Infracţiunile de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod penal şi favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal

Sentinţa penală nr. 174/S

Şedinţa publică de la 26.10.2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE (…) - judecător

GREFIER (…)

Cu participarea procurorului (…) din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

D.N.A.- Serviciul Teritorial Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei penale privind pe inculpatul MMD trimis în judecată prin rechizitoriul nr.90/P/2016 din 06 iulie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.N.A.- Serviciul Teritorial Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 alin.1 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 12.10.2018 când părţile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea pentru data de 19.10.2018, apoi pentru data  26.10.2018.

T R I B U N A L U L,

Prin rechizitoriul nr. nr. 90/P/2016 din 6 iulie 2016, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Brașov, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului PTCCA pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod penal şi favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal precum şi a inculpatului MD pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod penal.

În cuprinsul actului de sesizare s-au reţinut următoarele:

Dosarul nr. 90/P/2016 a fost constituit la data de 23.05.2016, ca urmare a disjungerii dispusă în dosarul 82/P/2016, dosar format la rândul său prin disjungerea din dosarul 259/P/2015, în care prin rechizitoriul din data de 17.05.2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor TR, RRM, ST, SB, AM, ADC, MMA, MLC, SC R SRL, ş.a. pentru comiterea de infracţiuni de corupţie în legătură cu retrocedarea nelegală a unor imobile revendicate fără drept de inculpatul AR PP, trimis de asemenea în judecată prin acelaşi rechizitoriu, respectiv constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă, spălarea banilor, dare de mită, abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru altul un folos necuvenit cu consecinţe deosebit de grave.

 S-a reţinut că acuzaţiile formulate împotriva inculpaţilor trimişi în judecată au vizat infracţiuni comise în perioada 2006 - 2013 în diferite forme de participație, în interesul obţinerii unor imobile de o valoare deosebită, între care Pădurea Snagov şi Ferma Regală Băneasa. Astfel, începând cu 1 noiembrie 2006,TR împreună cu RRM, TS, SS, BS au constituit un grup infracţional (la care au aderat ulterior alte persoane, respectiv MMA, MA, ADC, MLC), având drept scop dobândirea întregii averi revendicate de AR PP în temeiul legilor speciale de retrocedare a proprietăţilor (Legea 10/2001, Legea 247/2005) prin infracţiuni de corupţie/asimilate acestora, respectiv oferire de bani/bunuri persoanelor din cadrul autorităţilor/instituţiilor deţinătoare a acestor proprietăţi sau altor persoane cu influenţă asupra funcţionarilor publici în scopul determinării acestora să acţioneze potrivit scopului grupului, instigarea şi complicitatea la săvârşirea de către aceste persoane a infracţiunii de abuz în serviciu (prin punerea la dispoziţie/semnarea înscrisurilor necesare), traficarea influenţei, reale, asupra funcţionarilor publici.

Legătura lui AR PP cu TRşi asociaţii acestuia a fost determinată şi s-a realizat pe fondul imposibilităţii acestuia de a obţine vreunul din bunurile pe care le-a revendicat în calitate de nepot de fiu al lui Carol al II lea, în condiţiile în care nu a putut justifica calitatea de persoană îndreptăţită potrivit legii, nu a putut face dovada că respectivele bunuri au fost expropriate de la antecesorul său şi, mai mult, pentru unele dintre bunuri nu formulase cerere/notificare cu respectarea termenului prevăzut de lege. În acest context a căutat să intre în legătură cu oameni cu influenţă politică şi cu resurse financiare, care, în schimbul cedării unor părţi importante din averea pretinsă, să determine funcţionarii cu atribuţii în domeniul luării deciziilor de retrocedare să aprobe cererile formulate cu eludarea dispoziţiilor legale.

În anul 2005, în ansamblul preocupărilor susmenţionate, fiind nemulțumit de stadiul soluţionării cererilor şi de demersurile făcute de avocaţi sau mandatari, AR PP a intrat apoi în legătură cu TR (prin intermediul numitei PN, persoană care de asemenea i-a fost prezentată ca o persoană cu multe relaţii şi, implicit cu influenţă, care s-a oferit să-i acorde sprijin în demersurile de identificare şi recuperare a bunurilor preluate abuziv, în schimbul unei cote din dreptul de proprietate al bunurilor obţinute), cunoscut la momentul respectiv, şi de altfel şi ulterior, ca o persoană influentă în lumea politică.

 În cadrul discuţiilor purtate (în perioada august-septembrie 2006), bazându-se pe relaţiile pe care le avea în lumea politică şi astfel pe influenţa pe care o putea avea asupra funcţionarilor publici, direct sau prin intermediul asociaţilor săi, şi intuind posibilitatea obţinerii în mod necuvenit a unor bunuri de o valoare considerabilă, TR i-a promis apoi lui AR PP că poate să îi recupereze averea revendicată, pretinzând că are relaţii în lumea politică şi în justiţie la cel mai înalt nivel, respectiv, în calitate de fost şef al cancelariei primului ministru NA, cunoaşte politicieni de top, inclusiv pe primul ministru în funcţie, CPT, şi funcţionari publici la nivelul instituţiilor centrale, că poate asigura serviciile unor firme de avocatură de renume, cu influenţă în justiţie, făcându-se referire inclusiv la un judecător de la ÎCCJ aflat în relaţie cu unul dintre avocaţii de la firma de avocatură prezentată, cerând în schimb o parte considerabilă, între 50 – 80% din fiecare bun care va fi obţinut.

 În actul de sesizare s-a reţinut că numitul AR PP a fost de acord să cumpere influenţa pretinsă de TR şi să îi dea acestuia un procent însemnat din ceea ce urma a se retroceda, cedându-i toate drepturile, succesorale şi litigioase, asupra bunurilor respective, cu condiţia însă ca TR să îi dea o sumă de bani în avans, date fiind eşecurile mandatarilor pe care i-a avut anterior, persoane care de asemenea erau cunoscute ca având influenţă, în politică sau în justiţie, chiar dacă nu la nivelul lui TR.

Convins că prin influenţa şi relaţiile pe care le are poate obţine bunurile respective şi cunoscând valoarea de piaţă a acestora (avea deja casă la Snagov, iar zona Băneasa era, de notorietate, o zonă în plin avânt imobiliar), TR a fost de acord cu condiţia pusă de AR PP, dar pentru că nu dispunea de astfel de sume de bani de ordinul milioanelor de euro, a prezentat „afacerea” asociaţilor săi israelieni, numiţii TS şi BS.

În ceea ce priveşte relaţia existentă între aceste persoane, s-a menţionat faptul că TS a activat în România, până la formularea acuzaţiilor împotriva sa în dosarul 259/P/2015, în calitate oficială de consultant politic încă de la începutul anilor 2000, fiind pe rând consilier de imagine/politic pentru TBşi PDL, AN şi PSD, CPT şi PNL, Vasile BlagVBa şi PDL, o parte din această activitate fiind desfăşurată împreună cu asociatul său SS (fost consilier al unui fost prim ministru israelian).

S-a precizat că TS ŞI SS au desfăşurat în perioada 2005-2006 şi alte afaceri în România, fiind asociaţi alături de ADC în societatea MPC SRL, având ca obiect principal de activitate marketing politic , cu care au dezvoltat nu doar o relaţie de afaceri, ci şi o relaţie de prietenie, păstrată şi în anii următori. În ceea ce îl priveşte pe ADC, acesta era şi este un jurnalist cunoscut în România, care a acordat consultanţă politică pentru Adrian Năstase, CPT sau Traian Băsescu, controlând ziarul Evenimentul Zilei şi revista Capital. De asemenea, era binecunoscută relaţia cu CPT, care i-a fost şi invitat la nuntă şi cu care a menţinut o legătură de prietenie după încetarea relaţiilor comerciale derulate între PNL şi firma sa. În ceea ce-l priveşte pe BS, s-a reţinut că acesta controlează compania (BSG), având o avere estimată de revista Forbes la 3,6 miliarde de dolari. A intrat în afaceri în România în domeniul imobiliar în anii 2000, fiind unul dintre investitorii proiectului Roşia Montană.

În octombrie 2007 s-a înfiinţat astfel firma BRG RCS, companie cu profil imobiliar, având ca administrator pe inculpatul MMA, inculpatul TR deţinând 50% din acţiuni, restul revenind offshore-ului RREC LTD, controlată de BSG, implicit de BS. Acesta este asociat în afaceri cu SS, cunoscut pentru implicarea în dezvoltarea companiei RSLB New York, dar mai ales pentru faptul că a activat ca şef de cabinet al lui YR, fost prim ministru al Israelului. Din anul 2002 activează în România şi în ţări din regiune (Ungaria, Austria, Serbia) ca şi consultant politic şi de PR.

 Din înscrisurile de la dosar, s-a reţinut că rezultă, de asemenea, legătura dintre SS şi ADC, aceştia fiind asociaţi împreună cu TS în societatea FOC, prin intermediul STG VLTD, care deţine 30% din părţile sociale. Aceeaşi societate a avut încheiat un protocol de colaborare cu alte două companii străine, GCS IM (Israel) și RSLB P (SUA), în care este asociat SS. De asemenea, în societatea MP SRL, înfiinţată în anul 2000, ADC, prin societatea D.A. C SRL, este asociat cu TS.

Întrucât TS nu locuia permanent în România, acesta a avut nevoie de o persoană de încredere care să îi aducă la îndeplinire dispoziţiile şi să-l informeze permanent asupra stadiului afacerii. L-a ales pe MMA, persoană care a făcut parte din staff-ul său atunci când s-a ocupat atât de campania PSD din anul 2004, cât şi de campania PNL din anul 2008. Ulterior Ma ocupat funcţia de consilier personal al şefului Cancelariei primului ministru în Guvernul Tăriceanu.

De asemenea, inculpatul MMA apare alături de TR, fiind dovedită astfel legătura apropiată dintre aceştia, în societatea TRG AGENT DE ASIGURARE SRL, unde TR deţine 30% din părţile sociale, iar MMA este administrator.

În realizarea scopului grupului, TR împreună cu ceilalţi membrii, TS, SS, BS, MA, MMA, ADC, MLC şi RRM şi cumpărătorul de influenţă AR PP au ascuns natura ilicită a înţelegerii printr-un contract de cesiune, cu privire la bunurile aflate în proceduri administrative sau judiciare de restituire a proprietăţii, încheiat între cumpărătorul de influenţă şi societatea comercială R SRL reprezentată de TR.

Prin activitate infracțională desfăşurată apoi, prin comiterea de infracţiuni de corupţie, s-a reţinut că s-a reuşit retrocedarea abuzivă a Pădurii Snagov, în anul 2007, cauzându-se un prejudiciu în dauna statului român de 9.523.769 euro, precum şi a Fermei Regale Băneasa, în anul 2008, prejudiciu în dauna statului român de 135.874.800 euro, sume care reprezintă totodată folos necuvenit pentru AR PP, TR şi asociaţii acestuia în grupul infracţional.

În perioada în care membrii grupului infracţional au reuşit obţinerea celor două bunuri, prin infracţiuni de corupţie, respectiv anii 2007-2008, aceştia au fost implicaţi în mod direct şi în activităţi politice, S şi A acordând consultanţă partidului aflat la guvernare, PNL, precum şi primului ministru de la acel moment, CPT, consultanţă cunoscută şi promovată în mass media. În plus, aşa cum am arătat, tot în aceeaşi perioadă MMA a fost angajat la Cancelaria primului ministru ca şi consilier personal al lui  DM (şeful Cancelariei), în activitatea desfăşurată ocupându-se însă exclusiv de organizarea vizitelor în teritoriu ale primului ministru şi însoţindu-l pe acesta.

În acest context al implicării în viaţa politică, s-a reţinut în actul de sesizare că membrii grupului infracţional au pretins şi au fost percepuţi ca având influenţă la cel mai înalt nivel în statul român, aspect care a contat în realizarea înţelegerii infracţionale cu cumpărătorul de influenţă, dar şi în determinarea funcţionarilor publici să aprobe retrocedările chiar cu încălcarea dispozițiilor legale. În concret, aceştia au pretins că pot obţine retrocedarea bunurilor revendicate urmare a relaţiilor apropiate pe care le aveau cu primul ministru în funcţie, relaţii notorii la acel moment (rezultate şi din articolele de presă ataşate la dosar – vol. III, dar şi din declaraţiile martorilor audiaţi), relaţii dovedite şi prin acea că “omul lui Tal”, respectiv MMA, fusese numit consilier personal la Cancelaria primului ministru CPT.

Fiind perceput drept consilier al prim-ministrului, MMA a contribuit la întărirea convingerii cumpărătorului de influenţă AR PP în influenţa reală a grupului în lumea politică.

Având în vederea acestea, pentru lămurirea legăturii între membrii grupului infracţional, relaţiile avute cu primul ministru din perioada 2007- 2008, pentru a se stabili dacă i s-a solicitat acestuia în vreun fel ajutorul pentru soluţionarea favorabilă a cererilor de retrocedare de bunuri ori pentru valorificarea ulterioară a acestora, precum şi pentru stabilirea condiţiilor în care a fost angajat MMA, funcţia deţinută şi nivelul real de influenţă în Guvernul României, au fost citaţi pentru a fi audiaţi ca martori în dosarul 259/P/2015 PTC şi MMD.

În declaraţiile date ca martori cei doi au făcut însă afirmaţii mincinoase şi nu au spus tot ce ştiu în legătură cu faptele cu privire la care au fost întrebaţi, astfel că prin ordonanţa din data de 16.05.2016 s-a dispus extinderea urmăririi penale şi efectuarea în continuarea a urmăriri penale faţă de aceştia pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă, iar în cazul lui PTC şi pentru infracţiunea de favorizarea făptuitorului.

Cu referire la infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. 1 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată inculpatul MMD, actul de sesizare, după reluarea contextului cercetărilor în dosarul nr.259/P/2015, reţine că pentru lămurirea condiţiilor în care a fost angajat MMA, funcţia deţinută şi nivelul real de influenţă în Guvern, a fost audiat ca martor inculpatul, din înscrisuri comunicate (voi.II, filele 57-71) rezultând că el a fost şeful Cancelariei primului ministru în perioada anului 2008.

Astfel procurorul reţine că inculpatul MMD a fost audiat la data de 28.04.2016, iar înainte de a i se lua declarația i s-a adus la cunoştinţă că urmează să fie audiat ca martor pentru lămurirea următoarelor aspecte:activitatea desfăşurată de inculpatul MM la Cancelaria Primului Ministru, condiţiile în care a fost angajat, atribuţiile avute, relaţia cu primul ministru. (vol. II, f. 52-56)

După depunerea jurământului de martor în declaraţia dată inculpatul MMD ar fi făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu împrejurări esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat, respectiv activitatea desfăşurată de MMA (inculpat în respectivul dosar) la Cancelaria Primului Ministru, condiţiile în care a fost angajat, atribuţiile avute, relaţia cu primul ministru.

Astfel, acesta ar fi declarat necorespunzător adevărului că MMA nu a fost consilierul său şi că nu-şi aminteşte pentru cine a lucrat acesta ca şi consilier personal în cadrul Cancelariei primului ministru, CPT la acea dată. Declaraţia este mincinoasă – în opinia procurorului - în condiţiile în care a precizat atât calitatea de consilier personal a lui MMA, atribuţiile şi activitatea curentă desfăşurată, singurul aspect pe care a spus că nu îl cunoaşte fiind persoana demnitarului pentru care a lucrat efectiv în această calitate de consilier personal.

Se mai arată în rechizitoriu că din înscrisurile transmise la dosar de Guvernul României a rezultat că MMA a lucrat ca şi consilier personal al lui MD, şef al Cancelariei primului ministru, contractul fiind încheiat pe perioadă determinată, respectiv pe durata exercitării funcţiei de către acesta. Câtă vreme inculpatul MM a fost consilierul personal al lui MD, dat fiind specificul funcţiei de consilier personal şi durata angajării, rezultă că aceasta s-a făcut în virtutea relaţiei personale avute de cei doi, relaţii pe careinculpatul le-a ascuns în declaraţia dată ca martor. Persoana numită consilier personal al unui demnitar este angajată de acesta pe durată determinată, respectiv pe durata mandatului deţinut (vine o dată cu demnitarul şi pleacă cu el), atribuţiile constând în consilierea demnitarului pe o anumită problemă, astfel că nu poate fi crezută susţinerea unui fost demnitar că ar fi uitat dacă şi cum a angajat o persoană drept consilierul său personal.

Aceasta cu atât mai puţin în cazul inculpatului MD, din declaraţiile persoanelor audiate în cauză ca martori, membrii ai PNL sau membrii sau funcţionari în Guvernul României, rezultând faptul că acesta a fost omul de încredere al primului ministru CPT, care l-a numit în funcţia de şef al Cancelariei, calitate în care a coordonat întreaga structură organizatorică din jurul acestuia, fiind perceput ca o persoană competentă, care cunoștea şi controla, chiar autoritar, întreaga activitate a Cancelariei.

Se mai reţine în actul de sesizare că, în virtutea acestei relaţii apropiate avute cu premierul PTC, inculpatul MD a acceptat ca MMA, omul consultanţilor străini, să fie angajat ca şi consilierul său personal, deşi în fapt acesta s-a ocupat apoi de vizitele inculpatului PTC în teritoriu, în special cele vizând componenta politică, din perspectiva viitoarei candidaturi a acestuia pentru un loc în Parlament, iar în timpul campaniei electorale a lucrat împreună cu MD şi în coordonarea acestuia în colegiul electoral în care a candidat premierul.

Din declaraţiile martorilor audiaţi, foşti angajaţi ai Cancelariei în aceeaşi perioadă, rezultă că MMA a fost perceput ca reprezentantul consultanţilor străini în Guvern, neavând astfel relevanţă postul pe care a fost angajat în măsura în care în realitate era consilierul lui PTC, aspect negat de inculpat.

În cadrul Cancelariei primului ministru MMA a lucrat pentru organizarea vizitelor în teritoriu ale primului-ministru, o dovadă certă că în fapt a fost consilierul acestuia şi nu al şefului Cancelariei,a cărui activitate nu presupunea în mod normal astfel de vizite. Din declarațiile persoanelor audiate ca martori, fie angajaţi ai Cancelariei la momentul respectiv, fie membrii ai PNL, a rezultat de asemenea faptul că vizitele în teritoriu ale primului-ministru au reprezentat doar pretext pentru realizarea campaniei electorale din perspectiva alegerilor parlamentare din anul respectiv, ponderea principală a vizitelor constituind-o întâlnirile politice.

 Întrucât TS asigura consultanţa politică atât pentru PNL cât şi pentru candidatul CPT, în considerarea acestor vizite l-a trimis pe MMA pentru a fi angajat la Guvern, cu rol însă de a duce la îndeplinire strategiile politice elaborate pentru campania electorală. Acest fapt este confirmat şi prin aceea că în toamna anului 2008 în campania pentru alegerile parlamentare acesta s-a ocupat alături de inculpatul MD de campania inculpatului PTC în colegiul electoral din Ilfov în care acesta a candidat, părăsindu-şi atribuţiile din cadrul Guvernului. Aşa fiind, deşi angajat ca şi consilier personal al şefului Cancelariei, inculpatul MD, în realitate MMA a lucrat ca şi consilier personal al inculpatului PTC, fiind trimis tocmai în acest scop pentru a fi angajat la guvern de TS.

Deşi MMA era cunoscut de toată lumea ca „omul lui Tal”, fiind în echipa acestuia atunci când s-a ocupat de campania electorală a PNL, iar ulterior a lucrat ca şi consilier personal la Cancelaria primului ministru PTC, şeful Cancelariei, inculpatul MD a declarat că nu are cunoştinţă despre angajarea lui şi că nu a lucrat cu acesta decât ocazional, în legătură cu vizitele în teritoriu ale primului ministru, deşi fără excepţie martorii au declarat că acesta a lucrat cu MMA organizând campania electorală personală a lui PTC din Ilfov, având o relaţie apropiată de colaborare.

Având în vedere cele expuse, se constată de către procuror că inculpatul MD a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat, respectiv aspecte legate de angajarea lui MM în Guvernul României, atribuţiile, legătura directă cu inculpatul PTC şi faptul că acesta a fost angajat la Guvern urmare a înţelegerii între PTC şi TS.

Declaraţia inculpatului a fost făcută cu rea-credinţă, în opinia procurorului, în condiţiile în care fără excepţie martorii audiaţi (angajaţi ai Guvernului sau membrii PNL) au precizat în declaraţiile date aceste aspecte, toţi confirmând legătura între MM şi cei doi inculpaţi, atribuţiile acestuia precum şi demnitarul pentru care a lucrat. Prin urmare, inculpatul MD, cu ştiinţă a omis să declare aceste aspecte, în virtutea relației de prietenie cu inculpatul PTC şi în scopul susţinerii poziţiei publice a acestuia, respectiv că nu a avut vreo relaţie profesională cu respectivul inculpat cercetat în dosarul 259/P/2015.

Prin Încheierea nr 1050/28.11.2016 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - definitivă - s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 90/P/2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov, privind pe inculpatul TCA şi, în baza dispoziţiilor art.47 alin.2, art.50 alin.l din Codul de procedură penală, cu referire la art.36 alin.l lit. c şi art.41 alin.l lit. a dinCodul de procedură penală, declinarea competenţei - către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov - pentru soluţionarea cauzei relativ la inculpatul MMD .

Prin Încheierea penală din 13.02.2017 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov - rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 32/CP din 11.04.2017 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov – s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 90/P/2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov, privind pe inculpatul MMD - trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art. 273 alin. 1 Cod penal - a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpatul MMD.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei privindu-l pe inculpatul indicat.

În cursul cercetării judecătoreşti efectuate în cauză au fost ascultaţi – la solicitarea D.N.A Serviciul Teritorial Braşov - martorii AA, MDS, MNB, VDA, ADC, CIT, CCCC, PM, CMM şi TGM, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Inculpatul MMD a arătat că nu înţelege să dea declaraţii în cursul cercetării judecătoreşti, uzănd de dreptul la tăcere ( fila 11, dosar instanţă, încheiere din 27.06.2017 ).

La solicitarea inculpatului MMD au fost ascultaţi martorii SMV şi BC, şi declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Tot în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul MMD a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, şi acestea fiind ataşate la dosarul cauzei.

Analizând coroborat probele administrate în cauză – în cursul urmăririi penale dar şi al cercetării judecătoreşti – tribunalul va reţine următoarele :

Cu titlu preliminar tribunalul observă că « Mărturia mincinoasă » este incriminată prin dispozițiile art.273 din Codul penal și constă în « fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele și împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat ».

Cum se arată în literatura juridică obiectul juridic general al infracţiunii indicate constă în relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, relaţii care presupun sinceritate din partea celor ascultaţi ca martori în orice procedură în care se administrează proba testimonială.

Obiectul juridic special al infracţiunii constă în acele relaţii sociale a căror existenţă este asigurată prin apărarea activităţii de înfăptuire a justiţiei împotriva faptelor de natură să împiedice sau să zădărnicească aflarea adevărului de către organele judiciare.

Declaraţiile inculpatului MDM apreciate de procuror ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii vizate de art 273 al 1 din Codul penal – date la data de 28.04.2016 în calitate de martor în dosarul numărul 259/P/2015 al D.N.A Serviciul Teritorial Braşov – au fost următoarele :

„În ceea ce îl priveşte pe MM arăt că nu mai reţin exact pentru ce demnitar a lucrat ca şi consilier personal, cu siguranţă nu pentru mine. Nu îmi amintesc exact când anume a fost angajat. Nu îl cunoşteam dinainte, l-am cunoscut doar la angajarea lui la cancelarie. Am lucrat însă cu acesta ocazional în perioada în care am lucrat amândoi la cancelaria primului ministru. Din câte îmi amintesc M se ocupa de organizarea evenimentelor publice la care participa primul ministru, respectiv vizitele în teritoriu ale acestuia.

Mi-a fost arătată adresa trimisă la dosar de Guvernul României din care rezultă că M ar fi lucrat la Cabinetul Şefului Cancelariei Primului Ministru, dar arăt încă o dată că nu îmi amintesc acest lucru şi nu l-am adus eu pentru a lucra ca şi consilierul meu personal. L-am cunoscut la guvern, nu îl ştiam dinainte.

Echipa de organizare a unei astfel de vizite era formată din mai mulţi consilieri, respectiv unul de la protocol, unul de la presă, unul sau mai mulţi consilieri de specialitate, funcţiei de obiectul vizitei şi consilierul de organizare care avea imaginea de ansamblu a întregului program. Cei din echipa de organizare mergeau în teritoriu cu primul ministru, dar la întâlnirile propriu zise participa în principiu doar consilierul de specialitate.

(…)

Nu ştiu (ce relaţia a avut M cu primul ministru n.n.), nu îmi amintesc. De principiu primul ministru Tăriceanu vorbea cu toată lume a familiar, folosind prenumele. Nu ştiu dacă îi ştia numele lui M.

(…)

Nu ştiu ce studii avea (M n.n.) sau mai exact nu îmi amintesc acum, nu ştiu ce experienţă avea, dar în ocaziile în care cam interacţionat mi-a făcut o impresie bună ca organizator.

(…)

Nu îmi amintesc. (cine l-a recomandat pentru a fi angajat ca şi consilier)

(…)

În perioada respectivă, anii 2007 – 2008, ştiu că TS era consultant politic pentru PNL. L-am cunoscut pe TS cred că în campania electorală din 2004, acesta lucrând pentru TB sau AN, nu mai reţin, candidaţi la preşedinţie. Din câte ştiu ulterior a fost consultant politic pentru mai multe formaţiuni politice sau candidaţi. Nu pot preciza ce relaţie a existat între primul ministru T şi TS. Cred că M şi TS se cunoşteau pentru că la una dintre şedinţele de organizare a unui eveniment public M a făcut referire la TS care ar fi avut un punct de vedere legat de structura respectivului eveniment.” ( file 52-56, vol II, D.U.P )

Procurorul a apreciat că inculpatul MDM a dat declaraţii necorespunzătoare adevărului cu privire la următoarele aspecte :

activitatea desfăşurată de inculpatul MM la Cancelaria Primului Ministru,

condiţiile în care a fost angajat MM la Cancelaria Primului Ministru,

atribuţiile avute de MM la Cancelaria Primului Ministru,

relaţia lui MM cu primul ministru TCA.

Astfel procurorul a considerat că inculpatul MDM a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu împrejurări esenţiale ale cauzei asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la angajarea lui MMA în calitate de consilier personal al său – urmare a înţelegerii dintre PTC şi TS – relaţia pe care a avut-o cu MMA şi relaţia acestuia din urmă cu TS, activitatea efectivă desfăşurată de MMA pentru primul-ministru şi legătura dintre cei doi .

Tribunalul este ţinut a face anumite precizări teoretice relativ la declaraţiile date de anumite persoane, în calitate de martor, în cursul procesului penal.

Astfel aşa cum se arată în literatura juridică, la aprecierea declaraţiilor martorului, o deosebită importanţă o are cunoaşterea aspectului psihologic de formare a declaraţiilor, care cronologic trece prin mai multe etape: recepţionarea, memorizarea şi reproducerea.

Bineînţeles că momentul iniţial în formarea declaraţiilor este acela al derulării evenimentelor ( faptelor ) cînd martorul, indiferent de voinţa sa, recepţionează anumite date de fapt cărora la momentul respectiv poate nu le acordă o deosebită relevanţă.

Tot literatura juridică arată că modul în care martorul recepţionează anumite evenimente sau însuşiri ale obiectelor este direct influenţat de anumiţi factori obiectivi şi psihofiziologici iar la aprecierea declaraţiilor trebuie de luat în consideraţie că informaţia memorată nu este o memorare perfectă (asemenea unei fotografii) astfel încăt martorul poate reţine din cele percepute doar o parte, pe care acesta o considera mai importantă, iar alte date nu sunt memorizate sau sunt uitate în decursul timpului ( studii ale psihologiei martorilor susţin, exemplificativ, că uitarea la bărbaţi este mai accentuată decît la femei dar şi că amintirile femeilor sunt de multe ori inexacte ).

În sfărşit tribunalul va reaminti că o îndelungată experienţă judiciară a conturat faptul că declaraţiile martorilor au un caracter relativ iar principalele cauze ale relativităţii mărturiei ţin atăt de imperfecţiunea organelor de simţ ale omului – însoţite de o serie de factori obiectivi sau subiectivi care influenţează nu numai percepţia ci şi procesul de memorare sau de redare a celor percepute – dar şi de formarea unor opinii specifice organelor judicare doritoare să vadă în declaraţia martorului o reproducere absolut fidelă a faptelor la care au asistat.

Prin prisma celor teoretic expuse anterior tribunalul nu va putea reţine, fără dubiu, că aspectele relevate de către inculpatul MDM – în declaraţia dată la data de 28.04.2016 în calitate de martor în dosarul numărul 259/P/2015 al D.N.A Serviciul Teritorial Braşov – întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de « Mărturie mincinoasă », incriminată de dispozițiile art.273 din Codul penal.

În primul rănd tribunalul apreciază ca esenţial de subliniat faptul că, prin rechizitoriu, chiar procurorul face multiple referiri la faptul că numitul MMA a lucrat efectiv în Guvernul Romăniei în favoarea primului ministru PTC şi nu a şefului cancelariei – inculpat în cauza de faţă – MDM.

Astfel procurorul arată în rechizitoriu că „ din declaraţiile martorilor audiaţi, dar şi din înscrisurile comunicate la dosar de Guvernul României, rezultă că MMA, deşi angajat ca şi consilier personal al şefului Cancelariei, inculpatul MD, în realitate acesta a lucrat ca şi consilier personal al inculpatului PTC, fiind trimis tocmai în acest scop pentru a fi angajat la guvern de TS” ( fila 32 rechizitoriu ) sau că „În cadrul Cancelariei primului ministru MMA a lucrat pentru organizarea vizitelor în teritoriu ale primului-ministru, o dovadă certă că în fapt a fost consilierul acestuia şi nu al şefului Cancelariei, a cărui activitate nu presupunea în mod normal astfel de vizite ” etc .

În actul de sesizare sunt enumerate corect şi temeinic probele ( declaraţiile unor martori ) care au condus procurorul la această concluzie ( file 33 -34 rechizitoriu ).

Tot în rechizitoriu procurorul explică importanţa angajării ca şi consilier „ personal ” a unei anumite persoane ( fila 51 rechizitoriu ) pentru ca ulterior – tot în actul de sesizare – să se contrazică şi să arate că „din declaraţiile martorilor audiaţi, foşti angajaţi ai Cancelariei în aceeaşi perioadă, rezultă că MMA a fost perceput ca reprezentantul consultanţilor străini în Guvern, nu are astfel relevanţă postul pe care a fost angajat ( M ) în măsura în care în realitate era consilierul lui PTC ” ( fila 53 rechizitoriu ).

Or prin prisma faptului că MMA a lucrat efectiv în Guvernul Romăniei în favoarea primului ministru PTC, şi nu a şefului cancelariei MDM – aspect reţinut inclusiv de către procuror ca şi corespunzănd adevărului – apare ca cel puţin explicabilă poziţia procesuală exprimată de inculpatul MDM ( martor la acel moment ) care a arătat că „ În ceea ce îl priveşte pe MM arăt că nu mai reţin exact pentru ce demnitar a lucrat ca şi consilier personal, cu siguranţă nu pentru mine ”.

În mod similar cel puţin explicabil – văzănd şi perioada de aproximativ 8 ani de la momentul angajării lui MM la guvern dar şi, cum se va arăta ulterior, numărul angajaţilor cancelariei – este faptul că în declaraţia sa din 28.04.2016 martorul ( actualmente inculpat ) MDM nu şi-a amintit mai multe situaţii faptice relativ la care a fost întrebat de către procuror.( „ Nu ştiu (ce relaţia a avut M cu primul ministru n.n.), nu îmi amintesc… nu ştiu ce studii avea …nu îmi amintesc…” )

Pe de altă parte se reţine în rechizitoriu că inculpatul MDM ar fi dat declaraţii necorespunzătoare adevărului privitor la activitatea desfăşurată ( atribuţiile avute ) de inculpatul MM la Cancelaria Primului Ministru, or inculpatul indicat a arătat – în declaraţia din 28.04.2016 în dosarul numărul 259/P/2015 al D.N.A Serviciul Teritorial Braşov – „ din câte îmi amintesc M se ocupa de organizarea evenimentelor publice la care participa primul ministru, respectiv vizitele în teritoriu ale acestuia ”, realitate confirmată şi de alte persoane ( declaraţii martori AA, CIT, CCCC, CM ) .

Tribunalul va reţine că o multitudine de probe administrate în cauză au relevat veridicitatea acestor afirmaţii ale martorului MDM, chiar procurorul expunănd în rechizitoriu, aşa cum s-a arătat, că « În cadrul Cancelariei primului ministru MMA a lucrat pentru organizarea vizitelor în teritoriu ale primului-ministru, o dovadă certă că în fapt a fost consilierul acestuia şi nu al şefului Cancelariei ” ( fila 32 rechizitoriu).

Se mai arată că inculpatul MDM ar fi dat declaraţii necorespunzătoare adevărului privitor la condiţiile în care a fost angajat MM la Cancelaria Primului Ministru, or s-a depus la dosarul cauzei un înscris ( fila 160, dosar instanţă) din care rezultă că în anul 2008 la Cancelaria Primului Ministru erau angajate 293 de persoane, fiind cvasiimposibil pentru inculpatul indicat ( şef al cancelariei ) a memora/cunoaşte după 8 ani momentul sau condiţiile angajării fiecărei persoane, cu atăt mai mult cu căt nu a lucrat efectiv decăt în mică măsură cu MMA.

În acelaşi sens sunt susţinerile martorei SM care arată că în aparatul cancelariei primului ministru erau aproximativ 300 de persoane ( fila 153 dosar instanţă).

În opinia tribunalului, procurorul a valorizat excesiv faptul că MMA a figurat în cadrul guvernului ca şi „ consilier personal ” al inculpatului MDM deşi realitatea faptică nu reliefează caracterul esenţialmente „ personal” al alegerii unei persoane pe un asemenea post.

Cu titlu exemplificativ martora BC, deşi angajată şi ea ca şi consilier personal al inculpatului MDM, nu îl cunoştea pe inculpat anterior venirii acestuia în guvern ( fila 190, dosar instanţă ).

” ( în 2007-2008 am fost angajată ) la cancelaria primului ministru în cabinetul cancelarului MD în calitate de consilier personal… Nu l-am cunoscut pe MM. Nu am auzit de această persoană…nu ( l-am cunoscut pe MD înainte de numirea lui la cancelaria primului ministru ) ”.

Tribunalul va reţine în concluzie, aşa cum o arată şi procurorul în rechizitoriu, că nu are absolută relevanţă postul scriptic pe care a fost angajat MM ( de consilier personal al şefului cancelariei ) în măsura în care în realitate acesta era consilierul lui PTC.

Bineînţeles că în această situaţie faptică conturată de probele dosarului – ce nu a presupus un contact constant, ci doar unul sporadic, cu MM – apare ca şi credibil ca martorul MDM să nu cunoască concreteţea relaţiilor asupra cărora a fost întrebat de către procuror ( exemplificativ între PTC şi MM sau între MMA şi TS ), existănd cel puţin un dubiu în acest sens.

Tribunalul va observa cele expuse întrucăt i se impută prin rechizitoriu inculpatului MDM că a dat declaraţii necorespunzătoare adevărului cu privire la relaţia lui MM cu primul ministru TCA, or aşa cum rezultă din probele administrate în cauză – menţionate şi de procuror în rechizitoriu – inculpatul din cauza de faţă nu a interacţionat în mare măsură cu MMA şi nu putea cunoaşte toate amănuntele relaţiei personale dintre TCA şi MMA.

I se mai impută prin actul de sesizare inculpatului MDM că a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului şi nu a spus tot ce ştie în legătură cu angajarea lui MMA, urmare a înţelegerii dintre PTC şi TS, or nici una dintre probele dosarului nu relevă că inculpatul din cauza de faţă a asistat sau ar fi aflat direct şi neechivoc despre o asemenea înţelegere.

Tot prin rechizitoriu se arată că MDM ar fi făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului şi nu ar fi spus tot ce ştie în legătură cu relaţia pe care a avut-o MMA cu TS, or tribunalul va reţine că nici privitor la acest aspect nu sunt administrate probe neechivoce din care să reiasă că inculpatul din cauza de faţă cunoştea amănuntele unei asemenea înţelegeri.

Prin prisma celor expuse instanța va aprecia că fapta săvârșită de inculpat nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, existând cel puțin un dubiu în privința caracterului mincinos al afirmațiilor/omisiunilor sale, dubiu care bineînţeles că trebuie să profite inculpatului MDM.

Tribunalul va reţine că acest dubiu apare incident şi cu privire la esenţialitatea împrejurărilor – în sensul art 273 din Codul penal – cu privire la care inculpatul MDM ( martor la acel moment ) ar fi făcut declaraţii mincinoase.

Astfel la data ascultării martorului MDM în dosarul numărul 259/P/2015 al D.N.A Serviciul Teritorial Braşov, 28.04.2016, erau administrate cvasitotalitatea probelor ( 83 volume de urmărire penală ) care au şi condus la întocmirea rechizitoriului peste o perioadă relativ scurtă de timp, la 17.05.2016, după o urmărire penală complexă şi îndelungată .

Aşa cum rezidă şi din prezentul rechizitoriu, la acel moment al ascultării martorului MDM, concluziile procurorului privitor la activitatea concretă a lui MMA în cadrul Guvernului Romăniei erau conturate şi apare discutabil în ce măsură şeful cancelariei – inculpat în cauza de faţă – cunoştea amănuntele preocupărilor concrete a lui M în guvern atăt timp căt chiar procurorul arată că acesta din urmă lucra efectiv pentru primul ministru, şi nu pentru şeful cancelariei.

Conform art. 1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Cum se arată constant în practica şi literatura juridică penală instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situaţia în care probele strânse in cursul urmăririi penale si verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, printre altele, că vinovăţia inculpatului în raport de fapta ce i se impută.

În Codul de procedură penală român, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 4 al 1 Cod procedură penală, statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă”.

Pentru pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe sigure, certe şi iar dacă probele în acuzare nu au un asemenea caracter, şi lasă loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Regula „in dubio pro reo” constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 Cod procedură penală, se regăseşte în materia probaţiunii.

 Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Cum se arată tot în literatura juridică penală înainte de a fi o problemă de drept, regula „in dubio pro reo” este o problemă de fapt iar înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Prin prisma tuturor celor expuse, în cauza de faţă instanţa nu poate avea certitudinea că – prin declaraţia dată în 28.04.2016 în calitate de martor în dosarul numărul 259/P/2015 al D.N.A Serviciul Teritorial Braşov – inculpatul MDM ar fi făcut afirmații mincinoase ori nu a spus tot ce știe în legătură cu faptele și împrejurările esențiale cu privire la care a fost întrebat, în sensul elementelor constitutive ale infracţiunii vizate de art 273 din Codul penal.

Faţă de cele arătate tribunalul – văzănd art 4 al 1 şi 2 C.pr.pen – va dispune, în baza art 396 al 5 C.pr.pen cu aplicarea art 16 lit c C.pr.pen, achitarea inculpatului MMD pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev.de art. 273 alin. 1 Cod penal.

În baza art 275 al 3 C p pen cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art 396 al 5 C.pr.pen cu aplicarea art 16 lit c C.pr.pen dispune achitarea inculpatului MMD – pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 Cod penal.

În baza art 275 al 3 C p pen cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu apel in 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 26.10.2018.

Preşedinte, Grefier

(…)

Red BB/26.10.2018

Tehnored CMC/29.10.2018

Ex.5

Domenii speta

Spete similare