Contestaţia privind durata procedurii, art.4881 a. 2 Cod procedură penală

ÎNCHEIEREA NR. 75/UP

Şedinţa camerei de consiliu din 25 iunie 2018

Judecător de drepturi şi libertăţi: (…)

Grefier: (…)

Cu participarea procurorului: (…) – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA Serviciul Teritorial Braşov

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulate de către numitul CI cu privire la durata procesului penal ce formează obiectul dosarului penal nr. 56/P/2014 aflat pe rolul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu se prezintă petentul CI personal şi asistat de avocat ales Segneanu Adrian.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, în sensul că se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură al instanţei, precizări formulate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DNA Serviciul Teritorial Braşov.

Atât reprezentanta Ministerului Public cât şi apărătorul ales al petentului, întrebaţi fiind arată că nu au alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra admisibilităţii contestaţiei formulate de către numitul CI cu privire la durata procesului penal ce formează obiectul dosarului penal nr. 56/P/2014 aflat pe rolul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov.

Apărătorul ales al petentului consideră că este admisibilă în principiu contestaţia formulată, având în vedere că a trecut mai mult de un an de zile de la momentul în care a fost formulată plângerea penală şi mai mult de un an de zile de la care a fost pusă în mişcare acţiunea penal, motiv pentru care consideră că această cerere, de principiu, este admisibilă, raportat la data la care a fost formulată plângerea de către petent, la lipsa de comunicare până în momentul de faţă şi de greşita calificare a persoanei care a formulat plângere în prezentul dosar.

Partea pe care o reprezintă a formulat o plângere penală, atât în calitate de director al instituţiei pe care o conducea în acel moment, cât şi în nume propriu, aspecte ce rezultă pe deplin din plângerea formulată; prin ordonanţa procurorului din 30 mai 2018, ce i-a fost comunicată clientului său, procurorul a constatat că acesta nu are calitate de persoană vătămă şi nicio altă calitate, motiv pentru care nu poate primi informaţii din acest dosar.

Raportat la luna noiembrie 2017, când petentul a făcut prima adresă prin care a solicitat să i se comunice date cu privire la stadiul dosarului, i s-a spus că în acest dosar s-a pus în mişcare acţiunea penală, partea are calitate de persoană vătămată şi să aştepte o soluţionare. Raportat la această situaţie consideră că partea pe care o reprezintă are atât calitate de persoană vătămată în dosar cât şi faptul că s-a încălcat termenul rezonabil privind soluţionarea acestuia.

Au trecut aproape 4 ani de zile de la momentul la care partea a formulat plângerea penală şi mai bine de 3 ani de zile de la care s-a pus în mişcare acţiunea penală. Până în acest moment petentul nu a fost chemat de către organele de cercetare penală să fie întrebat care sunt considerentele pentru care a formulat plângere penală; acesta s-a prezentat personal la parchet pentru a solicita informaţii, însă a fost ameninţat să nu mai insiste în soluţionarea acestui dosar.

Consideră că în cauză trebuie să fie aflat adevărul şi nu trebuie ca soluţionarea cauzei să fie ţinută de faptul că acesta va avea sau nu o calitate de persoană vătămată în prezentul dosar; din punctul său de vedere termenul de 4 ani de zile este unul mai mult decât suficient pentru a se finaliza urmărirea penală şi a fi sesizată instanţa de judecată în situaţia în care plângerea formulată de către petent este una întemeiată.

Pe cale de consecinţă solicită admiterea contestaţiei, trimiterea cauzei la procuror pentru a proceda la soluţionarea urmăririi penale în prezentul dosar.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pe admisibilitatea în principiu, pune concluzii de respingere, având în vedere faptul că această plângere/contestaţie formulată în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi este formulată de o persoană care nu are calitate în dosar; sesizarea pe care a făcut-o numitul CI vizează fapte de abuz în serviciul comise în sarcina UAT Braşov în legătură cu achiziţii publice dar care nu vizează activitatea instituţiei sau a persoanei proprii, aşa încât consideră că aceasta contestaţie, din punctul său de vedere, este inadmisibilă.

În replică, apărarea arată că existe elemente destul de clare din care rezultă că există fapte săvârşite în dauna instituţiei pe care acesta o conducea, dar şi în interes propriu, fiind vorba de fapte în care acesta a fost destituit dintr-o anumită acţiune, sunt fapte personale în care acesta are calitatea de persoană vătămă. Consideră că partea pe care o reprezintă are pe deplin calitatea de persoană vătămată în acest dosar.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul în replică, arată că urmărirea penală este începută doar IN REM pentru abuz în serviciu şi nu pentru fapte care vizează propria persoană a numitului CI, aşa încât formularea unor solicitări succesive cu privire la alte aspecte nu pot conduce, la acest moment, la o altă încadrare a faptelor care sunt cercetate în prezentul dosar.

În replică, apărarea arată că tot prin ordonanţa din 30 mai li s-a comunicat că urmărirea penală a fost declanşată la o sesizare din oficiu, ceea ce este greşit, urmărirea penală fiind declanşată la plângerea formulată de către petentul CI; faptul că ulterior s-a dispus o extindere penală şi asupra altor fapte, nu se poate fi reţinută că o sesizară din oficiu; prezentul dosar penal s-a înregistrat ca urmare a plângerii formulate de către clientul său, plângerea s-a are număr de înregistrare 56/P/2014.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI,

Constată că pe rolul Tribunalului Braşov a fost înregistrată la data de 11.06.2018 contestaţia formulată de CI cu privire la durata procesului penal ce formează obiectul dosarului de urmărire penală nr. 56/P/2014 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul teritorial Braşov prin care solicita stabilirea unui termen maxim de 6 luni pentru soluţionarea dosarului raportat la vechimea acestuia şi la complexitatea cauzei.

În motivarea contestaţiei petentul CI a arătat că prin plângerea penală din 14.06.2014 înregistrată la DNA – Serviciul teritorial Braşov a sesizat o serie de abuzuri prezentate pe larg în plângere săvârşite atât împotriva instituţiei al cărei director era petentul, cât şi împotriva sa şi a membrilor familiei sale. Petentul a subliniat că de la data formulării plângerii penale n a fost chemat pentru a fi audiat în legătură cu acuzaţiile formulate, deşi au trecut 4 ani de la data înregistrării plângerii. La data de 27.02.2018 a depus la DNA o adresă solicitând informaţii despre stadiul de soluţionare a dosarului şi prin adresa din 19.03.2018 i s-a comunicat că începând cu data de 08.06.2018 a fost începută urmărirea penală în cauză. La data de 07.05.2018 a revenit cu o adresă la DNA -ST Braşov solicitând informaţii despre dosar şi prin ordonanţa din 30.05.2018 emisă de DNA –ST Braşov în dosarul 56/P/2014 cererea a fost respinsă reţinându-se că petentul nu are calitatea de persoană vătămată în cauză şi prin urmare nu beneficiază de drepturile procesuale prevăzute de art. 81 Cod procedură penală şi art. 93 Cod procedură penală.

Petentul a arătat că organele de urmărire penală au apreciat greşit că nu deţine calitatea de parte vătămată întrucât din analiza plângerii sale se desprinde faptul că au fost vătămate prin abuzurile reclamate interesele instituţiei pe care o conducea, dar mai ales interesele sale personale şi ale membrilor familiei sale, motiv pentru care a precizat că ordonanţa prin care i s-a respins cererea de studiere a dosarului este nelegală şi neîntemeiată.

Pe fond a arătat că termenul rezonabil de soluţionare a cauzei a fost depăşit, astfel încât a solicitat admiterea contestaţiei şi stabilirea unui termen pentru finalizarea soluţionării dosarului de urmărire penală.

În vederea soluţionării contestaţiei privind durata procesului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus potrivit art. 4884 Cod procedură penală informarea procurorului cu privire la contestaţia formulată, cu menţiunea posibilităţii de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta şi a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul teritorial Braşov să transmită dosarul sau o copie certificată a acestuia.

Prin adresa nr. 56/P/2014 din 14.06.2018 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov a răspuns judecătorului de drepturi şi libertăţi arătând că petentul CI nu este parte în dosarul de urmărire penală nr. 56/P/2014 potrivit dispoziţiilor art. 32 Cod procedură penală şi a depus la dosar copie certificată a ordonanţei din 26.08.2015 prin care s-a dispus reunirea dosarului 205/P/2015 la dosarul nr. 56/P/2014, a adresei nr. 270/14.03.2014 a Secretariatului General al Guvernului României, a procesului verbal de sesizare din oficiu, înregistrat la Poliţia Municipiului Făgăraş cu nr. 727456/17.06.2014a cererii formulate de petent prin avocat înregistrată la dosarul de urmărire penală 56/P/2014 la data de 07.05.2018 şi a ordonanţei procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov a din data de 30.05.2008.

La termenul de judecată din 25.06.2018 judecătorul de drepturi şi libertăţi a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei privind durata procesului aspect cu privire la care reţine următoarele:

Potrivit art.4881 a. 2 Cod procedură penală „contestaţia poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul judecăţii, contestaţia poate fi introdusă şi de către procuror.”

Din cuprinsul ordonanţei din 30.05.2018 dată de procurorul de caz în dosarul nr. 56/P/2014 rezultă că petentul CI nu are calitatea de parte în dosarul de urmărire penală.

În raport cu susţinerea petentului în sensul că ordonanţa este nelegală şi netemeinică, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu are competenţa de a analiza legalitatea şi temeinicia ordonanţelor procurorului în faza de urmărire penală; împotriva actelor procurorului Codul de procedură penală prevede posibilitatea exercitării căii de atac a plângerii adresate în cazul de faţă procurorului şef de secţie (art. 339 al. 1 Cod procedură penală).

Pe de altă parte, potrivit art. 4886 al. 2 Cod procedură penală „în toate cazurile, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa care soluţionează contestaţia nu va putea da îndrumări şi nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluţionare a procesului ori care să aducă atingere libertăţii judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluţia ce trebuie dată procesului, ori, după caz, libertăţii procurorului de a pronunţa soluţia pe care o consideră legală şi temeinică.”

Raportat la dispoziţiile legale menţionate, care interzic judecătorului de drepturi şi libertăţi să ofere dezlegări problemelor de fapt sau de drept supuse analizei în dosarul de urmărire penală, este evident că acesta nu se poate pronunţa nici asupra calităţii petentului de parte în acest dosar, această chestiune fiind legată de elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost începută urmărirea penală (calitatea de subiect activ sau pasiv al unei infracţiuni se analizează ca element constitutiv al acestei infracţiuni).

De altfel, verificând înscrisurile ataşate de petent contestaţiei judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că sesizările înregistrate de acesta la DNA ST Braşov nu au natura juridică a unor plângeri penale, constituind informări privind anumite atitudini şi comportamente ale vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Braşov şi nu descrierea unor fapte care să constituie infracţiuni în cadrul cărora petentul sau membrii familiei acestuia să aibă calitatea de persoane vătămate şi solicitarea de a fi trasă la răspundere penală persoana vinovată.

În condiţiile în care petentul CI nu face parte din categoria de subiecţi procesuali cărora art. 4881 al. 2 Cod procedură penală le recunoaşte legitimitatea de a formula contestaţie privind durata procesului, judecătorul de drepturi şi libertăţi va respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de CI cu privire la durata procesului penal ce formează obiectul dosarului penal nr. 56/P/2014 aflat pe rolul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov.

În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 25.06.2018.

JUDECĂTOR DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI, GREFIER,

(…)

Red. D.R.R./28 iunie 2018

Tehnored. I.N./28 iunie 2018/4 ex.

Domenii speta

Spete similare