Autorizaţiei de construire pentru realizarea lucrărilor

Acţiunea reclamanţilor, pentru hotărâre suplinind acordul pârâţilor pentru obţinerea de către reclamanţi a autorizaţiei de construire pentru realizarea lucrărilor menţionate în documentaţia tehnică depusă la dosar.Temerile apelanţilor pârâţi că, măsurile ce se vor lua pun în pericol siguranţa imobilului proprietatea acestora nu au un suport temeinic care să justifice refuzul de exprimare a acordului în vederea obţinerii de către intimaţi a autorizaţiei de construire pentru efectuarea lucrărilor la imobilul construcţie al acestora.

Prin sentinţa civilă nr.556 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în şedinţa publică din 06 februarie 2018, instanţa a admis acţiunea reclamanţilor, prezenta hotărâre suplinind acordul pârâţilor pentru obţinerea de către reclamanţi a autorizaţiei de construire pentru realizarea lucrărilor menţionate în documentaţia tehnică depusă la dosar-filele 123-174, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Împotriva acestei sentinţe, pârâţii ...... şi ...... au formulat apel, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei civile mai sus indicate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulata de reclamanții ...... şi ......şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata atât la fond cat şi in apel.

În motivare au arătat că în fapt, aşa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr......., împreună cu reclamanţii intimaţi au cumpărat imobilele teren şi construcţie situate in intravilanul Municipiului Rm. Vâlcea, având număr cadastral....... Au precizat ca imobilele de pe strada lor au fost renumerotate de Primărie şi în prezent imobilele teren+construcţii ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare se afla pe aceeaşi strada, insa la numerele 4 si 4A si nu numărul 8, aşa cum toate propunerile de proiect prezentate de reclamanţi menţionează.

Prin sentinţa civilă nr. 4173/29.09.2006, pronunţata de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul cu numărul 7673/2006, instanţa a consfințit tranzacţia părţilor şi a dispus ieşirea lor din indiviziune, acestora revenindu-le 2 camere, o bucătărie, un hol, o cămara, o magazine şi cota parte aferenta terenului de 170 mp. În lotul intimaţilor a revenit şi aleea de acces, aceştia dându-si acordul că şi aceştia să o folosească ( unica lor posibilitate de acces spre bunurile ce le-au revenit in lot) pe toată durata construcţiei lor.

Este adevărat că intimaţii şi-au dat acordul exprimat în mod autentic prin declaraţie notarială pentru etajarea locuinţei proprietatea lor şi de altfel şi ei aveau de gând să îi ajute în aceeaşi modalitate.

Nu este vorba despre reaua lor credinţă aşa cum reţine în mod greşit instanţa de fond, ci despre faptul ca propunerea de proiect iniţial realizată de intimaţii - reclamanţi, proiect pe care nu au dorit să le prezinte şi despre care au luat la cunoştinţă de la dosarul cauzei, cuprindea extinderea proprietăţii acestora prin etajare şi 2 balcoane. Ori, intimaţii ştiau că ei nu ar fi de acord cu balconul din partea de NV care ar ajunge până deasupra gardului vecinului dinspre Vest şi care ar acoperi în întregime aleea de acces întunecând-o, iar aceştia  ar trebui să se aplece foarte mult pentru a nu se lovi cu capul de balcon la intrarea in curte.

Din acest motiv nici nu le-au arătat proiectul pentru că ştiau că nu ar fi de acord!

La instanţa de fond au explicat aceste aspecte, iar reclamanţii, pe parcursul judecaţii, au venit cu un nou proiect care excludea balcoanele. Au luat legătura cu proiectantul intimaţilor şi acesta le-a explicat ca proiectul nu este definitiv, că lucrarea este o propunere de proiect neavizat de Primărie şi poate fi modificat oricând pentru că nu a primit aprobarea Primăriei ci doar s-a emis un certificat de urbanism care indica modul de executare a lucrărilor, certificat a cărui perioada de valabilitate a expirat, acesta fiind valid doar 12 luni.

Arată că proiectul poate fi modificat oricând, întrucât nu este definitiv. În aceste condiţii, cunoscându-l pe fratele/cumnatul lor care ar face orice pentru a-i şicana pentru ca aşa îi este firea, temerile şi refuzul  lor de a-i da acordul nu reprezintă un abuz, ci o modalitate de a-şi proteja exerciţiul nestingherit al dreptului lor de proprietate. Au mai susţinut că nimic nu i-ar împiedica pe intimaţi ca după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive să modifice proiectul după bunul plac, chiar şi prin construirea de balcoane. Nu au nicio garanţie.

Au susţinut că intimaţii ar trebui să vorbească cu ei şi să găsească împreuna o soluţie convenabilă pentru toate părţile, nu să îi dea în judecată.

În temeiul art. 27 alin. 4 din Ordinul 839/2009-Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, text de lege pe care instanţa de fond l-a ignorant, încălcându-l, proprietarii, au acest drept de a se opune câtă vreme apreciază că măsurile ce se vor lua pun în pericol siguranţa imobilului proprietatea lor şi dacă lucrările se efectuează pe limita de proprietate. De aceea consideră că hotărârea instanţei de fond este ilegala, câtă vreme nu au nicio garanţie ca intimaţii nu vor modifica proiectul, acesta nefiind definitiv. Care sunt masurile de siguranţa ale edificării etajului de către intimaţi Nu sunt înscrise in proiect!! Nu s-a prevăzut în dispozitivul sentinţei apelate nici o alta condiţie sau garanţie în afara de suplinirea acordului lor.

Pe de alta parte, aşa cum este întocmita noua propunere de proiect (a doua), pentru a-şi ridica etajul, intimaţii ar trebui să se lege de peretele lor de la etaj, situaţie cu care nu sunt evident de acord pentru ca aceasta ar însemna să se înlăture tencuiala şi zugrăveala peretelui pentru a ajunge la fierul beton prins în ciment, dânşii trebuind să-şi lege construcţia de fierul beton al lor.

Acest perete este edificat de ei şi le aparţine, nu mai este un perete comun, plus că le pun in pericol siguranţa şi stabilitatea construcţiei lor de la etaj. În al doilea proiect depus la dosar, se vorbeşte despre consolidarea parterului, nicidecum despre modalitatea de edificare a etajului. Stând de vorba cu proiectantul, acesta le-a explicat că numai cu acordul lor intimaţii s-ar putea lega de peretele ce le aparţine edificat la etaj.

Daca ar alege să construiască la o distanta de 60 cm de casa lor, conform legii, intimaţii nu ar mai avea nevoie de acordul acestora. Ca atare, exista şi alte soluţii. Au susţinut că nu vor ca intimaţii să-şi lege construcţia- etaj de a lor deoarece le provoacă pagube, stricând tencuiala şi zugrăveala şi in plus ar strica fără doar şi poate structura de rezistenta a casei lor, structura ce nu a fost edificată pentru a susţine şi construcţia reclamanţilor-intimaţi.

Au mai susţinut că urmăresc să nu fie păgubiţi prin noua construcţie şi nu sunt de acord cu edificarea de balcoane care pe lângă faptul că le-ar împiedica accesul normal în curtea casei, fiind nevoiţi să se aplece, ar obtura şi pătrunderea luminii naturale în curte care este înconjurată de un gard de 2 metri peste care ar veni balconul intimaţilor din partea de nord-vest. Apreciază că în mod greşit instanţa de fond a calificat refuzul cestora întemeiat ca şi un abuz de drept şi apreciază că nu sunt întrunite condiţiile existenţei abuzului de drept.

În dovedire au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul intimaţilor, cercetare la fata locului, expertiza de specialitate.

Intimaţii-pârâţi ......si ......, au formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepţie, au invocat excepţia netimbrării apelului şi anularea acestuia ca netimbrat.

Pe fond, au susţinut că este  adevărat că imobilele de pe strada au fost renumerotate, acum au numerele 4 si 4 A, însă din certificatul de urbanism rezultă aceasta împrejurare, chiar şi din memoriul de arhitectura. S-a făcut referire la nr. 4. S-a menţionat şi nr. 8 pentru că nu puteau fi nesocotite actele de proprietate, planurile cadastrale şi extrasul de carte funciara. Nu are importanta numărul imobilului, important este ca acesta să fie corect identificat, ceea ce au şi făcut. Apreciază ca este clar identificat, prin amplasament, proprietari, număr cadastral şi carte funciara.

Numărul imobilului în timp poate fi schimbat, poate să aibă o alta renumerotare, dar aceasta împrejurare nu afectează sub nicio forma drepturile proprietarilor.

Au susţinut că nici pe departe apelanţii-pârâţi nu au avut de gând să-şi exprime acordul cu privire la extinderea şi etajarea locuinţei lor, cum susţin prin motivele de apel. Le-au prezentat intenţia lor cu privire la lucrările de construcţii, au încercat în toate felurile posibile să ia legătura cu ei (telefonic, prin intermediul mamei lor), cu mult înainte de a apela la instanţa de judecata, i-au convocat şi la notarul public (f. 41-43), insa nu s-au prezentat, conform încheierii de certificare .

În plus, litigiul in fond a durat o perioada îndelungata de timp, puteau sa revină asupra hotărârii iniţiale, însă poziţia lor a fost clara, indiferent ce ar fi făcut, tot ar fi refuzat exprimarea unui acord, fără a exista un motiv justificat.

Chiar dacă au întocmit, în mod complet, pe parcursul soluţionării cauzei, documentaţia tehnica necesara obţinerii autorizaţiei de construire, în care se regăsesc, în mod amănunţit, atât detaliile legate de lucrările ce urmează a fi efectuate, cat şi detalii legate de gradul de siguranţa al construcţiei, care asigurau paraţii ca sub nicio forma nu vor fi afectaţi, tot nu au dorit să-şi exprime acordul, deşi sunt fraţi iar aceştia i-au ajutat când şi-au extins şi etajat locuinţa, le-au dat declaraţie notariala.

Au susţinut că nu le-au pus nicio condiţie, chiar daca lucrările lor de construcţii au fost realizate cu „muncitori la negru”, fără un proiect în prealabil, fără studiu geo sau alte studii de specialitate, autorizaţia au obţinut-o la mai bine de un an, in 2009, decât aceea, este adevărat verbală, că la rândul lor să le dea acordul când o sa realizeze lucrări similare. În speranţa unei bune înţelegeri, le-au permis sa folosească şi aleea lor de acces ce duce spre imobilul acestora, deşi niciodată nu s-au ocupat de întreţinerea ei si nici de gardul de la strada. Aşadar, singura cale rămasa la îndemână a fost instanţa de judecata.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin întocmirea acestei documentaţii, respectiv prin detalierea aspectelor tehnice făcute în cuprinsul acesteia, au  răspuns susţinerilor pârâţilor, dovedind că temerile acestora nu sunt întemeiate, ca în raport de împrejurările speţei opunerea pârâţilor la lucrările ce se doresc a fi efectuate de aceştia, are caracter abuziv.

Cu prilejul cercetării la fata locului  s-a constatat ca este practic vorba despre o singura construcţie care a fost împărţită în doua, partea dinspre strada le-a revenit lor, iar cealaltă pârâţilor, fiind comun zidul despărţitor. S-a mai constatat că partea din imobil ce aparţine pârâţilor a fost renovată, extinsă şi etajată de aceştia, în timp ce partea din imobil ce le aparţine, compusă din doar două camere cu un dormitor şi o bucătărie nu a suportat astfel de lucrări fiind şi într-o stare avansată de degradare, conform planşelor foto existente la dosarul cauzei .

Extinderea, conform proiectului depus la dosarul cauzei, consta doar în două camere şi o baie, nu exista balcoane, cum greşit susţin apelanţii-pârâţi. Prin aceste lucrări de construcţii (consolidare, extindere si etajare) va fi îmbunătăţită şi faţada imobilului. Contrar susţinerilor apelanţilor pârâţi, documentaţia tehnica necesara obţinerii autorizaţiei de construire, depusă la dosarul cauzei, este definitiva. Au susţinut că nicinu ar putea să o modifice, sub nicio formă, faţă de dispoziţia instanţei de fond, acordul fiind suplinit doar pentru realizarea lucrărilor menţionate în documentaţia tehnică depusă la dosar filele 123 -174, care face parte integranta din hotărâre.

Aşa cum au arătat şi dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, au vorbit cu pârâţii, inclusiv prin intermediul mamei lor, încercând să găsească o soluţie convenabilă în vederea edificării lucrărilor de construcţie ce doresc să le realizeze, însa aceştia nejustificat au refuzat, opunerea lor având caracter abuziv.

Abuzul de drept consta în exercitarea dreptului subiectiv civil cu consecinţa păgubirii altora, a producerii unor şicane altor persoane, ştirbirea drepturilor personale nepatrimoniale ori a intereselor legitime ale altor persoane. Prin instituţie juridica a abuzului de drept se urmăreşte nu numai asigurarea intangibilităţii intereselor generale, ci şi înlăturarea egoismului în exercitarea drepturilor subiective civile, prin armonizarea acestuia cu exigentele morale ale societăţii. In aprecierea caracterului abuziv al exerciţiului dreptului, exista doua criterii: un criteriu subiectiv si un criteriu obiectiv, după cum este vorba de un exerciţiu abuziv in adevăratul sens al cuvântului sau numai de un exerciţiu excesiv. Potrivit criteriului subiectiv, exerciţiul dreptului de proprietate este abuziv ori de cate ori proprietarul îşi exercita dreptul fără a trage niciun profit, fără a justifica niciun interes personal, ci numai cu intenţia vădita de a jena sau cauza o paguba vecinului sau. Acest criteriu nu se poate aplica, insa, in cazurile în care proprietarul exercita dreptul sau in vederea satisfacerii unui interes personal ce nu poate fi tăgăduit. Mai mult decât atât, în exerciţiul acestui drept, nu i se poate imputa nicio vina, căci lipseşte orice intenţie de a vătăma pe altul. Cu toate acestea, el cauzează vecinului sau o paguba. Pentru a se ajunge, totuşi, la condamnarea acestui exerciţiu, se recurge la criteriul obiectiv de apreciere. Daca actul de folosinţa săvârşit de proprietar nu este abuziv, fiindcă nu exista intenţia de a împiedica exerciţiul dreptului vecinului, ei poate fi totuşi ca un act excesiv, deoarece depăşeşte cadrul normal, firesc, al încălcărilor şi inconvenientelor provenind din faptul vecinătăţii.

Corect instanţa de fond a reţinut, raportând toate aceste criterii la starea de fapt existenta in speţa, ca exerciţiul atributelor dreptului de proprietate de către paraţi este unul abuziv, devreme ce aceştia nu aduc o justificare raţionala opoziţiei la efectuarea lucrărilor de către aceştia. Aşa fiind, instanţa de fond corect a reţinut ca, in justificarea refuzului de exprimare a acordului pentru efectuarea lucrărilor de către aceştia, paraţii nu au un interes propriu din tragerea unui folos pentru sine, ci, din contra, acest folos ar fi obţinut in măsura in care conduita lor s-ar schimba-imobilul având de câştigat din punct de vedere estetic si nu numai. Este clar ca apelanţii paraţi nu justifica, in mod obiectiv si rezonabil, refuzul de a consimţi la efectuarea lucrărilor de către noi si ca, prin acesta, ne provoacă un prejudiciu material evident.

Apelanţii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinica si nelegală pe baza unei autorizaţii si a unui certificat de urbanism expirat din 2016. În aceste condiţii este necesara refacerea tuturor documentelor si autorizaţiilor de construire, deci a întregii documentaţii.  Chiar dacă instanţa obligă intimaţii a respecta înscrisurile de la filele 123-174 pentru realizarea lucrărilor, acestea nu mai pot produce efecte şi nu mai pot fi efectiv folosite, fiindcă certificatul de urbanism a fost expirat la data pronunţării hotărârii primei instanţe, astfel că nici documentaţia care îl însoţeşte nu mai este valabila.

Trebuie refăcută absolut toată documentaţia şi atunci nu înţelege cum de s-a putut să fie acuzaţi de comiterea unui abuz de drept, când s-au depus 3 proiecte când cu balcoane (la care clar s-au opus din motivele expuse in cererea de apel), când fără balcoane, iar intimaţii nu au certificat de urbanism valabil pentru niciunul dintre proiecte.

Pentru aceste considerente solicită să fie înlăturate apărările intimaţilor expuse in întâmpinare si să se admită cererea de apel aşa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.

Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate Tribunalul reţine următoarele:

Critica apelanţilor că proiectul intimaţilor nu este definitiv, că lucrarea este o propunere de proiect neavizată de Primărie şi poate fi modificat oricând, având în vedere că s-a emis un certificat de urbanism care indică modul de executare a lucrărilor, certificat a cărui perioadă de valabilitate a expirat nu poate fi reţinută.

Tribunalul reţine că intimaţii au întocmit documentaţia tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire care cuprinde caracteristicile principale ale amplasamentului şi ale construcţiei, inclusiv caracteristici spaţiale şi volumetrice, precum şi detalii legate de gradul de siguranţă al construcţiei (f.123-174), iar instanţa de fond prin hotărârea pronunţată a suplinit acordul pârâţilor pentru obţinerea de către reclamanţi a autorizaţiei de construire pentru realizarea lucrărilor menţionate în această documentaţie tehnică, care face parte integrantă din hotărâre. Aşadar, contrar susţinerilor apelanţilor, chiar şi în situaţia în care proiectul nu este aprobat de instituţia abilitată, intimaţii nu au posibilitatea să modifice soluţia propusă prin documentaţia tehnică, atâta timp cât instanţa a suplinit acordul pârâţilor pentru realizarea lucrărilor menţionate în această documentaţie. În situaţia în care intimaţii modifică proiectul pentru realizarea lucrărilor, aceştia au obligaţia să obţină acordul apelanţilor pentru modificările efectuate, fie pe cale amiabilă, fie în instanţă, în caz contrar putând fi antrenată răspunderea acestora pentru normele legale încălcate sau prejudiciul produs.

Împrejurarea că certificatul de urbanism a expirat, intimaţii fiind obligaţi să se adreseze instituţiei abilitate pentru eliberarea unui certificat actualizat sau prelungirea celui obţinut nu conduce la concluzia că proiectul va fi modificat, în condiţiile în care, certificatul de urbanism nu ţine loc de autorizaţie de construire şi nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii, ci este un act de informare privind regimul juridic, economic şi tehnic al construcţiei existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate si aprobate potrivit legii; stabileşte cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului; stabileşte avizele/acordurile necesare în vederea autorizării.

Susţinerea apelanţilor că refuzul de a-şi da consimţământul reprezintă o modalitate de a-şi proteja exerciţiul nestingherit al dreptului de proprietate, iar măsurile ce se vor lua pun în pericol siguranţa imobilului proprietatea acestora nu poate fi reţinută.

Dreptul legal al apelanţilor de a-şi da acordul pentru autorizarea extinderii locuinţei de către  intimaţi trebuie exercitat „potrivit scopului lui economic şi social”, ceea ce înseamnă că un asemenea drept este justificat în măsura în care se dovedeşte că prin lucrările efectuate le cauzează un prejudiciu, însă acest prejudiciu trebuie să fie cert, actual şi de o suficientă importanţă care să justifice, la rândul său, încălcarea limitelor dreptului de proprietate al intimaţilor. În acest sens, apelanţii pot refuza să îşi dea acordul pentru extinderea locuinţei de către intimaţi atunci când, din planul de construire ar rezulta că este afectată siguranţa imobilului apelanţilor sau este depăşită graniţa dintre cele două proprietăţi sau construcţia cuprinde ferestre ce încalcă servitutea de vedere, nu se respectă regimul de înălţime din zonă, etc.

În speţă, refuzul apelanţilor nu este justificat de astfel de prejudicii, ci se invocă prezumtive şi viitoare încălcări ce ţin de activitatea ce se va desfăşura în cadrul execuţiei lucrării.

Astfel cum rezultă din documentaţia tehnică întocmită de intimaţi (f.132 din dosarul de fond), lucrările propuse nu vor afecta rezistenţa şi stabilitatea corpului de clădire adiacent şi nu s-a constatat existenţa vreunui risc în ceea ce priveşte posibilitatea producerii de interacţiuni cu construcţia învecinată. Aşadar, temerile apelanţilor că măsurile ce se vor lua pun în pericol siguranţa imobilului proprietatea acestora nu au un suport temeinic care să justifice refuzul de exprimare a acordului în vederea obţinerii de către intimaţi a autorizaţiei de construire pentru efectuarea lucrărilor la imobilul construcţie al acestora. Documentaţia tehnică întocmită de intimaţi prevede măsurile ce trebuie luate pentru punerea în siguranţă a construcţiei, realizarea acestora la momentul depunerii documentaţiei tehnice de către intimaţi va fi verificată prin proiecte de specialitate şi va avea consecinţe asupra eliberării sau nu a autorizaţiei. Acordul dat de apelanţi nu poate fi însă condiţionat de respectarea sau nu a prevederilor acestei documentaţii tehnice, aceste aspecte urmând a fi verificate de specialişti autorizaţi, în cadrul procedurii de verificare a documentaţiei tehnice depuse pentru eliberarea autorizaţiei.

În consecinţă, reţinându-se în mod temeinic faptul că refuzul apelanţilor de a-şi da acordul la autorizarea extinderii locuinţei de către intimaţi este şicanatoare, săvârşind un abuz de drept, determinat de exercitarea cu rea credinţă a dreptului de a se opune la edificarea construcţiei de extindere a locuinţei, abuz prin care se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate al intimaţilor, tribunalul apreciază că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza art. 480 alin.1 C.proc.civ., va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare