Imposibilitatea pentru instanţa sesizată cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei de a interveni asupra pedepsei rezultante pentru care s-a ajuns la un acord între inculpat şi procuror.

Decizie 985 din 21.10.2016


Prin sentinţa penală nr. 199 din 28 septembrie 2016, Tribunalul Suceava, în baza art. 485 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală, a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 26.08.2016 între DIICOT – Serviciul Teritorial Suceava şi inculpatul R. A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 41 alin. 1 Cod penal, în dosarul nr. 297D/P/2016 al DIICOT – Serviciul Teritorial Suceava, şi a trimis dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale.

În baza art. 485 alin. 3 Cod procedură penală rap. la art. 208 Cod procedură penală a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu şi a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul R. A. prin Încheierea nr. 147/01.08.2016 a judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Suceava în dosarul nr. 3553/86/2016 şi menţinută prin Încheierea din 31.08.2016 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul nr. 3906/86/2016/a1.

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei din punct de vedere al formei, prima instanţă a constatat că acesta s-a încheiat în formă scrisă, cuprinzând toate menţiunile obligatorii prev. de art. 482 alin. 1 lit. a-i Cod procedură penală.

Totodată s-a constatat că au fost respectate disp. art. 480 alin. 1 Cod procedură penală, acordul vizând o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 15 ani.

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei din punct de vedere al temeiniciei acuzaţiei penale aduse inculpatului R. A., instanţa de fond a constatat că din probele administrate rezultă date certe cu privire la existenţa infracţiunii de „trafic de droguri de risc” în modalităţile „procurării, deţinerii, punerii în vânzare şi vânzării de droguri de risc, fără drept” prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, şi cu privire la vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii.

În urma analizării probelor administrate în cursul urmăririi penale Tribunalul a reţinut existenţa situaţiei de fapt expusă în acordul de recunoaştere a vinovăţiei.

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei din punct de vedere al sancţiunii,  prima instanţă a apreciat că atât pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare, dar şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale au fost în mod corect individualizate de procuror raportat la circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei şi la poziţia procesuală de recunoaştere a faptei de către inculpat.

Tribunalul a apreciat însă ca incorectă modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante de 4 ani şi 4 luni închisoare, ca urmare a analizării antecedenţei penale a inculpatului.

Aşa cum rezultă din fişa de cazier a inculpatului R. A., prin Sentinţa penală nr. 547 din data de 10.10.2012 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la data de 30.10.2012,  acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal şi art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, şi la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate prev. de art. 2961 alin. 1 lit. l Legea 571/2003, cu aplic. art. 74 lit. c Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal, pedepse care în baza art. 33 lit. b Cod penal, art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea 1 an închisoare.

În baza art. 81 alin. 2 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicate pe un termen de încercare de 3 ani calculat conform art. 82 Cod penal.

De asemenea s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 44 din data de 21.10.2014 a Tribunalului Covasna, inculpatul R. A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a şi lit.b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă (faptă din 25/26.06.2012) prev. de art.270 alin.1 şi 3 din Legea nr.86/2006 cu aplicarea art.5 Cod penal.

În baza art.86/1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86/2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe. În baza art.86/3 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul R. A.  a fost obligat să se supună mai multor măsuri de supraveghere şi în baza art. 403 alin.4 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului  asupra dispoziţiilor art. 864 Cod penal din 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Prin acordul de recunoaştere a vinovăţiei procurorul a apreciat că în conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. 1 din Codul penal din 1969 se impune anularea suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului R. A. prin Sentinţa penală nr. 547 din data de 10.10.2012 a Judecătoriei Suceava.

Tribunalul a apreciat că fapta cercetată în  cauza dedusă judecăţii  nu poate fi luată în calcul la stabilirea antecedenţei penale a inculpatului R. A. întrucât la momentul săvârşirii acesteia (februarie-martie 2016) termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 547 din data de 10.10.2012 a Judecătoriei Suceava se împlinise, pentru această faptă inculpatul fiind reabilitat de drept conform art. 86 vechiul Cod penal.

Este adevărat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare prin Sentinţa penală nr. 547 din data de 10.10.2012 a Judecătoriei Suceava erau concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 44 din data de 21.10.2014 a Tribunalului Covasna, ceea ce ar fi atras conform art. 85 vechiul Cod penal anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 547 din data de 10.10.2012 a Judecătoriei Suceava. Anularea însă ar fi operat doar dacă fie instanţa de executare din oficiu, fie inculpatul ar fi solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentinţe penale diferite.

Cum acest lucru nu s-a întâmplat până la data săvârşirii faptei care a format obiectul cauzei analizate, iar fapta cercetată nu a fost săvârşită înainte de împlinirea termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 547 din data de 10.10.2012 a Judecătoriei Suceava, Tribunalul a  apreciat  că în mod greşit s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării acestei pedepse, cu consecinţa contopirii cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 44 din data de 21.10.2014 a Tribunalului Covasna şi cu pedeapsa aplicată prin prezenta cauză.

Curtea de apel Suceava  a  respins, ca nefondate,  apelurile  declarate de Ministerul Public -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi inculpatul R. A. şi a menţinut sentinţa  apelată, apreciind că  în mod corect s-a respins acordul de recunoaştere a vinovăţiei,  cu aceleaşi argumente  vizând modalitatea de aplicare a  art. 485 alin. 1 lit. b Cod procedură penală  care  nu permite instanţei sesizate cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei să intervină asupra pedepsei rezultante pentru care s-a ajuns la un acord între inculpat şi procuror.