Săvârsirea infractiunii de mărturie mincinoasă în acelasi dosar în care persoana a dat declaratiile necorespunzătoare în calitate de martor. Raportarea incidentei art. 5 Cod penal la momentul epuizării infractiunii, iar nu al consumării.

Conform art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968, fapta de mărturie mincinoasă nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre ori de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.

În ipoteza în care persoana care a dat mărturia mincinoasă este cercetată ulterior în aceeaşi cauză pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, dobândind calitatea de inculpat, după ce în prealabil a avut calitatea de martor, este exclus de la dreptul de a-şi retrage mărturia mincinoasă doar pentru simplul fapt că s-a decis cercetarea sa pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă în acelaşi dosar în care a dat mărtuia mincinoasă anterior.

Cerinţa referitoare la retragerea mărturiei mincinoase de către « martor » are în vedere persoana, iar nu calitatea procesuală, în cazul în care persoana este cercetată penal în aceeaşi cauză în care s-a dat mărturia mincinoasă, în caz contrar fiind înlăturat arbitrar un beneficiu legal recunoscut inculpatului cercetat pentru mărturie mincinoasă.

Reţinerea la încadrarea juridică a dispoziţiilor art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968 îi profită inculpatului, deoarece poate beneficia de cauza de nepedepsire.

Art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968

Art. 5 Cod penal 2009

Prin sentinţa penală nr. 1565/18.12.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. 1141/212/2015 s-au hotărât următoarele:

I.În baza art.386 alin.1 C.proc.pen., din oficiu, schimbă încadrările juridice ale faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor [...] şi [...] din infracţiunea de furt calificat prev. de art.228 alin. raportat la art.229 alin.1 lit.b şi alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu reţinerea art.77 lit.a C.pen. şi art.5 alin.1 C.pen. 2009 în infracţiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a şi g şi alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu reţinerea art.5 alin.1 C.pen. 2009, respectiv din infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.273 alin.2 lit.d C.pen. 2009 cu reţinerea art.5 alin.1 C.pen. 2009 în infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 C.pen. 1969 cu reţinerea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

În baza art.386 alin.1 C.proc.pen. admite cererea procurorului şi schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului [...] din infracţiunea de furt calificat prev. de art.228 alin. raportat la art.229 alin.1 lit.b şi alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu reţinerea art.77 lit.a C.pen. şi art.5 alin.1 C.pen. 2009 în infracţiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a şi g şi alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu reţinerea art.5 alin.1 C.pen. 2009.

Respinge ca nefondată schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţie din oficiu cu privire la inculpatul [...] din infracţiunea de furt calificat prev. de art.228 alin. raportat la art.229 alin.1 lit.b şi alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu reţinerea art.77 lit.a C.pen. şi art.5 alin.1 C.pen. 2009 în infracţiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a şi g şi alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu reţinerea art.5 alin.1 C.pen. 2009. 

Respinge ca nefondată cererea procurorului în sensul schimbării încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat prev. de art.228 alin. raportat la art.229 alin.1 lit.b şi alin.3 lit.f C.pen. 2009 cu reţinerea art.77 lit.a C.pen. şi art.5 alin.1 C.pen. 2009 în infracţiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a şi g şi alin.3 lit.f C.pen. 1969 cu reţinerea art.5 alin.1 C.pen. 2009 şi în raport de inculpaţii [...], [...], [...].

Respinge ca nefondate cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de avocaţii inculpaţilor în sensul nereţinerii dispoziţiilor art.229 alin.3 lit.f, respectiv art.209 alin.3 lit.f, în funcţie de legea penală mai favorabilă.

II.În baza art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b şi d şi alin.3 lit.f cu aplicarea art.77 lit.a şi a art.5 alin.1 C.pen. 2009 şi reţinerea art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art.67 alin.1 C.pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni , ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

În baza art.65 alin.1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen., care nu se execută pe durata termenului de supraveghere, ci doar în caz de anulare sau de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.85 alin.1 C.pen. 1969 anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 676/20.06.2014 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr.659/P/15.10.2014 a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 constată că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală anterior menţionată.

În baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.676/20.06.2014 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr.659/P/15.10.2014 a Curţii de Apel Constanţa, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare (4 luni şi 20 de zile), urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani, 10 (zece) luni şi 20 (douăzeci) zile de închisoare. 

În baza art.45 alin.1 C.pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni , ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

În baza art.45 alin.3 şi 5 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen., care nu se execută pe durata termenului de supraveghere, ci doar în caz de anulare sau de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art.91 C.pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art.93 alin.2 lit.b C.proc.pen. impune condamnatului obligaţia de a frecventa două programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate, în condiţiile stabilite de Serviciul de Probaţiune.

În baza art.93 alin.3 C.pen. şi art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Primăriei/Consiliului local Valu lui Traian ori în cadrul SC [...]  Valu lui Traian SRL, în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. şi art.96 alin.1, 2 şi 4 C.pen. atrage atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune ori nu îndeplineşte integral, cu rea-credinţă, obligaţiile civile stabilite prin prezenta, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

III.În baza art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b şi d şi alin.3 lit.f cu aplicarea art.77 lit.a şi a art.5 alin.1 C.pen. 2009 şi reţinerea art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art.67 alin.1 C.pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

În baza art.65 alin.1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen., care nu se execută pe durata termenului de supraveghere, ci doar în caz de anulare sau de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.85 alin.1 C.pen. 1969 anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 222/20.02.2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin nerecurare la 02.03.2012.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 constată că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală anterior menţionată.

În baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.222/20.02.2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin nerecurare la 02.03.2012, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare (4 luni şi 10 zile), urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani, 8 (opt) luni şi 10 (zece) zile de închisoare. 

În baza art.45 alin.1 C.pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

În baza art.45 alin.3 şi 5 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen., care nu se execută pe durata termenului de supraveghere, ci doar în caz de anulare sau de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art.91 C.pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art.93 alin.2 lit.b C.proc.pen. impune condamnatului obligaţia de a frecventa două programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate, în condiţiile stabilite de Serviciul de Probaţiune.

În baza art.93 alin.3 C.pen. şi art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Primăriei/Consiliului local Valu lui Traian ori în cadrul SC [...]  Valu lui Traian SRL, în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. şi art.96 alin.1, 2 şi 4 C.pen. atrage atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune ori nu îndeplineşte integral, cu rea-credinţă, obligaţiile civile stabilite prin prezenta, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

IV.În baza art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b şi d şi alin.3 lit.f cu aplicarea art.77 lit.a şi a art.5 alin.1 C.pen. 2009 şi reţinerea art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art.67 alin.1 C.pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 2 (doi) ani, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

În baza art.65 alin.1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen., care nu se execută pe durata termenului de supraveghere, ci doar în caz de anulare sau de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art.91 C.pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 4 ani calculat conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art.93 alin.2 lit.a şi b C.proc.pen. impune condamnatului respectarea următoarelor obligaţii:

a)să urmeze un curs de calificare profesională, în condiţiile stabilite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b)să frecventeze două programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate, în condiţiile stabilite de Serviciul de Probaţiune.

În baza art.93 alin.3 C.pen. şi art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Primăriei/Consiliului local Valu lui Traian ori în cadrul SC [...]  Valu lui Traian SRL, în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. şi art.96 alin.1, 2 şi 4 C.pen. atrage atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune ori nu îndeplineşte integral, cu rea-credinţă, obligaţiile civile stabilite prin prezenta, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

V.În baza art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b şi d şi alin.3 lit.f cu aplicarea art.77 lit.a şi a art.5 alin.1 C.pen. 2009 şi reţinerea art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art.67 alin.1 C.pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni , ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

În baza art.65 alin.1 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen., care nu se execută pe durata termenului de supraveghere, ci doar în caz de anulare sau de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.85 alin.1 C.pen. 1969 anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 8 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr.739/13.06.2013 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr.876/P/14.10.2013 a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art.38 alin.1 C.pen. 2009 constată că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală anterior menţionată.

Desontopeşte pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.739/13.06.2013 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia penală nr.876/P/14.10.2013 a Curţii de Apel Constanţa şi repune pedepsele în individualitatea lor:

-8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat, faptă prev. de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.3201 alin.7 C.proc.pen. şi

-4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002.

În baza art.39 alin.1 lit.b C.pen. 2009 contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin prezenta cu pedepsele de 8 luni şi 4 luni închisoare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din totalul pedepselor ce nu se execută (1/3 din 1 an=4 luni), urmând ca inculpatul să execute în final 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

În baza art.45 alin.1 C.pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen. ce urmează a fi executată de la rămânerea definitivă a prezentei conform art.68 alin.1 lit.b C.pen.

În baza art.45 alin.3 şi 5 C.pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b şi k C.pen., care nu se execută pe durata termenului de supraveghere, ci doar în caz de anulare sau de revocare a suspendării executării sub supraveghere.

În baza art.91 C.pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni conform art.92 alin.1 C.pen.

În baza art.93 alin.1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art.93 alin.2 lit.b C.proc.pen. impune condamnatului obligaţia de a frecventa două programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa sau organizate în colaborare cu instituţiile din comunitate, în condiţiile stabilite de Serviciul de Probaţiune.

În baza art.93 alin.3 C.pen. şi art.404 alin.2, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Primăriei/Consiliului local Valu lui Traian ori în cadrul SC [...] Valu lui Traian SRL, în măsura în care starea de sănătate îi va permite.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen. şi art.96 alin.1, 2 şi 4 C.pen. atrage atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune ori nu îndeplineşte integral, cu rea-credinţă, obligaţiile civile stabilite prin prezenta, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.

În baza art.112 alin.1 lit.b C.pen. 2009 confiscă de la inculpatul [...] aparatul tip autogen folosit la comiterea infracţiunii, iar în cazul în care nu se găseşte, confiscă de la inculpat suma de 2.000 de lei conform art.112 alin.5 C.pen. 2009

VI.În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a şi g şi alin.3 lit.f C.pen. 1969, cu aplicarea art.5 alin.1 C.pen. 2009 şi reţinerea art.396 alin.10 C.proc.pen. condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.pen. 1969.

În baza art.861 C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.863 alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui;

b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art.863 alin.3 C.pen. 1969 impune condamnatului să urmeze un curs de calificare profesională în condiţiile ce vor fi stabilite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 alin.1 şi 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, ori în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a obligaţiilor civile stabilite prin prezenta până la expirarea termenului de încercare.

VII.În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a şi g şi alin.3 lit.f C.pen. 1969, cu aplicarea art.74 alin.2 şi 76 alin.1 lit.c C.pen. 1969 şi a art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.pen. 1969.

În baza art.861 C.pen. 1969 suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art.862 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.863 alin.1 C.pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.864 alin.1 şi 2 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, ori în cazul neîndeplinirii, cu rea-credinţă, a obligaţiilor civile stabilite prin prezenta până la expirarea termenului de încercare.

VIII.În baza art.260 alin.1 C.pen. 1969 cu reţinerea art.5 alin.1 C.pen. 2009 condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969 interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi b C.pen. 1969.

În baza art. 81 C.pen. 1969 suspendă condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani calculat conform art.82 alin.1 C.pen. 1969.

În baza art.71 alin.5 C.pen. 1969 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi pedepsele accesorii.

În baza art.404 alin.2 C.proc.pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 C.pen. 1969 referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art.397 alin.1 şi art.25 alin.1 C.proc.pen. cu reţinerea art.998 şi 999 C.civ. 1864 şi art.1003 C.civ. 1864 admite în parte acţiunea civilă exercitată de [...] S.A., cu sediul în …, jud. Constanţa în contradictoriu cu inculpaţii [...], [...], [...], [...], [...] ŞI [...]

Obligă inculpaţii, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 3.051,41 lei.

IX.În baza art.272 raportat la art.274 alin.1 şi 2 C.proc.pen. obligă pe fiecare dintre inculpaţi la plata către stat a sumei de 1.200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare (1.000 de lei din faza de urmărire penală şi 200 de lei din faza de judecată), din totalul de 8.400 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că în data de 28.12.2009, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie Transporturi Feroviare Valu lui Traian s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în triajul CF Valu lui Traian, pe linia 23, se afla vagonul de marfă nr. [...] care era tăiat (probabil cu un aparat autogen) în proporţie de 1.

Întrucât din investigaţiile efectuate a reieşit că inculpatul [...] este autorul faptei de sustragere a bucăţii de vagon, acesta a fost audiat, declarând că a tăiat cu un aparat autogen mai multe părţi metalice din vagonul de marfă nr.[...], bucăţi metalice pe care ulterior le-a ascuns în pădurea Valu lui Traian din imediata apropiere a triajului CF Valu lui Traian, fiind singurul autor al faptei.

Cu ocazia audierii sale de către procuror, la data de 12.10.2010, inculpatul [...] a revenit asupra declaraţiei iniţiale, precizând că aceasta nu corespunde realităţii, singurul motiv pentru care a dat-o fiind acela că a fost asigurat că va primi numai o sancţiune cu amenda şi în acest context nu a dorit ca ceilalţi inculpaţi să facă obiectul cercetării penale. Astfel, inculpatul a mai arătat că la săvârşirea faptei au mai participat şi inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi încă o persoană numită „[...]” (identificată ulterior în persoana inculpatului [...]).

De asemenea, [...] a precizat că inculpatul [...] a încercat să valorifice bunul sustras la două centre de colectare a fierului vechi, însă nu a reuşit, iar aparatul cu ajutorul căruia inculpatul a tăiat vagonul aparţinea inculpatului [...].

Fiind audiat, martorul [...] a declarat că în data de 28.03.2010 a fost rugat de către prietenul său, inculpatul [...], să declare că acesta din urmă a împrumutat de la el un aparat autogen, pentru ca autorităţile să nu afle că la tăierea vagonului din triajul CF Valu lui Traian, grupa B, a mai participat şi inculpatul [...].

Martorul a precizat că inculpatul [...] i-a relatat că împreună cu inculpaţii [...], [...], [...] şi [...] au tăiat 1 din dintr-un vagon ce staţiona în triajul CF Valu lui Traian, dar fapta lor a fost descoperită de către lucrătorii de poliţie şi, crezând că va scăpa doar cu amendă „a luat fapta asupra lui” fără a mai spune că la aceasta au mai participat şi ceilalţi inculpaţi.

Având în vedere aspectele nou apărute, la data de 28.10.2010 s-a dispus restituirea cauzei în vederea completării cercetărilor.

Astfel, a fost audiat martorul [...], administrator la SC [...] SRL, care a declarat că în data de 28.12.2009 s-a prezentat la centrul de colectare inculpatul [...] care i-a adus la cunoştinţă că are fier de vânzare. Ajungând la locul unde inculpatul [...] i-a indicat că se află fierul vechi, şi-a dat seama că bucăţile de fier vechi proveneau de la vagoane tip CFR şi a refuzat să preia acel fier.

În declaraţia din data de 16.04.2014 martorul [...] a declarat că însuşi inculpatul [...] a fost cel care l-a condus la marginea pădurii Valu lui Traian.

Fiind audiat iniţial în calitate de martor, inculpatul [...] a declarat la data de 19.09.2012 că, în data de 28.12.2009, s-a prezentat la centrul de colectare SC [...] SRL inculpatul [...] care i-a spus că are fier vechi de vânzare şi că acesta se află în pădurea Valu lui Traian. Deplasându-se alături de inculpatul [...] la locul indicat, a observat că acele bucăţi de fier vechi provin de la vagoane tip CFR şi a refuzat să preia fierul.

La data de 21.01.2013 inculpatul [...] a anunţat organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie T.F. Palas cu privire la faptul că doreşte să îşi schimbe declaraţia dată în prezenta cauză, astfel că la data de 04.02.2013 s-a procedat la reaudierea acestuia, ocazie cu care martorul (inculpat la acest moment) a declarat următoarele: „în data de 28.12.2009 am fost apelat pe telefonul mobil de un număr necunoscut care mi-a spus că are nişte fier vechi în pădurea Valu lui Traian, în imediata apropiere a unei ferme agricole. Ajuns în pădurea Valu lui Traian, am observat fierul vechi şi am văzut că acesta provine de la vagoane tip CFR. Văzând de unde provine fierul am anunţat poliţia TF şi am plecat. La faţa locului nu se afla nimeni.”

Reaudiat la data de 28.04.2014, tot în calitate de martor, inculpatul [...] a precizat: „ceea ce am declarat olograf în data de 19.09.2012 nu este adevărat, numitul [...] nu m-a contactat niciodată pentru a-mi vinde fier vechi de la vagoanele CFR”.

În dosarul penal nr.7466/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-au efectuat cercetări faţă de inculpatul [...]. În cadrul acestui dosar, la data de 19.01.2013 a fost autorizată de către Judecătoria Constanţa interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la şi către terminalul mobil aparţinând inculpatului [...] (autorizaţia nr.32/19.01.2013, dosar nr.1302/212/2013).

Întrucât din conţinutul convorbirilor şi comunicărilor efectuate de inculpatul [...] au rezultat date concludente şi utile privitoare la săvârşirea infracţiunilor ce fac obiectul prezentului dosar, prin referatul procurorului din data de 25.09.2014 s-a dispus ataşarea procesului-verbal din data de 13.03.2013 de redare a convorbirilor din data de 21.01.2013, inclusiv copie a suportului optic aferent nr. 62/2013, la dosarul de urmărire penală nr.74/P/2010.

Faptul că inculpatul [...] a făcut afirmaţii mincinoase în declaraţiile sale din datele de 04.02.2013 şi 28.04.2014 reiese şi din declaraţia inculpatului [...], care a arătat că inculpatul [...] a fost la centrele de colectare fier vechi pentru a negocia vânzarea fierului cu patronii acestora, respectiv [...] şi [...].

De asemenea, inculpatul [...] a declarat că a aflat că [...] s-a deplasat la cele două centre de colectare fier vechi din satul Valu lui Traian aparţinând numiţilor [...] şi [...] pentru a încerca să vândă fierul respectiv, dar nu a reuşit să îl vândă întrucât poliţia aflase de faptă şi descoperise fierul în pădure. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile inculpatului [...] care a precizat că inculpatul [...] a încercat să valorifice bunul sustras la cele două centre de colectare a fierului vechi, fără rezultat însă.

Într-adevăr, din declaraţia martorului [...] reiese că inculpatul [...] s-a prezentat la centrul de colectare SC [...] SRL şi i-a adus la cunoştinţă că are fier de vânzare şi l-a condus pe martor în pădure la locul unde se aflau bunurile, aspecte care sunt de natură să întărească credibilitatea declaraţiilor inculpaţilor [...], [...] şi [...].

De altfel, în faţa instanţei de judecată inculpatul [...] a arătat că îşi retrage declaraţiile din 04.02.2013 şi 28.04.2014 întrucât acestea nu corespund adevărului, menţinându-şi declaraţiile iniţiale în care a arătat că [...] l-a sunat şi i-a spus să se deplaseze la colţul pădurii pentru a lua fier vechi, însă şi-a dat seama că acele piese provin de la un vagon C.F.R. astfel că a revenit cu un telefon şi i-a comunicat inculpatului [...] că nu doreşte să le ia. Se constată aşadar că prima declaraţie a inculpatului [...] din data de 19.09.2012 şi cea dată în faţa instanţei de judecată este cea care se coroborează cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză

Fiind audiat cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, inculpatul [...] a declarat în cursul urmăririi penale că nu îşi poate explica de ce este suspectat, întrucât el nu a făcut altceva decât să anunţe organele de poliţie cu privire la faptă şi îşi menţine declaraţia din data de 28.04.2014 dată în faţa organelor de poliţie.

De asemenea, înainte de declaraţia de retragere din 03.12.2015, la 22.10.2015 inculpatul [...] a insistat că a fost sunat de o persoană necunoscută, al cărei număr de telefon nu îl avea în agendă, spunându-i că are fier vechi de vânzare şi acesta de găseşte la colţul pădurii. Ajuns la faţa locului, a observat că sunt piese tip C.F.R. Ulterior, la domiciliu său au venit inculpatul [...] şi agentul de poliţie [...], acesta din urmă spunând că [...] a recunoscut fapta, dar este nevoie de un martor asistent. Ulterior însă, agentul de poliţie i-a solicitat să declare că [...] l-ar fi contactat şi i-ar fi spus că are fier vechi, deşi nu s-a întâmplat aşa.

Fiind audiat, inculpatul [...] a declarat faptul că, în data de 27.12.2009, în timp ce se afla la domiciliul său, a venit la el inculpatul [...] care i-a propus să meargă şi să taie cu un aparat autogen „nişte fier vechi”. Fiind de acord, s-a deplasat împreună cu inculpatul [...] la locuinţa acestuia din urmă, unde se aflau deja inculpaţii [...], [...], [...] şi [...].

Astfel, toţi şase au plecat împreună de la domiciliul inculpatului [...] cu un autoturism Dacia Pick-up aparţinând inculpatului [...] în care au încărcat aparatul autogen aparţinând aceluiaşi inculpat.

În aceste condiţii, au ajuns în triajul staţiei CF Valu lui Traian, au instalat aparatul autogen cu tubul de oxigen, după care inculpatul [...], fiind de meserie lăcătuş şi având experienţă în utilizarea aparatului autogen, a tăiat o bucată de fier din şasiul vagonului de marfă CFR. După ce a tăiat aproximativ 1  din vagonul respectiv, inculpatul [...] i-a spus să taie tot vagonul, însă inculpatul [...] a refuzat, s-a oprit din tăiat, a lăsat aparatul autogen jos şi a plecat la domiciliul său împreună cu inculpatul [...].

Inculpatul [...] a aflat ulterior că [...] a fost la centrele de colectare fier vechi pentru a negocia cu patronii acestora. De asemenea, a mai arătat că ştie cu certitudine că la aproximativ o oră după plecarea sa şi a inculpatului [...] ceilalţi inculpaţi au încărcat din triaj fierul provenit din tăierea vagonului respectiv, urmând să-l valorifice la unul din cele două centre din comuna Valu lui Traian.

Inculpatul [...] a declarat că în ziua de 27.12.2009 se afla la locuinţa inculpatului [...] împreună cu inculpaţii [...] şi [...], context în care inculpatul [...] le-a propus tuturor să meargă în triajul CF Valu lui Traian să ia „nişte fier”. Ulterior, inculpatul [...] a plecat de la domiciliul său să se întâlnească cu inculpaţii [...] şi [...] pentru a-i lua şi pe aceştia în triajul CF Valu lui Traian.

În jurul orei 20:00 s-au întâlnit toţi şase la locuinţa inculpatului [...] de unde au plecat împreună cu autoturismul Dacia aparţinând inculpatului [...] [...], către triajul CF Valu lui Traian, unde au descărcat şi montat aparatul autogen, iar inculpatul [...] a început să taie o bucată dintr-un vagon de marfă. După ce a tăiat aproximativ 1/4 din vagonul respectiv, inculpatul [...] i-a spus inculpatului [...] să taie tot vagonul, moment în care acesta din urmă a refuzat să mai taie şi a plecat din triajul CF Valu lui Traian.

Ceilalţi cinci inculpaţi au încărcat fierul rezultat în urma tăierii acelei bucăţi de vagon în autoturismul Dacia cu care au venit şi ulterior, împreună, l-au transportat şi ascuns în pădurea Valu lui Traian din apropierea triajului CF Valu lui Traian.

În cursul urmăririi penale inculpaţii [...] şi [...] nu au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor. Acestora li s-a propus efectuarea unei investigaţii poligraf, la care iniţial şi-au dat consimţământul, însă ulterior au refuzat să se mai supună testării poligraf, precizând că, ştiindu-se nevinovaţi, este inutil să se mai supună testării.

S-a procedat la efectuarea confruntării între inculpaţii [...] şi [...], pe de o parte şi inculpatul [...], pe de altă parte, confruntare în urma căreia inculpaţii [...] şi [...] au negat în continuare orice legătură cu ceilalţi inculpaţi sau cu fapta reţinută în sarcina lor.

În faţa instanţei de judecată cei doi inculpaţi au recunoscut faptele astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, ambii declarând că în acea zi s-au întâlnit cu ceilalţi inculpaţi (cu excepţia inculpatului [...]) şi au sustras bucăţi dintr-un vagon de marfă pe care anterior le-au tăiat. Aceştia au arătat că au acţionat pe timp de noapte, iar bucăţile de fier le-au depozitat în pădure. Precizează în schimb cei doi că nu au contactat ulterior pe nimeni pentru valorificarea fierului vechi, nici pe inculpatul [...], declaraţii care nu au însă nicio relevanţă sub aspectul recunoaşterii infracţiunii, ci vin să sprijine apărarea iniţială a inculpatului [...] din perspectiva infracţiunii de mărturie mincinoasă, declaraţii care însă nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză şi analizate anterior.

Urmează a fi înlăturate de asemenea declaraţiile date de cei doi inculpaţi în cursul urmăririi penale deoarece nu se coroborează cu materialul probator administrat, respectiv declaraţiile inculpaţilor [...], [...], [...], declaraţia martorului [...], precum şi cu declaraţia inculpatului [...] din data de 19.09.2012.

Inculpatului [...] i-a fost adusă la cunoştinţă telefonic calitatea de suspect, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu această ocazie, însă nu a putut fi audiat, fiind desfăşurate numeroase acte de căutare în ceea ce îl priveşte, toate rămase fără rezultat, după cum reiese din actele de căutare. Cu toate acestea, declaraţiile celorlalţi inculpaţi, care se coroborează între ele, confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă participarea acestuia la comiterea infracţiunii de furt calificat.

De altfel, în faţa instanţei de judecată, inculpaţii [...], [...] şi [...] au recunoscut fapta astfel cum este descrisă în actul de sesizare, menţinându-şi prin urmare declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Văzând probele administrate în cauză şi care se coroborează între ele, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există şi au fost săvârşite de inculpaţii [...], [...], [...], [...] şi [...], respectiv [...].

În fine, referitor la inculpatul [...] avocatul acestuia a apreciat că legea veche este mai favorabilă inculpatului deoarece acesta ar putea beneficia de cauza de nepedepsire prevăzută de art.260 alin.2 C.pen. 1969, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, în timp ce în lumina Codului penal 2009 (art.273 alin.1 C.pen. 2009) inculpatul nu ar putea beneficia de această cauză de nepedepsire.

Conform art.260 alin.2 C.pen. 1969, fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.

Art.273 alin.3 C.pen. 2009 prevede că autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia mincinoasă, în cauzele penale înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.

Susţine avocatul că legea veche este mai favorabilă în condiţiile în care inculpatul şi-a retras mărturia mincinoasă înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase (moment procesual ce nu a fost depăşit, spre deosebire de legea nouă care vorbeşte de punerea în mişcare a acţiunii penale). Într-adevăr, din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul a recunoscut la data de 03.12.2015 că a dat declaraţii mincinoase la datele de 04.02.2013 şi 28.04.2014, în cursul urmăririi penale.

Specificul situaţiei este că inculpatul [...] a fost trimis în judecată prin acelaşi rechizitoriu împreună cu ceilalţi 6 inculpaţi tocmai pentru faptul că a dat declaraţii mincinoase cu privire la faptele ce li se reţin acestora din urmă.

Pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii :

-retragerea mărturiei mincinoase să fie făcută în cadrul aceleiaşi cauze în care a fost făcută mărturia mincinoasă ;

- să aibă loc, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele, mai înainte de a se fi pronunţat hotărârea sau de a se fi dat o altă soluţie ca uemare a mărturiei mincinoase ;

-cel care îşi retrage mărturia mincinoasă trebuie să fie « martor », deci să-şi păstreze această calitate în momentul în care are loc retragerea.

Instanţa consideră că dispoziţiile legale invocate trebuie interpretate în mod strict, impunându-se constatarea că legea penală se referă la « martorul » care îşi retrage mărturia. Aşadar, la momentul retragerii, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire, martorul trebuie în continuare să aibă această calitate în cauza în care a dat declaraţii mincinoase, să nu fi devenit între timp inculpat tocmai ca urmare a săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, astfel cum s-a întâmplat în speţă (în aceeaşi cauză inculpatul Ciobanu fiind trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de mărturi mincinoasă).

O altă interpretare ar fi absurdă, mai ales în ipoteza în care martorul devenit între timp inculpat ar dori să beneficieze de procedura simplificată a învinuirii, sens în care ar recunoaşte că a făcut declaraţii mincinoase, declaraţie care, evident, ar echivala cu o « retragere » a declaraţiei mincinoase în sensul art.260 alin.2 C.pen. 1969. Prin simpla sa manifestare de voinţă, după punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, eventual după ce în faţa instanţei şi-a menţinut declaraţia necorespunzătoare adevărului (precum în cauză) şi s-a administrat şi un probatoriu complex, inculpatul ar putea obţine o soluţie de încetare a procesului penal. Cum concluzia la care instanţa a ajuns este una absurdă şi oricum nu în litera şi spiritul legii, rezultă că şi ipoteza de la care inculpatul prin avocat a plecat este falsă.

Din moment ce faţă de martor s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă este de neconceput să mai poată cumula şi calitatea de martor cu privire la această faptă – în acest sens Alexandru Boroi – Drept penal. Partea specială, Ediţia a II-a, ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2008, pag. 405, cu trimitere la R. Lupaşcu, revista Dreptul, nr.9/1994, pag. 68, 69.

În consecinţă, nu din perspectiva incidenţei cauzei de nepedepsire se va aprecia asupra legii penale mai favorabile.

Văzând limitele de pedeapsă, instanţa constată că atât Codul penal 1969 (art.260 alin.1 C.pen.), cât şi Codul penal 2009 – art.273 alin.2 lit.d C.pen. prevăd aceleaşi limite de pedeapsă – închisoarea de la 1 la 5 ani.

Cum instanţa consideră că nu se impune executarea pedepsei în regim de detenţie, rezultă că analiza legii penale se reduce la compararea instituţiei amânării aplicării pedepsei (Codul penal 2009) cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei (Codul penal 1969), instituţii care ar fi aplicabile în speţă pentru motivele ce vor fi arătate.

Comparând aşadar cele două instituţii, în cazul suspendării condiţionate a executării pdepsei (art.81 şi urm. C.pen. 1969), pe durata termenului de încercare, inculpatul nu i se poate impune respectarea unor anumite măsuri de supraveghere sau să execute diverse obligaţii precum în cazul amânării aplicării pedepsei (art.85 C.pen. 2009).

Or, este evident că este mai favorabilă pentru condamnat suspendarea executării pedepsei în raport cu amânarea aplicării pedepsei, în condiţiile în care nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligaţii, chiar dacă în cazul amânării aplicării pedepsei nu se pronunţă o hotărâre de condamnare, inculpatul nefiind supus niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită (art.90 alin.1 C.pen. 2009), bineînţeles cu condiţia să nu săvârşească din nou o infracţiunea până la expirarea termenului de supraveghere şi să nu se dispună revocarea sau anularea amânării aplicării pedepsei. Cu toate acestea, în aceeaşi situaţie este şi inculpatul pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, din moment ce inclusiv pedepsele accesorii se suspendă (art.71 alin.5 C.pen. 1969), iar la împlinirea termenului de încercare inculpatul este de drept reabilitat (art.86 C.pen. 1969).

Împotriva sentinţei penale nr. 1565/18.12.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. 1141/212/2015 a declarat apel inculpatul [...], care a invocat neregularităţi privind desfăşurarea urmăririi penale, împrejurarea că şi-a retras declaraţia anterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, fiind incidentă o cauză de nepedepsire, motiv pentru care a solicitata încetarea procesului penal; în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum şi din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de inculpatul [...] este fondat.

Prin rechizitoriul nr. 74/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. 2 lit. d Cod penal, întrucât la datele de 04.02.2013 şi 28.04.2014 a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului în dosarul penal nr. 75/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, în momentul în care a fost audiat în calitate de martor.

În rechizitoriu se descrie starea de fapt, în referire la inculpatul [...], ca vizând cele două declaraţii date în calitate de martor la datele de  04.02.2013 şi 28.04.2014, însă la secţiunea „în drept” din rechizitoriu se indică doar declaraţia din data de 04.02.2013. Curtea constată că urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului [...] pentru ambele declaraţii date în calitate de martor la datele de 04.02.2013 şi 28.04.2014.

De asemenea, prima instanţă reţine în sarcina inculpatului [...] săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în raport de declaraţiile date la 04.02.2013 şi 28.04.2014, deci sunt două fapte distincte de mărturie mincinoasă comise la datele de 04.02.2013 şi 28.04.2014.

Cu toate că există două fapte distincte, dat fiind cele două declaraţii date de inculpat în calitate de martor, la date diferite, se reţine forma simplă a infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Curtea apreciază că în ipoteza dării a două declaraţii necorespunzătoare adevărului, în calitate de martor, în aceeaşi cauză şi în legătură cu aceleaşi împrejurări, se comit două fapte de mărturie mincinoase, dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, motiv pentru care în sarcina inculpatului [...] ar fi trebuit să se reţină comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă în formă continuată, momentul epuizării fiind cel al declaraţiei din 28.04.2014, care reprezintă ultimul act material.

În condiţiile în care infracţiunea s-a epuizat la data de 28.04.2014, în mod greşit s-a analizat incidenţa legii penale mai favorabile, în condiţiile art. 5 Cod penal.

Potrivit art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârşirea faptei până la judecarea cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Aplicarea principiului legii penale mai favorabile este condiţionată de succesiunea de legi penale de la săvârşirea faptei până la judecarea cauzei, însă în cauză infracţiunea a fost comisă la data de 28.04.2014, iar după această dată nu a intervenit o succesiune de legi penale. Noul Cod penal a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, anterior comiterii faptei, astfel că nu era incident art. 5 Cod penal. Prima instanţă s-a raportat la data primului act material - 04.02.2013, dar în cazul infracţiunii continuate incidenţa art. 5 Cod penal se raportează la momentul epuizării infracţiunii, iar nu al consumării.

Drept urmare, Curtea constată că prima instanţă ar fi trebuit să reţină forma continuată a infracţiunii de mărturie mincinoasă, cu momentul epuizării la 28.04.2014, ceea ce excludea posibilitatea analizării principiului aplicării legii penale mai favorabile. Consecinţa era stabilirea încadrării juridice potrivit Noului Cod penal, fără posibilitatea schimbării încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 260 Cod penal din 1968.

Prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 260 alin. 1 Cod penal, neregularitate care îi profită inculpatului [...], dat fiind că se va constata incidenţa unei cauze de nepedepsire, pentru motivele ce urmează a fi expuse.

La termenul din 03.12.2015 inculpatul [...] a declarat în faţa primei instanţe că îşi retrage declaraţiile date în calitate de martor din datele de 04.02.2013 şi 28.04.2014.

Conform art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968, fapta de mărturie mincinoasă nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre ori de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.

Prima instanţă a reţinut corect condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire:

- retragerea mărturiei mincinoase să fie făcută în cadrul aceleiaşi cauze în care a fost făcută mărturia mincinoasă ;

- să aibă loc, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele, mai înainte de a se fi pronunţat hotărârea sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase ;

- cel care îşi retrage mărturia mincinoasă trebuie să fie « martor », deci să-şi păstreze această calitate în momentul în care are loc retragerea.

Toate aceste condiţii au fost stabilite de doctrină pornind de la la ipoteza în care persoana care a dat mărturia mincinoasă este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în altă cauză decât cea în care a dat declaraţia în calitate de martor, astfel că are posibilitatea de a fi reaudiat în calitate de martor în  cauza unde a dat mărturia mincinoasă, pentru a-şi retrage mărturia mincinoasă, în vederea invocării dispoziţiilor art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968 în cauza în care este cercetat pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.

În cauza de faţă inculpatul [...] a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în acelaşi dosar în care a dat declaraţiile necorespunzătoare în calitate de martor, urmare extinderii urmăririi penale prin ordonanţa din data de 08.05.2014. De la această dată [...] a dobândit calitatea de suspect, dată de la care a pierdut calitatea de martor, dat fiind că nu se pot cumula cele două calităţi procesuale în aceeaşi cauză penală, cum corect a apreciat şi prima instanţă.

Ulterior, prin ordonanţa din data de 28.05.2014 [...] a dobândit calitatea de inculpat, urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale.

Din momentul în care [...] a dobândit calitatea de suspect, nu ar mai fi putut să-şi retragă mărturia mincinoasă în calitate de „martor”, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968, dacă se acceptă ipoteza că persoana trebuie să aibă calitatea procesuală de martor în momentul în care are loc retragerea mărturiei.

Se constată că în ipoteza în care persoana care a dat mărturia mincinoasă este cercetată ulterior în aceeaşi cauză pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, dobândind calitatea de inculpat, după ce în prealabil a avut calitatea de martor, este exclus de la dreptul de a-şi retrage mărturia mincinoasă doar pentru simplul fapt că s-a decis cercetarea sa pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă în acelaşi dosar în care a dat mărtuia mincinoasă anterior.

Astfel, în varianta reţinută de prima instanţă, în cazul în care cercetarea penală are loc în aceeaşi cauză în care s-a dat mărturia mincinoasă, persoana este exclusă de la beneficiul instituit prin art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968, deoarece nu ar mai putea să-şi retragă declaraţia în calitate de „martor”; dacă însă persoana este cercetată penal pentru mărturie mincinoasă într-o cauză distinctă, poate să-şi retragă mărturia mincinoasă şi poate beneficia de cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968.

Curtea constată că simpla voinţă a organului de urmărire penală de a cerceta martorul în aceeaşi cauză în care a dat declaraţia sau într-o cauză separată determină posibilitatea de a beneficia sau nu de cauza de nepedepsire prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968.

Situaţia menţionată determină o diferenţă de tratament juridic între persoane aflate într-o situaţie identică - martorul care a dat o mărturie mincinoasă, ce nu are nicio justificare obiectivă şi nu poate fi acceptată.

De aceea, în cazul în care persoana care a dat mărturia mincinoasă este cercetată ulterior în aceeaşi cauză pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, dobândind calitatea de inculpat, după ce în prealabil a avut calitatea de martor, condiţia de a se retrage mărturia mincinoasă în calitate de „martor” trebuie înţeleasă că are în vedere persoana, iar nu calitatea procesuală. Astfel, chiar dacă persoana a pierdut calitatea de martor, poate să-şi retragă mărturia mincinoasă, esenţială fiind manifestarea de voinţă de retragere a mărturiei, iar nu calitatea procesuală, care este independentă de voinţa sa.

Prima instanţă a apreciat că nu se poate accepta aplicarea dispoziţiilor art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968 pentru martorul devenit inculpat, deoarece prin simpla sa manifestare de voinţă beneficiază de o soluţie de încetare a procesului penal, chiar dacă anterior şi-ar fi menţinut declaraţia necorespunzătoare adevărului.

Legiuitorul a instituit un beneficiu pentru persoana cercetată pentru mărturie mincinoasă de a putea să-şi retragă mărturia mincinoasă oricând până la arestarea inculpatului ori pronunţarea unei hotărârea sau a altei soluţii ca urmare a mărturiei mincinoase; astfel, retragerea mărturiei mincinoase poate avea loc, cu aplicarea art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968, chiar dacă iniţial martorul îşi menţine declaraţia necorespunzătoare adevărului în dosarul unde era cercetat pentru mărturie mincinoasă.

S-a urmărit că în final martorul să recunoască darea unei declaraţii necorespunzătoare adevărului, beneficiind de cauza de nepedepsire, chiar şi dacă iniţial persista în a nega mărturia mincinoasă, esenţial fiind ca până la pronunţarea soluţiei să se cunoască caracterul mincinos al declaraţiei, evitându-se darea unei soluţii pe baza unei mărturii mincinoase.

În concluzie, curtea apreciază că cerinţa referitoare la  retragerea mărturiei mincinoase de către « martor » are în vedere persoana, iar nu calitatea procesuală, în cazul în care persoana este cercetată penal în aceeaşi cauză în care s-a dat mărturia mincinoasă, în caz contrar fiind înlăturat arbitrar un beneficiu legal recunoscut inculpatului cercetat pentru mărturie mincinoasă.

Într-o atare situaţie, având în vedere că inculpatul [...] şi-a retras declaraţiile mincinoase în cadrul aceleiaşi cauze în care a fost făcută mărturia mincinoasă, retragerea a avut loc mai înainte de a se produce arestarea inculpatului ori de a se fi pronunţat hotărârea ( pronunţarea a avut loc la18.12.2015), iar inculpatul personal şi-a retras declaraţiile la data de 03.12.2015, curtea constată că sunt îndeplinite toate condiţiile prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968 pentru ca inculpatul să beneficieze de cauza de nepedepsire.

Incidenţa cauzei de nepedepsire prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968 impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal, conform art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură.

Reţinerea la încadrarea juridică a dispoziţiilor art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968 îi profită inculpatului, deoarece poate beneficia de cauza de nepedepsire menţionată anterior.

În cazul în care s-ar fi reţinut încadrarea juridică corectă, respectiv cea prev. de art. 273 alin.1 Cod penal, inculpatul nu ar mai fi beneficat de o cauză de nepedepsire, întrucât Noul Cod penal condiţionează cauza de nepedepsire de retragerea mărturiei mincinoase, în cauzele penale,  înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale, iar inculpatul şi-a retras declaraţiile mincinoase după punerea în mişcare a acţiunii penale.

Codul penal din 1968 este mai favorabil decât Noul Cod penal, din această perspectivă, deoarece permite retragerea mărturiei mincinoase până la pronunţarea hotărârii, în timp ce Noul Cod penal permite retragerea mărturiei mincinoase, în cauzele penale, doar până la punerea în mişcare a acţiunii penale.

Drept urmare, neregularitatea privind stabilirea încadrării juridice îi profită inculpatului [...] şi nu poate fi îndreptată în apelul inculpatului, în considerarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, consacrat de art. 418 Cod procedură penală.

În concluzie, este întemeiat apelul inculpatului, în condiţiile în care în mod greşit prima instanţă nu a reţinut incidenţa cauzei de nepedepsire prev. de art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968, ceea ce face inutilă analizarea celorlalte critici invocate de inculpat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală curtea va admite apelul declarat de inculpatul [...] împotriva sentinţei penale nr. 1565/18.12.2015 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. 1141/212/2015.

În baza art. 423 alin. 2 Cod procedură penală se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată, numai cu privire la inculpatul [...] şi, rejudecând, în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală şi art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală cu aplicarea art. 260 alin. 2 Cod penal din 1968 se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului [...] pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. a şi alin. 4 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul [...] la plata sumei de 1.200 lei cheltuielile judiciare avansate de stat.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare