Anulare Hotărâre Consiliu de Administraţie

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 27.12.2017 sub nr. 10387/99/2017, aşa cum a fost precizată în cursul judecăţii, reclamantul A. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii R.A. A. Iaşi şi Consiliul de Administraţie al R.A. A. Iaşi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea parţială a Hotărârii nr. 23/21.12.2017 a Consiliului de Administraţie al R.A. A. Iaşi în ceea ce priveşte suspendarea contractului de mandat acordat reclamantului. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii fapt, reclamantul a arătat că deţine funcţia de Director General Provizoriu în temeiul Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017, contract încheiat în temeiul art. 2 şi 21 din OUG nr. 109/2001, atribuţiile fiind prevăzute în art. 6 din contract şi art. 7 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a R.A. Aeroportul Iaşi.

În data de 22.12.2017, la întoarcerea dintr-o deplasare în altă localitate, a fost informat de reprezentantul departamentului de securitate a aeroportului că i-a fost interzis accesul în clădirea administrativă a A. Iaşi, biroul fiind sigilat, deoarece Consiliul de Administraţie a hotărât în data de 21.12.2017 suspendarea Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017.

Hotărârea nr. 23/21.12.2017 a Consiliului de Administraţie este nelegală deoarece încalcă dispoziţiile art. 1270 din Codul civil privind forţa obligatorie a contractelor. Conform acestui temei de drept, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante şi nu se poate modifica sau înceta decât prin acordul părţilor sau din cauze autorizate de lege. Prin urmare, legea nu prevede posibilitatea suspendării efectelor contractului pentru o anumită perioadă prin manifestarea unilaterală de voinţă de către una din părţile contractante. Această hotărâre unilaterală a Consiliului de administraţie îi încalcă dreptul prevăzut la art. 5 pct. 8 şi 9 din contractul susmenţionat şi pune în pericol siguranţa activităţii aeroportuare având în vedere că în prezent este persoana desemnată ca Manager Responsabil în baza Deciziei 41/31/03.2016 a R.A. A. Iaşi având responsabilitatea menţinerii condiţiilor de certificare a A. Iaşi, conform Declaraţiei de Conformitate a Operatorului de Aerodrom din 10.03.2017.

Durata şi modalităţile de executare sau încetare ale Contractului de mandat încheiat în temeiul art. 2 şi 21 din OUG nr. 109/2011 sunt reglementate de art. 2009, art. 2015, art. 2030 Cod Civil la care se adaugă dispoziţiile generale în materie contractuală ale art. 1321-1322 Cod Civil. Toate acestea, coroborate cu principiul forţei obligatorii ale contractelor prevăzut de art. 1270 Cod civil, exclud posibilitatea suspendării temporare, în mod unilateral de către una din părţile contractului, a efectelor contractului de mandat.

Suspendarea efectelor unui contract este posibilă numai în cazurile prevăzute de legi speciale, aşa cum este art. 49 din Legea 43/2003 (Codul Muncii). Consiliul de administraţie se află în eroare, considerând probabil că acestui contract de mandat i-ar fi aplicabile dispoziţiile Codului Muncii, deoarece OUG nr. 109/2011 prevede expres în art. 2, în privinţa Contractului de mandat, că este reglementat de Codul civil care nu permite suspendarea efectelor contractului la iniţiativa unilaterală a uneia dintre părţi.

Conform art. 216 din Codul Civil, hotărârile organelor persoanelor juridice contrare legii, pot fi atacate în justiţie de oricare dintre membrii de administrare care nu au participat la deliberare, în termen de 15 zile de la data când li s-a comunicat copia de pe hotărâre. Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către instanţa competentă în circumscripţia căreia persoana juridică îşi are sediul, în contradictoriu cu persoana juridică în cauză, reprezentată prin administratori.

Pentru motivele menţionate, solicită reclamantul să se dispună anularea Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 23/21.12.2017 a R.A. A. IAŞI în ceea ce priveşte măsura suspendării contractului de mandat .

În drept, s-au invocat prevederile art. 216 şi art. 1270 din Codul Civil, art. 2 şi 21 din OUG nr. 109/2011.

Prin întâmpinare, pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a R.A. A. Iaşi, arătându-se că Hotărârea nr. 23/21.12.2017 a fost adoptată de Consiliul de Administraţie al R.A. A. Iaşi având în vedere comportamentul reclamantului, întrucât nu a respectat cu vădită intenţie, regulamentele Regiei şi legislaţia în vigoare.

Prin OUG nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată, cu modificările şi completările ulterioare, R.A. A.Iaşi, ca regie autonomă, face parte din categoria întreprinderilor publice, autoritate publică tutelară fiind Consiliului Judeţean Iaşi. Regia autonomă este administrată de un consiliu de administraţie, care este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al regiei autonome (art. 5, art.9 din OUG nr.109/2011).

Art. 18 alin. 2 din OUG nr.109/2011 statuează că directorii regiei autonome sunt numiţi de consiliul de administraţie. Potrivit competenţelor conferite, R.A. A. Iaşi nu poate dispune asupra suspendării Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017 a lui A.A. pentru postul de Director General Provizoriu, acest atribut fiind în exclusivitate acordat Consiliului de administraţie şi nu regiei autonome, prin directorul său, motiv pentru care solicită respingerea cererii ca fiind introdusă fată de o persoană lipsită de calitate procesuală.

Pe fond se arată că cererea de anulare a Hotărârii nr.23/21.12.2017 a rămas fără obiect întrucât Consiliului de Administraţie a adoptat hotărârea nr. 26/11.01.2018 prin care s-a dispus încetarea Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017 prin revocarea mandatului acordat lui A. A.pentru postul de Directorul General Provizoriu deoarece acesta nu a luat măsuri de îndeplinire a mandatului încredinţat şi care să conducă la recăpătarea încrederii şi ridicarea suspendării de către mandant, respectiv nu a respectat cu vădită intenţie hotărârile Consiliului de Administraţie, regulamentele Regiei şi legislaţia în vigoare.

Prin art. 2 al acestei hotărâri s-a stabilit ca în termen de 5 zile calendaristice A.A.să înapoieze conducerii executive a R.A. A.Iaşi toate actele şi documentele deţinute în exercitarea atribuţiilor sale în cadrul regiei, însă până la această dată, reclamantul nu a înţeles să respecte dispoziţiile Consiliului de Administraţie, conform art. 2019 Cod Civil, respectiv să dea socoteală despre gestiunea sa şi să remită mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar dacă ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului.

După cum se poate observa, prin Contractul de mandat nr. C 98/12.10.2017, s-a încredinţat cu titlu provizoriu reclamantului conducerea, organizarea şi gestionarea activităţii I R.A. A.Iaşi începând cu data de 12.10.2017 şi până la data numirii noului director general, dar nu mai mult de 4 luni. Prin urmare, reclamantul putea exercita funcţia de director general provizoriu cel târziu până la data de 12.02.2018. Este cunoscut faptul că un contract de mandat se fundamentează pe încrederea acordată mandatarului de către mandant.

Din caracterul intuitu personae al contractului rezultă posibilitatea mandantului ca, în caz de diminuare a încrederii sale în persoana mandatarului, acesta să aibă libertatea de a-l schimba pe mandatar. Facultatea de a revoca mandatul este recunoscută atât în cazul mandatului cu titlu gratuit, dar şi al celui cu titlu oneros. Având în vedere considerentele de mai sus, dar şi contextul legal care permite luarea măsurii de încetare în orice moment (art. 2030 Cod Civil) a unui contract de mandat, este evident faptul că mandantul poate dispune chiar şi măsura suspendării până la soluţionarea celor dispuse, pentru a-i da mandatarului posibilitatea de a îndeplini cele dispuse iar mandantul să îşi recapete încrederea pentru acordarea în continuare a mandatului.

În contextul de drept si de fapt prezentat, este mult prea evident faptul că reclamantul nu mai poate avea calitatea de mandatar, acesta neluând nicio măsură în vederea respectării celor dispuse de către mandantul său, respectiv Consiliul de Administraţie al R.A. A.Iaşi, iar cererea de anulare a Hotărârii nr.23/21.12.2017 a rămas fară obiect.

Se mai arată că având în vedere condiţiile revocării, potrivit art. 2031 Cod Civil, mandantul poate oricând revoca mandatul, expres au tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat şi chiar dacă a fost declarat irevocabil. Alin. 2 al aceluiaşi articol stipulează că împuternicirea dată unui nou mandatar pentru afacere revocă mandatul iniţial. Ori, prin Contractul nr. 134/22.12.2017 a fost desemnat un nou director general provizoriu.

Pentru o mai buna înţelegere a situaţiei de fapt şi de drept, se prezintă cadrul juridic de reglementare şi un scurt istoric al evenimentelor desfăşurate.

Astfel, R.A. A. Iaşi este o regie autonomă aeroportuară cu specific deosebit având temei de funcţionare Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, fiind înfiinţată potrivit HG nr. 125/1992 privind înfiinţarea regiilor autonome ale aeroporturilor din România, republicată, prin divizarea Regiei Autonome „A..N.a A. din România – ANAROM”. Aceste regii autonome sunt regii de interes naţional cu specific deosebit, funcţionează pe baza de gestiune economică şi autonomie financiară.

Urmare divizării ANAROM, R.A. Aeroportul Iaşi s-a înfiinţat ca entitate cu personalitate juridică şi patrimoniu propriu, conform datelor din bilanţul contabil la 31.XII.1991, ca rezultat al divizării patrimoniului Regiei Autonome „A. N. a A. din România – ANAROM” (art. 3 din HG nr. 125/1992).

Ca regie autonomă aeroportuară, obiectul său de activitate este reprezentat de administrarea şi exploatarea bazelor aeroportuare proprii, deservirea la sol a aeronavelor şi pasagerilor, asigurarea securităţii tuturor activităţilor aeroportuare şi a mijloacelor tehnice din dotare, asigurând dezvoltarea, modernizarea şi reînnoirea pistelor, căilor de rulare şi platformelor, echipamentelor, instalaţiilor, construcţiilor şi celorlalte mijloace din dotare, întreţinerea şi reparaţiile acestora, precum şi introducerea tehnologiilor moderne de deservire aeroportuară.

Legiuitorul conferă regiei dreptul de cooperare în domeniul specific de activitate cu organele similare din statele cu care se întreţin relaţii aviatice civile şi cu organizaţiile internaţionale specializate în acest domeniu, în baza reglementărilor emise de Ministerul Transporturilor şi Organizaţia Internaţională a Aviaţiei Civile (O.A.C.I.).

Regiile autonome înfiinţate au preluat de la ANAROM, în completare, în patrimoniu, lucrările de investiţii în curs de executare.

Ulterior, prin HG nr. 398/1997, regiile autonome aeroportuare cu specific deosebit, de interes naţional, trec de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea consiliilor judeţene, ca regii autonome cu specific deosebit, de interes local, conform anexei nr. 1 la această hotărâre, asigurând toate serviciile de specialitate în vederea desfăşurării în cele mai bune condiţii a activităţilor de transport aerian.

PrinOUG nr.109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată, cu modificările şi completările ulterioare, R.A. Aeroportul Iaşi, ca regie autonomă, face parte din categoria întreprinderilor publice, autoritate publică tutelară fiind Consiliului Judeţean Iaşi.

Regia autonomă este administrată de un consiliu de administraţie, care este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al regiei autonome (art. 5, art.9 din OUG nr.109/2011). Art. 18 al 2 din OUG nr. 109/2011 statuează că directorii regiei autonome sunt numiţi de consiliul de administraţie.

Reclamantul A. Al. ocupa funcţia de director general cu titlul provizoriu de la 12.10.2017 până la finalizarea selecţiei şi numirii noului director general, dar nu mai mult de patru luni, astfel după cum rezultă din art.2 al Contractului de mandat nr. C 98/12.10.2017.

Pentru comportamentul manifestat, prin Hotărârea nr. 23/21.12.2017 s-a dispus suspendarea Contractului de mandat nr.98/12.10.2017 a lui A. A. pentru postul de Director General Provizoriu deoarece nu a respectat, cu vădită intenţie, regulamentele Regiei şi legislaţia în vigoare.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 17/07.12.2017, Consiliul de Administraţie a stabilit în sarcina lui A. A., Directorul General Provizoriu, ducerea la îndeplinire a unor măsuri cu indicarea unor termene, măsuri care nu au fost duse la îndeplinire până la data adoptării Hotărârii nr. 23/21.12.2017. Drept urmare, Consiliul de Administraţie a fost nevoit să dispună suspendarea Contractului de mandat nr.98/12.10.2017 pentru postul de Director General Provizoriu şi numirea unui nou director general până la finalizarea selecţiei organizată conform OUG nr.109/2011 şi HG nr. 722/2016.

Reclamantul încearcă să justifice nelegalitatea hotărârii atacate invocând prevederile art. 1270 şi celelalte din Codul Civil privind forţa obligatorie a contractelor, sau prin aceea că legea nu prevede posibilitatea suspendării efectelor contractului, fără a avea în vedere că un contract se modifică sau încetează şi din alte cauze autorizate de lege.

Cauza supusă a fi tranşată vizează un contract de mandat acordat în vederea ducerii la îndeplinire a unor activităţi în cadrul R.A. A. Iaşi, iar printre modurile de încetare a unui astfel de contract se regăseşte şi încetarea prin revocare de către mandant sau prin renunţarea mandatarului (art. 2030 Cod Civil). Ori, în considerarea comportamentului Directorului General Provizoriu, A. A. şi cele prezentate în preambulul Hotărârii nr.23/21.12.2017, Consiliul de Administraţie al regiei a hotărât să acorde posibilitatea mandatarului de a supune atenţiei consiliului documentele necesare desfăşurării activităţii regiei şi totodată să se poată hotărî asupra ridicării, încetării suspendării contractului de mandat încredinţat. Până la data de 11 ianuarie 2018 şi nici până în prezent, reclamantul nu a prezentat în faţa Consiliului de Administraţie documentele solicitate şi indicate în art.4 din hotărâre pentru a se putea analiza şi a se dispune în consecinţă.

În mod cu totul greşit se arată cerere că se pune în pericol siguranţa activităţii aeroportuare motivate de faptul că reclamantul ar fi persoana desemnată ca Manager Responsabil, conform declaraţiei de conformitate a operatorului de aerodrom din 10.03.2017.

Prin Contractul de mandat nr.134/22.12.2017, art. 6 pct. 16, noul Director General Provizoriu este cadrul de conducere responsabil în temeiul Regulamentului UE 139/2014 şi are autoritatea şi responsabilitatea pentru desfăşurarea activităţilor în acord cu cerinţele aplicabile ( Manager Responsabil), iar suspendarea reclamantului din funcţia de Director General Provizoriu a atras automat şi suspendarea sa din funcţia de manager responsabil.

Dispoziţiile Regulamentului UE 139/2014 vizează sistemul de management al aerodromului în ansamblul său şi nu situaţia uneia dintre persoanele care fac parte din acest sistem, fie ea director general (care nu este singura persoană responsabilă pentru siguranţa aerodromului), prin schimbarea unei persoane din conducere nivelul de siguranţă nu poate fi considerat diminuat, nu pune în pericol siguranţa activităţii aeroportuare şi nu creează premisa suspendării certificatului de aerodrom, aşa după cum în mod cu totul eronat susţine reclamantul.

Aşadar nu este întemeiată motivaţia reclamantului că deţine această funcţie ori că suspendarea acestuia din funcţia de director general ar avea efecte asupra limitării sau revocării certificatului de aerodrom al R.A. A. Iaşi.

Mai mult decât atât, în vederea respectării Procedurii şi Instrucţiunilor de Aeronautică Civilă PIAC-AD-139, prin adresa nr. 6889/22.12.2017, R.A.  A.Iaşi a anunţat A.A.C.Română asupra schimbărilor intervenite, dar si faptul că directorul general îndeplineşte funcţia de Manager Responsabil în temeiul Regulamentului (UE) 139/2014, a fost întocmită Declaraţia de Conformitate a Operatorului de Aerodrom precum şi Raportul de evaluare a persoanelor nominalizate, implicit a Managerului Responsabil, a noului director general provizoriu (Raport nr. 6903/22.12.2017).

Faţă de motivarea cererii de anulare a hotărârii prin invocarea prevederilor art. 5 pct. 8, 9 din Contractul de mandat nr. C 98/2017, acestea sunt drepturi ale mandatarului şi sunt conferite de către Consiliul de Administraţie doar în condiţiile în care acest contract de mandat produce efecte juridice şi nu în situaţia suspendării acestui act juridic. Drept pentru care nu poate fi primită o astfel de solicitare, mandatarul nu poate dispune de aceste drepturi în condiţiile în către s-a dispus suspendarea pentru comportamentul avut în desfăşurarea activităţii sale de director general provizoriu.

În considerarea celor expuse, solicită admiterea excepţiei invocate şi respingerea cererii ca fiind nelegală şi netemeinică.

În drept au fost invocate disp. OUG nr. 109/2011, HG nr. 722/2016, c.proc.civ., cod civil, Regulamentul UE nr. 139/2014.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 c.proc.civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă Aeroportul Iaşi, instanţa constată că este neîntemeiată, urmând a o respinge, întrucât, chiar dacă Hotărârea nr. 23/21.12.2017 a Consiliului de Administraţie al R.A. A. Iaşi a cărei anulare se solicită în cauză este emisă de Consiliul de administrație, acesta potrivit art. 9 din OUG nr. 109/2011  este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al regiei autonome, fiind un organ colegial însărcinat cu administrarea Regiei Autonome. Prin urmare, R.A. A Iaşi, reprezentat de Consiliul de administraţie, poate avea calitate procesuală pasivă în raport de obiectul dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect, trebuie precizat că aceasta constituie o apărare de fond (de altfel în această modalitate a fost expusă în întâmpinare de pârâţi) şi nu o excepţie procesuală propriu zisă urmând a fi analizată ca atare.

Pe fondul cauzei, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma normelor legale în materie, instanţa constată întemeiată cererea promovată de reclamant pentru următoarele considerente:

R.A. A. Iaşi este o regie autonomă aeroportuară cu specific deosebit având temei de funcţionare Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, fiind înfiinţată potrivit HG nr. 125/1992 privind înfiinţarea regiilor autonome ale aeroporturilor din România, republicată, prin divizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Aeroporturilor din România – ANAROM”.

Ca regie autonomă aeroportuară, obiectul său de activitate este reprezentat de administrarea şi exploatarea bazelor aeroportuare proprii, deservirea la sol a aeronavelor şi pasagerilor, asigurarea securităţii tuturor activităţilor aeroportuare şi a mijloacelor tehnice din dotare, asigurând dezvoltarea, modernizarea şi reînnoirea pistelor, căilor de rulare şi platformelor, echipamentelor, instalaţiilor, construcţiilor şi celorlalte mijloace din dotare, întreţinerea şi reparaţiile acestora, precum şi introducerea tehnologiilor moderne de deservire aeroportuară.

Regiile autonome înfiinţate au preluat de la ANAROM, în completare, în patrimoniu, lucrările de investiţii în curs de executare.

Ulterior, prin HG nr. 398/1997, regiile autonome aeroportuare cu specific deosebit, de interes naţional, trec de sub autoritatea Ministerului Transporturilor sub autoritatea consiliilor judeţene, ca regii autonome cu specific deosebit, de interes local, conform anexei nr. 1 la această hotărâre, asigurând toate serviciile de specialitate în vederea desfăşurării în cele mai bune condiţii a activităţilor de transport aerian.

Prin OUG nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată, cu modificările şi completările ulterioare, R.A. A. Iaşi, ca regie autonomă, face parte din categoria întreprinderilor publice, autoritate publică tutelară fiind Consiliului Judeţean Iaşi.

Regia autonomă este administrată de un consiliu de administraţie, care este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al regiei autonome (art. 5, art.9 din OUG nr. 109/2011). Art. 18 al 2 din OUG nr. 109/2011 statuează că directorii regiei autonome sunt numiţi de consiliul de administraţie.

Reclamantul A. A. ocupa, în baza Contractului de mandat nr. C 98/12.10.2017, funcţia de director general cu titlul provizoriu de la 12.10.2017 până la finalizarea selecţiei şi numirii noului director general, dar nu mai mult de patru luni, astfel după cum rezultă din art.2 din contract.

Prin Hotărârea nr. 23/21.12.2017 a Consiliului de Administraţie al R.A. A. Iaşi s-a dispus la art. 1 suspendarea Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017 a reclamantului A.A. pentru postul de director general provizoriu motivându-se că acesta nu a respectat, cu vădită intenţie, regulamentele regiei şi legislaţia în vigoare, prevăzându-se la art. 2 că suspendarea Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017 începe cu data de 22.12.2017.

La art. 3 din Hotărârea nr. 23/21.12.2017 s-a prevăzut că ridicarea suspendării se va face prin hotărâre a Consiliului de administraţie, dacă aceasta se impune, după analizarea unei serii de documente pe care reclamantul urma să le întocmească şi să le supună atenţiei consiliului de administraţie.

Potrivit disp. art. 21, alin. 1-3 din OUG nr. 109/2011 aplicabilă în speţă, (1) Regia autonomă, prin consiliul de administrație, încheie contracte de mandat cu directorii.(2) Contractul de mandat este acordul de voință încheiat între regia autonomă, reprezentată de consiliul de administrație, și directorul general sau directorii regiei autonome, care include în anexă și indicatorii de performanță financiari și nefinanciari, aprobați de consiliul de administrație.(3) Directorii pot fi revocați de către consiliul de administrație, conform legii, în condițiile stabilite în contractul de mandat. În cazul în care revocarea survine fără justă cauză, directorul în cauză este îndreptățit la plata unor daune-interese, potrivit contractului de mandat..

La art. 9, alin. 2 din OUG nr. 109/2011 se prevede; Consiliul de administrație are următoarele atribuții de bază:a) numește și revocă directorii și stabilește remunerația acestora.

Anexa 1 b la Normele metodologice din 28 septembrie 2016 pentru stabilirea criteriilor de selecţie, de întocmire a listei scurte de până la 5 candidaţi pentru fiecare post, a clasamentului acestora, a procedurii privind numirile finale, precum şi a altor măsuri necesare implementării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobate prin HG nr. 722 din 28 septembrie 2016 ce prevede elementele obligatorii ale contractului de mandat, menţionează la pct. 8 printre elementele obligatorii:

Condiţiile încetării, modificării sau prelungirii mandatului:

Se precizează următoarele:

a) condiţiile încetării mandatului, în cazul neîndeplinirii indicatorilor de performanţă financiari şi nefinanciari înscrişi în contractul de mandat, din motive imputabile administratorului sau din cauza încălcării criteriilor de integritate stipulate în mandat, inclusiv prin evitarea şi nedenunţarea conflictului de interese şi sau nerespectarea Codului de etică al întreprinderii publice;

b) condiţiile de modificare a contractului de mandat, precum şi acordul părţilor sau schimbările legislative de natură a afecta prevederile contractuale în vigoare;

c) mandatul poate fi prelungit, în urma unui proces de evaluare realizat de autoritatea publică tutelară sau acţionari, după caz, la finalizarea mandatului de maximum patru ani.

Constată astfel instanţa că, în privinţa Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017 acordat reclamantului A. A. pentru postul de director general provizoriu, sunt aplicabile dispoziţiile codului civil, fiind vorba de un contract civil încheiat între Consiliului de Administraţie al R.A. A. Iaşi în calitate de mandant şi reclamantul A.A..în calitate de mandatar.

Mergând la cartea a V-a, titlul IX, capitolul IX din codul civil  (disp. art. 2009 şi urm.) se constată că în privinţa contractului de mandat este prevăzută doar încetarea acestuia (art. 2015 şi art. 2030) pentru motive specifice acestui tip de contract pe lângă cauzele generale de încetare a contractelor, fără a se face nicio referire la suspendarea acestuia, respectiv la posibilitatea suspendării acestuia.

Totodată potrivit disp. art. 2031 cod civil contractul de mandat este esenţialmente revocabil. Mandatul este revocabil prin însăşi esenţa sa, păstrându-şi acest caracter în ciuda oricărei stipulaţii contrare. Posibilitatea ca părţile să stipuleze clauze de irevocabilitate e luată în considerare de legiuitorul român, noul cod civil cuprinzând prevederi explicite care vizează situaţia mandatului declarat de părţi „irevocabil”: art. 2031 alin. (1), art. 2032 alin. (2).

În cazul stipulării „irevocabilităţii” mandatului, revocarea îşi produce oricum efectul specific, punând capăt contractului, doar că tratamentul mandantului care a încălcat astfel înţelegerea părţilor va fi mai sever apreciat, el fiind prezumat culpabil pentru revocare nejustificată, în cazul în care nu face dovada că revocarea a fost determinată de culpa mandatarului însuşi ori de un caz fortuit ori de forţa majoră (art. 2032 alin. 2). Aşadar existenţa unei asemenea clauze de „irevocabilitate” a mandatului nu lipseşte pe mandant de puterea de a revoca mandatul, doar mută sarcina probaţiunii motivelor care justifică revocarea de la mandatar asupra sa, în cazul în care mandatarul solicită daune-interese pentru revocare nejustificată.

Totodată dreptul părţilor din contractul de mandat de a-l denunţa unilateral îşi are fundamentul juridic în primul rând în dispoziţiile legale speciale incidente în materia acestui contract (art. 2030-2034 , 2036-2038 C. civ.) şi doar în mod secundar, în măsura în care prevederile legale amintite nu derogă, în dispoziţiile cu caracter general prevăzute de legiuitor în materia denunţării unilaterale a contractelor, anume art. 1276-1277 C. civ.

Putem concluziona că în cazul contractului de mandat, consacrarea posibilităţii denunţării unilaterale a contractului prin art. 1276-1277 C. civ. nu a produs modificări asupra drepturilor părţilor de a pune capăt convenţiei pe cale unilaterală, acestea fiind instituite prin normele speciale incidente în materia mandatului. Posibilitatea denunţării unilaterale a contractului de mandat este reglementată de legiuitor prin stipulaţii speciale, care îşi găsesc justificarea în caracterul esenţialmente intuitu personae al raporturilor contractuale, acesta justificând regimul aparte de care beneficiază părţile în raport cu norma generală în materie.

Aşadar, constată instanţa că în situaţia reţinută prin Hotărârea nr. 23/21.12.2017 a Consiliului de Administraţie al R.A. A. Iaşi drept motiv pentru suspendarea Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017 a reclamantului A.A. pentru postul de director general provizoriu respectiv faptul că acesta nu a respectat, cu vădită intenţie, regulamentele regiei şi legislaţia în vigoare, pârâţii aveau posibilitatea de a revoca mandatul, neavând la îndemână niciun temei legal sau contractual pentru a dispune suspendarea contractului de mandat respectiv.

Aceasta întrucât nici în dreptul comun în materie, respectiv în Cartea a V, titlul II, capitolul I,  ce reglementează contractul ca izvor de obligaţii, (art. 1171-1323) nu este prevăzută posibilitatea suspendării în mod unilateral de una din părţile contractante a contractului încheiat şi, cum s-a arătat, nici OUG nr. 109/2011 şi nici HG nr. 722/2016 nu prevăd posibilitatea suspendării contractului de mandat pe care îl reglementează, prevăzând doar încetarea şi revocarea mandatului.

Mergând la conţinutul Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017 se constată că în cuprinsul acestuia nu este prevăzută nicio dispoziție care să reglementeze posibilitatea suspendării contractului, fiind reglementată la art. XI încetarea contractului, cu respectarea unui termen de preaviz de 30 de zile, la art. X se prevăzându-se posibilitatea modificării contractului doar după o prealabilă notificare, cu acordul ambelor păţi, prin act adiţional, aspect ce nu poate fi reţinut în speţă, art. X fiind în concordanţă cu  Normele metodologice din 28 septembrie 2016, aprobate prin HG nr. 722 din 28 septembrie 2016 - Anexa 1 b pct. 8 unde este prevăzută posibilitatea modificării contractului de mandat, precum şi acordul părţilor,

În atare condiţii se constată că suspendarea Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017 prin Hotărârea nr. 23/21.12.2017 a Consiliului de Administraţie al R.A. A.Iaşi a fost dispusă în lipsa unui temei legal sau contractul, fiind aşadar luată cu încălcarea disp. art. 1270 cod civil ce reglementează forța obligatorie a contractului şi care exclude posibilitatea suspendării în mod unilateral de una din părţile contractante a contractului de mandat.

Mai trebuie precizat că apărarea pârâţilor în sensul că cererea de anulare a Hotărârii nr. 23/21.12.2017 a rămas fără obiect ca urmare a revocării contractului de mandat Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017 prin Hotărârea nr. 26/11.01.2018 a Consiliului de Administraţie al R.A. A. Iaşi, instanţa constată că este neîntemeiată şi nu poate fi reţinută în condiţiile în care Hotărârea nr. 23/21.12.2017 şi-a produs efectele în perioada între data adoptării sale, de 21.12.2017, şi data adoptării Hotărârii nr. 26/11.01.2018, or obiectul prezentei cauze îl constituie tocmai valabilitatea acestei hotărâri pentru perioada în care şi-a produs efectele. 

Faţă de considerentele arătate, în baza probatoriului administrat, instanţa va admite ca întemeiată acţiunea formulată de reclamantul A.A. în contradictoriu cu pârâţii R.A. A. Iaşi şi Consiliul de Administraţie al R.A. A. Iaşi, urmând a dispune anularea art. 1 şi 2 din Hotărârea nr. 23/21.12.2017 a Consiliului de Administraţie al R.A. A. Iaşi privind suspendarea contractului de mandat Contractului de mandat nr. 98/12.10.2017.

Domenii speta

Spete similare