Asigurări sociale

-Asigurări sociale –obligaţia intimatei să emită o decizie privind cererea de recalculare a pensiei prin care să se valorifice stagiul realizat în condiţii speciale în subteran la alte unități decât cele miniere.

Asupra cauzei de faţă :

Constată că la data de 11.12.2017 s-a înregistrat  pe rolul Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale  cererea prin care contestatorul  S.G. a chemat în judecată pe intimatele C. J.P. M, şi C. N.  P. P. – C. C  C pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 3528 din 11.09.2017 emisă de intimata CJ PM; obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensie prin care să îi fie recunoscute drepturile şi valorificate în mod legal condiţiile de muncă, în temeiul art. 56 coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, având în vedere următoarele considerente:

În fapt, la data de 10.02.2017 a formulat o cerere privind pensionarea pentru limită de vârstă, solicitare ce a fost soluţionată de către C. J.P. M prin decizia nr. 3528 din 10.02.2017, de respingere a cererii, soluţie ce a fost motivată prin aceea că „stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale în subteran nu este de ajuns pentru reducerea vârstei de pensionare ".

Ulterior, potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010, a formulat contestaţie împotriva acestei decizii, care a fost înregistrată la C. J.P. M la data de 10.10.2017 cu numărul 30055, fiind respectat termenul legal de 30 de zile pentru promovarea acestei căi de atac administrative.

La data de 11.10.2017 a primit o comunicare din partea, C. J.P. M prin care  i s-a adus la cunoştinţă că revine la răspunsurile ce le-au dat anterior, in sensul ca nu poate beneficia de pensie conform art. 56 din Legea 263/2010, citând practic acest text de lege, fără a da vreo lămurire suplimentară.

În ce priveşte fondul cauzei arată că anterior formulării cererii despre care a făcut vorbire s-a mai adresat C. J.P. M pentru emiterea deciziei privind acordarea pensiei, care prin Decizia nr. 22656 din 07.01.2014 a respins cererea pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 52 din Legea nr. 263/2010, în Anexa la Decizie s-a reţinut un stagiu total de cotizare în condiţii speciale de muncă 18 ani, 2 luni şi 24 de zile. A mai precizat că în acelaşi document s-a reţinut şi o perioadă de 3 ani, 9 luni si 4 zile pentru grupa I de muncă, respectiv perioada în care, conform adeverinţei nr. 186/L.J./22.05.2009 a avut meseria de sondor subteran şi miner subteran în cadrul societăţii S.C. G S.A. (fosta IPEG O.), lucrând în procent de 100% în locuri de munca cu condiţii speciale de muncă.

Apreciind că este necesară suplimentarea stagiului de cotizare şi beneficiind de posibilitatea reîncadrării în muncă, s-a angajat în perioada 15.04.2014 - 15.02.2015 şi 15.04.2015 – 15.02.2016 la S C E. O. S.A,- U.M.C. J. S, ocupând postul de maşinist subteran, pompagiu subteran, respectiv manipulant subteran. Practic, această perioadă a suplimentat stagiul de cotizare cu 22 de luni în care a desfăşurat activitate în condiţii speciale de muncă în procent de 100% subteran, conform adeverinţei nr. 4393 din 15.02.2016 emisă de către angajator.

În consecinţă, s-a adresat din nou C. J.P. M, sperând că cele 22 de luni vor fi adăugate perioadei de 18 ani 2 luni si 24 de zile menţionate în anexa deciziei iniţiale şi vor fi valorificate în sensul admiterii cererii.

Prin anexa la decizia atacată a fost adăugata aceasta ultima perioadă, stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă totalizând 20 de ani, 1 luna şi 21 de zile.

Cu toate acestea, soluţia C. J.P. M. a fost de respingere a cererii sale de înscriere la pensie pentru limita de vârstă, motivul fiind, că stagiul realizat în condiţii speciale de muncă nu este suficient,

Totuşi, din menţionarea separată a perioadei de 3 ani, 9 luni si 4 zile ca reprezentând stagiu în grupa I de muncă (în anexa deciziei contestate) se înţelege că nu calificarea activităţii desfăşurate în cadrul S.C, G. S.A. ca nefiind în condiţii speciale de muncă a condus la respingerea cererii, ci un alt motiv, pe care nu îl cunosc.

În plus, perioada reţinută ca reprezentând stagiu în grupa I de muncă, de 3 ani, 9 luni si 4 zile conform adeverinţei nr. 186/LJ./ 22.05.2009, trebuie calificată ca desfăşurată în condiţii speciale de muncă pentru motivele ce urmează a fi expuse, adăugându-se astfel la cei peste 20 de ani indicaţi în anexă.

C. J. de P. M. a procedat la o interpretare superficială a dispoziţiilor legale, limitându-se la aspecte strict formale ce ţin de lipsa calificării IPEG O. drept unitate minieră, întrucât nu apare în clasificarea CAEN ca o astfel de unitate, susţinere ce excede dispoziţiilor legale în materie,  în acelaşi timp, un argument potrivit căruia I.P.E.G.-urile nu fac parte din activităţile specifice industriei extractive prevăzute de CAEN nu se poate reţine, deoarece CAEN stabileşte doar o clasificare statistică a activităţilor economice din România şi nu influenţează Legea pensiilor.

De altfel, intimata a neglijat în totalitate înscrisurile anexate cererii în vederea pensionării pentru limită de vârstă, în contextul în care atât din cuprinsul adeverinţei nr. 186/L.J,/ 22.05.2009, cât şi din conţinutul carnetului de muncă rezulta fără putinţă de tăgadă că  a desfăşurat activităţi de minerit, în subteran, în procent de 100%, încadrate în grupa I-a de munca, conform Decretului nr. 215/1977 şi Ordinului nr. 50/1990.

Mai mult decât atât, din interpretarea dispoziţiilor actelor normative sus-amintite, rezultă cu certitudine că încadrarea în grupele de muncă vizează locurile de muncă din cadrul unei unităţii sau întreprinderi, iar nu unitatea în sine, în acest sens, trebuie reţinut că unităţile sau întreprinderile, indiferent de obiectul de activitate, pot avea locuri de muncă încadrate în diferite grupe de muncă, având în vedere condiţiile specifice în care se desfăşoară o anumită activitate. Urmând acest raţionament, nici chiar întreprinderile miniere nu presupun întotdeauna condiţii speciale de muncă, ci activitatea din cadrul acestora poate fi încadrată în condiţii normale, speciale sau deosebite de muncă.

Este de amintit că I.P.E.G. O. a fost o întreprindere înfiinţată sub coordonarea Ministerului Geologiei, iar obiectul de activitate al acesteia includea, printre altele, şi exploatarea minereurilor feroase (în zona localităţii Baia de Aramă desfăşurându-şi activitatea două exploatări de cupru) şi că, aşa cum rezulta din înscrisurile anexate, a ocupat postul de sondor subteran şi miner subteran, în grupa I de muncă (condiţii speciale de muncă), în procent 100%, conform Decretului nr. 215/1977 şi Ordinului nr. 50/1990. în ciuda aspectelor relevate, care pot fi confirmate de martori, pârâta nu a reţinut această perioadă ca stagiu de cotizare în condiţii speciale de muncă, deşi trebuie subliniat ca există şi alte persoane, foşti colegi de muncă ai subsemnatului, care s-au pensionat pentru limită de vârstă, acestora fiindu-le însă valorificată de Casa de Pensii perioada în care au activat în cadrul IPEG O. ca muncă desfăşurată în minerit, în subteran, în sensul art. 30 alin, (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010. Or, în acest mod, este încălcat în mod flagrant principiul egalităţii prevăzut de art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia, le asigură tuturor participanţilor ia sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane oftate in aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şl obligaţiile prevăzute de lege".

A mai menţionat că în cadrul IPEG O. a desfăşurat efectiv activităţi specifice miniere de cercetare geologică, unde se foloseau tehnologii prin foraj, respectiv activităţi desfăşurate pe instalaţii de foraj în subteran, în spatii limitate, înguste de lucru, microclimat cu umezeală, zgomot şi trepidaţii, aeraj şi iluminat artificial. De asemenea, din cauza condiţiilor în care şi-a desfăşurat activitatea, la locul de muncă exista riscul producerii unor accidente mortale sau care să conducă la incapacitate de muncă, aceste condiţii generând o tensiune nervoasă a muncitorilor. De altfel, din pricina multitudinii de minereuri feroase găsite în perimetrul cercetat, a existat şi un oarecare grad de radiaţii şi gaze, precum şi praf de piatră, care în timp conducea la îmbolnăvirea muncitorilor.

În plus, încadrarea în condiţii speciale de muncă a fost făcută de către angajator, aspect ce reiese cu evidenţă din cuprinsul adeverinţei emise de S.C. G S.A. (fostă IPEG O.), neputându-se opune faptul că i se solicită instanţei de judecată să dispună încadrarea activităţii desfăşurate ca angajat al acestei întreprinderi în astfel de condiţii.

Practic, singura controversă poartă asupra calificării IPEG O. drept unitate minieră. Ar fi inadmisibil ca singura piedică în valorificarea perioadei în care a activat în cadrul acestei instituţii să fie denumirea acesteia, atâta vreme cât munca prestata a fost una efectivă de minerit în subteran, în procent de 100%.

Art. 56 alin (1) din Legea nr. 263/2010 prevede următoarele: „(1) Fac excepţie de la prevederile art. 55 alin. (I) lit. b) persoanele care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în locurile de muncă prevăzute la art. 30 alin. (î) lit. a.

În acelaşi timp, art. 30 alin (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 prevede următoarele: „(1) în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă; [...]".

Ar fi absurd să nu se reţină că munca prestată în subteran, în procent de 100%, în calitate de muncitor necalificat subteran, nu s-ar fi desfăşurat într-o unitate minieră, atâta vreme cât activitatea concretă se circumscrie celei de minerit. Simplul fapt că denumirea instituţiei, aceea de „întreprindere de P. E. G. O", nu include şi cuvântul „mină" sau sintagma „unitate minieră" nu este de natură a exclude posibilitatea desfăşurării de activităţi miniere în cadrul acesteia. De altfel, este adevărat că, aşa cum reiese şi din cuprinsul Ordinului nr. 50/1990, activitatea de minerit şi cea de prospecţiuni geologice sunt distincte, însă acestea sunt activităţi complementare ce pot efectuate în cadrul aceleiaşi instituţii.

Legea nr. 263/2010 prevede în cuprinsul art. 30 alin. (1) lit. a) „unităţile miniere" drept cerinţă pentru aplicarea dispoziţiilor amintite, însă prin „unitate minieră" legiuitorul nu a urmărit interpretarea într-o accepţiune menită să limiteze absolut înţelesul acestei sintagme, fiind eliminate unităţile precum I.P.E.G. O., atâta vreme cât locurile de muncă din cadrul acesteia au fost, de asemenea, unele care implică activitatea de lucru în subteran, în realitate, interpretarea conformă cu cerinţele raţiunii este dată de însăşi prezentarea genului de activitate prestată în fapt, „în subteran în cel puţin 50% din timpul normal de muncă", astfel că sintagma de „unitate minieră" este apreciată ca având un caracter general, care face referire la munca desfăşurată în subteran. Cu alte cuvinte, este irelevant că unitatea în cadrul căreia a desfăşurat activitatea nu avea în denumire cuvântul „minier”, fiind imposibil a se considera că o astfel de muncă, în subteran, în procentul stabilit de lege, nu s-ar încadra în condiţii speciale, având în vedere doar lipsa acestui termen din titulatura unităţii.

În acelaşi  timp, noţiunea de „unitate minieră" este definită în cuprinsul art. 4 pct.15 din Ordinul nr. 65/2003 al M.E C şi al preşedintelui A. N. R. M. privind aprobarea Regulamentului de topografie minieră pentru aprobarea Regulamentului de topografie minieră, ca fiind „forma organizatoricii de bază, de sine stătătoare sau componentă a structurii organizatorice a unui titular de licenţa or\permis care desfăşoară activităţi miniere într-un perimetru de explorare sau de exploatare".

Trebuie amintit că Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat prin Legea nr. 19/2000, care a introdus în cuprinsul art. 20 lit. a) noţiunea de „unităţi miniere" şi a stabilit locurile de muncă în condiţii speciale pentru acestea şi cele din zonele I şi II de expunere la radiaţii. Ulterior, Legea nr. 19/2000 a fost abrogata prin Legea nr. 263/2010, art. 30 alin. (1) litera a) preluând integral dispoziţiile art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000. În contextul în care nici potrivit actualei legislaţii nu se poate regăsi niciun fundament legal în baza căruia să se considere că prin „unitate minieră" textul de lege în discuţie priveşte doar unităţile miniere de extracţie, cu excluderea celor de prospecţiuni şi explorări geologice, instanţa nu trebuie să aibă în vedere prevederile mai sus precizate ale Legii nr. 85/2003 şi ale Ordinului nr. 65/135/15.08.2003- Or, ţinând cont de obiectul de activitate al IPEG O. (printre altele, numărându-se şi exploatarea minereurilor feroase este evident că această instituţie cumulează toate cerinţele pentru a fi calificată drept unitate minieră, aşa încât sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (1) coroborat cu art. 56 din Legea nr. 263/2010.

În plus, în susţinerea argumentelor mai sus individualizate, trebuie evidenţiat că, dincolo de faptul că Ordinul nr. 50/1990 este un oct normativ emis (pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vedere pensionării'', potrivit Anexei 1, punctul l1 din acest act, este considerată munca în grupa I şi „activitatea desfăşurată în subteran [...] la exploatări, deschideri, precum şi cercetări miniere", în aceeaşi categorie cu activităţile extractive desfăşurate în subteran; aşadar, rezultă fără putinţă de tăgadă că legiuitorul a avut în vedere condiţiile speciale de muncă, dat fiind faptul că toate aceste activităţi sunt încadrate în aceeaşi categorie tocmai din motive ce ţin de gradul de pericol similar şi în considerarea faptului că sănătatea şi viaţa acestor persoane au fost supuse unor riscuri deosebite pe durata desfăşurării activităţii.

Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile comunitare în materie, deoarece calificarea anumitor activităţi ca fiind prestate în condiţii de muncă specifice a născut numeroase controverse, existând mai multe directive ce tratează acest aspect, aşa cum este cazul Directivei Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă, Directivei Comisiei 91/322/CE din 29 mai 1991 privind stabilirea valorilor limită cu caracter orientativ prin aplicarea Directivei 80/1,107/CEE a Consiliului privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi chimici, fizici şi biologici şi al Directivei 92/104/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1992 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de suprafaţă şi în subteran etc.

De altfel, art. 2 din Directiva 92/104/CEE a Consiliului, aşa cum a fost modificată prin Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 iunie 2007, prevede următoarele:„în sensul prezentei directive:

(a)prin industria extractivă de suprafaţă sau în subteran se înţeleg toate ramurile

industriale în care se desfăşoară activităţile de:extracţie, de suprafaţă sau în subteran, a minereurilor, în sensul strict al termenului şi/sau prospecţiuni în vederea unei astfel de extracţii şi/sau pregătirea materiilor prime extrase în vederea vânzării, exclusiv activităţile de prelucrare a materiilor prime extrase; cu excepţia ramurilor industriei extractive de foraj definite la articolul 2 litera (a) din Directiva 92/91/CEE;

(b)prin loc de muncă se înţelege ansamblul locurilor destinate amplasării de posturi de lucru, în cadrul activităţilor şi instalaţiilor legate direct sau indirect de ramurile industriei extractive de suprafaţă sau în subteran, inclusiv depozitele de steril sau alte zone de depozitare şi locurile de cazare în care lucrătorii au acces în cadrul activităţii lor".

Cu alte cuvinte, se confirmă susţinerile potrivit cărora prin noţiunea de „minerit" se înţelege atât activitatea de extracţie, cât şi cea de prospecţiuni în vederea unei astfel de extracţii, aşa încât este mai mult decât evident că şi IPEG O. se încadrează în categoria „unităţilor miniere", astfel cum au fost înţelese de legiuitor.

Nu trebuie neglijat nici faptul că, la nivel naţional, există practică judiciară vastă în materie, instanţele pronunţându-se, în speţe similare, chiar în sensul anterior amintit. Cu titlu de exemplu, menţionează Decizia civilă nr. 784/R/2014 şi Decizia nr. 295/A/2016 ale Curţii de Apel Cluj, Decizia nr. 284/A/2016 a Curţii de Apel Oradea» Decizia nr. 664/2016 şi Decizia nr. 2425/2012 ale Curţii de Apel Suceava ş.a.

În concluzie, nu există nici un temei care să fi îndreptăţit C. J.P. M să respingă cererea de pensionare pentru limită de vârstă, fiind îndeplinite toate cerinţele prevăzute de lege pentru ca drepturile sale de pensie să fie recunoscute şi valorificate în temeiul art. 30 alin. (1) lit. a), rap. la art. 56 din Legea nr. 263/2010,

În drept, a întemeiat acţiunea pe cuprinsul dispoziţiilor art. 151 alin, (2) din Legea nr. 263/2010, art. 52, 56 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. a) din aceeaşi Lege, art. 2 alin. (2) din Decretul nr. 215/1977 şi al Ordinului nr. 50/1990 - Anexa 1, punctul I, alin, (5), art, 3 din Legea minelor nr. 83/2003, art. 4 pet, 15 din Ordinul nr. 65/2003, Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12 iunie 1939, Directiva Comisiei 91/322/CE din 29 mai 1991 privind stabilirea valorilor limită cu caracter orientativ prin aplicarea Directivei 80/1.107/CEE a Consiliului, Directiva 92/104/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1992.

La data de 09.02.2018 C.J.P.M. a depus întimpinare prin care solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi să se constatate că decizia de respingere a cererii de pensionare pentru limita de vârstă cu nr.3528/2017 este temeinică şi legala, pentru următoarele motive:

In fapt, reclamantul a contestat la C. C. C. decizia de respingere indicată mai sus, decizie prin care i-a fost respinsă cererea de pensionare pentru limită de vârsta cu nr.3528/10.02.2017.

În motivarea acţiunii reclamantul arată ca până la data când s-a înscris la pensie în februarie 2017, a realizat un stagiu de cotizare  în  subteran, în unităţi miniere, de peste 20 de ani ,motiv pentru care ar trebui sa i se aplice prevederile art.30 lit. a din Legea 263/2010 în sensul ca ar fi desfăşurat activitate în condiţii speciale de subteran in unităţi miniere.

Ca urmare a acestui fapt, susţine în mod neîntemeiat reclamantul că vârsta sa de pensionare ar fi trebuit determinata după prevederile art. 56(2) lit. a din aceeaşi lege care stabilesc imperativ ca pentru persoanele prevăzute la art. 30, respectiv pentru persoanele care îşi desfăşoară activitatea în subteran în unităţile miniere, reducerea vârstei standard este de 20 de ani, vârsta astfel redusă neputând mai mica de 45 de ani.

Acţiunea reclamantului este neîntemeiata, cu următoarele argumente: Reclamantul a solicitat pensionarea pentru limita de vârsta în luna februarie 2017, aşa cum rezultă din decizia de respingere cu nr. 3528/2017. Tot din decizie rezultă că vârsta la data depunerii dosarului era de 48 ani şi 5 luni.

A arătat faptul că reclamantul se încadrează într-o situaţie specială ca urmare a faptului că a realizat în condiţii speciale un stagiu de peste 20 de ani (fosta grupa 1 de munca) însă nu toţi aceşti ani au fost lucraţi în condiţii de subteran în unităţi miniere.

În speţa, reducerea vârstei în funcţie de condiţiile speciale se determină potrivit dispoziţiilor art.55 .tabelul nr.2.

Astfel, dispoziţiile art.55, tabelul nr.2 se aplică persoanelor care au realizat stagii de cotizare în alte condiţii speciale decât cele prevăzute la art.30(l) din Legea 263/2010, adică în alte condiţii speciale decât unităţile miniere ,Observând tabelul se  constată că pentru cei peste 20 de ani de condiţii speciale reducerea vârstei standard de 65 de ani este de 10 ani ci nu de 20  de ani aşa cum se aplica la unităţile cu profil minier.

Daca adăugă la aceşti 20 ani de condiţii speciale cei 3 ani şi 9 luni de grupa I ar rezulta un stagiu de peste 23 de ani care ar determina o reducere de 11 ani şi 6 luni care se scad din 65 de ani rezultând o vârsta de 53 ani şi 6 luni.

Menţionează că pentru a beneficia de pensie pentru limita de vârsta reclamantul trebuia sa facă dovada că a lucrat cel puţin 20 de ani numai în unităţi miniere.

S.C. G. S.A. nu are ca specific activitatea de minerit, extracţie cărbune, unitatea face parte din alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la art.30.

Intimata C.J.P. M. a depus completare la  întimpinarea prin care solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi  menţinerea ca temeinică şi legală atâta hotărârii emisă de comisie cât şi deciziei cu nr. 3528 din 10.02.2017prin  care s-a respins cererea de pensionare pentru limita de vârstă.

Prin întimpinare a invocat apărări de fond pe care le menţine în sensul că perioada de 3 ani 9 luni si 4 zile menţionata în Adeverinţa nr. 186/22.05.2009 nu poate fi considerată ca perioada lucrată în subteran în unitate minieră .reclamantul nedovedind astfel un stagiu de cotizare de 20 de ani lucraţi în unităţi miniere ,ci doar  18 ani 2 luni si 24 de zile.

A menţionat că perioada lucrată la S.C. S.A. (fosta Î.P.E.G. O.)  nu poate fi valorificata ca perioada lucrată în subteran în unitate miniera întrucât specificul unităţii nu este acela de exploatare miniera ci de întreprindere de prospecţiuni şi exploatări ecologice  .

La data de 10.05.2018 contestatorul a depus cerere de reluare a judecăţii în care  a menţionat că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu  C. N.  P. P. – C.C C şi a depus copia hotărârii  nr. 23652/26.02.2018 emisă de  C.C.C.

Analizând acţiunea în raport de susţinerile părţilor, actele anexate la dosar şi dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Contestatorul  S. Gh., contestă atât decizia nr.3528/ 11 09 2013 emisă de C. J.P. M cât şi hotărârea  nr. 23652/26.02.2018 emisă de  C.C. de C., întrucât  nu s-a valorificat adeverinţa nr. 186/22.05.2009  emisă de  SC G. C..

În această adeverinţă se atestă faptul că în perioada 24. 08 1986-28.01. 1987, 01. 06 1988 - 01. 10.1991, contestatorul a fost salariatul societăţii SA G. SA, fosta Î.P.E-G–IPEG O, având meseria de  sondor subteran şi minier subteran, activitate încadrată în grupa I de muncă potrivit Ordinului nr.50/1990, anexa I, pct.1, subpunctul 5, în procent de 100%, menţiuni care se regăsesc şi în carnetul de muncă, activitate  valorificată de intimată dar în grupa I de muncă.

Potrivit Ordinului nr. 50/1990, anexa I, subpunctul 5, se încadrează în grupa I de muncă, activitatea desfăşurată în subteran, la explorări, deschideri, precum şi la cercetări miniere.

Potrivit art. 158 al.1 din Legea nr. 263/2010 „perioadele de vechime în muncă realizate în condiţiile grupei I şi a II-a de muncă până la data de  01.04.2001 constituie  stagiu  de cotizare în condiţii deosebite în vederea reducerii  vârstelor de pensionare  cu excepţia celor realizate în activităţile care  conform prev. art. 30 al.1 sunt încadrate în condiţii speciale”.

Art.30 al.1 din lege dispune că „în sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: a. unităţile miniere pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă”.

Se constată că nici Legea nr.263/2010 şi nici HG.nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.263/2010 nu definesc noţiunea utilizată de unitate minieră .

Drept urmare, trebuie observate definiţiile date acestei noţiuni  de alte acte normative care reglementează activităţile miniere.

Potrivit art. 3 alin. 1 pct.1 din Legea nr.85/2003 –legea minelor, în înţelesul prezentei legi, termenii folosiţi se definesc după cum urmează: ,,activitate minieră - ansamblul de lucrări privind prospecţiunea, explorarea, dezvoltarea, exploatarea, prepararea/prelucrarea, concentrarea, comercializarea produselor miniere, conservarea şi închiderea minelor, inclusiv lucrările aferente de refacere şi reabilitare a mediului” iar art. 4 din Ordinul nr.65/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie minieră defineşte atât activitatea minieră cât şi unitate minieră.

Astfel art. 4 pct.1, prevede că activitate minieră reprezintă ansamblul de lucrări privind prospecţiunea, explorarea, dezvoltarea, exploatarea, prepararea/prelucrarea, concentrarea, comercializarea produselor miniere, conservarea şi închiderea minelor, inclusiv lucrările aferente de refacere şi reabilitare a mediului iar la  punctul 15 se prevede că unitate minieră reprezintă forma organizatorică de bază, de sine stătătoare sau componentă a structurii organizatorice a unui titular de licenţă ori permis care desfăşoară activităţi miniere într-un perimetru de explorare sau de exploatare.

Coroborând aceste dispoziţii legale, rezultă că unitate minieră este considerată unitatea în care se desfăşoară activităţile miniere expres şi limitativ prevăzute de aceste acte normative, unitatea emitentă desfăşurând activităţi miniere şi astfel îndeplineşte condiţiile pentru a fi calificată drept unitate minieră.

Din conţinutul adeverinţei rezultă profilul societăţii – fostă Î. de P. şi E. G. – IPEG O., înfiinţată prin  HG nr. 1272/08.12.1990 –unde la poziţia 50 se regăseşte  societatea SC G.S.A C., având ca obiect de activitate cercetări geologice, hidrologice şi deschideri de mine, etc.

Prin urmare, societatea emitentă a adeverinţei poate fi considerată unitate minieră în sensul art.30 lit. a din Legea nr.262/2010 având în vedere că profilul său de activitate era  prospecţiuni şi explorări geologice şi deschideri mine, ţinând cont că aceste dispoziţii  fac referire la faptul că se încadrează în  condiţii speciale, unităţile miniere, iar textul de lege nu trebuie interpretat restrictiv că includ doar minele ca locuri de muncă.

Aşa fiind, activitatea  pe care contestatorul a desfăşurat-o la SC G în perioada 24. 08 1986-28.01.1987, 01.06 1988- 01.10.1991  poate fi încadrată în condiţiile speciale având în vedere profilul societăţii, activitatea desfăşurată de contestator în această perioadă  fiind de sondor subteran şi minier subteran în procent de 100 %.

Având în vedere considerentele menţionate mai sus, constată că acţiunea este întemeiată şi urmează a o admite şi va dispune anularea Hotărârii nr. 23652 din 26.02.2018 emisă de C.C.C şi Decizia nr. 3528 din 11.09.2017 emisă de C. T. de P. M..

Va obliga C. J.P. M. să emită contestatorului o nouă decizie cu luarea în considerare a perioadelor menţionate în adeverinţa nr. 186 L.J./22.05.2009 emisă de S.C. G.L.  SA C.ca fiind lucrate  în subteran conform art. 30 alin.1  lit. a din Legea nr. 263/2010

Definitivă prin respingerea apelului

Domenii speta

Spete similare