Infracțiunea de înșelăciune; infracțiunea de spălare a banilor;

SENTINŢA  PENALĂ NR 57/S

Şedinţa publică din data de 17.04.2018

PREŞEDINTE (…) 

Grefier (…)

Cu participare : PROCUROR (…) din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpaţii :

- MSP trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3, 4 şi 5, din C.pen. 1969, cu aplicarea art.41 alin.(2)  din C.pen. 1969 (13 acte materiale) şi art.5 alin.1 din NCP;

- NIT trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art.25 C.pen. 1969 rap. la art.215 alin.1, 2, 3, 4 şi 5, din C.pen.1969, cu aplicarea art.41 alin.(2)  din C.pen. 1969 şi spălare a banilor, prevăzută de art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, ambele cu aplicarea art.33 alin.1 lit.a) din  C.pen. 1969, toate cu aplic.art.5 NCP.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispoziţiilor art.369 alin.1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare  este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 28.02.2018, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 14.03.2018,  şi apoi pentru datele de 27.03.2018, 10.04.2018, 17.04.2018.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei penale de faţă reţine următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 31 decembrie 2015, în dosar penal nr.87/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov au fost trimişi în judecată, în stare de libertate inculpaţii: 

- MSP (…) pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5  din Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2)  din Cod penal 1969 (13 acte materiale) şi art. 5 alin. 1 din Cod penal şi

- NIT (…) pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 25 Cod penal 1969 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5  din Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2)  din Cod penal 1969 şi spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, ambele cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a) din  Cod penal 1969, toate cu aplic. art. 5 Cod penal.

Prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul art. 327 lit. b) din Cod procedură penală raportat la art. 315 lit. b) şi art. 16 lit. b) din Cod procedură penală s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul NI (…) cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 48 alin. 1 din noul Cod Penal raportat la art. 29 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului cu aplic. art. 5 Cod penal, clasarea faţă de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (5 acte materiale) comise de inculpatul MSP, iar în temeiul art. 315 lit. b) rap. la art. 16 lit. b) Cod procedură penală clasarea cauzei privind săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 privind SC Y SRL, SC CT SRL şi APC SRL.

În ce priveşte acuzaţiile aduse inculpaţilor, în rechizitoriu, în esenţă, se reţin următoarele:

În perioada 30.08.2008 - 08.10.2008, inculpatul MSP, în calitate de administrator al SC Y SRL, cu intenţie, în baza unei înţelegeri avute cu inculpatul NIT, a indus în eroare, prin emiterea de bilete la ordin şi file cec fără acoperire, societăţile comerciale SC AIE S.R.L., S.C. B.D. P SRL, SC R SRL, SC  IB SRL, SC RTS SRL, SC P S.A., SC BV SRL,  SC PC SRL, SC VRT SRL, SC S SRL, SC BFIE SRL, SC U şi SC M  SRL şi le-a cauzat un prejudiciu total în cuantum de 275.042,26 lei (RON) reprezentând contravaloarea mărfii neachitate. Procurorul a reţinut că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 din Cod penal 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Cod penal 1969 (13 acte materiale) şi art. 5 din Cod penal .

În ce priveşte cuantumul prejudiciului se arată că prejudiciul total de 275.042,26 lei a fost calculat prin adunarea sumelor cu care persoanele vătămate s-au constituit părţi civile precum şi că în cuantumul prejudiciului nu a fost inclusă contravaloarea motostivuitorului achiziţionat de la SC U SPC SRL (16.500 euro) deoarece această faptă a rămas în fază de tentativă prin recuperarea anticipată a Uajului de către reprezentanţii firmei şi nici prejudiciul cauzat SC MD SRL deoarece s-a dat soluţie de către un alt parchet (vol I dup fila 134) .

Se reţine că infracţiunea de înşelăciune s-a produs în momentul inducerii în eroare a părţilor civile iar nu la data sau momentul predării mărfii, şi ca urmare s-au reţinut în sarcina inculpatului doar 13 acte materiale, întrucât cu fiecare dintre cele 13 societăţi comerciale păgubite inculpatul a avut câte o singură înţelegere şi o singură inducere în eroare chiar dacă mijloacele folosite au fost de natură să-i şi menţină în eroare pe cei înşelaţi.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul NIT se reţine că, începând cu luna iulie 2008 şi până în 08.10.2008, l-a determinat, pe inculpatul MSP, să devină administratorul şi asociatul unic al SC Y SRL, după care să inducă în eroare, prin emiterea de bilete la ordin şi file cec fără acoperire, societăţile comerciale S.C. AIE S.R.L., S.C. B.D. P SRL, S.C. R SRL, S.C.  IB SRL, S.C. RTS SRL, S.C. P S.A., S.C. BV SRL,  S.C. PC SRL, S.C. VRT SRL, S.C. S SRL, S.C. BFIE SRL, S.C. U şi S.C. M SRL cauzându-le un prejudiciu total în cuantum de 275.042,26 lei (RON) reprezentând contravaloarea mărfii neachitate.

Această faptă a fost încadrată în elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 şi 5 cu aplicarea art. 41 alin. (2)  din Codul Penal de la 1969 cu aplic. art. 5 din Cod penal .

De asemenea, în sarcina inculpatului NIT s-a reţinut că, în perioada august 2008 - februarie 2009, după ce l-a determinat pe inculpatul MSP să inducă în eroare 13 societăţi comerciale, a transferat toate bunurile provenite din infracţiunea de înşelăciune către societatea sa, SC CT SRL, iar ulterior către NI (tatăl său) şi SC APC SRL, cunoscând că acestea proveneau din săvârşirea de infracţiuni, în scopul disimulării ilicite a acestor bunuri şi, eventual, pentru a-l ajuta pe MSP să scape de răspundere penală prin crearea unor relaţii comerciale aparent corecte, faptă încadrată în elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului cu aplic. art. 5 din Cod penal.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul NIT, se reţine că ambele infracţiuni au fost comise în concurs, potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) din Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 din Cod penal. 

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Braşov la data de 25.01.2016.

Prezenta cauză a parcurs procedura de cameră preliminară, prin încheierea pronunţată la data de 08.04.2016 de judecătorul de cameră preliminară în dosarul penal nr. 321/62/2016/a1 al Tribunalului Braşov definitivă prin încheierea penală nr.48bis/CP/09.05.2016 a Curţii de Apel Braşov, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.87/P/2010 din data de 31 decembrie 2015 şi s-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpaţi.

La termenul de judecată din data de 20.10.2016 când procedura de citare a fost legal îndeplinită, s-a dat citire actului de sesizare, instanţa a pus în vedere inculpaţilor faptul că potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală pot solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor noi pe care le pot prezenta în acest stadiu procesual, dacă recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracţiunile de care sunt acuzaţi, conform art. 396 alin.10 Cod de procedură penală. Inculpatul NIT a depus la dosar, la data de 23.09.2016 (vol I fila 89 dosar instanţă) declaraţia autentificată sub numărul 4895/22.09.2016 de BNP UO, prin care declară potrivit art. 375 alin 1 ind 1 Cod procedură penală raportat la art. 374 alin 4 Cod procedură penală că, având cunoştinţă de învinuirea care i se aduce, recunoaşte în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu în sarcina sa şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate la urmărire penală de părţi şi persoana vătămată, declarând la termenul din data de 20.10.2016 că nu contestă probele prezentate de procuror şi pe care se bazează acuzaţia.

Inculpatul MSP a învederat instanţei că nu doreşte să urmeze această procedură precum şi că doreşte să furnizeze declaraţii. Sub aspectul probaţiunii, inculpatul MSP a contestat probele prezentate de procuror şi administrate în cursul urmăririi penale mai puţin rapoartele de constatare grafologică.

Instanţa a procedat, în mod nemijlocit, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, la ascultarea inculpatului MSP (declaraţie filele 5-6 vol II dosar instanţă)

De asemenea, pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea martorilor menţionaţi în dispozitivul rechizitoriului şi anume CC (vol II fila 28), OG (vol II fila 29), OC (vol II fila 30), AS (vol II fila 31), ŢM ( lichidator judiciar vol II fila 72), KJ ( vol III fila 4), MAM (vol II fila 73) dar şi a reprezentanţilor părţilor vătămate care au răspuns chemării instanţei şi anume VDR (administrator SC U SPC SRL - vol II fila 116), DJA şi GC ( SC VRT SRL - vol III), GMC ( SC AIE SRL Sf Gheorghe- vol II fila 139)  şi INA ( angajat al SC BD P SRL, vol II, fila 40),  TIA şi TG ( SC R Reşiţa, filele 71 şi 141 vol II), AR  (administrator SC RTS SRL- Bucureşti, vol III), IVM ( reprezentant SC P SA Bucureşti, fila 115 vol II) . De menţionat este faptul că nu au fost prezenţi la instanţă martorii KK, BF, SCI, IA, IIC, FD, FM, PF, SA, BE din procesele verbale întocmite de organele de poliţie rezultând faptul că aceştia nu au putut fi găsiţi, şi C (fostă B) RI, persoană care a avut calitatea de administrator al S.C. APC S.R.L şi care a învederat instanţei că nu poate fi prezentă fiind plecată de mai mult timp în Anglia (vol II fila 70), astfel că, instanţa a dat citire declaraţiilor furnizate de aceşti martori la urmărire penală potrivit art 381 alin 7 Cod procedură penală.

La termenul de judecată din data de 28.02.2018 mai înainte de începerea dezbaterilor în fond, instanţa a solicitat reprezentantului Ministerului Public şi inculpaţilor, asistaţi juridic de apărători aleşi, să facă precizări cu privire la calificarea juridică a faptelor, în raport cu legea penală aplicabilă acestora, aspect asupra căruia s-au formulat concluzii în dezbaterile de la acel termen, în sensul reţinerii ca fiind mai favorabile a dispoziţiilor cuprinse în legile penale în vigoare la momentul deliberării.

Sub aspectul legii penale aplicabilă în prezenta cauză instanţa reţine următoarele:

În reglementarea legii penale în vigoare la data săvârşirii faptelor, art 215 Cod penal, înşelăciunea sub aspectul laturii obiective presupunea inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.

Alineatul 2 al art 215 Cod penal prevedea o tot formă tip, înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase. Dacă mijlocul fraudulos constituia prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Alineatul 3 şi 4 prevedeau modalităţi alternative calificate de comitere ale laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune respectiv inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, ori emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

În fine alineatul 5 Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

 În actuala reglementare a art 244 alin 1 şi 2 Cod penal, sub aspectul laturii obiective, elementul material în cazul variantei tip a infracţiunii de înşelăciune constă într-o acţiune de inducere în eroare, o acţiune frauduloasă de amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate. Infracţiunea în cazul variantei agravate constă în folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

Se constată astfel că, infracţiunea de înşelăciune în actuala reglementare păstrează în totalitate forma şi conţinutul constitutiv din reglementarea anterioară. În actuala reglementare au fost eliminate variantele calificate referitoare la comiterea infracţiunii cu prilejul încheierii sau executării unui contract şi înşelăciunea cu cecuri şi, de asemenea, a fost eliminată înşelăciunea cu consecinţe deosebit de grave. În raport de modificările aduse legii, se constată că rămâne de actualitate, însă numai în parte, Decizia nr. IX/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în sensul că fapta poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în varianta de la alin. 1 sau 2 al art. 244 Cod penal şi absoarbe infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar în măsura în care nu există inducere în eroare, deoarece beneficiarul cecului cunoaşte la momentul emiterii împrejurarea că nu există disponibilul acoperirii cecului, fapta constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În jurisprudenţă s-a stabilit că fapta inculpatului, care a completat filele cec ştiind că nu este titular de cont, cu specimen de semnătură în bancă, şi totodată, că societatea pe care o reprezintă nu avea disponibil în cont ori se afla în interdicţie bancară, întrunşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii prin folosirea unui mijloc fraudulos şi anume a unor instrumente de plată nevalide faptă care se încadrează în dispoziţiile art. 244 alin.1 şi 2 Cod penal.

În ce priveşte faptele care au avut consecinţe deosebit de grave potrivit legii anterioare, ele nu sunt dezincriminate, ci se încadrează, după caz, în dispoziţiile art. 244 alin. (1) sau 2 Cod penal care constituie lege penală mai favorabilă inclusiv din punct de vedere al limitelor de pedeapsă.

Referitor la faptul că inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, în vechea reglementare unitatea legală de infracţiune putând fi reţinută în raport de unitatea rezoluției infracționale instanţa va avea în vedere decizia nr. 386/30.05.2017 prin care instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituționalitatea sintagmei „și împotriva aceluiaşi subiect pasiv" din cuprinsul dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, unitatea subiectului pasiv încetează să mai fie o condiţie esențială a infracțiunii continuate și redevine un simplu criteriu de stabilire a unității rezoluției infracționale, lăsat la aprecierea organelor judiciare, astfel încât reţinând ca fiind mai favorabilă legea nouă va constata incidente dispoziţiile art 35 alin 1 Cod penal.

Analizând şi coroborând întregul probatoriu administrat în cauză până la acest moment procesual, prin prisma obiectului judecăţii, astfel cum este definit în art.371 din Codul de procedură penală, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

  La data de 21 septembrie 2004, inculpatul NIT a înfiinţat SC C SRL cu sediul în comuna Cristian, (…) (vol. III dup, f. 425). În luna februarie 2007, inculpatul NIT l-a angajat pe inculpatul  MSP la SC CT SRL, fără forme legale potrivit declaraţiei acestuia, acest fapt rezultând și din aceea că nu s-a identificat un contract de muncă, în funcţia de asistent manager, firmă ce avea ca obiect de activitate recondiţionarea şi vânzarea de mobilă veche.

În luna decembrie 2007, Nu l-a angajat pe M la societatea pe care o controla şi la care asociat şi administrator era MBM, SC E Km 9 SRL cu sediul în mun. Braşov cartier Stupini, în funcţia de manager, de data aceasta cu forme legale.

Rezultatele verificărilor în registrul de evidenţă al angajaţilor în format electronic (REVISAL) comunicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov prin adresa nr. 18 484/18.08.2011 (vol. III dup, f 283) au confirmat faptul că, în perioada 10.12.2007-01.05.2008, MSP a deţinut contract individual de muncă în funcţia de „director comercial” la S.C. E KM 9 S.R.L.. Rezultă de asemenea că inculpatul  nu figurează printre angajaţii declaraţi de S.C. CT S.R.L., pe perioada funcţionării acesteia la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov, însă în declaraţia dată în ziua de 23.10.2015 de martora OCG (vol. II, f.219), aceasta a confirmat faptul că MSP a lucrat în cadrul acestei societăţi.

Din declaraţiile aceleiaşi martore OC Georgiana furnizate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii (vol II dosar instanţă, f. 29) dar şi înscrisurile depuse în vol. IV dup, f. 234 rezultă că, inculpatul NIT a contractat, prin intermediul acesteia, mai multe împrumuturi bancare pentru a acoperi credite contractate în numele SC CT SRL şi pe care nu le-a putut altfel achita şi exista riscul unor executări silite (vol. II dup, f. 221), dar avea şi incidente de plată - bilete la ordin refuzate în perioada mai – iulie 2008 înregistrate pe SC CT SRL.

Potrivit declaraţiilor inculpatului MSP, în luna iulie 2008, NIT i-a propus să cumpere împreună o societate comercială pentru a extinde activitatea şi SC EKm 9 şi SC CT SRL.

Conform menţiunilor înregistrate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov (vol. III dup, f. 322-407), la data de 16.07.2008, a avut loc cesiunea părţilor sociale ale S.C. Y S.R.L. de către fostul administrator şi asociat unic al societăţii, CC, acestea fiind preluate de noii asociaţi după cum urmează: inculpatul MSP – 70 de părţi sociale (cotă de participare la beneficii şi pierderi de 29,54%) şi inculpatul NIT -167 părţi sociale (cotă de participare la beneficii şi pierderi de 70,46%).

În declaraţiile sale (vol II dup fila 179 şi vol II dosar instanţă fila 28) martora CC, confirmă afirmaţiile inculpatului M referitoare la modul în care a fost efectuată preluarea S.C. Y S.R.L, aceasta  arătând că MSP nu a luat parte la negocierea şi stabilirea, cu fostul administrator, a condiţiilor cesiunii părţilor sociale, operaţiunea fiind perfectată exclusiv între martor şi inculpatul NIT. Inculpatul M a declarat în faza de urmărire penală la data de 19.01.2009 că, din câte cunoaşte, preţul cesiunii S.C. Y S.R.L. a fost de 2.500 lei, „de a cărui achitare s-a ocupat exclusiv NIT” (vol. II dup, f. 126).

  Din aceleaşi declaraţii ale martorei dar şi din înscrisurile predate în data de 25.11.2015 (vol. II dup, f. 180-197), rezultă că cesiunea S.C. Y S.R.L. a fost perfectată sub forma unei simulaţii, fiind încheiate două acte juridice:

- un contract de împrumut cu garanţie imobiliară, autentificat notarial la data de 10.07.2008 (vol. II dup, fila nr. 188), care atestă acordarea de către CC şi CV, în calitate de creditori, debitorului NIT a unui împrumut în valoare de 174.000 lei şi

-  un act juridic intitulat „Act adiţional şi contract de cesiune la actele constitutive ale S.C. Y S.R.L.” (vol. II dup, f. 189) având drept obiect transferul dreptului de proprietate asupra celor 237 părţi sociale ale societăţii, potrivit celor sus prezentate. Totodată, prin acest al doilea act, CC a fost revocată din calitatea de administrator al S.C. Y S.R.L., fiind numit în această calitate MSP.

Martora CC, a explicat că a hotărât cesionarea S.C. Y S.R.L. ca urmare a unor probleme de sănătate ale soţului său, CV, intenţie despre care  inculpatul NIT a luat la cunoştinţă ca urmare a relaţiilor comerciale desfăşurate de S.C. Y S.R.L. cu societatea pe care o administra, S.C. CT S.R.L şi s-a oferit să preia părţile sociale ale acesteia. Martora a declarat că, la momentul cesiunii, societatea nu avea datorii şi deţinea stocuri de marfă (materiale de construcţii) în valoare de aproximativ 180.000 lei astfel că, s-a înţeles cu NIT ca predarea acestor active să se facă sub forma contractului de împrumut menţionat mai sus.

Martora arată că în data de 17.07.2008, i-a predat lui NIT toată evidenţa contabilă a societăţii şi s-a realizat un inventar al activelor pe care a afirmat că le-a încredinţat lui NIT cu ocazia cesionării societăţii, declaraţie care este confirmată de martora OG care fusese angajată a societăţii, anterior dar şi ulterior cesiunii, în funcţia de lucrător gestionar, aceasta precizând că s-a efectuat acest inventar, cu puţin timp înaintea cesiunii, menţionând printre activele inventariate mărfuri – materiale de construcţii – în valoare de „aproximativ 170.000 lei”, precum şi că aceste active au fost preluate de către noii asociaţi.

  Singurul act de predare-primire găsit în posesia fostului administrator este un proces-verbal încheiat în data de 17.07.2008 între CC şi inculpatul MSP care dovedeşte punerea la dispoziţia noului administrator al S.C. Y S.R.L. a unor înscrisuri referitoare la statutul, înregistrarea şi situaţia fiscală societăţii (vol.II dup, fila nr. 191). 

Martora CC a mai precizat că pe inculpatul MSP l-a cunoscut abia în sediul Oficiului Registrului Comerţului, fiind „oarecum nedumerită”, deoarece condiţiile cesiunii le discutase şi stabilise doar cu inculpatul NIT şi a arătat că acesta din urmă nu i-a plătit nicio sumă de bani ca urmare a obligaţiilor asumate prin cele două contracte încheiate, fapt ce a determinat-o să treacă la executarea silită împotriva debitorului, fără succes din cauza lipsei bunurilor urmăribile din patrimoniul acestuia (proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc în data de 07.02.2012 (vol. II dup, fila nr. 190).

  Prin actul intitulat „Act adiţional şi contract de cesiune la actul constitutiv al societăţii S.C. Y S.R.L.” (vol. III  dup, fila nr. 291) încheiat la data de 28.08.2008, între inculpatul NIT, în calitate de cedent şi inculpatul MSP, în calitate de cesionar, NIT a ieşit din societate, cesionând cele 167 părţi sociale pe care le deţinea administratorului MSP şi care a devenit astfel asociat unic al S.C. Y S.R.L. Totodată, sediul social a fost mutat din oraşul Râşnov str. (…) în mun. Braşov, cartier Stupini, str. (…). Menţiunile au fost declarate la Oficiul Registrului Comerţului Braşov la data de 31.07.2008 (vol. III dup, f. 292).

Din probele administrate în cauză rezultă că, cel care a controlat în fapt societatea Y SRL este inculpatul NIT care a acționat de la început ca un adevărat administrator fiind perceput ca atare nu numai de CC de la care a preluat părțile sociale ci și de angajații societății.

Astfel, martora OG, angajată în funcţia de lucrător gestionar la S.C. Y S.R.L. cu forme legale în perioada 20.09.2006 – 30.09.2008, dar care potrivit propriei declaraţii în fapt a lucrat în cadrul societăţii până în luna decembrie 2008, fiind singura  angajată păstrată de noii asociaţi după preluarea societăţii, a arătat că, fostul administrator al societăţii, CC, i l-a prezentat pe NIT ca fiind noul patron şi că, după numai câteva zile, NIT i l-a prezentat pe MSP ca fiind viitorul său şef.

Tot astfel, martora AS, fostă angajată în funcţia de secretară la S.C. Y S.R.L., a precizat că, în scurta perioadă în care a lucrat în cadrul acestei societăţi, a observat că inculpatul NIT „vizita societatea periodic şi părea a fi asociatul şi poate chiar superiorul lui  M” (vol. II dup, f. 215).

În scopul perfectării la O.R.C Braşov a formalităţilor necesare schimbării sediului social al S.C. Y S.R.L., inculpatul NIT a subînchiriat societăţii în ziua de 28.07.2008 – ziua ieşirii sale din societate –  imobilul situat în mun. Braşov, cartier Stupini, str(…), pe care îl deţinea în calitate de chiriaş (vol. III dup, f. 294). Deşi în contractul de subînchiriere a fost stipulat un preţ de 120 euro lunar, cu 20 euro superior preţului stipulat în contractul de închiriere, faptul că nu există viramente bancare sau chitanţe care să ateste efectuarea de plăţi în temeiul acestui contract constituie o probă în sensul că actul a fost unul cu titlu gratuit.

 Inculpatul MSP a declarat că nu a plătit nimic, preţul pentru toate părţile sociale ale SC Y SRL fiind „achitat” de către NIT (vol. II, f. 126).

Ulterior așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la data de 31.07.2008, inculpatul NIT i-a cesionat în mod gratuit lui MSP toate părţile sociale deţinute în cadrul SC Y SRL, acesta din urmă devenind asociat unic (vol. II, f. 144, vol. III, f. 404).

În declaraţiile sale inculpatul MSP a arătat că, în perioada în care a deţinut calitatea de administrator al S.C. Y S.R.L. toate actele juridice pe care le-a efectuat şi acţiunile pe care le-a întreprins au avut la bază indicaţiile, sarcinile trasate de NIT, iar acesta s-a comportat „ca în perioada anterioară în care eram angajatul, subalternul lui” ( vol II dup fila 147)

Activitatea comercială aparent reală a SC Y SRL a avut drept scop achiziționarea de marfă de la mai multe societăţi comerciale, pentru plata căreia inculpatul MSP a emis mai multe instrumente de plată, bilete la ordin sau file cec, care așa cum rezută din actele dosarului, nu au avut acoperire în conturile societății la scadență.

În volumul IV d.u.p, la fila 224, este depus înscrisul din care rezultă că SC CT SRL intrase în incidenţă de plată mult anterior preluării S.C. Y S.R.L. ca urmare, coroborând acest aspect cu declaraţiile martorilor audiaţi şi declaraţiile inculpatului M dar şi cu recunoaşterea realizată în cursul judecăţii de inculpatul NIT este evidentă intenţia inculpatului N de a prelua şi lucra pe o societate care nu avea incidente de plată sperând că va putea cumpăra marfă pe care să o comercializeze în continuare prin magazinele deschise deja.

Despre modalitatea în care au fost identificate societățile furnizoare, persoana care a contactat reprezentanţii acestor societăţi, modul de derulare al contractelor și furnizarea mărfii către SC Y SRL, precum și ce s-a întâmplat ulterior cu marfa astfel achiziţionată declară atât inculpatul MS cât și reprezentanţii societăţilor comerciale părţi vătămate.

Astfel, în perioada 30.08.2008-08.10.2008, inculpatul MSP a achiziţionat mărfuri în numele SC Y SRL de la 13 societăţi comerciale din jud. Braşov şi diverse judeţe din ţară, indicate de inculpatul NIT, care îi indica şi ce mărfuri să cumpere. Potrivit propriei declarații, inculpatul M a arătat că în privinţa emiterii instrumentelor de plată şi a titlurilor de credit, operaţiunea se desfăşura în felul următor: discuta cu furnizorul încercând să obţină un termen cât mai lung de plată (45-60 de zile) după care îl suna pe NI şi îi comunica termenul cu care era de acord furnizorul. Afirmă inculpatul că, în cazul în care NI era şi el de acord cu acest termen, el emitea bilet la ordin cu acceptul furnizorului, scadent la termenul convenit.

Arată inculpatul că nu a avut intenţia de a înşela societăţile comerciale partenere de afaceri şi nu a avut nici un moment reprezentarea că la scadenţă SC Y SRL nu va avea bani în conturi pentru a onora instrumentele de plată emise datorită modului de lucru abordat de inculpatul NIT. Astfel, inculpatul precizează că îi raporta lui N zilnic situaţia societăţii, acesta avea evidenţa scadenţelor, el fiind acela care se ocupa de administrarea mărfurilor şi banilor respectiv alimenta contul societăţii. 

Din declaraţiile martorilor angajaţi ai societăţilor care au furnizat marfă către SC Y SRL sau reprezentanţi ai acestor societăţi, rezultă că cel care a contactat societăţile furnizoare a fost MSP, că marfa a fost transportată la depozitul societăţii, spaţiu care reprezenta și sediul social, cu mijloacele de transport propri furnizorului; într-un caz așa cum se va vedea în continuare, inculpatul M comandă și standuri societăţii furnizoare pentru a expune mărfurile comercializate exclusiv de acea societate, prezentându-i reprezentantului societății o stare de fapt ce a creat impresia unui magazin nou deschis; după încheierea contractelor de vânzare-cumpărare mărfuri și emiterea unor instrumente de plată cu termen de scadență potrivit convenţiilor de regulă la 45 de zile într-unul dintre cazuri în trei rate (30 zile – 90 zile) și livrarea mărfurilor, la scurt timp, aproximativ două săptămâni, reprezentanţii furnizorilor nu au mai putut contacta pe inculpatul MSP.

În cele ce urmează instanţa va realiza o analiză a probelor pentru a stabili modalitatea în care a acţionat inculpatul MSP în cazul fiecărei relaţii comerciale stabilită cu persoanele care s-au considerat vătămate prin emiterea de către acesta a unor instrumente de plată şi pentru onorarea cărora nu a existat disponibil în conturile SC Y SRL la data scadenţei, precum şi care a fost implicarea inculpatului NIT.

1) În a doua jumătate a lunii septembrie 2008 martorul SCI (vol. 1 dup, f. 219), angajat în funcţia de reprezentant vânzări la S.C. PC S.R.L a fost contactat telefonic de MSP care s-a recomandat a fi administratorul S.C. Y S.R.L. şi şi-a exprimat intenţia de efectua o comandă fermă de mărfuri. Martorul s-a ocupat personal de perfectarea relaţiei comerciale dintre cele două societăţi, astfel că, urmare a discuţiei purtate, la data de 22.09.2008, s-a deplasat la depozitul S.C. Y S.R.L. din Stupini unde, în prezenţa sa, MSP a semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 246 (depus în vol I dup, filele nr. 222-225) act ale cărui rubrici vizând datele clientului au fost completate chiar de către MSP şi al cărui obiect l-a constituit vânzarea-cumpărarea de produse, sortimentele şi cantitatea mărfurilor fiind descrise în facturile fiscale care fac parte integrantă contract. În momentul semnării contractului, MSP i-a înmânat reprezentantului S.C. PC S.R.L. fila cec seria BH 300 nr. 02252392, „în alb”  în sensul că era doar semnată şi ştampilată la rubrica emitentului, instrumentul de plată având rol de garantare a efectuării plăţii mărfurilor achiziţionate în temeiul contractului de către S.C. Y S.R.L.

Cu ocazia remiterii instrumentului de plată, între cele două societăţi a fost încheiat un act intitulat „anexa – garanţie la contract” care stipulează rolul de garanţie atribuit filei cec (vol. I dup, fila nr. 226).

Martorul Spiridon a arătat că, după semnarea contractului, S.C. PC S.R.L. a vândut şi livrat, prin mijloace de transport proprii, mărfuri conform următoarelor facturi:

- seria BV PRC nr. 0069419 din data de 23.09.2008, în valoare de 11.834,55 lei;

- seria BV PRC nr. 0069605 din data de 26.09.2008, în valoare de 14. 284,28 lei şi

- seria BV PRC nr. 0069670 din data de 01.10.2008, în valoare de 7. 901,12 lei.

Martorul susține că pentru achitarea contravalorii fiecăreia dintre aceste facturi, MSP a emis un număr de 3 bilete la ordin.

Martorul a mai arătat că, ulterior efectuării acestor trei livrări, aflând că S.C. Y S.R.L. a achiziţionat mărfuri de la mai mulţi furnizori fără să plătească, s-a deplasat personal la sediul cumpărătoarei unde a identificat o parte din mărfurile livrate şi, cu acordul lui MSP, a procedat la ridicarea acesteia în vederea recuperării. Nu este clar din ce motive SC PC a considerat că nu va încasa contravaloarea mărfii, întrucât martorul nu explică şi au acţionat în felul acesta respectiv au introdus fila cec la plată înainte de scadenţă, filă cec care fusese lăsată drept garanţie potrivit practicilor comerciale de la acel moment.

În aceeaşi zi, S.C. PC S.R.L. a emis factura seria BV PRC nr. 0069875, în valoare de - 7.182,84 lei, pentru stornarea vânzării mărfurilor restituite de MSP. Totodată, administratorul S.C. Y S.R.L. a fost de acord să dea în compensare mărfuri care se găseau în acel moment în depozitul societăţii, ocazie cu care S.C. Y S.R.L. a emis către S.C. PC S.R.L. factura nr. 39/08.10.2008, în valoare de 17.311,88 lei (vol. I dup, fila nr. 233).

În condiţiile în care M predase o cantitate de 400 metri liniari de tub presiune apă marfă care nu provenea de la S.C. PC S.R.L şi pentru care S.C .Y ar fi trebuit să întocmească o factură, martorul SC Ioan l-a căutat ulterior pe inculpatul MSP, însă acesta nu a mai fi putut fi contactat (vol. I dup, f. 219).

Se constată că factura de achiziţie a cantităţii de 500 ML de tub presiune apă, marfă livrată de SC PC SRL către SC Y SRL este depusă în copie şi original la filele 226, 236 în volumul II d.u.p, iar preţul unitar pe ML este de 19,89 lei fără TVA (19%); rezultă că preţul pentru 400 ML de astfel de produs este de 9.467,64 lei. sumă pe care SC PC SRL o datora clientului său S.C. Y S.R.L.

Inculpatul MS a relatat că, după livrarea de către SC PC SRL a cantităţii de cărămidă (termobloc S) potrivit facturii seria BV PRC nr. 0069670 din data de 01.10.2008, în valoare de 7. 901,12 lei, a doua zi a aflat că cecul dat garanţie pentru achitarea mărfurilor către SC PC SRL a fost completat la rubrica „data emiterii” fiind înscrisă data de 02.10.2008 şi la rubrica privind suma de plată, fiind înscrisă suma de 34.019,95 lei, cu menţiunea că el completase anterior contul, semnase şi ştampilase cecul la momentul lăsării acestui instrument de plată în garanţie. Inculpatul precizează că a fost sunat de către reprezentanţii BCR care i-au comunicat că „ au un cec introdus în bancă”, inculpatul ştia că SC Y SRL nu are disponibil în cont astfel că l-a sunat pe NIT care l-a sfătuit să contacteze reprezentanţii SC PC SRL şi să le solicite să retragă cecul întrucât potrivit contractului data scadenţei plăţii celor trei facturi era stipulată la datele de 14, 17 şi 31 octombrie 2008. Afirmă inculpatul că s-a prezentat la bancă, a predat carnetul cu file cec ce îi fusese remis de bancă, i s-a adus la cunoştinţă incidentul de plată şi faptul că societatea fusese înscrisă în Centrala Incidentelor de Plăţi. Arată inculpatul că la scurt timp SC a venit la sediul societăţii pentru a-şi recupera marfa livrată anterior, s-au întocmit facturi de stornare, iar societatea a rămas cu un debit restant de 10.038,54 lei. În ceea ce priveşte bilete la ordin emise, inculpatul precizează că nu are cunoştinţă dacă au fost sau nu introduse în bancă, precum şi că, până la data de 02.10.2008, dată la care datorită introducerii în bancă a filei cec de către SC PC SRL societatea a intrat în C.I.P, SC Y SRL a onorat toate instrumentele de plată întrucât avea situaţia scadenţelor iar, NIT îi dădea banii necesari achitării acestora. Această afirmaţie a inculpatului se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar care reflectă atât situaţia societăţii în centrala de incidente şi plăţi, data primului incident coincizând cu data prezentării cecului (03.10.2008 potrivit comunicării BNR fila 277 vol II dup) dar şi cu înscrisurile comunicate de unităţile bancare al căror client era Y SRL privind situaţiile de încasări şi plăţi, relevante fiind datele vizând creditările societăţii de către inculpatul NIT urmate de diverse plăţi ( vol III d.u.p).

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de urmărire penală în volumul I filele 170-174, rezultă că reprezentanţii S.C. PC S.R.L, au completat fila CEC seria BH300 nr. 2252392 lăsată cu titlu de garanție de S.C. Y S.R.L. cu valoarea de 34.019,95 lei și au introdus-o la decontare.

În data de 10.10.2008, reprezentantul legal al S.C. PC S.R.L. a redactat o adresă către BCR S.A. – Sucursala Râşnov prin care notifica acesteia intenţia sa de a „remedia situaţia” produsă prin introducerea şi refuzul la decontare al filei cec, întrucât datoria fusese stinsă în întregime prin compensare şi stornare ( volumul I dup fila 243).

Cu toate acestea la datele de 10.10.2008 şi 17.10.2008 la IPJ Braşov au fost înregistrate  sesizările cu privire la refuzul la data de 06.10.2008 de decontare a respectivei file cec, emisă de S.C. Y S.R.L. CIF 5766409 în beneficiul S.C. PC S.R.L. Braşov, motivul incidentului de plată fiind „cec refuzat din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare” (vol nr. I dup, filele nr. 173-179).

În declaraţia dată în data de 10.11.2008, cu ocazia audierii sale în calitate de reprezentant convenţional al S.C. PC S.R.L. consilierul juridic al societăţii, CA, a declarat că societatea se constituie parte civilă cu suma de 10.038,54 lei, nerecuperată de la S.C. Y S.R.L. (vol. I dup, fila nr. 218).

În raport de cele mai sus reţinute respectiv aspectele relatate de chiar reprezentantul în vânzări al PC, SC şi înscrisurile existente la dosar, facturi de stornare şi compensare rezultă că SC Y SRL ar datora furnizorului suma de 57,59 lei rezultată din scăderea din suma ce reprezintă contravaloarea mărfurilor livrate potrivit celor trei facturi depuse în original la dosar (vol I filele 234-237) a sumelor înscrise pe factura storno şi factura emisă pentru bunuri date în compensare, dar şi a contravalorii mărfii (tub presiune apă) ce nu a fost cuprinsă în factura 39/08.10.2008 ( fila 231 vol I dup). 

Chiar dacă ar exista o diferenţă care potrivit celor de mai sus nu este semnificativă, între valoarea mărfii livrate şi valoarea mărfii recuperate, nu putem reţine cu privire la această relaţie comercială o acţiune din partea vreunuia dintre inculpaţi de inducere în eroare a persoanei vătămate. Persoana vătămată nu poate reclama că este subiectul pasiv al unei infracţiuni de înşelăciune în convenţii în condiţiile în care a acţionat prin reprezentanţii săi (a introdus la plată mai înainte de termen o filă cec lăsată ca şi garanţie şi a luat marfa din depozitul beneficiarului)  în cauză neexistând nicio dovadă că vreunul dintre inculpaţi a acţionat în scopul înşelării reprezentanţilor acesteia.

2)  Martorul GC (declaraţii vol I dup, filele 262, 274), angajat în funcţia de şef serviciu desfacere al S.C. VRT S.R.L. administrată de TA cetăţean maghiar, arătat că în cursul anului 2008, agentul de vânzări al societăţii, DJA  a lăsat la magazinul ce aparţinea SC Y SRL un catalog de produse, iar în jurul datei de 15 septembrie 2008 martorul a fost contactat de către MSP în calitate de administrator, care l-a invitat la sediul S.C. Y S.R.L., în municipiul Brașov cartier Stupini, str. F. nr. xx. Martorul arată că împreună cu DJA s-a deplasat la sediul societăţii, s-au întâlnit cu MS care le-a prezentat societatea şi eu au hotărât să înceapă o colaborare. Cei doi au convenit ca, pentru o perioadă de 1 an, S.C. Y S.R.L. să distribuie marfă (unelte de grădinărit) livrată de S.C. VRT S.R.L., în judeţele Braşov şi Prahova. În acest scop, între cele două societăţi a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 31 din data de 22.09.2008, semnat în numele S.C. Y S.R.L. de către MSP.

Martorul arată în declarațiile sale că a convenit verbal cu MS ca 10% din valoarea mărfurilor livrate să fie achitate în numerar, la momentul livrării, iar restul sumei, într-un număr de trei tranşe, la termene de 30, 60 şi, respectiv, 90 de zile.

Mărfurile au fost livrate la data de 23.09.2008 cu mijloace de transport aparţinând S.C. VRT S.R.L., angajatul furnizorului delegat a efectua livrarea fiind agentul de vânzări - martorul DJA, împreună cu contractul redactat de administrator la sediul societăţii din Gheorgheni şi facturile aferente.

  Furnizorul a emis 16 facturi fiscale în valoare totală de 40.010,90 lei, remise beneficiarului împreună cu marfa. Conform declaraţiei acestui martorului DJA, la sediul S.C. Y S.R.L. marfa a fost recepţionată de MSP care a semnat contractul şi facturile după care a procedat la descărcarea mărfurilor. Deşi conform înţelegerii, cumpărătorul se angajase să achite în momentul livrării suma de 4.000 lei (10% din valoarea mărfurilor), MSP a remis delegatului societăţii vânzătoare doar suma de 1500 lei, motivând că nu dispunea de lichidităţi. Pentru restul sumei datorate, MSP a emis un număr de 4 bilete la ordin scadente la următoarele date: 15.10.2008, 24.10.2008, 24.11.2008 şi 20.12.2008 (vol. I dup, filele nr. 277-278) și fila cec seria BH 300 nr. 02252395 pe care a semnat-o personal şi a înmânat-o delegatului societăţii vânzătoare, în scopul garantării executării obligaţiilor de plată.

Martorul GC a arătat că în septembrie 2008, când s-a deplasat prima dată la sediul SC Y SRL din Stupini, str. F, a constatat că firma avea activitate intensă, dar că în data de 15 octombrie 2008 nu mai era nicio activitate, poarta era încuiată, iar curtea era goală. De asemenea, martorul a mai arătat că în mai multe rânduri a încercat să-l contacteze pe MSP telefonic la cele două numere de telefon de pe cartea de vizită însă nu a reuşit (vol. I dup, f. 265). 

  La data de 29.10.2008, biletul la ordin în valoare de 4.339.15 lei, emis în data de 24.09.2008, scadent în data de 15.10.2008 a fost refuzat la decontare pentru motivul „lipsă totală de disponibil”, motiv pentru care, la data de 07.11.2008, contabilul S.C. VRT S.R.L. a completat cu suma de 38.510,90 lei şi introdus la decontare fila cec seria BH 300 nr. 02252395, aceasta fiind refuzată total.

  La data de 28.11.2008, organele de poliţie judiciară din cadrul Poliţiei mun. Gheorgheni jud. Hargita s-au sesizat din oficiu cu privire la refuzul la decontare al biletului la ordin în valoare de 4339.15 lei având dată a emiterii 24.09.2008, scadent la data de 15.10.2008 precum şi al filei cec seria BH 300 nr. 02252395, în valoare de 38.510.90 lei, emise de S.C. Y S.R.L. în beneficiul S.C. VRT S.R.L. (proces-verbal de sesizare din oficiu, vol. nr. I, fila nr. 182).

Reprezentantul S.C. VRT S.R.L a pus la dispoziţia organelor judiciare în original, facturile emise către SC Y SRL  şi contractul de vânzare cumpărare însoţit de anexe (vol. I dup, filele nr. 285-306).

Cu privire la această relație comercială instanța reține că deşi reprezentanţii societăţii SC VRT susţin că înţelegerea cu MSP a vizat distribuţia mărfii în două judeţe, Braşov şi Prahova, în contractul depus nu se fac aceste menţiuni iar inculpatul M nu face referire la o astfel de înţelegere în declaraţiile sale. Acesta a arătat constant faptul că marfa achiziţionată de SC Y SRL era ridicată de NIT şi comercializată prin magazinele S.C. CT S.R.L administrată de N care de altfel se şi ocupa de asigurarea provizioanelor în bancă pentru plata mărfurilor după cum deveneau scadente instrumentele de plată emise de M. Afirmaţiile inculpatului MS cu privire la destinaţia finală a mărfurilor achiziţionate, respectiv faptul că acestea erau transportate de NIT de la sediul – depozit al SC Y SRL este confirmată de procesul-verbal întocmit la data de 04.12.2008 de organele de cercetare penală din cadrul IPJ Harghita- Biroul de Investigare a Fraudelor Poliţia Municipiului Gheorgheni din care rezultă că în data de 03.12.2008, potrivit declaraţiei lui HZ, persoană care însă nu a fost audiată, în curtea unde funcţionase SC Y SRL  din cartierul Stupini, a intrat un autocamion de 3,5 tone ce avea inscripţionat pe prelată „KM 9” care a încărcat materialele din depozit  după care a părăsit curtea respectivă (vol. I dup, f. 309).

SC E KM 9 SRL aparținea martorei MBM însă era controlată de inculpatul NIT. La acea dată părțile sociale ale  SC Y SRL fuseseră cedate de MSP către BE (14.10.2008).

Instanţa reţine de asemenea că în nicio situaţie analizată inculpatul M nu a prezentat explicit situaţia vânzării ulterioare prin magazinele S.C. CT S.R.L a mărfurilor, precum şi că inculpaţii au lăsat impresia că în realitate magazinele aparţin SC Y SRL, DJA arătând că lăsase un catalog de  produse la un magazin al acestei societăţi.

Se constată de asemenea că biletele la ordin emise în favoarea S.C. VRT S.R.L la data de 23.09.2008 aveau înscrise date scadente începând cu 15.10.2008, dată la care deja SC Y SRL avea să intre în incident de plată aşa cum rezultă din cele de mai sus.

S.C. VRT S.R.L prin reprezentanţii săi legali s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de  38.510.90 lei reprezentând contravaloarea mărfii.

3) GMC în calitate de reprezentant legal al S.C. AIE S.R.L. Sfântu Gheorghe, jud. Covasna a formulat plângere penală, înregistrată la data de 02.12.2008, la IPJ Braşov, împotriva administratorului S.C. Y S.R.L., MSP (vol. nr. I, fila nr. 183), reclamând comiterea de către acesta a infracţiunii de înşelăciune prin emiterea, în zilele de 18.09.2008, 25.09.2008 şi 26.09.2008, a unui număr de trei bilete la ordin fără acoperire, în valoare de 23.761, 59 lei, 13. 423,20 lei, respectiv 6.829,48 lei, titluri de credit scadente în zilele de 20.10.2008, 24.10.2008 și 26.10.2008.

Potrivit declaraţiilor acestuia (vol. I dup, f. 311-314) la începutul lunii septembrie 2008, a fost contactat telefonic de MSP care, în calitate de administrator al S.C. Y S.R.L., i-a solicitat o ofertă de produse şi preţuri. Un angajat în funcţia de agent de vânzări- MM al S.C. AIE S.R.L. a fost delegat să se deplaseze la sediul societăţii pentru a prezenta produsele şi a comunica preţurile practicate de societatea pe care o reprezenta.

Ulterior, MSP a trimis la S.C. AIE S.R.L. o comandă fermă de produse (materiale pentru instalaţii sanitare) în valoare de 23.761,59 lei care au fost livrate de agentul de vânzări conform facturii nr. JF0466 din data de 18.09.2008 (vol I dup, fila nr. 325). Pentru achitarea mărfurilor, MSP a emis şi înmânat agentului de vânzări un bilet la ordin de valoarea sumei înscrise pe factură, scadent la data de 20.10.2008 (vol. nr. I, fila nr. 315). Ulterior, în zilele de 25.09.2008 şi 26.09 2008, MSP a mai efectuat două comenzi, în valoare de 13.423,20 lei şi 6.829,48 lei care au fost livrate conform facturilor nr. JF 0477/25.09.2008 şi JF 0479/26.09.2008, de asemenea puse la dispoziţie, în original, de către reprezentantul părţii civile (vol. I dup, filele nr. 326 şi 327) şi pentru achitarea valorii cărora MSP a emis alte două bilete la ordin, corespunzătoare valorilor facturilor, scadente în zilele de 24.10.2008 şi 26.10.2008.

La data de 04.11.2008, primul bilet la ordin a fost introdus la decontare, acesta fiind refuzat de unitatea bancară trasă cu menţiunea „refuz total”

În declaraţiile furnizate inculpatul M confirmă cele susţinute de martorul DJA şi reprezentantul de la acea dată al  S.C. AIE S.R.L., GMC recunoscând că a emis şi semnat bilete la ordin care la data scadenţei nu au fost onorate SC Y SRL fiind în incident de plată şi neavând disponibil în cont.

S.C. AIE S.R.L. prin reprezentantul său legal s-a constituit parte civilă în cauză reclamând un prejudiciu total în cuantum de 44.014,27 lei (vol. I, f. 314).În cursul judecăţii, instanţa a solicitat ONRC date despre situaţia juridică a acestei societăţi comerciale, iar din informaţiile primite ( fila 125, vol I dosar instanţă) rezultă că societatea a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului, însă GMC şi-a menţinut pretenţiile în cursul judecăţii.

4) Conform declaraţiilor date de CE şi INA ( vol. I, filele nr. 332-335), angajaţi în funcţiile de contabil-şef şi, respectiv, reprezentant comercial ai societăţii vătămate, la data de 05.09.2008, între S.C. BD P S.R.L. şi S.C. Y S.R.L. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 90 având drept obiect achiziţionarea de către S.C. Y S.R.L. de materiale electrice (vol. nr. I, fila nr. 338-341).

În temeiul contractului comercial nr. 90 din 05.09.2008 (vol. I dup, f. 338), MSP a comandat produse electrice în valoare de 12.812,63 lei care au fost livrate de S.C. BD P S.R.L. conform facturii seria BV IGI nr. 2024849 din 19.09.2008 – pe care s-a înscris menţiunea „se achită cu B.O. scadent la 30 zile” –  şi anexelor la aceasta (vol. I dup, filele nr. 342-345).

În declaraţiile sale reprezentantul comercial al S.C. BD P S.R.L. INA (vol I dup fila 335 şi vol II dosar instanţă, fila 40) a precizat că, în urma unor oferte lăsate la întâmplare în depozitele de materiale de construcţii a fost contactat telefonic de MSP, în vederea unei posibile colaborări, acesta s-a prezentat ca fiind de la SC Y SRL care avea sediul în aceeaşi curte cu S.C. CT S.R.L, arată martorul. Acesta arată în continuare că, MS i-a spus că dorea un stoc de materiale în valoare de 100-150 de milioane lei (vechi) maxim; a discutat la compania la care lucra situaţia S.C. Y S.R.L., departamentul financiar contabil al firmei a verificat societatea şi a constatat că nu se afla în incident de plată şi s-a luat decizia încheierii unui contract de colaborare. A mai arătat martorul că inculpatul i-a spus că doreşte să îşi facă un stoc de materiale, să revândă marfa şi să plătească la 45 de zile, precum şi că la momentul încheierii contractului a cunoscut cu nu existau bani în contul societăţii inculpatului, dar că acesta s-a angajat a plăti potrivit contractului. Mai arată martorul în finalul declaraţiei sale dată în faţa instanţei, că a avut o discuţie cu M care l-a întrebat ce se va întâmpla dacă nu va reuşi să vândă toată marfa şi să alimenteze contul la 45 de zile, însă ulterior a fost asigurat de inculpat că va plăti.

Martorul a relatat că mărfurile au fost transportate, cu mijloacele de transport ale societăţii vânzătoare, la sediul S.C. Y S.R.L., pe str. Fântânii nr. 41 din Stupini, mun. Braşov (vol.I, f. 335). În momentul recepţiei produselor, MSP a emis şi înmânat reprezentantului S.C. BD P S.R.L. biletul la ordin în valoare de 15.247,03 lei scadent la data de 03.11.2008.  La 2-3 săptămâni, arată martorul, l-a contactat pe M la telefon pentru a vedea dacă merge vânzarea însă acesta nu i-a răspuns la telefon; a fost şi în vizită la societate dar poarta era închisă şi în cutia poştală era corespondenţă neridicată

La data de 08.12.2008, la IPJ Braşov a fost înregistrată sub nr. 14.739 plângerea penală formulată de dpb, administrator al S.C. BD  P S.R.L. Braşov, împotriva lui MSP (vol I dup, fila nr. 185), cu privire la comiterea infracţiunii de înşelăciune prin emiterea, la data de 19.09.2008, a unui bilet la ordin fără acoperire, în valoare de 15.247,03 lei (vol. nr. I, fila nr. 337). În ziua de 11.11.2008, acesta a fost refuzat la decontare de unitatea bancară trasă pentru următorul motiv: „bilet la termen cu scadenţa la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă, refuzat din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen”.

  De menţionat este faptul că în acest caz contractul, livrarea mărfurilor şi emiterea biletului la ordin s-au realizat anterior datei de 06.10.2008 când SC Y SRL a intrat în C.I.P., scadenţa plăţii fiind stabilită de partenerii de afaceri la 45 de zile de la emiterea instrumentului de plată respectiv data livrării mărfii.

De asemenea de remarcat este că, în cursul judecăţii, inculpatul NIT a depus la dosar un înscris intitulat CONVENŢIE DE PLATĂ încheiată la data de 01.02.2018 între BD P SRL – creditor şi inculpat în calitate de debitor prin care acesta se obligă să achite lunar în perioada februarie 2018- iunie 2026 suma de câte 150 de lei în vederea stingerii debitului în cuantum de 15.000 de lei.

5) Potrivit declaraţilor furnizate în cursul urmăririi penale dar şi în faţa instanţei (vol I dup filele 352-354, vol II fila 71 dosar instanţă) martorul TIA agentul de vânzări al S.C. R S.R.L. S.R.L., a fost contactat telefonic de MSP, în urma transmiterii către S.C. Y S.R.L., în luna septembrie 2008, a unor oferte de produse.

La solicitarea acestuia, agentul de vânzări s-a deplasat la sediul S.C. Y S.R.L. unde, după ce a consultat cataloagele S.C. R S.R.L., MSP a comandat mărfuri în valoare de 25.026,71 lei (unelte de tâmplărie şi materiale de construcţii).

Potrivit înscrisurilor de la dosar ( vol I dup filele 363-390) în data de 01.10.2008, între S.C. R S.R.L. şi S.C. Y S.R.L., au fost încheiate două contracte comerciale, cu numerele 404 şi 405; primul stabileşte cadrul juridic al unor relaţii comerciale de vânzare-cumpărare pe o perioadă de un an, iar cel de-al doilea are drept obiect predarea de către S.C. R S.R.L către S.C. Y S.R.L., cu titlu de comodat, a unui număr de patru standuri expoziţionale. La data de 01.10.2008, partea civilă a emis un număr de 19 facturi, în valoare totală de 25. 026,71 lei, conform comenzii efectuate de S.C. Y S.R.L. şi a livrat mărfurile, acestea fiind recepţionate personal de MSP. Pentru plata mărfurilor achiziţionate, MSP a înmânat reprezentantului S.C. R S.R.L. un bilet la ordin având dată a emiterii 03.10.2008 şi dată a scadenţei, 12.11.2008, titlu de credit care, odată introdus la decontare a fost refuzat de unitatea bancară trasă pentru motivul „bilet la termen cu scadenţa la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă, refuzat din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen”(vol.I, f. 363).

În declaraţia dată în calitate de martor în cursul urmării penale la data de 08.08.2011, TIA a declarat că, înainte de ajungerea la scadenţă a biletului la ordin, în perioada 14-15.10.2008, aflându-se întâmplător la adresa sediului social al S.C. Y S.R.L., a observat că poarta de acces în sediu era închisă iar societatea nu desfăşura activitate la acea adresă. Martorul a mai precizat că, după aproximativ două luni, în luna decembrie 2008, a văzut la vânzare într-o consignaţie din Braşov, pe str. C, mărfuri distribuite exclusiv de S.C. R S.R.L., anunţându-şi superiorii despre acest lucru. Aceste aspecte au fost confirmate de declaraţia dată, în ziua de 24.08.2011, de administratorul S.C. R S.R.L., TG (vol. dup I, fila nr. 358).

Audiat în cursul cercetării judecătorești, martorul a declarat în acelaşi sens respectiv că înainte cu două săptămâni de scadenţă, văzând că la sediul SC Y SRL poarta este închisă a anunţat conducerea societăţii dar i s-a spus să aştepte scadenţa întrucât ar putea fi inventar, dar nu s-a întâmplat aşa. L-a căutat pe M la telefon dar acesta nu i-a răspuns. După o perioadă de timp a aflat de alţi agenţi din oraş că marfa ar putea fi vândută în altă parte, motiv pentru care s-a deplasat la o consignaţia aflată în clădirea R Braşov, în cartierul Bartolomeu, a identificat marfă pe care nu o putea vinde decât societatea pe care o reprezenta şi numai prin intermediu său, a anunţat conducerea, a fost sfătuit să cumpere un bun şi ceară bon fiscal, ulterior a trimis bunul şi bonul la societate.

Reprezentantul legal al S.C. R S.R.L.,  a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei, la data de 10.05.2017 ( fila 140 vol II) că, cele două contracte încheiate cu societatea Y SRL au vizat livrarea de marfă – scule şi maşini electrice şi standuri pe care marfa să fie expusă. A arătat Teudan Gheorghe, faptul că practica societăţii în derularea relaţiilor comerciale era aceea ca la prima livrare de marfă să solicite emiterea unui bilet la ordin, iar în ceea ce priveşte modalitatea în care îşi alegeau clienţii, determinantă era impresia pe care şi-o făcea agentul de vânzări, iar opinia sa este că în cazul SC Y SRL a contat foarte mult faptul că era vorba despre un magazin care se deschidea atunci. Reprezentantul societăţii precizează că, din faptul că magazinul s-a închis la nici două săptămâni de la livrare iar marfa nu mai exista rezultă intenţia inculpatului M de a înşela; precizează că nu a auzit numele inculpatului N până la declanşarea prezentului proces.

T P care deţine calitatea de reprezentant legal al S.C. R S.R.L. Reşiţa alături de fratele său T G, a formulat plângerea penală împotriva lui MSP, cu privire la comiterea infracţiunii de înşelăciune prin emiterea, la data de 03.10.2008, a unui bilet la ordin fără acoperire, în valoare de 25.026,71 lei  înregistrată la data de 09.01.2009, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (vol. dup I, fila nr. 187).

S.C. R S.R.L prin reprezentanţii săi legali s-a constituit partea civilă cu suma de 28.358,71 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor neachitate cât şi cu contravaloarea rafturilor oferite cu titlu de comodat, iar în cursul judecăţii potrivit înscrisului de la fila 146 vol I solicită actualizarea sumei cu rata inflaţiei.

6) IA a furnizat o declaraţie la data de 10.02.2009 în faţa organelor de cercetare penală în calitatea sa de administrator al S.C. IB S.R.L  în care a arătat că, în data de 17.09.2008  între S.C. IB S.R.L., în calitate de vânzător şi S.C. Y S.R.L., în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul comercial nr.0058BV (vol. I dup, filele nr. 399-401) având drept obiect comercializarea de produse ceramice.

Contractul a fost semnat, din partea S.C. Y S.R.L., de către administratorul MSP. În temeiul contractului, S.C. IB S.R.L. a livrat mărfuri în valoare de 11.368,15 lei pentru plata cărora, la data de 23.09.2008, MSP a emis şi înmânat reprezentantului vânzătoarei un bilet la ordin scadent la data de 05.11.2008, potrivit înţelegerii dintre ei. A arătat IA că, înainte de data scadenţei biletului la ordin a luat la cunoştinţă despre faptul că SC Y SRL este în incidenţă de plată şi punctul de lucru este închis, a încercat să contacteze reprezentantul societăţii dar acesta nu a răspuns la telefon.

În cursul judecăţii, IA, în declaraţia dată în data de 31.01.2018 a precizat, în plus că, inculpatul M i-a spus că doreşte să vândă marfa unor terţe societăţi, iar în ce priveşte verificarea bonităţii societăţii a arătat că verificările presupuneau consultarea paginilor de internet care ofereau date despre cifra de afaceri a societăţii potrivit bilanţului din anul precedent şi existenţa sau nu a datoriilor la „finanţe”

Declaraţia reprezentantului societăţii este confirmată de inculpatul M care a arătat că el a contactat societatea în vederea achiziţionării de produse ceramice, că a primit marfa, a completat, semnat şi ştampilat biletul la ordin emis la data de 23.09.2009, că la data emiterii ştia că nu sunt bani în contul SC Y SRL, iar la data scadenţei nu mai era administrator.

În ziua de 05.11.2008, titlul de credit a fost introdus la decontare, fiind refuzat pentru motivul „bilet la termen cu scadenţa la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă, refuzat din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen” (vol. dup I, fila nr. 398)

La data de 23.01.2009, la IPJ Braşov a fost înregistrată plângerea penală formulată de IA, administrator al S.C. IB S.R.L. Braşov, împotriva lui MSP cu privire la comiterea infracţiunii de înşelăciune prin emiterea, la data de 23.09.2008, a unui bilet la ordin fără acoperire, în valoare de 11.368,15 lei (vol. dup I, fila nr. 189) sumă cu care societatea se constituie parte civilă

7) S.C. RTS S.R.L. Bucureşti prin reprezentantul său legal administratorul AR în urma unei corespondenţe prin e-mail iniţiate de S.C. Y S.R.L., a livrat mărfuri (organe de asamblare) acestei  din urmă societăţi în valoare de 10.047,77 lei, și a emis facturile seria RTS nr. 261, 262, 263 şi 264 din data de 29.09.2008 (vol. nr. I, filele nr. 413-416).

În declarația sa AR a arătat că mărfurile le-a transportat la sediul cumpărătorului personal cu auto numărul B-57-RXD şi au fost însoţite de facturi; mărfurile au fost recepţionate de MSP. Pentru achitarea contravalorii mărfurilor acesta a emis şi i-a înmânat lui AR un bilet la ordin în valoare de 10.047,77 lei (vol. nr. I, fila nr. 396), având dată a scadenţei 30.11.2008. la scadenţă, AR a introdus în această zi la decontare, titlul de credit, însă acesta a fost refuzat de unitatea bancară trasă pentru motivul „bilet la termen cu scadenţa la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă, refuzat din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen” (vol. I, fila nr. 398). Conform declaraţiei ulterior incidentului de plată, MSP nu a mai putut fi contactat nici telefonic, nici prin intermediul e-mail-ului (vol. I, f. 407).

 La data de 09.02.2009, AR în calitatea sa de administrator al S.C. RTS S.R.L. Bucureşti a înregistrat la I.P.J. Braşov plângere penală împotriva lui MSP (vol. dup I, fila nr. 192), cu privire la comiterea infracţiunii de înşelăciune prin emiterea, la data de 30.09.2008, a unui bilet la ordin fără acoperire, în valoare de 10.047,77 lei.

Audiat în cursul judecăţii, la data de 31.01.2018, AR a arătat că a întocmit 4 facturi detaliate pe tipuri de produse, le-a livrat personal pentru că a vrut să vadă firma, locul de desfacere şi să cunoască persoanele de acolo; l-a cunoscut pe MS, era singur şi foarte grăbit; a fost surprins de faptul că a preluat singur produsele cu un motostivuitor; M i-a spus că este distribuitor; nu a verificat bonitatea firmei, la vremea aceea atitudinea comercianţilor era una de încredere mai mare în partenerii de afaceri; cu două luni înainte (de prezenta declaraţie) inculpatul N l-a contactat şi i-a cerut a-i furniza un cont în vederea efectuării plăţii însă nu a dat curs afirmând că nu mai are încredere, dar dacă inculpatul care a afirmat că este implicat alături de M în acest proces, s-ar prezenta personal ar fi de acord ca acesta să achite prejudiciul.

8) La data de 12.03.2009, la I.P.J. Braşov a fost înregistrată sesizarea Băncii Comerciale Române SA – Direcţia Operaţiuni Corporate, cu privire la refuzul la decontare al filei cec seria BH300 nr. 2252384, în valoare de 25.195,35 lei, emisă de S.C. Y S.R.L. în beneficiul S.C. P S.A., pentru motivele „cec emis de către un trăgător aflat în interdicţie bancară; cec refuzat din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare; litigiu cu privire la dreptul de proprietate” (vol. nr. I, filele nr. 193-197).

De asemenea, la data de 13.11.2009, a fost înregistrată şi plângerea penală formulată de S.C. P S.A. Bucureşti, prin reprezentant legal VD, împotriva lui MSP cu privire la comiterea infracţiunii de înşelăciune prin emiterea filei cec menţionate mai sus precum şi a unui bilet la ordin de aceeaşi valoare, fără acoperire (vol. nr.I, filele nr. 198-200).

În cuprinsul declaraţiei dată în ziua de 03.08.2011, în cursul urmăririi penale (vol II dup f 1-2) martora IVM, angajată în funcţia de „manager zonă”, a arătat că, în luna septembrie 2008, a fost contactată telefonic de MSP în vederea comandării de produse. Ca urmare, la data de 10.09.2008, între S.C. P S.A. şi S.C. Y S.R.L. a fost încheiată convenţia intitulată „contract de parteneriat comercial nr. BV78.2008”, act semnat de IVM din partea S.C. P S.A., în calitate de „importator-vânzător” şi de MSP din partea S.C. Y S.R.L., în calitate de „beneficiar-cumpărător”. În momentul semnării contractului, urmare a solicitării societăţii vânzătoare, MSP a remis acesteia fila cec BH300 nr. 2252384, necompletată, doar semnată şi ştampilată, având rol de garantare a executării obligaţiilor contractuale.

În baza contractului, în ziua de 23.09.2008, S.C. P S.A. a livrat către S.C. Y S.R.L. mărfuri (accesorii şi sisteme de profile pentru finisaj în construcţii) în valoare de 25.195,35 lei, potrivit facturilor BV0000-6003257 şi BV0000-6003258 (ambele emise în ziua de 23.09.2008). Transportul la sediul social al S.C. Y S.R.L. situat pe str. Fântânii nr. 41 a fost efectuat cu mijloacele auto ale societăţii vânzătoare iar recepţia mărfurilor a fost efectuată de MSP care a semnat pe facturi la rubrica „semnătura de primire/recepţie”.

Pentru plata mărfurilor, MSP a emis un bilet la ordin de valoarea cumulată a celor două facturi (vol. nr. II, fila nr. 9), având dată a scadenţei 06.11.2008. Introdus la decontare, titlul de credit a fost refuzat cu menţiunea „refuz total”.

Ca urmare, angajaţii S.C. P S.A. au completat cu aceeaşi sumă instrumentul de plată deţinut cu titlu de garanţie şi l-au introdus la plată, acesta fiind refuzat din lipsă de disponibil.

În declaraţia dată în cursul judecăţii la data de 14.03.2017, martora a precizat că informaţiile relatate le cunoaşte de la colegul său SP care i-a spus că M a contactat societatea P, care a şi livrat marfă societăţii SC Y SRL la depozitul pe care această societate îl deţinea; nu cunoaşte împrejurările completării filei cec; la o săptămână de la livrarea mărfurilor a fost personal la depozit să recupereze marfa, întrucât se auzise că SC Y SRL este un „ ţepar” astfel că toate firmele furnizoare s-au dus să îşi recupereze marfa; a aflat că profilele livrate ar fi fost în posesia SC PC dar nu a întreprins nicio măsură întrucât avea experienţa anterioară a faptului că firmele beneficiare pretindeau că marfa le aparţine şi dacă ar fi dorit recuperarea ar fi fost acuzată de furt.

SC P SRL s-a constituit parte civilă în cu suma de 25.195,35 lei, în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii, potrivi înscrisului de la fila 154,161 vol I dosar instanţă şi-a menţinut pretenţiile.

9) La solicitarea organelor judiciare (vol. dup II, f. 41), cu adresa nr. 97.260 din data de 07.09.2011 înregistrată la I.P.J. Braşov – Serviciul de Investigare a Fraudelor, S.C. M S.R.L. cu sediul în comuna Miroslava, jud. Iaşi, a înaintat înscrisuri care atestă desfăşurarea de relaţii comerciale cu S.C. Y S.R.L. (vol. II, f. 42) şi, în original, facturile fiscale emise pe parcursul desfăşurării acestora (vol.II, f. 43-48).

Din înscrisurile înaintate de S.C. M S.R.L. rezultă că, la datele de 30.08.2008 şi 30.09.2008, această societate a livrat către S.C. Y S.R.L. mărfuri în valoare totală de 10. 969,68 lei, emiţând în ziua de 30.09.2008, 6 facturi seria IS nr. 3042, 27256, 27257, 27333, 27334 şi 27335.

Din analiza facturilor reiese că mărfurile comandate au fost transportate la depozitul SC Y SRL din Stupini, str. F.nr. x mun. Braşov, în data de 30.08.2008 de către FM şi în data de 30.09.2008 de către F. D. (vol. II, f. 43-48).

La data de 02.10.2008, S.C. Y S.R.L. a emis în beneficiul S.C. M S.R.L. un bilet la ordin de valoarea cumulată a facturilor, cu dată a scadenţei 02.12.2008.

Introdus la plată, titlul de credit a fost refuzat pentru motivul: „bilet la termen cu scadenţa la un anume timp de la vedere, la un anume timp de la data emiterii sau la o dată fixă, refuzat din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată în termen” (vol. II, f. 42).

În adresa de înaintare a înscrisurilor solicitate de organele judiciare, reprezentanţii S.C. M S.R.L. precizează că nu se constituie parte civilă în procesul penal însă, din cuprinsul fişei contului clientului S.C. Y S.R.L., listată la data de 26.08.2011 (vol. nr. II, f. 49), reiese un sold debitor de 10.969,68 lei, ceea ce înseamnă că, ulterior incidentului de plată, S.C. Y S.R.L. nu a acoperit prejudiciul creat societăţii ieşene.

S.C. M S.R.L. a comunicat instanţei în cursul judecăţii că îşi menţine poziţia procesuală, că nu înţelege să se constituie parte civilă în cauză și nu doreşte să participe nici în calitate de persoană vătămată.

FM şi FD nu au răspuns chemării instanței pentru a fi audiați.

10)  Ca și în cazul precedent, ca urmare a solicitării organelor judiciare (vol II, f. 52),  cu adresa înregistrată la I.P.J. Braşov – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub nr. 97.660 din data de 27.09.2011, S.C. S S.R.L. cu sediul social în comuna Crevedia, jud. Dâmboviţa, a predat înscrisuri care atestă desfăşurarea de relaţii comerciale cu S.C. Y S.R.L. (vol. nr. II, f.54-59), precum şi, în original, facturile fiscale aferente (vol. nr.II, f. 60-64).

Analiza înscrisurilor relevă faptul că între cele două societăţi au fost încheiate două contracte, nedatate, intitulate „Convenţie” şi, respectiv, „Contract de vânzare-cumpărare”, ambele fiind semnate, din partea S.C. Y S.R.L. de către MSP.

În baza acestor contracte S.C. S S.R.L. a livrat către S.C. Y S.R.L. mărfuri în valoare de 1.925,44 lei, conform următoarelor facturi:

-  SDF0005761 din data de 20.08.2008, în valoare de 1227,66 lei;

-  SDF0005883 din data de 28.08.2008, în valoare de 45,19 lei;

-  SDF0006299 din data de 17.09.2008, în valoare de 119,47 lei;

-  SDF0006300 din data de 17.09.2008, în valoare de  99,13 lei şi

- SDF0006439 din data de 25.09.2008, în valoare de 632,25 lei. Pentru plata acestei ultime facturi, MSP a emis, în ziua de 29.09.2008, un bilet la ordin în valoare de 632,35 lei, scadent la data de 05.11.2008, care a fost refuzat la decontare la data de 13.11.2008, cu menţiunea „refuz total”.

S.C. S S.R.L. a precizat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței ( vol  I fila 73)  că se constituie parte civilă cu suma de 1.925,44 lei.

11) Organele de cercetare penală au solicitat (vol. II dup, f. 68), reprezentanţilor S.C. B. S.R.L. Cluj-Napoca, județul Cluj să pună la dispoziție înscrisuri privind relația comercială desfășurată cu S.C. Y S.R.L., societatea depunând în original, facturile fiscale seria CJ YFG nr.7658212, 7658221, 7658279, 7658233, 7658234, 7658235, 7658239, 7658273 (vol. II, f. 71-79).

Rezultă din analiza înscrisurilor depuse la dosar că, la data de 08.10.2008, S.C. BFIE S.R.L. a livrat către S.C. Y S.R.L. produse în valoare de 6.055,03 lei conform facturilor menţionate pentru plata cărora, administratorul S.C. Y S.R.L. a remis societăţii vânzătoare un bilet la ordin având înscrise: dată a emiterii 01.11.2008 şi dată a scadenţei 10.11.2008.

În ziua scadenţei, titlul de credit a fost introdus la decontare şi refuzat de unitatea bancară trasă cu menţiunea „refuz total”.

De remarcat este faptul că, scrisul şi semnătura de pe acest instrument de plată au făcut obiectul unei constatări criminalistice de natură grafică, concluziile expertului criminalist fiind expuse în raportul de constatare criminalistică nr.461285/17.07.2015 emis de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Braşov, fiind în sensul că, semnătura de pe acest bilet la ordin a fost executată de inculpatul MSP, iar scrisul BO emis în 1.11.2008 scadent în 10.11.2008 nu a fost executat de inculpatul MSP.

Inculpatul MSP în declaraţiile sale afirmă că, îndată după incidentul de plată plasat la data de 02.10.2008, s-a speriat şi s-a retras din activitate şi i-a cerut lui N să rezolve problema şi a afirmat că acesta l-a sfătuit să cedeze părţile sociale ceea ce s-a şi întâmplat la data de 14.10.2008, la aproximativ o săptămână după declararea societăţii la Centrala Incidentelor de Plăţi.

Inculpatul nu a oferit explicaţii despre modalitatea în care instrumentul de plată a fost dat reprezentanţilor BFIE S.R.L. Cluj-Napoca şi nici cine este cel care a contactat această societate, cine a preluat marfa semnând facturile şi se constată că în cauză nu au fost administrate alte probe din care să rezulte identitatea persoanei respective. Facturile comunicate de societate nu au fost supuse examenului expertului criminalist, astfel că nu se poate stabili cu certitudine dacă inculpatul M este acea persoană.

BE, a fost citat şi căutat în mod repetat dar nu a putut fi găsit nici de organele judiciare, nici de lichidatorul judiciar ŢM ( declaraţie - fila 72 vol I dosar instanţă), nici de organele de control fiscale. Cu privire la această cesiune, MSP a declarat că de aceasta s-a ocupat NIT care a găsit cesionarul şi l-a determinat să efectueze operaţiunea juridică.

În cuprinsul adresei înaintate, reprezentanţii societăţii vătămate au precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 6. 055,03 lei (vol.II, f. 69). Partea civilă nu a trimis reprezentant în cauză.

12) IIC, reprezentant al S.C. BV IS.R.L Sfântu Gheorghe, a sesizat organele de cercetare penală, la data de 15.12.2015, cu o plângere penală formulată împotriva reprezentanţilor S.C. Y SRL Braşov cu privire la comiterea, de către aceștia, a infracţiunii de înşelăciune prin emiterea, în luna septembrie 2008, a unui bilet la ordin şi a unei file cec fără acoperire (vol. I, f. 201).

Potrivit declarației furnizată în cursul urmăririi penale, IIC a relatat că, la începutul lunii septembrie 2008, a fost contactat telefonic de o persoană care s-a recomandat MSP, administrator al S.C. Y S.R.L. Braşov și care şi-a exprimat intenţia de a comanda produse comercializate de S.C. BV I S.R.L.

La scurt timp după discuţia telefonică, reprezentantul persoanei vătămate s-a deplasat la sediul S.C. Y S.R.L. situat în mun. Braşov, str. Fîntânii nr. 41 unde, împreună cu MSP, a semnat actul intitulat „contract cadru de vânzare-cumpărare comercială” nr. 80/04.09.2008 (vol. nr. II, f. 95-99). Potrivit convenției, S.C. BV I S.R.L., în calitate de vânzător urma să livreze cumpărătoarei S.C. Y S.R.L. produse electrice. În momentul încheierii contractului, urmare a solicitării persoanei vătămate, MSP a emis, în prezenţa reprezentantului acesteia, fila cec seria BH 300 02252387 „în alb”, având rol de garantare a efectuării plăţii.

La data de 15.09.2008, S.C. BV I S.R.L. a livrat către S.C. Y S.R.L. produse electrice în valoare totală de 47.829,98 lei, conform facturilor 000868, 000869, 000870 şi 000871 (vol. II dup, filele nr. 100-103), toate emise în aceeaşi zi, mărfurile fiind transportate cu mijlocul de transport aparţinând societăţii vânzătoare, la adresa unde S.C. Y S.R.L își avea sediul. Pentru plata acestora, MSP a emis şi înmânat angajatului S.C. BV I S.R.L. care a efectuat transportul un bilet la ordin în valoare de 47.829,98 lei, completat integral, scadent la un termen pe care persoana vătămată nu şi-l aminteşte cu exactitate însă îl estimează la aproximativ 10-14 zile de la livrare.

În declaraţia dată în calitate de persoană vătămată, în ziua de 11.12.2015, IIC face precizarea că angajatul delegat cu efectuarea transportului i-a relatat, ulterior livrării mărfurilor faptul că, în momentul recepţiei acestora, cumpărătorul nu a inventariat marfa livrată, ci a descărcat-o şi preluat-o fără să o numere (cel audiat precizează că acest lucru se poate observa chiar pe facturi, unde poziţiile sunt încercuite, pe măsura verificării lor, numai pentru o parte dintre articolele preluate, cumpărătorul trecând direct la descărcarea celorlalte), şi că acest fapt i-ar fi trezit suspiciuni în privinţa intenţiilor infracţionale ale reprezentanţilor S.C. Y S.R.L. Deoarece la data scadenţei, biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil, persoana vătămată a recurs la fila cec pe care a completat-o cu suma datorată şi a introdus-o la decontare, instrumentul fiind refuzat de unitatea bancară din lipsă de disponibil.

A mai arătat reprezentantul SC BV I SRL, că a încercat să contacteze telefonic după incidentele de plată, pe MSP iar acesta a cerut iniţial amânări ale plăţii, ulterior nemaiputând fi contactat. Administratorul IIC precizează că a avut o convorbire telefonică şi cu NIT care şi-a declinat orice responsabilitate în privinţa emiterii şi refuzului la decontare ale filei cec şi biletului la ordin. Pe acesta, administratorul societăţii l-a recunoscut după fotografie ca fiind una dintre persoanele prezente la sediul S.C. Y S.R.L. din Braşov, str. F., în ziua de 04.09.2008, în care a fost semnat contractul comercial între S.C. Y S.R.L. şi S.C. BV I S.R.L.

IIC  a mai declarat că, în cursul verii anului 2009, cu ocazia unei deplasări de serviciu în mun. Braşov, a văzut că, într-un magazin aflat în centrul oraşului, se aflau la vânzare mărfuri pe care, anterior, S.C. BV I S.R.L. le  comercializase către S.C. Y S.R.L. precum şi mărfuri despre care cunoaştea că S.C. VRT S.R.L. le distribuie exclusiv, mărfuri pe care  le-a descris enumerând corpurile de neon tip HERTZ şi STAR, achiziţionate de S.C. BV I S.R.L. din Ungaria direct de la producător şi mărfurile de tipul cleştilor, ciocanelor şi al altor unelte care se găseau la vânzare ambalate în ambalaje originale inscripţionate „VARING”. Acesta a mai afirmat că, în interiorul acelui magazin, l-ar fi văzut şi recunoscut pe NIT care, conform exprimării sale, ”în momentul în care m-a văzut, a luat-o la fugă”. După aproximativ două luni de la aceste evenimente, IIC a constatat că imobilul era închis şi oferit spre închiriere.

Audiat cu privire la această relaţie comercială, inculpatul MSP recunoaşte atât faptul semnării convenţiei cât şi preluarea mărfurilor livrate  dar şi emiterea instrumentelor de plată bilet la ordin şi fila cec, semnate şi ştampilate de el.

Administratorul S.C. BV I S.R.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 47.829,98 lei, în cursul urmăririi penale; în cursul judecăţii constituirea de parte civilă este formulată de lichidatorul WM partea civilă SC BV I S.R.L ( vol.I fila151)

13) La data de 26.11.2008, la IPJ Braşov a fost înregistrată sub nr. 14.624 plângerea penală formulată de reprezentantul legal al S.C. U SPC S.R.L. Giurgiu, jud. Giurgiu, BF, împotriva administratorului S.C. Y S.R.L., MSP, cu privire la comiterea de către acesta a tentativei la infracţiunea de înşelăciune prin emiterea, în data de 08.09.2008, a unui număr de două bilete la ordin în valoare de 32.179, 80 lei şi 28.604,26 lei, scadente la 10.11.2008 şi, respectiv la data de 08.01.2009.

În cuprinsul plângerii, BF a arătat că în luna septembrie 2008, MSP i-a solicitat livrarea unui Uaj (motostivuitor TCM Inoma model FD25T3), în valoare de 16.500 de euro, pentru a cărui plată a emis 3 titluri de credit, respectiv bilete la ordin.

Din declaraţiile furnizate de reprezentantul persoanei vătămate, un prim bilet la ordin emis de S.C. Y S.R.L., în valoare de 10.726 lei, reprezentând un avans de 15 % din valoarea Uajului, a fost decontat ulterior livrării acestuia, în ziua de 01.10.2008.

Reprezentantul persoanei vătămate a afirmat că deși acest instrument de plată fusese decontat cu două săptămâni înaintea formulării plângerii penale, în data de 15.10.2008, aflând despre faptul că S.C. Y S.R.L. fusese semnalată la Centrala Incidentelor de Plăţi, a încercat să-l contacteze pe inculpatul MSP însă acesta avea telefonul închis (vol. I, f. 180).

Martorul VDV relatează la rândul său, în declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei că a observat cu ajutorul GPS-ului montat pe Uaj, faptul că Uajul livrat fusese deplasat în oraşul Râşnov şi apoi în comuna Cristian, și întrucât a suspectat faptul că reprezentanţii S.C. Y S.R.L. încearcă ascunderea şi, probabil, înstrăinarea acestuia şi neplata diferenţei de preț, s-a deplasat în comuna Cristian și a recuperat Uajul cu ajutorul organelor de poliţie, în condiţiile în care îl rugase pe BF, asociatul său să sesizeze poliţia. Mai arată martorul că el personal nu a intrat în curte nu ştie cine locuia la acea adresă, dar că organele de poliţie i-au spus că Uajul era „ascuns, mascat de nişte haine”.

Din adresa (nedatată) întocmită de administratorul S.C. U SPC S.R.L. (vol. nr. I, fila nr. 246) drept răspuns la solicitarea organului de cercetare penală din data de 02.08.2011, reiese că Uajul a fost recuperat prin mijloace proprii de către persoana vătămată şi, în consecinţă, titlurile de credit nu au mai fost introduse la decontare.

În cursul judecăţii, potrivit înscrisului de la fila 66 vol I, SC U SPC SRL a menţionat de asemenea că nu se constituie parte civilă, prejudiciul fiind recuperat în totalitate şi nu doreşte să participe în prezenta cauză în calitate de parte vătămată.

Aşa cum rezultă din cele mai sus expuse, cel care a contactat societăţile comerciale cu care SC Y SRL a desfăşurat relaţii comerciale, a preluat marfa livrată de furnizori şi a emis bilete le ordin pe care le-a completat, semnat şi ştampilat personal, cu excepţia celui emis în favoarea S.C. B S.R.L. Cluj Napoca este inculpatul MS.

Apărarea pe care o face inculpatul MSP vizează faptul că acesta a acţionat ca un simplu angajat, chiar dacă a acceptat să deţină calitatea de unic asociat şi administrator al acestei societăţi având încredere în inculpatul NIT, care afirmă inculpatul a fost cel care a dispus atât cu privire la modalitatea de lucru cât şi cu privire la modul de administrare al sumelor de bani rulate prin conturile societăţii. În declaraţia furnizată în faţa instanţei, inculpatul MSP arată că, în perioada în care inculpatul NIT purta tratative cu martora CC pentru a prelua părţile sociale ale Y SRL, el a contractat un credit în nume personal în cuantum de 27.600 de lei pe care aproape în totalitatea l-au afectat bunului mers al activităţii, credit ale cărui rate le plătea NIT. Cu privire la faptul că nu a mai putut fi contactat la telefon de reprezentanţii persoanelor vătămate, inculpatul a afirmat că s-a speriat în momentul în care reprezentanţii unităţii bancare i-au adus la cunoştinţă faptul că societatea a intrat în incidenţă de plată, a realizat că răspunderea ar putea cădea în sarcina sa şi i-a cerut lui NIT să rezolve problema, acţionând ulterior în sensul propus de N, respectiv a cesionat părţile sociale către o terţă persoană - BE - persoană pe care i-a prezentat-o N, şi care aşa cum s-a menţionat mai sus nu a putut fi identificată în vederea audierii.

Din declaraţia martorei OG dată în cursul urmăririi penale (vol II dup fila 199-205) rezultă că cei doi inculpaţi au desfăşurat activitate la societate până în luna decembrie a anului 2008 când aceştia „ au încărcat toate mărfurile existente în magazin împreună cu logistica şi calculatorul, casa de marcat şi toate bunurile societăţii şi documentele contabile într-un autovehicul de tip dubă, cred că cu acelaşi cu care s-a făcut transportul de la sediul iniţial la noul sediu”. Referitor la acest ultim aspect dar şi cu privire la destinaţia mărfurilor achiziţionate de S.C. Y S.R.L. martora a explicat că primea mărfurile în gestiune întrucât era angajată în calitate de lucrător gestionar. Tot astfel a arătat că, mărfurile ajungeau la sediul S.C. Y S.R.L., transportate de furnizor. Ulterior recepţiei mărfurilor, acestea erau preluate de NIT şi MSP şi transportate de către aceştia la o altă adresă din Râşnov unde, până în luna decembrie 2008, mărfurile ar fi fost puse în vânzare cu amănuntul. Tot astfel a arătat martora că nici NIT şi nici MSP „nu erau preocupaţi de ţinerea contabilităţii societăţii, ci doar îmi solicitau să le predau sumele încasate. Pentru sumele încasate, reprezentanţii societăţii nu emiteau nicio dispoziţie de plată către casieria societăţii, sumele erau pur şi simplu preluate”.

De remarcat este faptul că din declaraţia martorului IIC ( pct 12 din expunerea de mai sus), rezultă că în vara anului 2009, inculpatul NIT încă avea la vânzare în magazinele închiriate şi controlate mărfuri furnizate de persoanele vătămate din prezenta cauză.

Astfel cum rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză, inculpatul N a recurs la cesionarea părţilor sociale ale Y S.R.L tocmai în scopul de putea continua să aprovizioneze magazinele deschise, să vândă marfa şi să îşi însuşească sumele de bani. Ceea ce l-a determinat să acţioneze astfel au fost împrejurările legate de contractarea mai multor credite atât în numele SC CT SRL cât şi prin intermediul unor persoane fizice pe care nu le putea achita, societatea al cărei administrator era respectiv CT SRL s-a aflat în incidenţă de plată pe perioade lungi de timp anterior faptelor cercetate în prezenta cauză. Încă de la început inculpatul a avut un plan bine stabilit respectiv să achiziţioneze marfă prin intermediul S.C. Y S.R.L să înstrăineze marfa către o terţă societate controlată tot de către el SC CT SRL, între societăţile contractante neexistând aparent vreo legătură din moment ce asociat unic şi administrator era MS. Astfel, planul conceput de inculpat a fost pus în aplicare împreună cu MSP şi a presupus ca într-o perioadă scurtă de timp, SC Y SRL să achiziţioneze marfă cu plata la termen (în general între 45- 60 de zile) emiţând de regulă bilete la ordin cu plata la termen.

Din înscrisurile comunicate de bănci a rezultat că cel care a creditat societatea SC Y SRL, strict la datele la care, anterior incidentului creat de SC PC SRL, deveneau scadente instrumentele de plată emise, a fost exclusiv inculpatul N, ceea ce confirmă susţinerile inculpatului M relativ la faptul că N era cel care administra în realitate societatea.

Astfel, din examinarea extrasului de cont (vol. IV dup, f.13-19) pe care societatea l-a deţinut la Banca Comercială Română – Agenţia Râşnov pe perioada 01.05.2008 (moment în care societatea încă nu fusese cesionată) – 30.10.2008 (data ultimei operaţiuni efectuate pe cont, exceptând comisioanele bancare) reiese că:

-la data de 25.07.2008, în condiţiile existenţei unui sold disponibil (creditor) în valoare de 864,58 lei (sold precedent, din ziua de 16.07.2008 de 104,69 lei, plus depunere numerar în valoare de 16.890 lei, minus decontare cec beneficiar S.C. MC S.R.L. în valoare de 10.560 lei, minus comisioane bancare în valoare de 5,50 lei şi 0.61 lei), contul S.C. Y S.R.L. a fost creditat, prin ordin de plată, de către persoana fizică NIT, cu suma de 10.600 lei, operaţiunea bancară fiind înregistrată cu menţiunea „cv suma datorată”. Plata dispusă de NIT în ziua de 25.07.2008 nu a avut drept scop achitarea vreunei datorii pe care acesta ar fi avut-o faţă de societatea în cadrul căreia încă mai era asociat, ci alimentarea contului S.C. Y S.R.L. în vederea efectuării plăţii impozitelor datorate de societate bugetului de stat.

- la aceeaşi dată, prin virament bancar, a fost efectuată plata sumei de 11.315 lei către bugetul de stat (cont RO49TREZ1382010010101XXX), cu menţiunea „detalii: TVA lunar”.

- la data de 11.08.2008, soldul existent era de 129,99 lei şi s-a plătit, prin ordin de plată, suma de 14 lei către Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov

- următoarea creditare a contului S.C. Y S.R.L. a avut loc în data de 26.08.2008 – moment în care societatea avea în cont un disponibil bănesc de 112,88 lei – prin plata sumei de 10.560 lei de către S.C. CT S.R.L. (având ca administrator pe NIT).

- la aceeaşi dată, prin ordin de plată, a fost dispusă plata aceleiaşi sume, de 10.560 lei, către beneficiarul S.C. MC S.R.L. Ca şi în cazul precedent, ceea ce denotă  că această creditare a contului S.C. Y S.R.L. de către NIT, prin intermediul societăţii pe care o administra, a avut drept scop alimentarea contului S.C. Y S.R.L. în vederea efectuării plăţii către creditorul menţionat. Se confirmă de asemenea declaraţia inculpatului M potrivit căreia NIT cunoştea situaţia datoriilor acesteia societăţii creditate deşi nu mai avea calitatea de asociat.

- în data de 02.09.2008 exista un sold disponibil de 95,79 lei şi a fost depusă în contul S.C. Y S.R.L., prin ordin de încasare numerar, suma de 4450 lei. În aceeaşi zi, a avut loc decontarea unui bilet la ordin având drept beneficiară banca Piraeus Bank, în valoare de 4431,81 lei.

- în data de 22.09.2008, la un sold existent de 106,38 lei, a fost depusă, prin ordin de încasare numerar, suma de 50 lei. În aceeaşi zi, a fost efectuată plata sumei de 140,42 lei către beneficiarul S.C. D S.R.L., prin ordin de plată.

-  în data de 01.10.2008 soldul contului era de 5,86 lei şi au fost efectuate două depuneri prin ordin de încasare numerar, în valoare de 13.450 lei şi, respectiv, 2.000 lei. În aceeaşi zi, au fost decontate două bilete la ordin, în valoare de 10.726,60 lei, beneficiar S.C. U SPC S.R.L. şi, respectiv, 2.674 lei, beneficiar S.C. PG S.R.L.

- în data de 03.10.2008, contul S.C. Y S.R.L. a fost creditat printr-un ordin de plată în valoare de 13.000 lei emis de S.C. CT S.R.L., operaţiunea purtând menţiunea „cv facturi marfă”.

-  în aceeaşi zi, din acest cont s-a plătit suma de 14.999,71 lei, aferentă unei file cec introduse la decontare de S.C. IZO VILLAS S.R.L., ceea ce denotă acelaşi lucru mai sus reţinut respectiv că în realitate, NIT a alimentat contul S.C. Y S.R.L. prin intermediul societăţii sale, S.C. CT S.R.L., în vederea asigurării disponibilului necesar decontării instrumentului de plată.

-în data de 08.10.2008, când soldul existent era de 33,95 lei, a fost înregistrată ultima depunere de numerar în contul S.C. Y S.R.L., suma depusă fiind de 523 lei. În aceeaşi zi, a fost decontat un bilet la ordin în valoare de 512,53 lei, beneficiar S.C. SI S.R.L.

Inculpatul M a arătat în declaraţiile sale că era singurul care avea drept de semnătură la bancă şi că ţinea evidenţa scadenţelor instrumentelor de plată emise situaţie pe care o comunica zilnic inculpatului NIT. Această declaraţie este confirmată de cele mai sus expuse din care rezultă că, atât deponentul/deponenţii (prin adresa din data de 03.11.2015, s-a solicitat Băncii Comerciale Române punerea la dispoziţie a foilor de vărsământ în vederea identificării autorului fiecărei dintre cele 6 depuneri efectuate în contul S.C. Y S.R.L), cât şi autorul celorlalte 3 plăţi prin virament bancar au cunoscut cu precizie situaţia datoriilor societăţii, cuantumurile şi datele scadenţelor acestora, astfel încât au creditat punctual, de fiecare dată, contul societăţii cu exact sumele necesare plăţilor respective. De asemenea, întrucât în contul societăţii nu a fost efectuată nicio altă plată de către nicio altă societate în afara S.C. CT S.R.L., reiese că fie nu au existat revânzări de mărfuri către alte societăţi, fie acestea au existat însă ar fi fost efectuate cu amănuntul, iar sumele rezultate din vânzări, au fost încasate în numerar şi nedepuse în contul S.C. Y S.R.L.

Cele mai sus expuse confirmă de asemenea, declaraţia inculpatului M care a explicat  procedura de lucru cu biletele la ordin şi filele cec, sugerată de NIT care ţinea o evidenţă a datelor emiterii instrumentelor de plată şi a scadenţelor astfel încât, la momentul scadenţei unui bilet la ordin, NIT depunea personal sau prin intermediul lui (el îi dădea banii) suma necesară achitării respectivului instrument de plată/titlu de credit.  A declarat inculpatul „având în vedere această manieră de lucru coordonată de NIT, ştiam că societatea Y S.R.L. are disponibil financiar în contul deschis la BCR Râşnov doar dacă în ziua respectivă era vreo scadenţă; deşi eram administrator şi asociat, de încasările şi plăţile acestei societăţi se ocupa NIT, el gestionând banii şi marfa; până la data de 02.10.2008 S.C. Y S.R.L. nu a avut bilete la ordin neachitate întrucât aveam situaţia scadenţelor acestora şi NIT îmi dădea banii necesari achitării acestora”.

De menţionat este faptul că inculpatul NIT a înţeles să recunoască acuzaţiile aduse şi să manifeste o atitudine de regret sincer demonstrând că are intenţia reală de a achita prejudiciile create prin acţiunile sale.

Aparent, SC Y SRL a intrat în C.I.P ca urmare a modului în care au acţionat reprezentanţii SC PC SRL, care nu este clar, aşa cum am arătat mai sus, în ce modalitatea au ajuns la concluzia că societatea beneficiară nu va plăti, au introdus fila cec la plată înainte de termen şi s-au deplasat la sediul societăţii şi au ridicat nu numai marfa pe care o furnizaseră potrivit facturilor ci şi altă marfă, care fusese livrată, în considerarea relaţiilor comerciale cu SC Y SRL, de alte societăţi. Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, toate relaţiile comerciale cu societăţile părţi vătămate au fost încheiate în luna septembrie anterior datei de 2.10.2008, biletele la ordin au fost emise la momentul încheierii contractelor stipulând un termen de plată de regulă la 45 de zile, astfel că scadenţele au fost plasate în a doua jumătate a lunii octombrie.

La o primă vedere s-ar putea reţine că evenimentele au decurs în acest fel şi inculpaţii nu au acţionat cu intenţia de înşela.

 Sunt însă relevate de probe aspecte care conduc la o altă concluzie în ceea ce îl priveşte pe inculpatul NIT. Este evident că între cei doi inculpaţi a existat de la început o înţelegere în sensul în care marfa achiziţionată de inculpatul MS prin intermediul SC Y SRL urma să fie transferată în magazinele ce aparţineau altor societăţi comerciale conduse sau controlate de inculpatul NIT, pentru valorificare. Marfa a fost facturată în cantităţi mai mari sau mai mici către SC CT SRL deşi în realitate nu exista o vânzare propriu-zisă pentru că niciodată N nu a virat în conturile Y SRL contravaloarea acestor mărfuri ci, aşa cum am reţinut mai sus depunerile în numerar au avut loc strict pentru onorarea unor plăţi la momentul scadenţei instrumentelor de plată emise în cadrul unor relaţii comerciale dezvoltate de Y SRL. Marfa cumpărată de către inculpatul MSP prin intermediul SC Y SRL era depozitată iniţial în mun. Braşov, cartier Stupini, pe str. Fântânii nr. 41, după care era luată de către NIT şi distribuită în magazinele pe care le coordona.

Atitudinea pe care a adoptat-o inculpatul M de a închide telefonul şi apoi să cesioneze părţile sociale unei persoane care nu a mai putut fi identificată în condiţiile în care, potrivit propriei declaraţii „s-a speriat” fiind conştient de faptul că va trebui să răspundă pentru că societatea al cărei administrator era, nu a putut asigura disponibilul bănesc necesar onorării instrumentelor de plată, denotă faptul că inculpatul M nu a fost deloc străin de activităţile desfăşurate de inculpatul N, în condiţiile în care, în luna decembrie a anului 2008 încă îl ajuta pe NIT să mute marfa de la sediul societăţii care constituia şi punctul de lucru.

Pentru a reţine însă că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa elementului subiectiv în cazul infracţiunii de înşelăciune trebuie ca probele să releve faptul că inculpatul şi-a dat seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta produce o pagubă pe care o urmăreşte, legea prevăzând condiţia ca în acest caz, vinovăţia să îmbrace forma intenţiei calificat prin scop. 

Instanţa constată că din starea de fapt sus expusă rezultă că, inculpatul MSP nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege aceea a intenţiei directe. Astfel, chiar dacă inculpatul M este cel care a contactat societăţile comerciale persoane vătămate, a semnat contractele în baza cărora s-au livrat mărfurile pe care le-a preluat, a emis bilete la ordin pe care le-a semnat şi ştampilat, în condiţiile în care a avut în permanenţă reprezentarea că la scadenţă va avea provizionul necesar pentru a onora instrumentele de plată emise, în sarcina sa nu se poate reţine că a acţionat cu acea formă de vinovăţie cerută de lege pentru ca faptele sale să constituie infracţiunea de înşelăciune. De altfel, această concluzie decurge şi din modul în care a acţionat în momentul în care reprezentanţii SC PC SRL s-au deplasat la depozit pentru a –şi ridica marfa. În cauză probele administrate nu demonstrează dincolo de orice îndoială faptul că inculpatul MSP, a avut încă de la început o atitudine de natură a induce în eroare reprezentanţii peroanelor vătămate. Faptul că inculpatul nu a explicat acestora că mărfurile aveau să fie vândute prin magazinele SC CT SRL de către NIT şi că acesta era cel care, potrivit modului de lucru adoptat avea să asigure provizioanele necesare la scadenţă, nu poate fi suficient pentru a constitui o acţiune de inducere în eroare în sensul legii. Încă de la început reprezentanţii persoanelor vătămate au cunoscut despre faptul că marfa livrată avea să fie plătită la vânzare (şi de aici acordul lor pentru plata la termen), ceea ce se întâmpla cu marfa deja ajunsă în patrimoniul beneficiarului nu mai ţinea de modul de derulare al contractului, inculpatul fiind liber a vinde atât en-gros cât şi cu amănuntul, direct din depozit. Pentru a reţine că a acţionat cu intenţie directă ar fi trebuit să se poată demonstra că a cunoscut încă de la început planul inculpatului N şi că a acţionat de conivenţă cu acesta ceea ce probele administrate nu relevă dincolo de orice dubiu.

În aceeaşi ordine de idei instanţa reţine că, poate exista infracţiunea de înşelăciune în contracte (reglementată de art. 215 alin 3 Cod penal 1969 şi art. 244 alin 2 Cod penal) în cazul în care făptuitorul, administrator al unei societăţi comerciale, a emis bilete la ordin pentru plata datoriei sale pentru marfa preluată de la vânzător sau prestatorul de servicii, iar ulterior nu asigură provizionul sau suma de bani în banca sa în vederea încasării sumei de către beneficiarul instrumentului de plată. Administratorii societăţilor comerciale, mai ales cele cu răspundere limitată, emit bilete la ordin ca instrumente de plată în favoarea unor beneficiari, tot comercianţi, lăsând impresia bunei credinţe în afaceri. Înşelăciunea, în oricare dintre variantele sale, este o gravă infracţiune contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale comerciale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestor raporturi juridice. Nu trebuie însă confundată infracţiunea de înşelăciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. În cazul relaţiilor comerciale trebuie avut însă în vedere că intenţia se probează prin actele şi faptele săvârşite de emitentul biletului la ordin, care rezultă din fluxurile financiare ale societăţii pe care o administrează, din actele contabile, etc. şi nu prin simple declaraţii.

Biletul la ordin, conform legii speciale nr.58/1934, reprezintă titlu executoriu, asimilabil unei hotărâri judecătoreşti, şi asigurarea provizionului în bancă de către emitent, la scadenţa înscrisă pe acestea, se constituie într-o obligaţie, pe care emitentul şi-a luat-o la data emiterii, ca beneficiarul să poată încasa suma la care s-a obligat cumpărătorul.

Instanţa reţine că infracţiunea de înşelăciune se consumă la data scadenţei stabilită de emitent pe instrumentul de plată, existând astfel o perioadă de referinţă de la data emiterii la data scadenţei în care se pot săvârşii de manopere dolosive de către administratorii societăţilor comerciale emitente, sau acestea pot exista chiar la data emiterii instrumentului de plată. Fapta de a emite un bilet la ordin pentru onorarea căruia la scadenţă nu există disponibilităţile băneşti necesare efectuării plăţii, are natură civilă sau penală, după caz, în măsura stabilirii folosirii sau nefolosirii de manopere dolosive faţă de creditorul obligaţiei de plată, într-unul din cele două momente avute în vedere de legiuitor, respectiv cel al asumării obligaţiei la încheierea contractului şi/sau neexecutării obligaţiei de plată contractual asumate.

Din informaţiile primite de la Centrala Incidentelor de plăţi din cadrul B.N.R. nu a rezultat că în perioada de referinţă societatea emitentă respectiv SC Y SRL ar fi avut  incidente de plată anterioare celui creat de SC PC, cum era de exemplu cazul SC CT SRL care avea un număr însemnat de incidente de plată, ceea ce indică faptul că a existat o practică a administratorului acestei societăţi respectiv NIT de a emite instrumente de plată fără acoperirea în contul curent.

Instanţa reţine în raport de cele mai sus expuse, că inculpatul MSP nu a acţionat cu intenţia de înşela reprezentanţii părţilor vătămate, ci din culpă formă de vinovăţie în raport de care singura soluţie care se impune este aceea a achitării inculpatului în temeiul art 396 alin 5 Cod procedură penală raportat la art.16 alin 1 lit b teza a II a Cod procedură penală.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul NIT acesta a folosit ca interpus pe inculpatul MSP şi societatea SC Y SRL Braşov pentru a continua activitatea comercială începută anterior prin intermediul SC CT SRL, acesta acţionând ca un adevărat administrator; nu numai că a angajat societatea Y SRL în relaţiile comerciale cu persoanele vătămate şi l-a determinat pe inculpatul M să emită biletele la ordin şi, în loc să asigure provizionul în vederea încasării, deşi preluase întreaga marfă, a Uizat sumele de bani obţinute din vânzarea mărfurilor şi nu le-a mai restituit către SC Y SRL, folosindu-le în interes personal.

Mai mult ulterior s-a dovedit faptul că inculpatul a facturat întreaga marfă de la S.C. CT S.R.L. către persoana fizică NI tatăl său şi apoi l-a determinat pe acesta să semneze 95 de facturi în valoare totală de 235.943,74 lei şi două chitanţe (vol. III, f. 181-281) atestând faptul că mărfurile ar fi fost puse în vânzare în regim de consignaţia de acesta la S.C. APC S.R.L societate pe care tot inculpatul N o controla aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză.

În perioada 05.08.2009-12.10.2009, s-a efectuat un control de către garda financiară la punctul de lucru al S.C. APC S.R.L. Braşov situat în mun. Braşov, str. Cristianului nr. 1-3 şi au fost identificate mărfuri (materiale şi unelte de construcţii) puse în vânzare în regim de consignaţie de către NIT, în calitate de reprezentant convenţional al S.C. APC S.R.L. Solicitându-i-se documente de provenienţă pentru mărfurile comercializate, NIT a prezentat organelor de control ale Gărzii Financiare facturile susmenţionate conform cărora  S.C. CT S.R.L. ar fi comercializat către persoana fizică NI mărfuri în valoare de 235.943,74 lei şi care nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii inculpatul explicând că încasarea sumei de 235. 943,74 lei de către S.C. CT S.R.L. de la NI nu a avut loc.

Fiind invitat în vederea audierii în legătură cu realitatea achiziţiei mărfurilor de la S.C. CT S.R.L., inculpatul NI s-a prezentat în ziua de 25.08.2009 la sediul I.P.J. Braşov şi a refuzat să dea declaraţii, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de organul de cercetare penală, în prezenţa avocatului ales (vol. II, f. 178).

În declaraţia dată de NIT în data de 18.05.2010, acesta a afirmat că ar fi achitat mărfurile preluate de S.C. CT S.R.L. de la S.C. Y S.R.L. „o parte cash iar o parte prin compensare” (vol. II, f. 171). Sus-numitul a argumentat imposibilitatea dovedirii acestor acte juridice prin faptul că, în luna februarie 2009 ar fi cedat societatea S.C. CT S.R.L., predând noilor asociaţi şi contabilitatea firmei. NIT nu a putut prezenta niciun înscris care să dovedească acest act de predare-primire. Instanţa nu va reţine această apărare în raport de cele sus reţinute cu ocazia analizei documentelor din care rezultă modalitatea de creditare a SC Y SRL.

Din declaraţia dată în calitate de martor, de CRI, care a deţinut scriptic calitatea de administrator al S.C. APC S.R.L. în perioada 30.03.2009 – 13.01.2011. rezultă atât modalitatea în care a achiziţionat părţile sociale ale acestei societăţi ca urmare a rugăminţii lui NIT, cât şi faptul că acesta s-a ocupat atât de găsirea cedenţilor societăţii, cât şi de activitatea acesteia după cesiune. La numai o săptămână după ce a devenit reprezentant legal al S.C. APC S.R.L., Crăciun Roxana-Ioana l-a împuternicit prin procura autentificată notarial la data de 06.04.2009, să administreze societatea, procura fiind una generală (vol. III, f. 301). De asemenea, din înscrisurile bancare puse la dispoziţie de Raiffeisen Bank S.A., reiese că NIT era singura persoană autorizată să desfăşoare operaţiuni pe contul deţinut de S.C. APC S.R.L. la această instituţie bancară (vol. IV, f. 131). În ziua următoare împuternicirii sale, 07.04.2009, NIT a încheiat, în calitate de reprezentant convenţional al S.C. APC S.R.L., contractul de închiriere nr. 60R (vol. III, f.306) prin care a închiriat de la locatorul S.C. AHI S.R.L. o hală situată în mun. Braşov, şos. …, „în scopul amenajării, pe cheltuiala exclusivă a locatarului, a unui spaţiu comercial”, adresa la care a fost efectuat controlul Gărzii Financiare. Martora CRI a declarat că, în urma acestui control a decis atât revocarea mandatului acordat lui NIT cât şi ieşirea sa din societate. Revocarea mandatului a efectuat-o în ziua următoare controlului, 06.08.2009, prin declaraţie notarială (vol. III, f. 304), de perfectarea actelor necesare ocupându-se tot inculpatul N.

Din probele administrate în cauză rezultă faptul că mărfurile comercializate de NIT prin societatea S.C. APC S.R.L., nu au provenienţă licită, acestea fiind dobândite prin comiterea, în formă continuată, a infracţiunii de înşelăciune prin emiterea de titluri de credit şi instrumente de plată fără acoperire în numele şi pe contul S.C. Y S.R.L., societate cesionată exclusiv în acest scop ilicit. Scopul exclusiv infracţional al funcţionării societăţii după preluarea ei de la CC este dovedit şi de cesionarea societăţii, imediat după consumarea infracţiunii de înşelăciune, săvârşită în formă continuată, mărfurile identificate la vânzare în magazinul S.C. APC sunt în majoritatea lor de natură similară celor achiziţionate de la părţile civile prin intermediul S.C. Y S.R.L

Instanţa reţine însă că bunurile, provenite din infracţiunea de înşelăciune, au fost transferate între societăţile menţionate în scopul asigurării produsului infracţiunii prin disimularea originii lor. Toate acţiunile întreprinse de inculpatul NIT au avut drept consecinţă prejudicierea persoanelor vătămate. Scopul infracţional urmărit prin cesiunea S.C. Y S.R.L., înşelarea persoanelor vătămate şi apoi cedarea imediată a societăţii a fost acela de inducere în eroare a societăţilor menţionate mai sus, prejudicierea acestora în ideea plasării răspunderii civile în sarcina noului administrator şi în final asigurarea produsului infracţiunii. Infracțiunea de spălare de bani nu poate fi reținută automat în sarcina autorului infracțiunii din care provin bunurile, pentru simplul fapt că în activitatea sa infracțională s-a realizat și una dintre acțiunile proprii elementului material al infracțiunii de spălare de bani, în speţă disimularea provenineţie bunurilor, pentru că aceasta ar lipsi infracțiunea de spălare de bani de individualitate. În situația concretă a prezentei cauze infracțiunea de spălare de bani nu este suficient de bine individualizată în raport cu infracțiunea de înşelăciune din care provin bunurile astfel că instanţa constată că nu se poate rețină un concurs de infracțiuni ci o unică infracțiune aceea de înşelăciune cu reţinerea formei de participaţie a instigării

Se impune ca în cauză să fie făcute câteva precizări.

Astfel, cu privire la relaţia comercială cu persoana vătămată SC BFIE SRL, instanţa reţine nu există o probă ştiinţifică care să ateste persoana semnatară a biletului la ordin, se poate doar bănui că aceasta este cesionarul BE care dobândise calitatea de unic asociat şi administrator la data de 14.10.2008; se observă de altfel că inculpatului M nici nu i s-au cerut explicaţii relativ la această relaţie comercială şi în faţa instanţei acesta nu a putut oferi prea multe amănunte. Nu s-au adminisitrat alte probe de natură a conduce la identificarea persoanei care a acţionat în numele SC Y SRL:

Acuzaţia adusă inculpatului N constă în aceea că l-a determinat pe inculpatul M să inducă în eroare prin emiterea de bilete la ordin această persoană vătămată, acuzaţie care în raport de cele sus expuse nu este probată. Este posibil ca ulterior determinării inculpatului MS să cedeze părţile sociale, raporturile sale cu noul administrator să fi decurs la fel, însă această acţiune a inculpatului excede limitelor judecăţii în prezenta cauză.

Am reţinut mai sus de asemenea că, în ce priveşte relaţia comercială cu SC PC SRL nu a existat o inducere în eroare a reprezentanţilor acestei societăţi la încheierea sau pe parcursul derulării contractului. 

Se constată că în raport de aceste considerente se impune schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prin reţinerea aceleaşi forme continuate dar cu 11 acte materiale, pentru două dintre cele 13 acte materiale reţinute iniţial, vizând relaţiile comerciale cu SC BFIE SRL şi SC PC SRL urmând a fi pronunţată o soluţie de achitare, în temeiul art.16 alin 1 lit c) Cod procedură penală, faţă de ambii inculpaţi, întrucât nu există probe că s-a săvârşit infracţiunea.

ÎN DREPT

 Faptele inculpatului NIT care, în perioada iulie 2008 - 08.10.2008, l-a determinat pe inculpatul MSP să devină administratorul şi asociatul unic al SC Y SRL după care să inducă în eroare prin emiterea de bilete la ordin fără acoperire societăţile comerciale SC AIE S.R.L., S.C. B.D. P SRL, SC R SRL, SC  IB SRL, SC RTS SRL, SC P S.A., SC BV SRL, SC VRT SRL, SC S SRL, SC U şi SC M  SRL cauzându-le un prejudiciu reprezentând contravaloarea mărfii neachitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 244 alin 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul Penal de la 1969 cu aplic. art. 5 din Cod penal.

În ceea ce priveşte forma de participaţie la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune reţinută în ceea ce îl priveşte pe inculpatul  NIT se impun următoarele precizări:

În art. 47 Cod penal se defineşte instigatorul ca fiind participant la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Potrivit acestui text, instigatorul este persoana care, cu intenţie determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Raportarea în definiţia instigatorului, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală şi nu la săvârşirea unei infracţiuni, lărgeşte sfera noţiunii de instigare şi la situaţiile la care fapta este săvârşită de autor din culpă sau fără vinovăţie, deci la fapte care nu constituie infracţiune din lipsa intenţiei, deşi sunt prevăzute de legea penală, iar asemenea persoane pot fi determinate să comită o infracţiune, aşa cum este cazul în speţă. Condiţiile pentru a fi reţinută instigarea, ca formă a participaţiei penale în cauza pendinte, sunt cumulativ îndeplinite, inculpatul, după ce a luat hotărârea de a săvârşi fapta, s-a folosit de încrederea pe care MSP o avea în el, de relaţia de subordonare care exista între ei, mizând pe lipsa de experienţă a acestuia în derularea relaţiilor comerciale, l-a determinat pe acesta să acţioneze astfel încât rezoluţia infracţională să fie pusă în executare; activitatea de determinare s-a realizat cu intenţie; probele administrate denotă fără dubiu că inculpatul M nu a luat propria hotărâre infracţională mai înainte de a fi îndemnat de inculpatul NIT.

La individualizarea judiciară a pedepsei (cuantum şi modalitate de executare) ce va fi aplicată inculpatului NIT pentru infracţiunea săvârşită instanţa va avea în vedere în în primul rând limitele de pedeapsă prevăzute de norma de incriminare, efectele pe care le are aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin 10 Cod procedură penală cu privire la reducerea acestor limite (dispoziţii aplicabile în prezenta cauză întrucât inculpatul a recunoscut acuzaţiile aduse prin actul de sesizare, probele administrate au relevat că faptele există şi au fost comise cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, chiar dacă pentru unele dintre actele materiale din conţinutul infracţiunii continuate, ori pentru infracţiunea de spălare de bani se va pronunţa o soluţie de achitare), împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de lege, natura şi gravitatea consecinţelor infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit de inculpat, de conduita inculpatului după săvârşirea faptelor, dar şi în cursul procesului penal şi nu în ultimul rând de nivelul de educaţie, vârsta, starea sa de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa reţine că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept și faţă de regulile de convieţuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ și raţională, să fie adecvată și proporţională cu gravitatea faptelor comise. În cauză se impune a se avea în vedere natura faptei precum și contextul în care infracţiunea a fost săvârşită, perioada de timp scursă de la momentul epuizării faptei şi până la momentul sesizării instanţei, a fi acordate valenţe juridice lipsei antecedentelor penale ale inculpatului care este la primul contact cu legea penală, vârstei acestuia, apreciindu-se astfel întrunite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 91 Cod penal pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv, pedeapsa aplicată, este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, relevante în acest sens fiind înscrisurile depuse de acesta la dosar înaintea dezbaterilor, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, astfel cum sunt acestea relevate în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

LATURA CIVILĂ

Instanţa constată s-a făcut o legală constituire de parte civilă în prezenta cauză.

Astfel, persoana vătămată SC AIE SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 44.014,27 lei reprezentând contravaloarea facturilor JF0466 din 18.09.2008, JF 0477 din 25.09.2008 şi JF 0479 din 26.09.2008 (vol. I, dup f. 184, f. 312).

Persoana vătămată SC B.D. P SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.247, 03 lei reprezentând contravaloarea facturii seria BV IGI nr. 2024849 din 19.09.2008 emisă în baza contractului din 05 septembrie 2008 (vol. I dup  f. 186, f. 333)

Persoana vătămată SC R SRL REŞIŢA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 28.358, 71 lei reprezentând contravaloarea a 19 facturi neachitate şi a unor standuri expoziţionale (vol. I dup, f. 188, f. 358).

Persoana vătămată SC IB SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 11.368,15 lei (vol. I dup, f. 190, f. 395).

Persoana vătămată SC RTS SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10.047,77 lei (vol. I dup, f. 408-409).

Persoana vătămată SC P S.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25.195,35 lei (vol. I dup, f. 198, vol. II, f. 2).

Persoana vătămată SC BV SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 47.819,98 lei (vol. I, f. 202, vol. II, f. 85).

Persoana vătămată SC VRT SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 38.510 lei (vol. I dup, f. 263). 

Persoana vătămată SC S SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1925, 44 lei (vol. II, f. 52). 

SC M SRL a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.969, 68 lei cu care a fost prejudiciată (vol. II dup, f. 41), întrucât din cuprinsul fişei contului clientului S.C. Y S.R.L., listată la data de 26.08.2011 (vol. nr. II, f. 49), reiese un sold debitor de 10.969,68 lei, ceea ce demonstrează că ulterior incidentului de plată, S.C. Y S.R.L. nu a acoperit prejudiciul creat societăţii şi se constată că până la acest moment procesul  nu a intervenit împăcarea părţilor, vinovăţia inculpatului NIT la crearea prejudiciului fiind dovedită motiv pentru care suma respectivă urmează a fi confiscată special în temeiul art. 112 alin 1 lit e) Cod penal.

Persoana vătămată SC U şi-a recuperat prin mijloace proprii Uajul vândut (motostivuitor) către SC Y SRL în valoare de 60.784 lei, declarând că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză (vol. I, f. 246), înşelăciunea comisă cu prvire la această parte vătămată rămânând în forma tentativei.

Instanţa constată că între fapta ilicită produsă prin infracţiune s-a produs prejudiciul reclamat de persoanele vătămate sus menţionate, între fapta ilicită şi prejudiciu existând legătură de cauzalitate şi există vinovăţia civilă a inculpatului NIT în producerea prejudiciului. Ca urmare instanţa va admite acţiunea civilă alăturată procesului penal şi va obliga inculpatul să despăgubească părţile civile cu sumele solicitate şi dovedite, reţinând în cazul părţii civile SC B.D. P SRL suma de 15.000 lei, astfel cum rezultă din convenţia de plată încheiată cu inculpatul în cursul judecăţii.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul MSP instanţa constată că probele administrate în cauză nu au fost de natură a dovedi vinovăţia civilă a acestuia în sensul art. 1357 alin 2 Cod Civil. Astfel, în raport de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, modalitatea în care a acţionat inculpatul NIT acesta fiind sigurul care a dispus de marfa achiziţionată şi sumele de bani obţinute din vânzare, faţă de faptul că, în cauză, nu s-a probat că vreuna dintre acţiunile întreprinse de inculpatul M ar fi determinat crearea prejudiciului, simpla emitere a biletului la ordin nefiind prin ea însăşi cauzatoare de prejudicii, ci acţiunile întreprinse de inculpatul NIT între momentul emiterii şi cel al scadenţei având această consecinţă, inculpatul M nu va răspunde nici pentru culpa cea mai uşoară în sensul art.1357 alin 2 Cod civil. În acest sens instanţa reţine că potrivit codului civil, culpa fără prevedere sau neglijenţa există atunci când făptuitorul nu îşi dă seama de caracterul antisocial al faptei şi nu prevede consecinţele acesteia, deşi trebuia şi putea, în circumstanţele date, să le prevadă. Or, în circumstanţele cauzei astfel cum au fost expuse mai sus, inculpatul M nu poate fi acuzat de lipsa voinţei în prevederea rezultatului faptei sale ori de lipsa de diligenţa şi prudenţa solicitate de către circumstanţe pentru a împiedica rezultatul ilicit nedorit.

Instanţa în raport de soluţia de achitare în temeiul art 16 alin 1 lit c) Cod procedură penală va respinge pretenţiile formulate de părţile civile SC BFIE SRL şi SC PC SRL, nefiind dovedită vinovăţia inculpaţilor, din probe nerezultând că faptele reclamate au fost săvârşite de către aceştia.

Ca urmare a faptului că s-au pronunţat atât soluţii de condamnare cât şi de achitare, în temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală instanţa va obliga inculpatul NIT să plătească statului suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor în cuantum de 3000 de lei urmând a fi suportate de stat, în temeiul art.275 alin 3 Cod procedură penală.

În baza art.275 alin 1 lit a) Cod procedură penală, constând culpa procesuală a acesteai în declanşarea acţiunii penale va obligă partea civilă SC PC SRL Braşov să plătească statului suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art.386 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev. de art 244 alin 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art 35 alin 1 Cod penal (13 acte materiale) şi art 5 Cod penal în art. 244 alin 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art 35 alin 1 Cod penal (11 acte materiale) şi art 5 Cod penal.

În baza art.386 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice dată infracţiunii de instigare la înşelăciune în formă continuată prev.de art 47 Cod penal raportat la  art 244 alin 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art 35 alin 1 Cod penal (13 acte materiale) şi art 5 Cod penal în art 47 Cod penal raportat la art. 244 alin 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art 35 alin 1 Cod penal (11 acte materiale) şi art 5 Cod penal

În baza art 396 alin 1 şi 2 Cod procedură penală cu referire la art.47 Cod penal raportat la art.244 alin 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art 35 alin 1 Cod penal (11 acte materiale) şi art 5 Cod penal, art 396 alin 10 Cod procedură penală condamnă inculpatul NIT (…), pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la înşelăciune în formă continuată, în dauna persoanelor vătămate SC AIE S.R.L., S.C. B.D. P SRL, SC R SRL, SC  IB SRL, SC RTS SRL, SC P S.A., SC BV SRL, SC VRT SRL, SC S SRL, SC U şi SC M  SRL, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 Cod penal aplică pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi g) Cod penal respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale pe durata a 4 ani.

În baza art. 65 al. 1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a), b) şi g) Cod penal respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale.

În baza art. 91 al. 1 – 92 al. 1 Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante a închisorii, pe durata unui termen de 4 ani, care potrivit art. 92 al. 2 Cod penal, se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 68 al. 1 lit. b Cod penal, executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b și g Cod penal, începe de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 al. 1 lit. a-e, al. 2 lit. b, al. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov la datele fixate de acesta;

 - să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

 - să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

 -  să comunice schimbarea locului de muncă;

 - să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă

-  să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din  comunitate

-  să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Braşov sau Primăriei comunei Cristian.

În baza art. 91 al. 4 Cod Penal atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod Penal.

În baza art. 396 alin 5 Cod procedură penală cu referire la art. 16 alin 1 lit c) Cod procedură penală achită inculpatul NIT (…) de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de spălare de bani prev de art. 29 alin 1 lit a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art 396 alin 5 Cod procedură penală cu referire la art. 16 alin 1 lit c) Cod procedură penală achită inculpaţii MSP (…) şi NIT (…) de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 244 alin 1 şi 2 Cod penal, respectiv, instigare la înşelăciune prev. de art. 47 Cod penal raportat la art. 244 alin 1 şi 2 Cod penal, în dauna persoanelor vătămate SC BFIE SRL şi SC PC SRL

În baza art. 396 alin 5 Cod procedură penală cu referire la art. 16 alin 1 lit b teza a II a Cod procedură penală achită inculpatul MSP (…) de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prev de art. 244 alin 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

În baza art. 397 Cod procedură penală obligă inculpatul NIT să plătească părţilor civile cu titlu de despăgubiri următoarele sume:

-către gmc pentru SC AIE SRL suma de 44.014,27 lei.

-către SC B.D. P SRL suma de 15.000 lei.

-către SC R SRL REŞIŢA suma de 28.358, 71 lei.

-către SC IB SRL suma de 11.368,15 lei.

-către SC RTS SRL suma de 10.047,77 lei.

-către SC P S.A. suma de 25.195,35 lei.

-către SC BV SRL suma de 47.819,98 lei.

-către SC VRT SRL suma de 38.510 lei.

-către SC S SRL suma de 1925, 44 lei. 

Constată că persoanele vătămate SC U şi SC M  SRL nu s-au constituit părţi civile.

În temeiul art 112 alin 1 lit e) confiscă de la inculpatul NIT suma de 10.969,68 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor dobândite de inculpat prin infracţiune, sumă cu care SC M  SRL nu s-a constituit parte civilă.

Respinge pretenţiile formulate de părţile civile SC PC SRL Braşov şi SC BFIE SRL Cluj Napoca.

În baza art.274 alin 1 Cod procedură penală obligă inculpatul NIT să plătească statului suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare restul cheltuielilor în cuantum de 3000 de lei urmând a fi suportate de stat, în temeiul art.275 alin 3 Cod procedură penală.

În baza art.275 alin 1 lit a) Cod procedură penală obligă partea civilă SC PC SRL Braşov să plătească statului suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 17.04.2018

PREŞEDINTE GREFIER

ALINA CAMELIA TOCANIE MONICA MARIAN

Red. A. Tocanie/20.04.2018

Tehnored MM/20.04.2018/16 e

Domenii speta

Spete similare