Uzucapiune

Decizie 45 din 21.01.2019


Uzucapiune (Prescripţie Achizitivă)

Continut speta  . Reclamanţii au solicitat să se constate că a dobândit prin efectul uzucapiunii, terenul în suprafaţă de 100 mp, situat în comuna Stoeneşti, sat Popeşti, jud. Vâlcea. Reclamanţii au făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectiva pe tot termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte reflectă intenţia reclamantului de a se comporta ca adevărat titular al dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectiva specifica titularului dreptului real de proprietate.

Prin cererea înregistrată sub nr. dosar 562/241/2016, reclamantul ...... a  solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii ......, să se constate că a dobândit prin efectul uzucapiunii, terenul în suprafaţă de 100 mp, situat în comuna Stoeneşti, sat Popeşti, jud. Vâlcea.

În motivarea cererii reclamantul arată că în anul 1980 a cumpărat de la......, în prezent decedat, o suprafaţă de 100 mp, pentru a construi un bazin de apă pentru deservirea gospodăriei sale şi de la data cumpărării a stăpânit terenul sub nume de proprietar, în mod continuu şi netulburat de nimeni.

Ulterior a aflat că pârâţii au achiziţionat de la vânzător întreaga suprafaţă de teren deţinută de acesta în pct „ Acasă”, inclusiv terenul din litigiu,  care este împrejmuit cu gard, existând în acest sens un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ....../04.02.2015, încheiat între pârâţi, în care este cuprins şi terenul din  litigiu.

Reclamantul precizează că dreptul material la acţiune s-a născut în anul 2010, când s-a împlinit prescripţia achizitivă de 30 de ani, neexistând niciodată vreun impediment cu privire la stăpânirea suprafeţei de  100 mp din pct .„ Acasă”.

Cererea este întemeiată în drept pe dispoziţiile  art. 1846, 1847 şi urm. Cod Civil, art. 111 Cod pr. vechi, art. 6 Cod Civil nou.

Pârâţii au formulat întâmpinare - fila 21, prin care au solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării pârâţii arată că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ....../11.08.2003, ...... şi ...... au cumpărat de la ......un teren fâneţe în suprafaţă de  3271,38 mp, situat în comuna Stoeneşti, sat Popeşti, pct. „Acasă„, iar dreptul la acţiune al reclamantului s-a prescris în anul 2013.

Pârâţii mai arată că prin actul de vânzare-cumpărare nr. ...... din 04 februarie 2015, soţii ...... au vândut terenul în suprafaţă de 3271,38 mp fiului lor......

Reclamantul pretinde că a cumpărat  din terenul de 3271,38 mp suprafaţa de 100 mp pentru a construi un bazin de apă însă în anul 1989 vânzarea terenurilor era interzisă conform art. 44 din Legea nr. 59/29 octombrie 1974, astfel că înscrisul denumit chitanţă nu produce efecte juridice. De fapt, arată pârâţii, în chitanţă apare o semnătură care nu poate fi a vânzătorului ......, iar vecinătăţile nu sunt corecte, astfel că reclamantul, în mod greşit solicită să se constate dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, fără să existe justă cauză, prescripţia fiind suspendată, fiind interzisă înstrăinarea terenurilor.

Pe de altă parte, în actul de vânzare-cumpărare din anul 2003 nu se menţionează că din terenul în suprafaţă de 3271,38 mp a fost vândută suprafaţa de 100 mp reclamantului, acesta neavând nici un titlu translativ de proprietate.

La data de 10.10.2016, reclamantul a solicitat în scris, introducerea în cauză a  pârâtei ......, aceasta fiind soţia pârâtului......, cererea fiind admisă de instanţă.

Prin sentinţa civilă  nr. 743 din data de 23 aprilie 2018, a fost admisă cererea formulată de reclamantul ......, decedat în timpul procesului şi însuşită de moştenitoarea acestuia ......, în contradictoriu cu  pârâţii ...... şi ......, şi s-a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 100 mp, situat în comuna Stoeneşti, sat Popeşti, jud. Vâlcea, având ca vecini : E- Mijea Dumitru, V-Deaconu Gheorghe, N- Mijea Dumitru, S- uliţa, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.

În considerentele acestei sentinţa s-a reţinut că „prin cererea formulată, reclamantul a solicitat să se constate că a dobândit prin efectul uzucapiunii, terenul în suprafaţă de 100 mp, situat în comuna Stoeneşti, sat Poipeşti, jud. Vâlcea.

Reclamantul, la interogatoriul ce i-a fost luat - fila 55- a arătat următoarele:  nu are autorizaţie de construcţie pentru bazinul de apă pentru că atunci nu se făcea iar acest bazin a fost construit de el. Terenul este împrejmuit în urmă cu mai mulţi ani.

Pârâţii ...... şi ......, la interogatoriu - fila 54- au arătat că : nu ştiu dacă reclamantul a cumpărat terenul de la....... Pe teren reclamantul a construit un bazin de apă pentru alimentarea gospodăriei sale şi nu ştiu dacă au fost chemaţi în calitate de vecini la întocmirea schiţelor aferente contractelor de vânzare-cumpărare. Reclamantul a efectuat mai multe lucrări de  amenajare şi renovare a bazinului  de apă şi nu i s-a solicitat să înceteze aceste lucrări pentru că nu a ocupat terenul. În luna februarie 2016 pârâtul ......i-a adus reclamantului îngrăşăminte animaliere pentru terenul aferent bazinului, în schimb primind un teren pentru păşunatul animalelor. Reclamantul a stăpânit numai bazinul de apă în mod continuu şi netulburat de nimeni din anul 1980, nu şi terenul aferent, iar bazinul de apă nu este singura sursă de apă, fiind şi o fântână publică. A fost împrejmuit numai bazinul, nu şi terenul  şi nu sunt de acord să se constate dreptul de proprietate al reclamantului în baza uzucapiunii.

Reclamantul, la interogatoriul ce i-a fost luat la solicitarea pârâţilor ...... şi ......- fila 56 a arătat următoarele: Este adevărat că ocupă suprafaţa de 100 mp din terenul  proprietatea pârâţilor, suprafaţă cumpărată în anul 1980 de la......, în baza unei chitanţe de mână ce se găseşte la primărie. Nu cunoaşte faptul că terenul a fost vândut pârâţilor ......şi ......la data de 11 august 2003, în baza unui act autentic de vânzare-cumpărare, fiind înscris  la cadastru. Nu a formulat cerere de revendicare din anul 2003 pentru că nu a ştiut ce anume au cumpărat pârâţii; nu ştie de ce vânzătorul ......în anul 2003 nu a menţionat că din terenul vândut pârâţilor i-a vândut şi lui suprafaţa de 100 mp şi nu cunoaşte de ce nu corespund vecinătăţile din actul de proprietate cu cele menţionate în chitanţa de mână. În anul 1989 crede că era posibilă orice vânzare-cumpărare. Nu este adevărat că cei 100 mp i-a folosit şi soţia lui ......, cât a trăit. Din anul 2003, când vânzarea a devenit opozabilă şi până la cererea de chemare în judecată au trecut mai mult de 12 ani dar el nu  ştie ce anume au cumpărat pârâţii. Pârâţii ......şi ......au vândut terenul pârâtului ......şi soţiei acestuia. Crede că, chitanţa nu  reprezintă un titlu translativ de proprietate. Nu ocupă din proprietatea pârâţilor ......şi soţiei acestuia, pentru că ei au cumpărat în urma sa  terenul.

Pârâtele ...... şi......, la interogatoriile ce le-au fost luate la solicitarea reclamantului, filele 69-70, au precizat că:  nu ştiu dacă reclamantul a cumpărat un teren în suprafaţă de 100 mp de la numitul ......şi nici dacă acesta  a edificat un bazin de apă pe teren. Reclamantul nu a fost chemat la efectuarea schiţelor aferente  pentru că vecin era cunoscut numitul....... Reclamantul a efectuat mai multe lucrări de amenajare şi renovare a bazinului  şi niciodată nu i-a fost solicitat să oprească aceste lucrări. În luna februarie pârâta ......a dus reclamantului  îngrăşăminte animaliere pentru terenul aferent bazinului şi în schimb a primit teren pentru păşunatul animalelor. Reclamantul nu a stăpânit terenul în mod continuu şi sub nume de proprietar.

Din depoziţiile martorilor audiaţi  se reţine că  suprafaţa de teren de cca 3000 mp, aflată pe raza comunei Stoeneşti, sat Grui, jud. Vâlcea  a fost proprietatea numitului ......, din care terenul de 100 mp au fost cumpăraţi de către reclamant, în urmă cu 30 de ani, pentru a construi un bazin de apă , acesta fiind edificat în anul 1980. Restul suprafeţei a fost vândută de ......pârâţilor ......şi soţia acestuia. Terenul cumpărat de reclamant a fost împrejmuit. Martorii au  mai precizat  că reclamantul a împrejmuit cu gard suprafaţa de teren pe care este construit bazinul de apă şi de-a lungul timpului a înlocuit ţevile şi a renovat bazinul de apă. Pârâţii au observat că reclamantul a efectuat îmbunătăţiri la bazinul de apă însă nu au putut preciza dacă aceştia au intervenit în vreun fel.

Martorul ......a precizat că reclamantul a construit bazinul de apă  pe terenul cumpărat de la ......în anii 1980-1981 şi a folosit apa din acest bazin fără să îl deranjeze nimeni până în urmă cu 3-4 ani, când pârâţii au cumpărat tot terenul.

Din înscrisul sub semnătură privată denumit „Chitanţă„- fila 10-, încheiată în data de  03.09.1989,  rezultă că numitul ......a vândut reclamantului......în 1980, suprafaţa de  100 mp, situată în pct „ Acasă „, cu vecinii : V- Deaconu P. Petre, S-  Barbu Spiridon, N şi E- proprietatea Mijea Gr. Constantin, în vederea construirii unui bazin de apă, pentru suma de  15.000 lei.

În cuprinsul  înscrisului se mai menţionează că numitul ......a precizat că în cazul în care va vinde restul proprietăţii din pct. „Acasă„, suprafaţa de 100 mp, rămâne în deplină proprietate domnului.......

Ulterior, în data de 11.08.2003, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ......la Biroul Notarului Public......, numitul......, în calitate de vânzător  a vândut în deplină proprietate cumpărătorului......, un teren fâneţe în suprafaţă de 3271,38 mp, situat în comuna Stoeneşti, sat Popeşti, pct. „Acasă”. Acest act de vânzare cumpărare nu a fost înscris la cartea funciară aşa cum susţin pârâţii, la dosar nu există o astfel de dovadă.

La data de  04.02.2015, a fost încheiat contractul de vânzare autentificat sub nr.  ...... la Biroul Individual Notarial......, prin care numiţii ......şi ...... au vândut numitului ......imobilul situat în  comuna Stoeneşti, sat Popeşti, jud. Vâlcea, în pct. „Acasă „, respectiv terenul  fâneţe în suprafaţă de 3271,38 mp, identificat cu nr. cadastral 257. Acest contract a fost înscris la cartea funciară în 2015 de către pârâţi.

În cauză s-a efectuat o expertiză şi a fost desemnat, prin tragere la sorţi  expertul tehnic  ......, specialitatea topografie, care a avut în vedere următoarele obiective:  să identifice terenul în litigiu de 100 mp , cu vecinătăţile E – Mija Dumitru , V – Deaconu Gheorghe , N – Mija Dumitr , S – uliţa, alee acces , situat pe raza com Stoeneşti , sat Popeşti , jud. Vâlcea , teren pe care este construit magazinul şi să transpună pe teren actele părţilor, să stabilească dacă cei 100 mp, fac parte din suprafaţa totală a terenului în litigiu, menţionat în contractul de vânzare cumpărare dintre ......şi ...... şi contractul de vânzare cumpărare dintre ......şi .......

În concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic ......-filele 126-133  se menţionează următoarele :  terenul din litigiu, în suprafaţă de 100 mp, cu vecinii : E- M D, V- D G, N- M D, S- U, alee acces, situat pe raza comunei Stoeneşti, sat Popeşti, jud. Vâlcea, se identifică în planul anexa nr. 1A, contur colorat cu albastru, între punctele : 19-24-17-18-19, având suprafaţa măsurată de 94 mp, cu limitele materializate de gard din lemn, având vecinătăţile actuale, conform precizărilor părţilor cu ocazia efectuării expertizei la teren : N- Mija D. D şi M I, S- drum acces,E- Mija D. Dumitru şi Mija I, V- A G. Terenul este în posesia reclamantului Mijea Gr. Constantin, în baza chitanţei olograf din 03.09.1989. Pe teren este edificat un bazin subteran de apă, identificat în planul anexa nr. 1A între punctele 54-55-56-57-54, ce alimentează cu apă locuinţa reclamantului prin conducta subterană, traseu identificat ce trece prin punctele 57-58.

Expertul tehnic mai menţionează că terenul pârâţilor se identifică în planul anexa nr. 1A contur colorat cu roşu, între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-1, având suprafaţa măsurată de 3320 mp, împrejmuit cu gard între punctele  23-1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21, cu vecinătăţile actuale: N. Zdârcea Ion,S. drum acces, E- G G,V-A G, S P şi M I. Terenul este proprietatea pârâţilor ......şi......, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. ....../04.02.2015, având nr. cadastral......, fiind înscris în cartea funciară a localităţii Stoeneşti sub nr.  .......

Conturul terenului, aşa cum a fost înscris în cartea funciară, a fost înregistrat eronat în baza de date a O.C.P.I. Vâlcea, fiind poziţionat în coordonate Stereo 70 la aproximativ 2050 m la sud de locaţia reală.

Prezenta expertiză a repoziţionat conturul înscris în cartea funciară funcţie de limitele materializate cu garduri şi se identifică în planul anexa nr. 1A contur colorat cu verde, între punctele 25-26-27-28-0-29-30-31-32-33-34-35-36-37-38-39-40-41-42-43-44-45-25.

Terenul a fost dobândit prin cumpărare de la  ...... şi......, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. ....../11.08.2003.

Expertul precizează că terenul în suprafaţă de 100 mp ce face obiectul  chitanţei olograf din  03.09.1989 face parte în totalitate din suprafaţa menţionată în contractul de vânzare-cumpărare nr. ....../11.08.2003 şi contractul de vânzare-cumpărare nr. ....../04.02.2015, proprietatea pârâţilor ......şi.......

Pe parcursul judecării cauzei reclamantul ......a decedat, în acest sens fiind depus la dosar extrasul  de pe actul de deces al acestuia şi a fost introdusă în cauză moştenitoarea  acestuia ......, în calitate de descendent, care, la data de 16 aprilie 2018 a precizat că îşi însuşeşte acţiunea formulată de tatăl său,  este unica moştenitoare a acestuia, fiind singurul copil, iar reclamantul a divorţat de mama sa.

 Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1846 1847 cod civil vechi şi art .111 cod proc. civilă şi art. 6 noul cod civil.

 Uzucapiunea este o instituţie de drept civil, ce poate fi constatată doar de către instanţa de judecată. Pentru existenţa uzucapiunii trebuie îndeplinite nişte  minime condiţii, prevăzute de Codul Civil, printre care: posesia să fie continuă (posesorul să o exercite în mod regulat, fără intermitenţe anormale), posesia să fie netulburată (să nu fie fondată sau conservată prin acte de violentă în contra sau din partea adversarului),  posesia trebuie să fie publică (nu trebuie exercitată în ascuns de adversarul său),  posesia trebuie exercitată sub nume de proprietar.

 Dobândirea proprietăţii prin uzucapiune de 30 de ani se aplică în cazurile în care posesorul nu are un act translativ de proprietate asupra bunului pe care îl posedă, dar nici nu este legat prin vreun raport de obligaţie faţă de adevăratul  proprietar  în virtutea căruia ar avea obligaţia de restituire.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, aşa cum este reglementat de art. 1890 vechiul Cod Civil aplicabil în prezenta speţă, e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă .

În acest sens, art. 1846 alin. 1 din vechiul Cod Civil prevede că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii. Conform art. 1847 vechiul Cod Civil , ca să se poată prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Din actele depuse la dosar, inclusiv declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă că reclamantul  ......a stăpânit  în mod continuu imobilul teren în suprafaţă de 100 mp , fără să fie tulburat în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului, fapt recunoscut la interogatoriu şi de pârâţi. Reclamantul a făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectiva pe tot termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte reflecta intenţia reclamantului de a se comporta ca adevărat titular al dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectiva specifica titularului dreptului real de proprietate.

Concluzionând, posesia prelungită a reclamantului pe un timp determinat asupra imobilului, în condiţiile fixate de lege şi în scopul urmărit este un fapt juridic voit care are ca rezultat dobândirea proprietăţii pe cale de uzucapiune.

În cauză, instanţa  constată că în speţă, dreptul la acţiune al reclamantului nu s-a prescris, aşa cum susţin pârâţii, având în vedere că primul contract de vânzare-cumpărare, cel din 2003 nu a fost înscris la cartea funciară, ci numai al doilea contract, cel din 2015, astfel că acesta îi este opozabil terţilor, în speţă reclamantului, nu cel din 2003.Totodată se constată că temeiul de drept al acţiunii reclamantului  sunt  dispoziţiile art. 1846, 1847 şi următoarele din vechiul Cod Civil  şi nu cele privind uzucapiunea de 20 de ani, aşa cum susţin pârâţii în întâmpinare.

Faţă de considerentele menţionate anterior, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 1846 şi următoarele din vechiul Cod Civil,  instanţa a constatat că cererea formulată de reclamant, ulterior însuşită de  moştenitoarea acestuia este întemeiată.”

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel ......şi......, arătând că apelanţii....... şi ...... au cumpărat de la ......terenul în suprafaţa de 3271,38 mp situat în com. Stoenesti, sat Popeşti pct. Acasă jud. Vâlcea, în intravilanul localităţii, cu vecinii ; E- Georgescu Gheorghe, V: Mărăcine Ion, Sarbu Polixenia, Deaconu Gheorghe, S- uliţa şi aleea de acces şi la N-Zdarcea Ion, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. ...... din 11.08.2003, terenul identificându-se cu planul cadastral de amplasament şi delimitare, având nr. cadastral ...... al OCPI Vâlcea, fiind înscris la cartea funciară la nr. ......din data de 20.11.2003.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezulta ca terenul din litigiu face parte din terenul în suprafaţa de 3271,38 mp înscris la cartea funciara cu nr. ...... din 20.11.2003.

Actul de vânzare cumpărare nr....... din 11 august 2003 se afla la dosarul cauzei având stampila Biroului de carte funciara cu nr. ......din 20.11.2003.

Uzucapiunea pretinsă de intimată este întreruptă în 2003 prin faptul ca apelanţii ...... şi ...... s-au înscris în cartea funciară cu întreg terenul în suprafaţa de 3271,38 mp, în baza actului autentic de vânzare-cumpărare a terenului de la ......şi au stăpânit proprietatea. Înregistrarea în CF este opozabilă tuturor terţilor cât si intimatei.

Pretenţiile intimatei cu privire la faptul că tatăl ei a făcut lucrări de amenajare a aşa-zisului bazin de apă nu se justifică, în fapt este o băltoacă ce a fost folosită şi de soţia vânzătorului ......şi de alte persoane cât şi de noi apelanţii.

De la data cumpărării terenului din 2003 şi până când ......şi ......au vândut terenul copiilor ......şi ......, nu au fost deranjaţi de tatăl intimatei care, ca urmare a vânzării în 2015 a împrejmuit terenul în suprafaţa de 100 mp din proprietatea lor şi a pretins că este proprietar.

Din anul 2003 şi până în 2015, apelanţii ......şi ...... erau cunoscuţi ca proprietari ai terenului de 100 mp care face parte din proprietatea lor, pe care îl foloseau.

În anul 2015, cu act autentic de vânzare - cumpărare au vândut terenul apelanţilor ......şi ...... prin act autentic de vânzare-cumpărare, înscris in CF.

Intimata nu poate pretinde ca a obţinut terenul prin uzucapiune pentru că apelanţii sunt proprietarii terenului în baza actelor de proprietate şi aşa fiind şi cunoscuţi.

Prescripţia de 30 ani nu s-a împlinit pentru că terenul a fost stăpânit de apelanţi, nefiind închis decât cu 2-3 ani înainte de a formula prezenta acţiune tatăl intimatei.

Chitanţa de mână datată 1989 este nulă de drept, dat fiind faptul că în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 59/1974, art. 44, vânzarea terenurilor era interzisă, ca urmare până la data cumpărării 2003, intimata nu poate pretinde că a dobândit proprietatea prin uzucapiunea de 30 ani, netrecând acest teren.

Din 2003 şi în prezent s-au manifestat ca proprietari în sensul că s-au opus închiderii proprietăţii noastre de către tatăl intimatei pe cei 100 mp.

Faţă de această situaţie, motivarea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru că au făcut dovada înscrierii proprietăţii în cartea funciară cu nr. 154 din 2003, nu aşa cum motivează instanţa eronat că nu există acte.

Intimata nu a exercitat posesia terenului sub nume de proprietar aşa cum rezulta din probe, au captat izvorul de apa care exista pe teren fără acte şi autorizaţiile necesare. Izvorul sau aşa-zisa băltoaca au folosit-o mai multe persoane, nu numai tatăl intimatei, cât şi apelanţii.

Nu este corect să pretinzi proprietatea terenului atâta timp cat se face dovada că a folosit numai băltoaca atât tatăl intimatei cât şi proprietarii terenului.

Prescripţia nu poate să opereze din 1980 atâta timp cât înstrăinarea terenurilor era interzisă ci din anul 1990 ori în această situaţie şi până la formularea cererii de constatare a uzucapiunii nu sunt 30 de ani, iar din 2003 şi până la formularea acţiunii sunt numai 13 ani.

Instanţa greşeşte şi prin faptul că tatăl intimatei afirmă că nu a deţinut terenul niciodată ci numai a captat apa după teren, ori faţă de această situaţie nu poate opera prescripţia de 30 ani pentru teren.

Cu privire la cheltuielile de judecată la care i-a obligat instanţa de fond în solidar, solicită că această obligaţie să fie înlăturata prin admiterea apelului.

Solicită admiterea apelului cu cheltuieli de judecată şi respingerea sentinţei în totalitate.

În drept se invocă art. 466, 468, 471 Cod pr. civilă.

În dovedirea apelului solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori.

În contradictoriu cu susţinerile apelanţilor, intimata ......depune întâmpinare, prin care invocă excepţia tardivităţii apelului în raport de data depunerii motivelor, faţă de data comunicării sentinţei civile atacate; pe fond solicită respingerea apelului ca nefondat pentru considerentele expuse mai jos.

Nu are nici o legătură înscrierea în cartea funciara a dreptului de proprietate asupra terenului în condiţiile in care aceasta înscriere reprezintă o dovada pana la proba contrara.

Chiar pârâţii-apelanţi au recunoscut că defunctul tată a folosit suprafaţa în litigiu de peste 30 de, astfel că orice altă afirmaţie apare ca lipsită de suport juridic.

Din nou se reia afirmaţia privind nulitatea chitanţei de mână, deşi nu este o acţiune în confecţionare act.

Înscrisul sub semnătura privata dovedeşte momentul de la care s-a început stăpânirea asupra terenului litigant, respectiv de la data construirii bazinului de apa ce deserveşte gospodăria rămasa de pe urma defunctului tata.

Se poate observa ca motivele de apel vin în contradicţie cu interogatoriile administrate paraţilor, prin care aceştia recunosc un aspect esenţial şi anume uzucapiunea de 30 de ani exercitată de defunctul tată, continuata de intimată care de altfel a şi realizat lucrări de renovare a bazinului în urma cu câţiva ani din nou aspect recunoscut de pârâţi.

Se încearcă de către pârâţi să se aplice o teorie inexistenta a intabulării dreptului de proprietate ca mijloc de întrerupere a prescripţiei, însă NICĂIERI în legislaţia noastră nu este prevăzută o asemenea situaţie şi nici nu ar putea fi valabila, definiţia uzucapiunii fiind destul de clară şi anume STĂPÂNIREA "exercitata în mod exclusiv, absolut şi sub nume de proprietar, neavând relevanţă existenţa/inexistenţa vreunui just titlu ori a intabulării.

Tocmai aceasta stăpânire efectiva ne-a fost recunoscută de către apelanţi pentru ca acum să se încerce reluarea susţinerilor de la fond.

Toate afirmaţiile paraţilor au fost analizate de către instanţa de fond prin prisma probelor administrate în cauză, inclusiv a declaraţiilor de martori care au arătat ca a stăpânit de peste 30 de ani terenul in suprafaţa de 100 mp.

Este absurd ca o simpla intabulare să reprezinte un mod de întrerupere a uzucapiunii, deşi în mod indubitabil pârâţii nu au stăpânit niciodată suprafaţa litiganta din contra, la înţelegere cu aceştia au fost aduse si îngrăşăminte animaliere de către ei - ceea ce reprezintă un mod de recunoaştere a dreptului intimatei.

Se afirma faptul că nu era posibilă înstrăinarea terenului anterior anului 1989, însă uzucapiunea ca şi instituţie a fost reglementata prin art.1846-1847 Cod civil din anul 1865.

În consecinţa orice alta referire la aşa zisa imposibilitate de începere a prescripţiei din anul 1980 este nefondata, ca să nu mai vorbim de afirmaţia că ar fi fost folosită apa din bazin şi de către pârâţi.

Niciodată nu s-a arătat acest aspect, mai mult decât atât chiar pârâţii recunoscând ca defunctul tata a edificat bazinul ce deserveşte strict gospodăria rămasă de pe urma lui.

Faţă de toate aceste considerente solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata.

Faţă de apelul formulat de pârâţi, tribunalul constată, pe baza actelor depuse la dosar, că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Preliminar analizei motivelor de apel formulate, trebuie prezentată instituţia uzucapiunii aşa cum este ea reglementată de codul civil vechi, aplicabil speţei, potrivit art. 6 alin 4 c.civ. nou, care reglementează că prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

 Astfel, uzucapiunea (prescripţia achizitivă) se întemeiază pe faptul posesiei îndelungate a unui imobil-teren, fiind un act material. Pentru a produce consecinţe juridice, legiuitorul a reglementat că nu este suficientă o simplă posesie, ci este necesar ca posesia exercitată să fie una utilă.

Cu alte cuvinte, uzucapiunea (prescripţia achizitivă) este modul de dobândire a proprietăţii (sau a altor drepturi reale), prin posedarea neîntreruptă (a imobilului) în termenul şi condiţiile prevăzute de lege.

Uzucapiunea reprezintă o „sancțiune” indirectă, îndreptată împotriva fostului proprietar, care, dând dovadă de neglijență, a lăsat bunul timp îndelungat în posesiunea unei alte persoane, permițându-i prin pasivitatea lui să se comporte public ca un proprietar. Acest fapt denotă o nepăsare excesivă și nedemnă, o lipsă de interes. „Sancțiunea civilă” se aplică proprietarului dezinteresat în exercitarea dreptului său, ceea ce se traduce în ideea neuzului dreptului de proprietate, neuz care, dacă se prelungește pe perioada prevăzută de lege, are drept consecință pierderea dreptului însuși.

Uzucapiunea poate fi invocată atât pe cale de acţiune în justiţie (prin cerere de chemare în judecată), dar şi pe cale de excepţie. Pentru a putea opera uzucapiunea mai este necesar ca bunurile imobile (terenuri) să se afle în circuitul civil, ceea ce înseamnă că bunurile nu trebuie să fi fost declarate inalienabile. Evident, poate fi obţinut dreptul de proprietate asupra imobilelor-terenuri prin uzucapiune, prin acţiune formulată împotriva unei persoane fizice, mai precis împotriva proprietarului.

Prin împlinirea uzucapiunii se naşte dreptul de proprietate al uzucapantului şi, concomitent, se stinge dreptul de proprietate al fostului proprietar.

Uzucapiunea de 30 de ani se aplică în cazurile în care posesorul nu are un act translativ de proprietate (titlu) asupra bunului imobil pe care îl posedă. În acest caz nu are importanţă nici dacă posesorul este sau nu de bună credinţă.

Pentru a putea fi invocată această uzucapiune trebuie îndeplinite două condiţii:

a) să existe o posesie de 30 de ani; b) posesia să fie utilă.

Potrivit vechiului Cod Civil (art. 1846-1847), condiţiile pentru a putea opera dobândirea proprietăţii prin uzucapiune sunt ca posesia să fie utilă, adică posesia să fie: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Posesia este continuă  când posesorul  o exercită în mod regulat, fără intermitenţe anormale.

Posesia trebuie să fie neîntreruptă întrucât întreruperea posesiei echivalează cu însăşi încetarea acesteia.

Posesia este netulburată atunci când nu este fondată sau conservată prin acte de violenţă în contra sau din partea adversarului.

Posesia este publică atunci când aceasta nu este exercitată în ascuns de adversarul său, încât acesta să nu fie în stare de a putea să o cunoască.

Posesia trebuie exercitată sub nume de proprietar.

În ceea ce priveşte perioada dintre anii 1980-1990, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil aşa cum susţin apelanţii(zona în care se află terenul nu a fost cooperativizată), elocventă în acest fel fiind Decizia IV din 2006 a ICCJ dată întru-un recurs în interesul legii, şi în care se stabileşte că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea Legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, prescripţia achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin intrarea in vigoare a acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 si Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanţelor de judecata să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.

 În considerentele acestei decizii s-a arătat că, „din moment ce în perioada 1974-1989, în care au fost în vigoare dispoziţiile Legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, terenurile nu au fost scoase din circuitul civil, ci doar s-au restrâns căile de transmitere şi dobândire a lor, fără a se înlătura caracterul privat al formei de proprietate, este evident că nu a putut să aibă loc o întrerupere naturală a cursului prescripţiei acestora, în sensul prevederilor art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care să poată fi invocată ca piedică la dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripţiei achizitive.

Rezultând astfel că terenurile ce au făcut obiectul reglementarilor din cuprinsul Legilor nr. 58/1974 şi nr. 59/1974 şi-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumţia de neprecaritate prevăzută de art. 1854 din Codul civil, cât şi de dispoziţiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumţia de neintervertire de titlu, se impune concluzia că intervalul de timp în care aceste legi au fost in vigoare nu a întrerupt cursul prescripţiei începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripţiei achizitive asupra acelor terenuri.”

În aceste condiţii perioada cuprinsă între 1980-1990 va fi luată în calcul la termenul uzucapiunii, dacă se dovedeşte că posesia exercitată în această perioadă a fost utilă.

Astfel, potrivit art. 1846-1847, condiţiile pentru a putea opera dobândirea proprietăţii prin uzucapiune sunt ca posesia să fie utilă, adică posesia să fie: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

 Regularitatea posesiei, adică a faptului că ea este utilă se prezumă, urmând ca cel care afirmă că posesia invocată este afectată de un viciu să facă această dovadă, în speţă apelanţii.

Analiza caracterului util al posesiei urmează a se face pe perioade, astfel între anii 1980-1990, 1990-2003 şi 2003- până în prezent.

Pentru perioada 1980-1990, aşa cum s-a arătat deja, terenul nu era scos din circuitul civil, pentru a afecta caracterul util al posesiei. Din declaraţiile de martori audiaţi în cauză rezultă că în această perioadă tatăl reclamantei a posedat în mod regulat terenul, fără intermitenţa anormale, nefiind întreruptă posesia sau tulburată de către vânzătorul terenului sau de către o altă persoană. De asemenea posesia s-a exercitat în mod public, fără să se fi exercitat pe ascuns de adevăratul proprietar, adică vânzătorul, şi sub nume de proprietar.

Că aşa stau lucrurile, confirmă chitanţa încheiată în data de 03.09.1989, în care vânzătorul terenului către tatăl reclamantei confirmă retroactiv că a vândut acestuia terenul în suprafaţă de 100 mp. din pct. numit Acasă (V. Babii), vecin la apus cu Deaconu P Petre, la sud cu Barbu Spiridon, iar restul cu proprietatea acestuia, din anul 1980, pentru a construi un bazin de apă, pentru suma de 15000 lei. Mai mult vânzătorul se angajează ca în cazul în care va vinde restul proprietăţii din pct. Acasă, această suprafaţă de 100 mp. rămâne în deplină proprietate lui ......

Această chitanţă nu face decât să îi întărească tatălui reclamantei convingerea că este proprietarul celor 100 mp de teren aferenţi bazinului şi nu numai a bazinului construit pe acesta.

Chiar dacă este nulă ca act de vânzare cumpărare imobil (altfel, invocarea uzucapiunii, ca mod original de dobândire a dreptului de proprietate, ar fi fost lipsită de interes), această chitanţă confirmă faptul că tatăl reclamantei a stăpânit terenul de 100 mp pe care se află bazinul de apă în perioada 1980-1990 continuu, neîntrerupt, netulburat, public şi sub nume de proprietar, fapt recunoscut de adevăratul proprietar şi anume vânzătorul. Chiar dacă prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr......./11.08.2003, vânzătorul pretinde faţă de apelanţii cumpărători că a stăpânit terenul vândut acestora (printre care se află şi terenul de 100 mp în litigiu) în mod continuu şi netulburat de nimeni, sub nume de proprietar, instanţa apreciază că această declaraţie nu corespunde adevărului, în condiţiile în care în acelaşi act, vânzătorul susţine, de asemenea, că nu a procedat la înstrăinarea terenului sub nici o formă (antecontract, act sub semnătură privată, promisiune de vânzare, vânzare prin licitaţie), deşi încheiase chitanţa de mână cu tatăl reclamantei în data de 03.09.1989.

Pentru perioada 1990-2003 (anul cumpărării terenului de către apelanţi), nici apelanţii nu neagă tatălui reclamantei faptul că a deţinut terenul sub nume de proprietar, continuu, neîntrerupt, netulburat şi public.

Pentru perioada care începe cu anul 2003 de când apelanţii au cumpărat terenul, apelanţii erau obligaţi să facă dovada că posesia tatălui reclamantei nu a mai fost utilă şi că au întrerupt această posesie în vreun fel, adică apelanţii trebuiau să dovedească că posesia acestuia este afectată de un viciu.

Înscrierea în cartea funciară a terenului de către apelanţi în 2003 (contrar reţinerii instanţei de fond, înscrierea în cartea funciară a terenului achiziţionat de apelanţi a avut loc în anul 2003 conform menţiunii de pe acest înscris – CF nr....... a localităţii Stoeneşti) nu este un act întrerupător de prescripţie achizitivă atâta timp cât uzucapantul exercită în continuare o posesie utilă asupra terenului în litigiu, iar proprietarii nu împiedică posesia utilă a celui ce uzucapează, în condiţiile legii (ex. o acţiune în revendicare).

Acest lucru se datorează faptului că uzucapiunea reprezintă o „sancțiune” indirectă, îndreptată împotriva fostului proprietar, care, dând dovadă de neglijență, a lăsat bunul timp îndelungat în posesiunea unei alte persoane, permițându-i prin pasivitatea lui să se comporte public ca un proprietar. Nimeni nu neagă faptul că din 2003 apelanţii sunt adevăraţii proprietari ai terenului, însă atâta timp cât nu au făcut acte elocvente de întrerupere a posesiei utile exercitate de tatăl reclamantei asupra terenului, faptul are drept consecință pierderea dreptului însuși.

Ori, chiar în interogatoriile luate apelanţilor de către instanţa de fond aceştia arată că tatăl reclamantei a stăpânit netulburat bazinul de apă pe care l-a construit pentru a capta izvorul de pe terenul în litigiu. Din declaraţiile de martori, se reţine că bazinul de apă zidit din piatră a fost împrejmuit de mulţi ani, de către......, iar terenul a fost împrejmuit de acesta în urmă cu cca. 5 ani.

În concluzie, apelanţii nu fac nici o dovadă că au întrerupt efectiv posesia utilă a uzucapantului, deşi proba le revenea, aşa cum s-a arătat mai sus, probele administrate de aceştia fiind neelocvente în acest sens. De asemenea, apelanţii nu au dovedit că ei au posedat terenul din 2003 aşa cum afirmă. Faptul că terenul a fost înscris la cartea funciară sau că s-a achitat impozit pe acesta, nu este întrerupător de prescripţie achizitivă aşa cum s-a arătat.

În acest context, se constată că pe o perioadă de mai bine de 30 de ani, începând din 1980 şi până în prezent, tatăl reclamantei şi după decesul acestuia, reclamanta a exercitat o posesie continuă  în mod regulat, fără intermitenţe anormale, neîntreruptă şi netulburată (bazată pe acte de violenţă în contra sau din partea adversarului),  publică, fără a fi exercitată în ascuns de adversarul său, încât acesta să nu fie în stare de a putea să o cunoască, şi sub nume de proprietar.

Cu alte cuvinte, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a admis acţiunea constatând intervenită uzucapiunea reclamantei asupra terenului de 100 mp., motiv pentru care va respinge apelul exercitat împotriva acestei sentinţe, ca neîntemeiat.

Văzând dispoziţiile art. 453 cpc., va obliga apelanţii la plata către intimată a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.