Infracţiuni contra libertăţii persoanei şi infracţiuni privitoare la viaţa sexuală

Sentinţă penală 44 din 23.08.2012


Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr… din data de 20.08.2012 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr…...

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns inculpatul, asistat de apărător din oficiu avocat C.A..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, a fost ascultat inculpatul D.D., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar, după care, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepţii de invocat şi recursul fiind în stare de soluţionare potrivit art. 38513 C.pr.pen., s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului casarea încheierii instanţei de fond şi admiterea propunerii de arestare preventivă considerând că în mod greşit a fost respinsă propunerea de arestare preventivă  a inculpatului pe o perioadă de până la 29 de zile, apreciind că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.  148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală în sensul că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, faptele săvârşite având o gravitate deosebită în condiţiile în care inculpatul este recidivist postcondamnatoriu fiind liberat condiţionat urmare a executării unei pedepse privative de libertate, că anterior a mai săvârşit infracţiuni contra patrimoniului persoanelor fizice şi juridice.

Avocat din oficiu C.D.pentru inculpat solicită respingerea recursului considerând că încheierea instanţei de fond este temeinică şi legală, în mod corect apreciindu-se asupra pericolului concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.

Inculpatul  D.D., având ultimul cuvânt, achiesează la  concluziile  apărătorului  său solicitând să fie judecat în stare de libertate întrucât doreşte să-şi rezolve unele probleme de sănătate.

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de faţă:

Prin încheierea din Camera de Consiliu nr…. din data de 20.08.2012 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ….. a fost respinsă propunerea Parchetului  de pe lângă Judecătoria Motru.

 În baza art.146 alin.11 1 Cod procedură penală raportat la art. 145 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul D.D. , de a nu părăsi localitatea, respectiv,  comuna……,  judeţul  Gorj, pe o durată de  25 zile începând cu data  de  20.08.2012 ora 16.30 până în data  14.09.2012  ora 16,30. 

În temeiul dispoziţiilor art.145 alin. 1 ind. 1 şi alin. 1 ind. 2  Cod procedură penală a fost obligat inculpatul D.D.:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat ;

- să se prezinte la organul de Poliţie desemnat cu supravegherea, de organul judiciar care a dispus măsura , ori de câte ori este chemat;

- să nu schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura ;

 - să nu deţină , să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme ;

- să nu se apropie de partea  vătămată D.M.  domiciliată în …….jud.  Gorj .sau de membrii de familie ai acesteia  şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect  fără încuviinţarea  organelor  judiciare  sau  instanţei  de judecată ;

-  să  nu  ia legătura  şi să  nu  comunice nici  direct  nici indirect  cu martorii G.V., V.G.N., G.E. , N.V.N., L.M. şi G.E., fără încuviinţarea  organelor  judiciare  sau  instanţei  d e judecată.

În temeiul dispoziţiilor art. 145 alin.  2 ind. 2  Cod procedură penală s-a atras atenţia inculpatului D.D. că în caz de încălcare  cu rea credinţă a acestei măsuri  se poate lua împotriva sa  una din celelalte  măsuri preventive prevăzute de lege.

Au fost aduse la cunoştinţă inculpatului D.D.  dispoziţiile art. 145 alin. 3 Cod procedură penală. 

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această încheiere judecătorul a reţinut că la data de 20.08.2012, orele 14,40, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru privind arestarea preventivă  a inculpatului D.D. .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr.  …..

S-a  motivat propunerea  prin aceea  că  din  probele  administrate respectiv, procese  verbale de reconstituire la faţa locului, declaraţii de martori,  planşe fotografice, raport  de  constatare  medico – legal,  toate  coroborate cu declaraţiile părţii  vătămate şi ale inculpatului  a rezultat  că  acesta  a săvârşit  infracţiunea prevăzută de art. 192 al  1 şi  2  Cod  Penal  cu  aplicarea  art.  37  lit.  a  Cod  Penal şi  art.  20  rap.la  art.197  al.  1  Cod  penal, cu  aplicarea a rt.  37  lit.  a  Cod  penal, totul  cu aplicarea  art.  33- 34  Cod  Penal, constând în aceea  că în noaptea de  19.08.2012 orele  22,30 a  pătruns  fără  drept în  locuinţa părţii vătămate  D.M. şi,  prin  constrângere fizică şi  morală  a încercat să  întreţină  raport  sexual  cu  aceasta.

Prin Ordonanţa din  20.08.2012 s-a dispus reţinerea pe timp de 20 de ore a inculpatului  D.D. începând cu ora :10,00.

În drept  propunerea  a  fost întemeiată  pe  dispoziţiile art.  136, 146 şi 148 al.  1  lit.  f Cod  procedură Penală , în sensul că inculpatul a  săvârşit  o  infracţiune  pentru care  legea prevede pedeapsa  închisorii  mai mare de patru  ani şi  există probe  că  lăsarea acestuia în  libertate prezintă un  pericol  concret pentru ordinea  publică.

Analizând actele şi  lucrările  dosarului instanţa a  reţinut  următoarele :

Inculpatul  D.D.  a  fost reţinut de  către lucrătorii de poliţie  prin ordonanţa de  reţinere din 20.08.2012 pe o perioadă d e 20  de  ore fiind învinuit  de  săvârşirea infracţiunilor de  violare  d e  domiciliu  pe  timp  d e  noapte şi  tentativă  d e viol  în  stare  de  recidivă postcondamnatorie prevăzută de  art. 192 al  1 şi  2  Cod  Penal  cu  aplicarea  art.  37  lit.  a  Cod  Penal şi  art.  20  rap.la  art.197  al.  1  Cod  penal, cu  aplicarea a rt.  37  lit.  a  Cod  penal, totul  cu aplicarea  art.  33- 34  Cod  Penal, constând în aceea  că în noaptea de 19.08.2012, orele  22,30 a pătruns fără  drept în  locuinţa părţii vătămate  D.M. şi,  prin  constrângere fizică şi  morală  a încercat să  întreţină  raport  sexual  cu  aceasta.

Prin Ordonanţa  din.  20.08.2012 procurorul a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului  D.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev . de art. de art. 192 al  1 şi  2  Cod  Penal  cu  aplicarea  art.  37  lit.  a  Cod  Penal şi  art.  20  rap.la  art.197  al.  1  Cod  penal, cu  aplicarea a rt.  37  lit.  a  Cod  penal, totul  cu aplicarea  art.  33- 34  Cod  Penal.

Pe baza actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală, precum şi a  probelor  administrate în cursul urmăririi penale de către lucrătorii de poliţie şi prezentate  judecătorului, declaraţiile inculpatului date în faţa procurorului, precum şi în faţa  judecătorului în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu ,, se reţine de către instanţă că în noaptea de  19.08.2012, inculpatul  D.D.,  după  ce a consumat  aproximativ  un  litru  d e vin,  a pătruns fără  drept în  locuinţa părţii vătămate  D.M.,  mătuşa sa  şi,  prin  constrîngere  fizică şi  morală a încercat să  întreţină  raport sexual  cu  aceasta.

La  ţipetele părţii vătămate,  inculpatul  s-a speriat şi  a fugit într-o  grădină a  unor  vecini ai părţii vătămate unde, datorită  stării  de  ebrietate în  care  se afla,  a adormit, fiind  trezit de  către  organele  de poliţie.

Analizând propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru  prin prisma dispoziţiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală pentru a se stabili dacă se impune sau nu luarea măsurii arestării preventive, instanţa a considerat că  trebuie să aibă în vedere pe lângă cuantumul pedepsei prevăzută de lege  pentru infracţiunea  săvârşită  ( închisoare mai mare de  4 ani )  şi condiţia ca lăsarea în libertate a inculpatului  să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce trebuie să rezulte din evaluarea probelor.

În cauză nu s-au putut reţine concluziile Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru referitoare la pericolul social concret pentru ordinea şi siguranţa publică nefiind făcută dovada că inculpatul a încercat sau va încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului în condiţiile în care a recunoscut săvârşirea faptelor atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei.

A mai reţinut instanţa de fond, contrar susţinerilor din referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie constatat şi dovedit prin probe neputând fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptei reflectată în limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

S-a avut în vedere la luarea măsurii preventive neprivative de libertate prev. de art. 145 alin. 1 C.pr.pen. că lăsarea inculpatului în libertate nu împiedică buna desfăşurare a procesului penal şi că prin aplicarea măsurii de prevenţie respective scopul procesului penal poate fi atins fără nici un impediment.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, apreciind că în mod greşit a fost respinsă propunerea de arestare preventivă a inculpatului D.D. şi a luat faţă de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, faptele săvârşite având o gravitate deosebită în condiţiile în care acesta săvârşise anterior numeroase infracţiuni pentru care a fost condamnat aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie.

A menţionat organul de urmărire penală că faptele inculpatului au produs indignarea colectivităţii din zona săvârşirii infracţiunii, localnicii temându-se de acesta ca urmare a gravităţii şi repetabilităţii faptelor de violenţă, chiar membrii comunităţii locale aducându-şi aportul la ajutarea organelor de poliţie în identificarea făptuitorului în timpul nopţii imediat după săvârşirea faptelor.

S-a motivat de asemenea că după săvârşirea faptelor inculpatul s-a sustras de la activităţile de căutare şi identificare organizate de organele de poliţie stând ascuns pe timpul nopţii în culturile de pe terenurile din apropierea locuinţei părţii vătămate.

S-a apreciat în acelaşi timp că dispoziţiile art. 148 lit. f C.pr.pen. nu trebuie interpretate ad literam pentru că o asemenea interpretare ar conduce la concluzia că în nici o situaţie nu ar putea fi luată măsura arestării preventive în baza acestui temei deoarece este imposibil să existe probe asupra unor comportament viitoare.

Pericolul pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social al infracţiunii săvârşite.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 172 C.pr.pen.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulat5e potrivit dispoziţiilor art. 3856 C.pr.pen., art. 38614 C. pr.pen. şi sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen. instanţa de control judiciar reţine că acesta este fondat, în cauză fiind incident motivul de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 172 C.pr.pen., judecătorul fondului pronunţând o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.

Analizând propunerea Parchetului tribunalul reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente :

Astfel, în cauză se observă că cerinţa prev. de art. 143 C.pr.pen. privitoare la existenţa probelor şi indiciilor temeinice, verosimile privind săvârşirea faptelor pentru care inculpatul este cercetat este indubitabilă, acesta recunoscând împrejurările în care a comis cele două infracţiuni de violate de domiciliu şi tentativă la viol pentru care este acuzat.

Această susţinere este probată cu procesele - verbale de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, raportul de constatare medico – legală, procesul – verbal de reconstituire a faptelor, din acestea rezultând suficiente indicii din care rezultă băuiala legitimă că inculpatul a săvârşit faptele, iar privarea sa de libertate nu constituie o înfrângere a principiului de nevinovăţie, ci o expresie a aplicării art. 5 paragraful 1 lit. c  din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, potrivit căruia privarea de libertate este admisibilă „dacă cel în cauză a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o altă infracţiune sau să fugă, după săvârşirea acesteia”.

Or, în speţa de faţă inculpatul intimat a fost liberat condiţionat în luna mai 2012, iar în seara zilei de 19/20.08.2012 a săvârşit două infracţiuni de o gravitate deosebită, fiecare dintre ele sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică se degajă şi din examinarea antecedentelor penale ale inculpatului care este recidivist postcondamnaroriu, anterior săvârşind numeroase infracţiuni prin violenţă sau contra patrimoniului persoanelor fizice şi juridice pentru care a fost condamnat de mai multe ori cu privare de libertate, denotând o puternică apetenţă infracţională.

Aceste considerente sedimentează convingerea instanţei de recurs că inculpatul trăieşte în deplin dispreţ faţă de regulile de conduită socială şi implicit a legalităţii, aspecte faţă de care instanţa de control judiciar reţine indubitabil că în cauză, pe lângă cerinţele prev. de art. 143 C.pr.pen, sunt îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen.

Argumentele reţinute de judecătorul fondului, în lumina celor expuse, constituie mai degrabă contraargumente în vederea respingerii propunerii de arestare preventivă şi luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate care nu este în măsură în situaţia de faţă să răspundă cerinţelor desfăşurării în condiţii normale a procesului penal.

Faptul că inculpatul nu a încercat să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului şi împrejurarea că a recunoscut faptele nu sunt de natură să înlăture pericolul concret pentru ordinea publică determinat pe de o parte de gravitatea faptelor săvârşite, iar pe de altă parte de situaţia personală a acestuia, recidivist şi autor a numeroase infracţiuni pentru care a executat pedepse privative de libertate, prezenţa în libertate în comunitatea locală fiind de natură să nască atitudini negative în ceea ce priveşte rolul pe care îl au organele judiciare în pedepsirea indivizilor certaţi cu legea.

Aşa fiind, în aprecierea îndeplinirii condiţiei pericolului pe care lăsarea în libertate a intimatului reprezintă pentru ordinea publică, nu se poate face abstracţie de elementele ce ţin de gravitatea faptelor, de bogatul cazier al inculpatului, ştiut fiind că potrivit jurisprudenţei CEDO, severitatea sancţiunii şi cazierului inculpatului, sunt elemente ce pot fi avute în vedere în aprecierea pericolului de sustragere de la proces sau de repetare a infracţiunilor, constituind prin ele însele temeiuri suficiente şi pertinente pentru a se aprecia că privarea de libertate satisface în continuare exigenţele Convenţiei Europene fără a se produce încălcare a dispoziţiilor acesteia prin arestarea preventivă a inculpatului (a se vedea Cauza Kusyk contra Poloniei, Hotărârea din 24.10.2006 şi similar Michta contra Poloniei, Hotărârea din 4 mai 2006).

Susţinerea judecătorului primei instanţe conform căreia, din actele şi lucrările dosarului, dar şi din comportamentul şi atitudinea inculpatului D.D., nu a rezultat că există date în sensul că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor martori, ori prin distrugerea şi alterarea unor mijloace materiale de probă în sensul art. 64 C.pr.pen., nu are relevanţă în cauză întrucât prin referatul parchetului nu s-a invocat acest motiv ca temei al arestării prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen.

Faţă de cele ce preced, instanţa de control judiciar, potrivit disp. art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., va admite recursul declarat, va casa încheierea recurată şi rejudecând în conformitate cu disp. art. 143, 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen., va dispune arestarea preventivă a inculpatului D.D. pe o durată de 29 zile începând cu data de 23.08.2012 până la data de 20.09.2012.

Totodată, instanţa de control judiciar va dispune emiterea mandatului de arestare preventivă.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 C.pr.pen. privind cheltuieli judiciare statului,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr…. din data de 20.08.2012 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr……...

 Casează încheierea nr….. din 20.08.2012 a Judecătoriei Motru şi rejudecând, dispune arestarea preventivă a inculpatului  D.D.  , pe o perioadă de 29 de zile de la data 23.08.2012 până la data de 20.09.2012.

Se emite mandatul de arestare preventivă.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 23.08.2012 la Tribunalul Gorj.