de la aceştia sume de bani şi terenuri care au făcut obiectul dosarelor: …/…/…, …/…/…,…/…/…, în motivare arătând că:

I.Apelul incident:

- instanţa de fond a admis în mod greşit cererea reclamantei de achitare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 170 lei + 50 lei, respingând excepţia prescrierii dreptului de acţiune al reclamantei; dreptul de creanţă privind cheltuielile de judecată este supus prescripţiei extinctive în termenul general de trei ani, conform Decretului nr. 167/1958 (art. 3) cât şi potrivit Noului cod civil (art. 2517), cauza în care se pretinde că s-au efectuat cheltuielile fiind introdusă pe rolul instanţei şi soluţionată după intrarea în vigoare a noului cod civil.

Termenul de prescripţie începe să curgă după naşterea dreptului reclamantei de a pretinde cheltuieli de judecată, .... NU este cel al rămânerii definitive a sentinţei nr. 879/29.01.2013, ci data la care expiră termenul de 15 zile, pentru introducerea cererii de completare a sentinţei nr. 879/29.01.2013.

În cadrul dosarului nr. …/…/…, instanţa a fost investită cu o singură cerere, anume de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. …/…/…, care a fost soluţionat şi arătându-se în continuare soluţia data prin hotărârea nr. 4541/2017 din 29.09.2017

Se mai arată întâmpinare că, nemulţumită de soluţia adoptată de instanţă, a declarat un nou APEL împotriva SENTINŢEI CIVILE nr. 2209/04.05.2018, ce face obiectul dosarului …/…/…/.., pe rol fiind cerere de completare hotărâre, comunicată de către Judecătoria Rm.-Vâlcea cu plicul 132838, expediat prin corespondenţă în 08.06.2018, primit în data de 11.06.2018 (data poştei). Plecând de la prezumţia că hotărârea nr. 2209/04.05.2018, a fost comunicată de către Judecătoria Rm.-Vâlcea simultan, reclamantei, pârâtului şi chemaţilor în garanţie (adică a fost expediată în data de 08.06.2018, invocă tardivitatea declanşării apelului, care a fost înregistrat la Judecătoria Rm.-Vâlcea în 16 iulie 2018, mai exact, după 8 - opt - zile de la data ( expirării termenului de 30 de zile). În mod tendenţios reclamanta P. A. L., declară „APEL" împotriva SENTINŢEI CIVILE nr. 2209/04.05.2018, prin care solicitase soluţionarea cererii de completare hotărâre, NU împotriva SENTINŢEI CIVILE nr. 4541/2017, pronunţată în şedinţă publică de la 29 septembrie 2017 de către Judecătoria Râmnicu-Vîlcea.

Se precizează în întâmpinare că, instanţa de fond a sesizat corect că „... în cererea de acordare a cheltuielilor de judecată nu s-a pretins de reclamantă că înscrisurile privind cheltuielile reprezentând onorariu de avocat şi transport sunt depuse în alt dosar, respectiv nr. …/…/…, astfel încât instanţa a reţinut că aceasta nu probează efectuarea cheltuielilor cu acest titlu.

Precizează intimaţii că, concluzia care se desprinde din analizarea înscrisurilor nominalizate mai sus este următoarea :

01.- Hotărârea nr. 4541/2017, a fost adoptată de Judecătoria Rm.-Vâlcea, la data de 29.09.2017 şi a fost comunicată prin corespondenţă cu plicul nr. …….. din 24.10.2017, primită în 25.10.2017 (datele aparţin poştei), către chemaţii în garanţie;

02.- Reclamanta a atacat cu - APEL - hotărârea nr. 4541/2017, a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea în data de 29.11.2017; dacă se pleacă de la premisa comunicării simultane a hotărârii către : reclamant, pârât, chemaţi în garanţie (24-25.10.2017), invocăm excepţia tardivităţii declarării apelului - 29.11.2017 - (reclamanta a depăşit termenul cu 4 zile).

Il.-Apelul provocat:

 Intimaţii G. I. şi G. E.-S., arată că au fost executaţi silit de către pârâtul P. A., conformându-se în totalitate, dispoziţiilor instanţei şi ale executorului judecătoresc.

Învederează că prin sentinţa civilă nr. 6394/05.12.2014 pronunţată de Judecătoria Rm.-Vâlcea în dosarul nr. …/…/…, dosar disjuns din …/…/…, a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul P. A. şi au fost obligaţi, G. I. şi G. E.-S., să plătească acestuia următoarele sume de bani: 7.415 lei valoarea actuală de care pârâtul a fost „evins", suma de 2.650 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de demolare, suma de 22.294 lei, reprezentând contravaloarea gardului, suma de 2.666 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pârâtul P. A., DEŞII I-A EXECUTAT SILIT PE GARANŢI, (a devenit proprietarul suprafeţelor de teren 7.430 m.p. - intravilan, şi 8499 m.p. teren fâneţe şi a mai încasat suma 17.137,00 lei ) dar NU s-a conformat dispoziţiilor instanţelor de judecată (a primit bani pentru construcţia gardului, pentru demolarea sa, dar nu a întreprins niciun fel de acţiune, fapt ce o nemulţumeşte pe reclamanta P. A. L., care continuă procesele.

Nu au înţeles de ce când i-au vândut pârâtului P. A., conform contract de vânzare - cumpărare, autentificat prin ÎNCHEIERE DE AUTENTIFICARE Nr. …, anul …., luna ……, ziua …, un teren intravilan în suprafaţă de 5.311,05 m.p., teren ce nu era grevat de sarcini, fiind intabulat conform extrasului de carte funciară, eliberat de Biroul de Carte Funciară, pentru care au primit preţul de 19.206 lei, în anul 2013 (când se declanşase criza şi terenurile sau ieftinit), pentru o suprafaţă 501 m.p. expertul (acelaşi) a stabilit, o valoare de 7.415 lei.

Recapitulând : pentru suprafaţa de 5.311,05 m.p. sau plătit 3,62 lei/m.p., iar pentru suprafaţa de 501 m.p., pretins evinsă, I s-au acordat pârâtului P. A., 14,80 lei / m.p.

Plecând de la hotărârile emise de instanţe, pârâtul P. A., a angajat executor judecătoresc din localitatea B, (deşi în R.-V., erau destui) încercând prin toate mijloacele să obţină cât mai multe foloase de la cei doi garanţi G. I. şi G. E.-S..

Li s-a pus sechestru pe drepturile băneşti, garanţii fiind pensionari, au fost organizate licitaţii publice, la care nu au putut participa, datorită distanţei V. – B., fiind obligaţi să cedeze următoarele bunuri imobile subevaluate şi sumele de bani de mai jos :

-Teren INTRAVILAN în suprafaţă de 7.430 m.p. (preţul iniţial de strigare 33.000 lei, a fost adjudecat pe o sumă modică - 24.750 lei, 75% din preţul de pornire);

-Teren vegetaţie forestieră în suprafaţă de 8.499 m.p. (preţul iniţial de strigare 24.000 lei, a fost adjudecat de acelaşi cumparator, P. A., cu suma de 12.000 lei) -10.280 lei - reprezentând contravaloare gard, cheltuieli de judecată, contravaloare lucrări de demolare, valoare terenului de care creditorul a fost evins;

- 5.218 lei - reprezentând cheltuieli de executare;

- 1200 lei - cheltuieli cu expertiza;

- 439 lei onorariu şi cheltuieli de executare; Nu au fost incluse sumele de bani asupra cărora s-au dispus popriri la C.J.P.A.S. V.,

TOTAL: 17.137.00 LEI, la care se adaugă terenul INTRAVILAN în suprafaţă de 7.430,00 lei, achiziţionat cu suma de 24.750 lei, reprezentând 75% din valoarea expertizată ; teren vegetaţie forestieră în suprafaţă 8.499 m.p. achiziţionat cu suma de 12.000 lei, reprezentând 50% din valoarea expertizată ; dacă se aplica preţul de 14,80 lei/m.p., nu de 3,62 lei/m.p, preţul iniţial de strigare ar fi trebuit să fie de 109.964,00 lei, luând în calcul faptul că expertiza a fost făcută de aceeaşi persoană care stabilise valoarea pentru suprafaţa pretins evinsă.

Numai din valorificarea terenului de 7.430 m.p. se putea acoperi debitul garanţilor.

 În drept, invocă dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 - art.3, cât şi ale Noului cod civil, art. 2517.

În dovedirea celor afirmate, există înscrisurile la dosarul cauzei …/…/….

De asemenea, G. I. şi G. E.-S., în calitate de vânzători - chemaţi în garanţie, în contradictoriu cu P. A., în calitate de pârât în dosarul nr. …/…/…, prin care a fost chemat în judecată de numita P. A. L., pentru recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în dosarele …/…/…,…/…/…, formulează ÎNTÂMPINARE, prin care solicită respingerea APELULUI declarat de P. A. L. împotriva SENTINŢEI CIVILE nr. 2209/04.05.2018, ce face obiectul dosarului …/…/…/.., arătând că, plecând de la prezumţia că hotărârea nr. 2209/04.05.2018, a fost comunicată de către Judecătoria Rm.-Vâlcea simultan, reclamantei, pârâtului şi chemaţilor în garanţie (adică a fost expediată în data de 08.06.2018, invocă tardivitatea declanşării apelului, care a fost înregistrat la Judecătoria Rm.-Vâlcea în 16 iulie 2018, mai exact, după 8 - opt - zile de la data expirării termenului de 30 de zile). Se mai arată că, în mod tendenţios reclamanta P. A. L., declară „APEL" împotriva SENTINŢEI CIVILE nr. 2209/04.05.2018, prin care solicitase soluţionarea cererii de completare hotărâre, NU împotriva SENTINŢEI CIVILE nr. 4541/2017, pronunţată în şedinţă publică de la 29 septembrie 2017 de către Judecătoria Râmnicu - Vâlcea, că instanţa de fond a sesizat corect că „... în cererea de acordare a cheltuielilor de judecată nu s-a pretins de reclamantă că înscrisurile privind cheltuielile reprezentând onorariu de avocat şi transport sunt depuse în alt dosar, respectiv nr. …/…/…, astfel încât instanţa a reţinut că aceasta nu probează efectuarea cheltuielilor cu acest titlu.

În cadrul dosarului nr. …/…/…, instanţa a fost investită cu o singură cerere, anume de obligare a pârâtului la plata sumei de 5000 lei,, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. …/…/…, care a fost soluţionat prin hotărârea nr. 4541/2017 din 29.09.2017.

Se mai arată în întâmpinare că, concluzia care se desprinde din analizarea înscrisurilor nominalizate mai sus este următoarea :

01.- Hotărârea nr. 4541/2017, a fost adoptată de Judecătoria Rm.-Vâlcea, la data de 29.09.2017 şi a fost comunicată prin corespondenţă cu plicul nr. ….. din 24.10.2017, primită în 25.10.2017 (datele aparţin poştei), către chemaţii în garanţie;

02.- Reclamanta a atacat cu - APEL - hotărârea nr. 4541/2017, a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea în data de 29.11.2017; dacă se pleacă de la premisa comunicării simultane a a hotărârii către : reclamant, pârât, chemaţi în garanţie (24-25.10.2017), invocăm excepţia tardivităţii declarării apelului - 29.11.2017 - (reclamanta a depăşit termenul cu 4 zile).

Faţă de considerentele expuse solicită respingerea apelul formulat de reclamanta P. A. L., împotriva sentinţei civile nr. 4541/2017 din 29.09.2017, având în vedere următoarele excepţii şi apărări:

1. Excepţia tardivităţii declarării apelurilor (atât împotriva SENTINŢEI CIVILE nr. 2209/04.05.2018, prin care solicitase soluţionarea cererii de completare hotărâre, cât şi a SENTINŢEI CIVILE nr. 4541/2017, pronunţată în şedinţă publică de la 29 septembrie 2017 de către Judecătoria Râmnicu-Vîlcea.

2. EXCEPŢIE : Art. 2517 - „Termenul general de 3 ani. Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen".

3. -ÎN CAUZĂ A OPERAT PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ.

Dreptul de creanţă privind cheltuielile de judecată este supus prescripţiei extinctive în termenul general de 3 (trei) ani, atât potrivit Decretului nr. 167/1958 - art.3, cât şi Noului cod civil, art.2517;

4.- CEREREA ESTE INADMISIBILĂ.

Cheltuielile de judecată au fost solicitate de reclamantă în cererea de chemare în judecată …/…/…, dar acestea NU au fost acordate prin sentinţa pronunţată. Reclamanta avea la îndemână calea completării sentinţei, în temeiul art.2812 din vechiul Cod de procedură civilă, cerere pe care o formula doar în 15 zile de la comunicare. O astfel de cerere nu a fost formulată în termenul legal, reclamanta nu mai are deschisă calea unei noi acţiuni cu acelaşi obiect.

5.- Cererea de chemare în judecată a fost admisă doar în parte, fiind respinse mai multe capete de cerere ale reclamantei, iar complexitatea cauzei nu a necesitat eforturi deosebite din partea avocatului, împrejurările cauzei fiind lămurite printr-un proces anterior.

În drept, invocă dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 - art.3, cât şi ale Noului cod civil, art. 2517 iar în dovedirea celor afirmate, arată că, există înscrisurile la dosarul cauzei …/…/….

La data de 16 iulie 2018 P. A. L., reclamantă în dosar …/…/…/.., a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 2209 pronunţata de către Judecătoria Rm. Vâlcea la data de 04.05.2018 solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului arătând că în mod greşit a fost respinsă această cerere de completare a dispozitivului prin care a solicitat instanţei a avea în vedere şi înscrisurile aflate la filele 45-54 din dosarul …/…/…, documente ce reprezentau cheltuielile de judecata efectuate în dosarul …/…/…, dosar ataşat la dosarul prezentei cauze. Nu poate fi primit punctul de vedere exprimat de către instanţa de fond potrivit căruia ar fi fost în culpa din pricina neindicării faptului că aceste înscrisuri doveditoare ar fi fost depuse într-un alt dosar deoarece acel dosar a fost ataşat la dosarul prezentei cauze şi mai mult decât atât în respectivul dosar, la termenul de judecata la care au fost consemnate aceste înscrisuri doveditoare s-au făcut precizări suficiente, reţinute de încheierea de şedinţa, din cuprinsul cărora rezultând fără echivoc că aceste chitanţe reprezintă dovada cheltuielilor de judecata efectuate în dosarul originar-…/…/….

Precizează apelanta că, prin urmare având în vedere faptul incontestabil al depunerii acestor înscrisuri în dosarul ataşat celui prezentei cauze, având în vedere menţiunile cu privire la ceea ce reprezintă acestea, solicită admiterea apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 2209 pronunţata de către Judecătoria Rm. Vâlcea la data de 04.05.2018 , modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului.

La termenul din data de 29.11.2018, s-a dispus reunirea dosarului …/…/…/.. cu dosarul nr. …/…/….

Examinând apelurile, raportat la probele administrate, motivele invocate şi prevederile legale incidente, tribunalul constată că acestea nu sunt întemeiate.

Apelanta P. A. L. aduce critici prin apelul principal formulat împotriva sentinţei civile nr. 4542/29.09.2017, cu privire la faptul i-au fost acordate în doar în parte cheltuielile de judecată.

Tribunalul reţine că, apelanta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată a solicita suma de 5000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. …/…/…, prin precizarea de la fila 31 apelanta-reclamantă arătând că  suma totală  pe care o solicită, de 5000 lei, reprezentă onorariu avocat, cheltuieli de deplasare, onorarii de expert şi taxă judiciară de timbru.

Din actele aflate la dosarul cauzei tribunalul apreciază că, rezultă că, în dosarul nr.  …/…/… apelanta-reclamantă a achitat suma de 140 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru şi suma de 200 lei  cu titlu de onorariu expert pentru  expert T. A.  M., achitând în total suma de  340 lei.

Însă atât în dosarul nr. …/…/… cât şi în dosarul nr. …/…/…, nu au depus acte cheltuielile cu titlu de onorariu avocat şi pentru deplasarea  la instanţă.

Susţinerea apelantei-reclamante că dovada efectuării acestora a fost consemnată în dosarul civil …/…/…, nu poate fi luat în considerare având în vedere că reclamanta prin cererea de chemare în judecată a stabilit obiectul cauzei care reprezintă cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. …/…/….

Faţă de aceste aspecte tribunalul apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că art. 452  c.pr.civ.  şi art. 274 c.pr.civ. de la 1865 condiţionează acordarea cheltuielilor de  dovedirea existenţei şi întinderii lor, iar  reclamanta probează  că a efectuat cheltuieli în sumă de  340 lei, din care 140 lei – taxă judiciară de timbru şi 200 lei – onorariu expert.

În raport de aceste aspecte, incident în cauză, fiind şi principiul disponibilităţii în baza căruia apelanta-reclamantă a stabilit cadrul procesual prin cererea de chemare în judecată instanţa urmează să respingă apelul formulat de P. A. L. împotriva sentinţei civile nr. 4542/29.09.2017, ca nefondat.

În ceea ce priveşte apelul incident formulat de pârâtul P. A., tribunalul reţine că, susţinerile acestuia în sensul că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei sunt nefondate.

Astfel, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie este cel la care s-a născut dreptul reclamantei de a pretinde cheltuielile de judecată, respectiv momentul în care s-a stabilit irevocabil care parte a căzut în pretenţii.

Susţinerea  pârâtul P. A., în sensul că termenul de prescripţie  începe să curgă  de la data  la care a expirat termenul de15 zile pentru introducerea cererii de completare a sentinţei 879/29.01.2013, este neîntemeiată deoarece la data respectivă nu se stabilise definitiv partea care este în culpă procesuală.

Tribunalul apreciază că, dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, se naşte numai după ce printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit partea care a căzut în pretenţii şi deci care este în culpă procesuală.

Faţă de cele menţionate tribunalul apreciază că apelul incident formulat de pârâtul P. A. este neîntemeiat şi pe cale de consecinţă urmează a fi respins.

De asemenea ca o consecinţă a respingerii apelului principal şi incident va respinge şi apelul provocat formulat de intimatul P. A.. 

În ceea ce priveşte apelul formulat P. A. L., reclamantă în dosar …/…/…/.., împotriva sentinţei civile nr. 2209 pronunţata de către Judecătoria Rm. Vâlcea la data de 04.05.2018 tribunalul reţine că potrivit art. 444 alin. Din Codul de procedură civilă în vigoare la data formulării cereri de chemare în judecată „(1) Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.”

Din acest text de lege tribunalul reţine că, rezultă în mod indubitabil că cererea de completare a hotărârii judecătoreşti poate fi formulată dacă prin hotărârea judecătorească instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentele.

Ori în cadrul dosarului  nr. …/…/…, instanţa de fond a fost investită cu o cerere principală, având un singur obiect respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. …/…/… iar prin sentinţa civilă nr. 4541 din 29 septembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea în dos. nr. …/…/… asupra cererii instanţa s-a  pronunţat, în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamanta P. A. L., fiind obligat pârâtul P. A. să plătească reclamantei suma de 170 lei, cu  titlu de  cheltuieli de  judecată efectuate de reclamantă în dosarul nr. …/…/….

Faţă de aceste aspecte tribunalul apreciază că, instanţa de fond nu a omis să se pronunţe asupra acestor sume, ci s-a pronunţat, reţinând că nu s-a făcut dovada efectuării  cheltuielilor cu acest titlu, astfel că şi apelul formulat de P. A. L., reclamantă în dosar …/…/…/.., împotriva sentinţei civile nr. 2209 pronunţata de către Judecătoria Rm. Vâlcea la data de 04.05.2018 este nefondat.

Având în vedere aceste motive, în baza art. 480 C. pr. civ., instanţa urmează să respingă apelurile împotriva sentinţei civile nr. 4541/29.09.2017 şi apelul împotriva sentinţei civile nr. 2209/4.05.2018, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare