Prescripţia dreptului de a solicita executarea silită; privilegiu de preţ înscris în Cartea funciară; efecte.

Prin sentinţa civilă nr. 16471/22.12.2017 Judecătoria Iaşi a hotărât următoarele:

„Ia act de renunţarea contestatorilor AM. şi A. L. la judecata cererii formulate în contradictoriu cu intimaţii S. D. şi J. C. – V., în ceea ce priveşte cererea completatoare formulată la data de 15.11.2017 şi cererea de suspendare a executării silite formulată la data de 29.11.2017.

…………………………………

Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii A. M. şi A.L. în contradictoriu cu intimaţii S. D. şi J.C. – V.

Constată că la momentul formulării cererii de executare silită în urma căreia s-a format dosarul de executare nr.1873/2017 al B.E.J.A. I.D. şi S. C. I. era prescris dreptul creditorilor S.D. şi J.C. – V. de a cere executarea silită în temeiul titlurilor executorii indicate în respectiva cerere.

Anulează toate actele de executare emise în dosarul de executare silită nr.18xx/2017 al B.E.J.A. I.D.şi S. C. I..

Respinge ca neîntemeiată cererea prin care contestatorii a solicitat anularea încheierii de şedinţă nr. 9146/CS/10.08.2017, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr.22113/245/2017, prin care a fost încuviinţată executarea silită.

Obligă intimaţii S. D. şi J. C. – V. la plata către contestatoare a sumei de 1298,77 lei, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (1200 lei) şi a copierii dosarului de executare (98,77 lei).

Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a intimaţilor la plata către contestatori a contravalorii taxei de timbru achitate.”

A reţinut instanţa de fond următoarele considerente:

„1. Prin cererea înregistrată în acest dosar la data de 08.03.2017, cu numărul mai sus menţionat (în antet), contestatorii au solicitat, anularea încheierii nr. 9146/CS/10.08.2017 pronunţată în dosarul nr.22113/245/2017 prin care s-a încuviinţat executarea silită a titlului constând în Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 27xx/06.06.2008 de B.N. Coste Ştefan şi Asociaţii, anularea executării silite înseşi şi a tuturor formelor de executare din cadrul dosarului de executare nr.18xx/2017, aflat pe rolul B.E.J.A. Iovu Dragoş şi Sîrbu Ciprian Ioan, obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, au arătat următoarele:

Au încheiat cu J. I. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.27xx/06.06.2008 de către B.N.P. Coste Ştefan şi Asociaţii, prin care vânzătoarea J.I. a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Iaşi, str. N. G. nr. 17, jud.Iaşi, constând în suprafaţa de teren CC de 924,00 mp (real măsurat 941,00 mp), identică cu parcela 1CC, precum şi construcţiile amplasate pe această parcelă, C1 - locuinţă cu o suprafaţă construită de 221,00 m , C2 - anexă cu o suprafaţă construită de 10,00 m, C3 - anexă cu o suprafaţă construită de 73,00 mp şi C4 - anexă cu o suprafaţă construită de 27,00 mp, având număr cadastral al corpului de proprietate 18914, înscris în Cartea Funciară nr. 72xxx a Muncipiului Iaşi, către cumpărătorii B I. V., B. A. M., A. M., A.L., I. I. şi I. M., în cote de 1/3 (de cuplu).

Preţul vânzării a fost de 550.000 euro. pe care vânzătoarea l-a încasat parţial, în rate, după cum urmează: 100.000 euro la data semnării ante-contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2091/07.05.2008 de B.N.P. Coste Ştefan şi Asociaţii, 100.000 euro în data de 09.06.2008 şi 50.000 euro în data de 09.07.2008, rămânând un rest de preţ de 300.000 euro.

Conform contractului, restul de preţ trebuia plătit "începând cu 09.08.2008, fiecare rată lunară urmând să fie achitată până la data de 25 a fiecărei luni, dar ultima rată să nu depăşească termenul de 2 februarie 2009".

Practic, aceasta din urmă este data la care toate drepturile de creanţă succesive (rate) devin scadente.

De la acest moment a început să curgă termenul general de prescripţie de 3 ani, prescripţia dreptului de a cere executarea silită împlinindu-se la 02.02.2012.

În data de 28.08.2017 au primit somaţia imobiliară emisă în dosarul de executare nr.1873/2017 de B.E.J.A. Iovu Dragoş şi Sîrbu Ciprian Ioan pentru suma de 83.333,33 euro, reprezentând cota parte (1/3) din restul de preţ rămas, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.27xx/06.06.2008 de către B.N.P. Coste Ştefan şi Asociaţii şi 11.411,55 lei reprezentând cheltuieli de executare.

Intimaţii din prezenta cauză şi creditorii din cadrul dosarului de executare nr.1873/2017, aflat pe rolul B.E.J.A. Iovu Dragoş şi Sîrbu Ciprian Ioan, sunt moştenitorii vânzătoarei J.I. decedată în data de 28.12.2010. Aceştia au avut cunoştinţă de existenţa şi conţinutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 27xx/06.06.2008 de la momentul încheierii acestuia.

De altfel, aceştia au formulat plângere penală împotriva atât a mamei lor Juncu Iulia, a fiicei doamnei S.., J. A. şi a cumpărătorilor din contract în data de 04.08.2008. Dosarul s-a finalizat cu Ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale.

Potrivit art. 706 C.pr.civ. termenul general de prescripţie (aplicabil dreptului de creanţă din prezenta cauză) este de 3 ani şi începe să curgă de la data la care se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

În ceea ce priveşte Legea aplicabilă aspectelor de drept substanţial (material), având în vedere art. 711 C.pr.civ., art.201 din Legea nr.71/2011, Decizia R.I.L. 1/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, eventualele aspecte de drept substanţial din prezenta cauză vor fi supuse dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958.

În drept, a invocat art. 712 şi urm. C.pr.civ..

 La data de 15.11.2017, contestatorii au formulat o cerere completatoare a acţiunii introductive (f.65 şi urm.), prin care au arătat că înţeleg să conteste şi încheierea de fixare preţ şi termen de vânzare imobil din 30.10.2017, publicaţia de vânzare emisă la 30.10.2017 şi raportul de evaluare nr.36/01.10.2017, întocmit de P A.

La data de 29.11.2017, contestatorii au formulat o cerere de suspendare a executării silite (f.155 şi urm.). La ultimul termen, ei au arătat că renunţă la judecarea acestei cereri şi a celei completatoare.

Contestatorilor li s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar, dispunându-se eşalonarea obligaţiei de plată a taxei de timbru.

La data de 27.09.2017, B.E.J.A. Iovu Dragoş şi Sîrbu Ciprian Ioan a depus dosarul de executare cu nr.1873/2017 (f.20 şi urm.), contestatoarea făcând dovada plăţii xerocopierii dosarului de executare de 98,77 lei (f.60).

Contestatorii, împreună cu alte 4 persoane, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.27xx/06.06.2008 de către B.N.P. Coste Ştefan şi Asociaţii (f.11-14), prin care vânzătoarea Juncu Iulia a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Iaşi, str. Nx G. nr. 17, jud.Iaşi, constând în suprafaţa de teren CC de 924,00 mp (real măsurat 941,00 mp), identică cu parcela 1CC, precum şi construcţiile amplasate pe această parcelă, C1 - locuinţă cu o suprafaţă construită de 221,00 m , C2 - anexă cu o suprafaţă construită de 10,00 m, C3 - anexă cu o suprafaţă construită de 73,00 mp şi C4 - anexă cu o suprafaţă construită de 27,00 mp, având număr cadastral al corpului de proprietate 18914, înscris în Cartea Funciară nr. 72042 a Municipiului Iaşi, către cumpărătorii B. I. V., B. A.M., A. M., A. L., I. I. şi I. M., în cote de 1/3 (de cuplu).

Preţul vânzării a fost de 550.000 euro. pe care vânzătoarea l-a încasat parţial, în rate, după cum urmează: 100.000 euro la data semnării ante-contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20xx/07.05.2008 de B.N.P. Coste Ştefan şi Asociaţii, 100.000 euro în data de 09.06.2008 şi 50.000 euro în data de 09.07.2008, rămânând un rest de preţ de 300.000 euro.

Conform contractului, restul de preţ trebuia plătit "începând cu 09.08.2008, fiecare rată lunară urmând să fie achitată până la data de 25 a fiecărei luni, dar ultima rată să nu depăşească termenul de 2 februarie 2009" (paragraful 1, a doua pagină a actului).

La 27.07.2017, a fost înregistrată o cerere de executare silită din partea intimaţilor pe rolul B.E.J.A. Iovu Dragoş şi Sîrbu Ciprian Ioan, fiind format dosarul de executare cu nr.18xx/2017. Cererea privea suma de 250.000 euro (83333,33 euro de cuplu), iar forma de executare indicate era executarea silită imobiliară asupra cotei de 1/3 cumpărate de fiecare cuplu prin contractual de vânzare menţionat, acesta fiind titlul executoriu care fundamentează executarea.

Prin încheierea nr.9146/CS/10.08.2017 pronunţată în dosarul nr.22113/245/2017 de Judecătoria Iaşi, a fost încuviinţată executarea silită (f.18-19 ds.ex.).

La 25.08.2017, a fost emisă somaţia imobiliară cu privire la imobilul menţionat (f.22 ds.ex.), comunicată contestatorilor la 28.08.2017 (f.23-24 ds.ex.).

Cu titlu preliminar, instanţa va lua act de renunţarea contestatorilor la judecarea cererii completatoare şi a cererii de suspendare a executării silite, având în vedere că „reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă”, conform art.406 alin.1 C.pr.civ., iar contestatorii au depus precizări scrise prin care au arătat că renunţă la aceste cereri.

În conformitate cu prevederile art.711 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Debitorii din speţă au invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silită, arătând că preţul de vânzare în temeiul contractului de vânzare ce constituie titlu executoriu trebuia achitat la 2 februarie 2009, astfel încât termenul de prescripţie s-a împlinit la 2 februarie 2012.

Intimaţii creditori din speţă au argumentat pe larg în întâmpinare pe larg caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, deşi acest aspect nu fusese contestat. Totodată, au susţinut reaua-credinţă a contestatorilor şi faptul că aceştia au refuzat discuţiile cu părinţii lor, insistând şi asupra calităţii lor de moştenitori ai vânzătoarei J.I., deşi nici acest aspect nu fusese contestat.

Argumente esenţiale în apărarea lor au fost enunţate abia la finalul întâmpinării, unde au invocat, pe de o parte, art.2386 Cod Civil punct 1, conform căruia vânzătorul beneficiază de ipoteca legală asupra bunului vândut, iar pentru preţul datorat creditorul ipotecar va putea oricând urmări, in condiţiile legii, bunurile imobile ipotecate, însă numai in limita valorii acestor bunuri - art.2504 cod civil. Pe de altă parte, au invocat că dreptul de ipotecă este unul real, care nu este declarat de lege imprescriptibil, termenul de prescripţie prevăzut la art.2518 Cod Civil fiind de 10 ani.

După cum au subliniat şi contestatorii din speţă, aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile ca atare, deoarece contractul de vânzare a fost încheiat sub imperiul vechiului Cod Civil, având în vedere art.6 alin.3 din noul Cod Civil, conform căruia „actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”.

Se pune însă problema dacă dispoziţiile respective aveau un corespondent în vechiul Cod Civil.

Or, instanţa remarcă dispoziţiile art.1737 alin.1 pct.1, conform cărora printre creditorii privilegiaţi asupra imobilelor este şi vânzătorul pe imobilul vândut, pentru plata preţului. Instanţa nu trebuie să verifice restul condiţiilor de valabilitate ale acestui privilegiu (de exemplu, art.1738, 1740 C.Civ.), deoarece prin acţiune nici nu s-a contestat existenţa dreptului de a porni executarea silită imobiliară în temeiul contractului, invocându-se doar prescripţia lui.

Sub acest aspect, intimaţii au invocat un drept special de prescripţie de 10 ani. Având în vedere că prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, conform art.6 alin.4 din Noul Cod Civil, pot fi avute în vedere dispoziţiile art.405 C.pr.civ. vechi, conform cărora în cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.

Prin urmare, în ipoteza în care se acceptă premisa că intimaţii au dreptul de a porni executarea silită imobiliară asupra imobilului vândut în temeiul privilegiului recunoscut de art.1737 alin.1 pct.1 din vechiul Cod Civil, deţinând şi titlu executoriu, atunci dispoziţiile redate puteau fi interpretate şi în sensul că aceştia aveau la dispoziţie cel mult 10 ani pentru a-l pune în executare. Astfel, se poate considera că apărarea intimaţilor are un corespondent şi în legea realmente aplicabilă raporturilor juridice.

În mod evident, însă, între 2 februarie 2009 şi momentul înregistrării cererii de executare silită, au trecut mai mult de 10 ani. Prin urmare, chiar şi în ipoteza în care s-ar accepta că intimaţii creditori aveau posibilitatea să pornească executarea silită imobiliară în temeiul contractului de vânzare cumpărare din 2009 timp de 10 ani, în pofida prescrierii dreptului de a cere executarea silită pentru suma efectivă (care presupunea un termen de 3 ani, conform Decretului 167/1958), atunci dreptul lor tot ar fi prescris.

Pentru aceste motive, instanţa va admite contestaţia la executare şi va constata că la momentul formulării cererii de executare silită era prescris dreptul creditorilor de a cere executarea silită, urmând să anuleze toate actele de executare întocmite în cauză.

Având în vedere că instanţa care a încuviinţat executarea silită nu putea verifica incidenţa prescripţiei la momentul la care a pronunţat acea soluţie (deoarece motivul nu e printre cele reglementate de art.666 C.pr.civ., problema în sine ar fi trebuit să facă obiectul unor dezbateri, iar prescripţia a devenit o instituţie de ordine privată, care trebuie pusă în discuţie doar la cererea persoanei interesate, conform art.707 alin.1 C.pr.civ.), rezultă că încheierea de încuviinţare nu apare ca fiind nelegală în virtutea acestui argument.

Cum alte argumente nu au fost invocate, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia care vizează încheierea de încuviinţare a executării silite.

În temeiul art.453 C.pr.civ., instanţa va obliga intimaţii la plata către contestatori a sumei reprezentând cheltuieli de judecată constând în contravaloarea onorariului de avocat dovedit cu chitanţele nr.76/05.09.2017 şi nr.88/12.12.2017 (1200 lei), depuse la ultimul termen, dar şi la plata sumei plătite pentru xerocopierea dosarului de executare de 98,77 lei (f.60).

Deoarece contestatorii are posibilitatea să obţină restituirea taxei achitate, în temeiul art.45 alin.1 pct.f din OUG 80/2013, la momentul rămânerii definitive a acestei sentinţe, aceasta fiind o cale specială de recuperare a taxei de timbru reglementată în astfel de situaţii, instanţa va respinge cererea de obligare a intimaţilor la plata contravalorii taxei către contestatori.”

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel J C. V. şi S.D..

Au solicitat admiterea apelului si, pe cale de consecinţa in rejudecare, respingerea contestaţiei la executare formulate de către intimaţii-contestatori A. M. si A. L..

De asemenea solicită obligarea intimaţilor-contestatori la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.

În fapt, arată că sunt moştenitorii de grad I ai defuncţilor J.I. (semnatara a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2757/06.06.2008 - ce face obiectul prezentei contestaţii şi J. P., conform certificatelor de moştenire suplimentare 50 si 51, aflate ia dosarul cauzei.

Prin întâmpinare au solicitat instanţei de fond respingerea contestaţiei la executare.

Pe timpul vieţii părinţilor, de la data efectuării ultimei plaţi, si pana la decesul acestora, intimatii-contestatorii au refuzat categoric orice comunicare cu părinţii lor.

Aspectele legale care dovedesc netemeinicia contestaţiei la executare formulate de către intimaţii contestatori sunt următoarele:

a)  Potrivit art.663 alin.2 cod procedura civila „creanţa este certa când existenta ei neîndoielnica rezulta din însuşi titlul executoriu".

Or, din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de contractul de vânzare cumpărare autentificat de către B.N.P. "Coste Ştefan si Asociaţii" sub nr. 27xx/06.06.2008, coroborat cu extrasele de cont (din care rezulta plăţile efectuate de debitori), cu notificările emise de B.EJ. "Andrei Cezar" si procesul verbal de constatare din 30.03.2009 incheiat de B.EJ. "Andrei Cezar" (din care rezulta ca debitorii nu au contestat cuantumul sumei de 300.000 euro datorata autoarei creditorilor intimaţi), rezulta fara echivoc caracterul cert al creanţei solicitate de intimaţii creditori.

b) Potrivit art. 663 alin. 3 cod procedura civila "creanţa este lichida atunci cana obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui".

Creanţa de 300.000 euro ce face obiectul cererii de încuviinţare silita, este lichida, cuantumul acesteia fiind clar determinat prin raportare la suma totala de 550.000 euro, pe care debitorii au avut-o de achitat autoarei lor si plăţile efectuate pana in prezent de debitorii B. l., B. A. M., A. M., A. L., I. l. si I. M.

c)  Potrivit art.663 alin.4 cod procedura civila "creanţa este exigibila daca obligaţia debitorului este ajunsa la scadenta sau aceasta este decăzuta din beneficiul termenului de plata".

Astfel, creanţa in cuantum de 300.000 euro este exigibila, dat fiind ca din cuprinsul  contractului de vânzare cumpărare rezulta ca ultima rata pe care debitorii o aveau de achitat vânzătoarei a fost la data de 02.02.2009. Mai mult decât atat, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia II -a Civila, prin Decizia nr. 398 din 05.02.2013, a statuat ca "acţiunea  in rezolutiunea contractului de vânzare cumpărare este o acţiune reala, nu personala patrimoniala, aflata sub incidenţa codului civil conform art. 1368 cod civil din 1864 (acţiunea vânzătorului pentru rezolutiunea vânzării este reala) si nu a Decretului 167/1958 privitor la prescripţia extinctiva.

În contractul de vanzare-cumparare incheiat de parti este inserata o clauza care prevede, in ceea ce-l priveşte pe cumpărători, ca aceştia dobândesc dreptul de proprietate asupra imobilului la momentul autentificării contractului, in fapt la momentul stingerii dreptului de abitatie si a privilegiului rest de pret.

Privilegiul de pret menţionat a fost intabulat in cartea funciara a imobilului de la momentul instituirii sale, iar ulterior, fiind preluat si regasindu-se in actuala carte funciara Aceasta dovada a intabularii se regăseşte in certificatele de moştenitor aflate ia dosarul cauzei. Este vorba de încheierea iniţiala nr. 53865/11.06.2008 a O.C.P.I. lasi, iar ulterior de încheierea nr. 174046/14.11.2017, prin care s-a intabulat ipoteca legala de 46.967,50 euro asupra cotei de 1/3 din imobil, deţinuta de contestatorii-intimati, încheiere aflata la dosarul cauzei.

Fata de privilegiul menţionat mai sus, consideram ca au devenit incidente dispozitiile art. 78 alin. 2 din Legea nr. 76/2011, care dispun ca privilegiile special imobiliare înscrise fie in vechile registre de publicitate, fie in noile cărti funciare, pana la intrarea in vigoare a codului civil sau, dupa caz, in condiţiile prevăzute la alin. 1, se convertesc de drept in ipoteci legale dupa expirarea unui termen de 1 an de la intrarea in vigoare a codului civil sau de la inscrierea in cartea funciara. Astfel, ipoteca asupra imobilului a devenit una legala care grevează bunul inclusiv la momentul actual.

Va rugam sa observaţi ca, pe de o parte se invoca in aceasta speţa prescripţia dreptului de a obţine executarea silita, precum si ca ultima rata de plătit din pret nu trebuia sa depăşească data de 02.02.2009, dar pe de alta parte, prin prescripţia dreptului material la acţiune si având in vedere ca sunt aplicabile dispoziţiile noului cod de procedura civila la data de 28.12.2010 a intervenit decesul vânzătoarei imobilului, J. I..

In ceea ce îi priveşte, au acceptat expres moştenirea in anul 2016 (potrivit actelor aflate la dosarul cauzei), urmând a fi incidente dispoziţiile art 2533 alin. 2 cod civil, referitor la suspendarea termenului de prescripţie.

Odată cu eliberarea certificatelor de moştenitor si in baza acestora, si-au prezervat dreptul pe care il aveam asupra imobilului, notându-l in cartea funciara a acestuia.

Situaţia efectiva a dosarului de executare este următoarea: titlul executoriu este reprezentat de un contract de vanzare-curnparare prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra unui bun imobil, iar intimatii-contestatori susţin in prezent făptul ca doresc sa păstreze aceasta proprietate, dar fara sa fi achitat in întregime preţul convenit pentru acest bun, precum si ca sunt extrem de prejudiciaţi de faptul ca ar urma sa fie valorificat acest bun imobil (in care ei nu au locuit niciodată) prin licitaţie publica.

Considera ca nu s-a realizat una dintre condiţiile esenţiale de valabilitate a contractului de vanzare-cumparare, respectiv aceea a plaţii preţului bunului transmis in proprietate. Iar toate privilegiile si accesoriile constituite in temeiul acestui contract de vânzare cumpărare s-au menţinut cu obligaţiile corelative ale părtilor.

Instanţa de fond nu a luat in considerare aspectele pe care le-au invocat iar prin sentinţa civila atacata a dispus următoarele: "la act de renunţarea contestatorilor A. M. şi A. L. la judecata cererii formulate în contradictoriu cu intimaţii S. D. şi J. C. – V., în ceea ce priveşte cererea completatoare formulată la data de 15.11.2017 şi cererea de suspendare a executării silite formulată la data de 29.11.2017. Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatorii A. M.şi A. L. în contradictoriu cu intimaţii S. D.şi J. C. – V.. Constată că la momentul formulării cererii de executare silita în urma căreia s-a format dosarul de executare nr. 1873/2017 al B.E.J.A. "Iovu Dragoş şi Sîrbu Ciprian Ioan" era prescris dreptul creditorilor S. D. şi J. C. – V.de a cere executarea silită în temeiul titlurilor executorii indicate în respectiva cerere Anulează toate actele de executare emise în dosarul de executare silită nr.1873/2017 al B.E.J.A. "fovu Dragoş şi Sîrbu Ciprian loan". Respinge ca neîntemeiată cererea prin care contestatorii a solicitat anularea Încheierii de şedinţă nr. 9146/CS/10.08.2017, pronunţată de Judecătoria laş'; în dosarul nr. 22113/245/2017, prin care a fost încuviinţată executarea silită".

Referitor la admiterea cererii de ajutor public judiciar, se poate observa ca intimaţii contestatori au calitatea de reclamanţi in foarte multe dosare soluţionate sau aflate in curs de judecare, in care au beneficiat de cereri de ajutor public judiciar (scutiri/esalonari de plata taxe de timbru), chiar mai multe pe an, încălcând astfel dispoziţiile legale în acest sens.

Instanţa de fond ia in considerare faptul ca prescripţiile, decăderile si uzucapiunile  începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a legii noi sunt in întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, conform disp. art. 6 alin. 4 din noul cod civil, insa pot fi avute in vedere dispoziţiile art. 405 din codul de procedura civila vechi, conform cărora în  cazul titlurilor emise in materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este ele 10 ani.

Tot instanţa de fond retine si faptul ca, in ipoteza in care se accepta premisa ca subsemnaţii avem dreptul de a porni executarea silita imobiliara asupra imobilului vândut in temeiul privilegiului recunoscut de art. 1737 alin. 1 pct. 1 din vechiul cod civil, deţinând si titlu executoriu, atunci dispoziţiile redate pot fi interpretate ca noi aveam la dispoziţie cel mult 10 ani pentru a-l pune in executare. Astfel, se considera ca apărarea subsemnaţilor are un corespondent si in legea realmente aplicabila raporturilor juridice.

Insa, in mod surprinzător, instanţa de fond greşeşte la calcul stipulând următoarele: „In mod evident, insa, intre 2 februarie 2009 si momentul înregistrării cererii de executare silita au trecut mai mult de 10 ani. [...] Instanţa va admite contestaţia la executare si va constata ca la momentul formulării cererii de executare silita era prescris dreptul creditorilor de a cere executarea silita, urmând sa anuleze toate actele de executare întocmite in cauza".

Termenul de prescripţie se împlineşte la data de 02.02.2019, si nu cum a calculat instanţa de fond.

Afirmaţiile pe care le-am făcut mai sus, sunt susţinute de prevederile art. 2386 alin. 1 pct 1 cod civil, potrivit căruia "vânzătorul beneficiază de ipoteca legala asupra bunului vândut, pentru preţul datorat". Acest articol se coroborează cu dispoziţiile art. 2504 cod civil, care stipulează ca "creditorul ipotecar va putea oricând urmări, in condiţiile legii, bunurile imobile ipotecate, însă numai in limita valorii acestor bunuri".

Susţin faptul că nu urmăresc executarea intimatilor-contestatori pentru o creanţa discutabila/interpretabila, ci pentru o creanţa certa, lichida si exigibila, izvorâta dintr-un contract de vanzare-curnparare a unui bun imobil care nu a fost achitat in totalitate de către intimatii-contestatori.

Mai mult decât atat, potrivit dispoziţiilor art. 2518 cod civil, dreptul de ipoteca este un drept real, care nu este declarat de lege imprescriptibil, termenul de prescripţie prevăzut fiind de 10 ani.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelul formulat şi in rejudecare, respingerea contestaţiei la executare formulate de către intimatii-contestatori A. M. si A. L., precum si obligarea intimatilor-contestatori la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.

In drept, au invocat disp. art. 466 NCPC si urm.

Verificând în limitele cererii de apel formulate stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea dispoziţiilor legale de către prima instanţă, Tribunalul reţine următoarele:

La 27 iulie 2017 S.D.. şi J. C. V. au formulat cerere de executare silită imobiliară asupra cotei de 1/3 din imobilul situat în Iaşi str N Gane nr 17 proprietatea debitorilor A. M. şi A. L. în baza titlului executoriu contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2757/06.06.2008 de către BNP Coste Ştefan şi Asociaţii, în vederea  satisfacerii creanţei în valoare de 83.333,33 euro la cursul BNR din ziua plăţii reprezentând cotă parte din preţ rămas neachitat în sumă totală de 300.000 euro.

La 10.08-2017 Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită asupra cotei de 1/3 don imobilul situat în Iaşi str. N Gane nr 17 proprietatea debitorilor A. M. şi A. L.  autorizând creditorii să treacă la executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2757/06.06.2008 de către BNP Coste Ştefan şi Asociaţii pentru recuperarea creanţei în cuantum de 83.333,33 euro la cursul BNR de la data plăţii reprezentând cotă parte din restul de preţ rămas neachitat.

S-a procedat de către BEJA Iovu Dragoş şi Sârbu Ciprian la emiterea în dosarul 1873/2017 a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare şi somaţiei imobiliare din 25.08.2017.

Debitorii au formulat contestaţie la executare solicitând anularea încheierii nr 9146/CS/10.08.2017 prin care s-a încuviinţat executarea silită, anularea executării silite înseşi şi a tuturor formelor de executare şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată. Au susţinut contestatorii în esenţă prescripţia dreptului de a cere executarea silită arătând că data de la care s-a născut dreptul de a obţine executarea silită este 02.02.2009, termenul de prescripţie de 3 ani împlinindu-se la 02.02.2012.

Au arătat că legea aplicabilă aspectelor de drept substanţial este Decretul 167/1958

Intimaţii creditori au susţinut în faţa instanţei de fond faptul că beneficiază de ipotecă legală asupra preţului rămas neachitat  fiind aplicabile dis part 2386 cod civil, şi că pot urmări oricând bunurile ipotecate în limita valorii acestor bunuri, dreptul de ipotecă fiind unul real, termenul de prescripţie este cel prevăzut de art. 2518 cod civil, respectiv de 10 ani.

Instanţa de fond a admis în parte contestaţia formulată constatând că la momentul la care s-a formulat cererea de executare silită era prescris dreptul creditorilor de a cere executarea silită.

Reţine Tribunalul că potrivit dis part 478 cod proc civilă  părţile nu se vor putea folosi în apel de alte motive sau mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori întâmpinare. În apel nu se poate schimba calitatea părţilor cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot formula pretenţii noi.

În privinţa criticilor vizând acordarea nejustificată a ajutorului public judiciar reţine Tribunalul că acestea sunt inadmisibile în apel, potrivit disp. art. 17 din OUG 51/2008 părțile  putându-se adresa instanței care a încuviinţat ajutorul cu o solicitare vizând constarea situației reale a celui ce a beneficiat de ajutor public judiciar.

În privinţa împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită au susţinut apelanţii creditori faptul că sunt incidente dispoziţiile art 78 alin 2 din legea 76/2011 care dispus că privilegiile speciale imobiliare înscrise în vechile registre de publicitate sau în cărţile funciare până la intrarea în vigoare a codului civil se convertesc de drept în ipoteci legale după expirarea unui termen de 1 an de la intrarea în vigoare a codului civil. Astfel ipoteca asupra imobilului a devenit una legală. Mai susţin aceştia incidenţa dis part 2533 alin 2 cod civil referitor la suspendarea termenului de prescripţie. De asemenea invocă dispoziţiile art 405 cod proc civilă, şi dispoziţiile art. 1737 alin 1 pct. 1 vechiul cod civil, susţinând că termenul de prescripţie aplicabil în cauză este de 10 ani iar instanţa de fond a reţinut greşit împlinirea acestui termen.

Tribunalul reţine sub aspectul aplicării în timp a legii procesual civile, având în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 că din punct de vedere procedural executarea trebuie a fi realizată de către executor potrivit noului Cod de procedură civilă.

Potrivit art. 711 C.proc.civ., prevederile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile Codului civil privitoare la prescripţia extinctivă, iar conform art. 6 alin. 4 din Legea nr. 71/2011, prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. Prin urmare, reţinând că în cauză titlul executoriu este reprezentat de contractul autentificat sub nr. 2757 din 6 iunie 2008, apelanţii solicitând urmărind valorificarea diferenţei de preţ pentru care s-a stabilit prin contractul de vânzare cumpărare termen de plată 25 ale linii, începând cu luna august 2008 dar nu mai târziu de 2 februarie 2009, Tribunalul  reţine că în privinţa dreptului de a cere executarea silită sunt aplicabile dispoziţiile Decretului  nr. 167/1958 şi Codul de procedură din anul 1865 respectiv dispoziţiile vechiului cod civil în ceea ce priveşte garanţiile aferente contractului de vânzare cumpărare.

În conformitate cu art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, iar potrivit art. 7 prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Articolul 405 din C.proc.civ din anul 1865  prevede: „(1) dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel; în cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani; (2) termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită; (3) prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie”.

În conformitate cu art. 405 ind. 2 din C.proc.civ din anul 1865, cursul prescripţiei se întrerupe: a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;  b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art. 453 alin. 2; d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condiţiile art. 371 ind. 6 alin. 1; f) în alte cazuri prevăzute de lege, iar după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Tribunalul reține că termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită în cauza dedusă judecății este de 3 ani de zile, termen ce s-a împlinit la data de 02.02.2012.

Cu privire la momentul de început al termenului, instanţa constată că acesta este data de 02.02.2009, dată până la care contestatorii ar fi trebuit să achite ultima rată scadentă. Contrar susţinerilor apelanţilor, simpla existenţă a unui privilegiu de preţ (ipotecă legală, în noul Cod civil ) înscris în Cartea funciară, nu schimbă natura dreptului ce se cere a fi executat, atât timp cât se solicită executarea silită a creanţei reprezentând preţul.

Este irelevantă susţinerea apelanţilor vizând caracterul real al acţiunii în rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare, dreptul valorificat de aceştia prin cererea de executare fiind unul de creanţă şi nu unul real.

Dispoziţiile art 78 alin 2 din legea 71/2011 privind convertirea de plin drept a privilegiilor speciale în ipoteci legale au în vedere efectul înscrierilor în cartea funciară dar în ceea ce priveşte regimul, conţinutul dreptului real de garanţie, acesta rămâne supus legii în vigoare la momentul constituirii sale respectiv vechiului cod civil.

Privilegiul special de care se bucură vânzătorul este un drept accesoriu care are soarta dreptului de creanţă pe care îl garantează. Dispoziţiile vechiului cod civil aplicabile contractului de vânzare cumpărare ce constituie titlul pus în executare, consacră fără excepţii caracterul accesoriu al garanţiilor, ce se sting odată cu dreptul pe care îl garantează. Dispoziţiile noului cod civil ce reglementează imprescriptibilitatea acţiunii ipotecare nu sunt aplicabile prezentului litigiu. 

Mai reţine Tribunalul că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art 405 alin 1 ipoteza a II a din vechiul cod de procedură civilă, creditorii nefiind în posesie unui titlu emis în materia acţiunilor reale imobiliare pentru a fi în prezenţa unu termen de prescripţie de 10 ani.

Prin intermediul titlului executoriu (contractul autentic) creditorii nu încearcă altceva decât valorificarea unui drept de creanţă, respectiv a unui drept personal patrimonial, constând în recuperarea unei sume de bani, drept supus termenului general de prescripţie de 3 ani. Faptul că pentru diferenţa de preţ legea instituia un privilegiu în favoarea vânzătorului nu schimbă aşa cum s-a arătat natura juridică a dreptului valorificat. Privilegiul nu este altceva decât o simplă garanţie a unei obligaţii principale, fiind un drept accesoriu, însoţind obligaţia pe care o are debitorul faţă de creditor şi a cărei soartă o împărtăşeşte integral. Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii, ca o aplicare concretă a principiului general de drept accesorium sequitur principale. O ipotecă nu poate supravieţui juridic/legal în absenţa obligaţiei principale pe care o garanta. Ca o consecinţă logică a caracterului său accesoriu, odată cu stingerea obligaţiei principale, are loc, pe cale de consecinţă, stingerea ipotecii.

Contractul de vânzare cumpărare nu reprezintă unui titlu emis în materia drepturilor reale, iar faptul că un drept de creanţă este garantat printr-o ipotecă, nu transformă niciodată respectivul drept de creanţă într-un drept real.

În ceea ce priveşte suspendarea prescripţiei invocată de apelanţi reţine Tribunalul că dispoziţia legală invocată nu este incidentă în cauză, cauzele de suspendare prevăzute de noul  codul civil nefiind aplicabile prescripţiilor începute şi neîmplinite la intrarea în vigoare a legii decât în ipotezele expres prevăzute de art. 203 din legea 71/2011 iar decretul 167/1958 aplicabil în cauză nu reglementează ipoteza suspendării prescripţiei în cazul moştenitorilor până la acceptarea succesiunii.

Potrivit art. 405 alin. 3 din Codul de procedură civilă 1865, prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. Astfel, odată ce a intervenit prescripţia, nu se mai poate proceda la punerea în executare silită a titlului executoriu. Având în vedere dispozițiile legale arătate, instanţa reţine că titlului îi lipseşte unul din elementele necesare punerii în executare şi anume puterea executorie astfel încât soluţia instanţei de fond de anulare a executării silite pornite în baza acestuia este legală şi temeinică.

Pentru aceste considerente, Tribunalul în temeiul disp. art. 480 cod proc. civilă va respinge ca nefondată cererea de apel formulată de intimaţii J.C. V. şi S. D. împotriva sentinţei civile nr. 16471/22.12.2017 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă pe care o va păstra.

În temeiul disp. art. 453 cod proc civilă, având în vedere soluţia de respingere a cererii de apel, cererea formulată de intimaţi şi dovedirea în condiţiile art. 452 cod proc civilă a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, Tribunalul va admite cererea intimaţilor A. M.şi A. L. şi va obliga în solidar apelanţii J. C. V. şi S. D. la plata suma de 1200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Domenii speta

Spete similare