Acte ale autoritatilor publice

Sentinţă civilă 15 din 16.01.2019


Motivare insuficientă a actului administrativ. Vătămare constând în imposibilitatea exercitării controlului de legalitate de către instanţă, garanţie împotriva arbitrariului. Anulabilitate.

 Actul administrativ trebuie să fie suficient de bine motivat, pe de o parte, pentru a permite destinatarului actului să cunoască şi să evalueze temeiurile care au stat la baza adoptării acestuia iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de contencios administrativ, constituind astfel o garanţie împotriva arbitrariului.

Prin Sentinţa civilă nr.15/16.01.2019, pronunţată de Tribunalul Arad Secţia a III-a de Contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a fost admisă acţiunea în contencios administrativ, exercitată de reclamantul X şi a fost anulată, în totalitate, Hotărârea emisă de Consiliul Local al Oraşului Y.

În litigiu, s-a reţinut că, în urma intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, printr-o hotărâre anterioară a Consiliului Local al Oraşului Y, reclamantului i s-a atribuit în folosinţă gratuită, în vederea construirii unei locuinţe, suprafaţa de 250 mp teren.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Oraşului Y, atacată în cauză, s-a dispus retragerea dreptului de folosinţă asupra terenului de mai sus.

Instanţa a reţinut că actul administrativ trebuie să fie suficient de bine motivat, pe de o parte, pentru a permite destinatarului actului să cunoască şi să evalueze temeiurile care au stat la baza adoptării acestuia iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de contencios administrativ, constituind astfel o garanţie împotriva arbitrariului.

În acest sens s-a statuat şi în jurisprudenţă, stabilindu-se că „motivarea actului administrativ constituie o garanţie împotriva arbitrariului şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective”. S-a mai decis că „motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenţa emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate” (a se vedea Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Decizia civilă nr.2973/10.09.2012, dosar nr. 4291/87/2011).

Aplicând acest raţionament la starea de fapt ce rezultă din economia litigiului pendinte, instanţa a apreciat că Hotărârea emisă de Consiliul Local al Oraşului Y, atacată în cauză, nu este suficient de bine motivată pentru a se putea exercita controlul de legalitate de către instanţă, în sensul că, deşi sunt inserate anumite rapoarte,  avize şi temeiuri de drept cu caracter general, cu toate acestea, hotărârea nu cuprinde motivele concrete de fapt şi de drept pentru care i s-a retras reclamantului dreptul de folosinţă asupra terenului, iar nota de constatare, emisă la data de 25.11.2014 şi la care se face referire în întâmpinarea depusă la dosar de către pârât nu este cuprinsă şi în hotărârea de consiliu local, fiind menţionată de pârât doar în întâmpinare pentru a argumenta solicitarea de respingere a acţiunii reclamantului. Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că, nici în acea notă de constatare din 25.11.2014 nu s-a menţionat concret în ce a constat nerespectarea documentaţiei de către reclamant, cu ocazia edificării construcţiei, element absolut necesar pentru efectuarea controlului de legalitate a actului administrativ atacat, în nota respectivă fiind inserată simpla menţiune că nu a fost respectată documentaţia. Or, instanţa a apreciat că, această manieră de motivare a actului administrativ nu constituie o motivare suficientă de natură a permite instanţei efectuarea controlului legalităţii actului administrativ atacat, iar motivarea unui act administrativ nu poate fi completată cu argumente susţinute în întâmpinare, care constituie un act de procedură. Aceasta cu atât mai mult cu cât, reclamantului i-a fost retras dreptul de folosinţă asupra terenului după aproximativ 12 ani de la acordarea acestui drept, împrejurare în care, motivele ce au dus la retragerea dreptului de folosinţă trebuiau să fie explicite şi detaliate pentru a nu permite concluzia că această măsură ar fi putut fi luată în mod arbitrar. Aşadar, s-a reţinut că, motivarea insuficientă a Hotărârii emisă de Consiliul Local al Oraşului Y, atacată în cauză, a produs o vătămare, întrucât instanţa nu poate exercita controlul de legalitate a acestui act administrativ atacat.

Din considerentele expuse, instanţa a apreciat că, Hotărârea emisă de Consiliul Local al Oraşului Y, atacată în cauză, este lovită de nulitate iar acţiunea reclamantului este fondată.