Salarizare – obligarea pârâtei să-i acorde reclamantului, conducător auto în transport internaţional rutier, drepturile băneşti în sumă de 24.750 euro privind orele suplimentare pentru perioada 10.04.2013-10.04.2016, c/val. sporului de minim 75% ptr. orele suplimentare, plata diurnei pentru extern şi intern, etc.
Constată că la data de 20.03.2017 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte De Muncă Şi Asigurări Sociale sub nr. …/…/2017, cererea prin care reclamantul Ş. V. a chemat în judecată pe pârâta S.C. D. T. S,A,, pentru ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună: -obligarea acesteia la plata sumei de 24.750 euro reprezentând drepturi salariale - izvorâte din prestarea orelor suplimentare aferente ultimilor trei ani, respectiv perioadei 10 aprilie 2013-10 aprilie 2016, prestate în cursul săptămânii - peste durata normală de 8 ore a programului de lucru, în weekend-uri (sâmbăta şi duminica) precum şi în zilele de sărbători legale Contravaloarea sporului de minim 75% pentru orele suplimentare prestate peste durata normală a programului de lucru în zilele libere şi sărbători legale, conform art. 123 din Codul Muncii, - obligarea pârâtei la plata diurnei de delegare în cuantum de 45 euro/zi pentru extern, aferentă perioadei 01.04.2015-10.04.2016 în suma de 16.875 euro, sumă din care urmează a se scade plăţile efectuate de către societate, -obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de delegare minimă acordată pentru intern în cuantum de 40 lei/zi, aferentă perioadei 10 aprilie 2013-10 aprilie 2016, respectiv ultimii 3 ani, În cuantum de aproximativ 6.400 lei, pentru 180 zile, -obligarea pârâtei de a proceda la restituirea garanţiei în cuantum de 1000 euro, sumă ce trebuia restituită la încetarea raporturilor de muncă, obligarea pârâtei la plata sumei de 400 euro, sumă ce reprezintă comisioane bancare de retragere numerar, aferentă ultimilor doi ani, respectiv perioada 04.02.2014-29.02.2016, precum şi perioada 30.06.2015-31.07.2015, pentru efectuarea diverselor plăţi, care au fost făcute strict în interesul pârâtei, spre exemplu - spălat cisterna, reparaţii, amenzi, spălat camion, verificat roţi, plăţi taxe de drum, etc., drepturile băneşti să fie actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective şi să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale de la data scadenţei şi până la data plăţii efective - OG nr. 13/2011,- obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii: obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că a fost angajat la societatea pârâtă S.C. D. T. S.A începând cu data de 06.10.2011 şi până la data de 15.04.2016, conform contractului individual de muncă - încheiat şi înregistrat sub nr. 412/05.10.2011, pe o perioadă nedeterminată.
Ulterior, conform Actului Adiţional nr. 1507 din data de 06.05.2015, între societatea angajatoare şi reclamant s-a dispus acordarea indemnizaţiei de delegare acordată pentru extern respectiv diurnă, în cuantum de 45 euro/zi, începând cu data de 01.04.2015. Delegarea presupune modificarea unui singur element al contractului individual de muncă şi anume locul muncii, deci nu trebuie confundată cu timpul de muncă.
În toată această perioadă, a fost încadrat pe meseria de conducător auto - şofer pe cisternă alimentară şi transporta intern şi internaţional mărfuri perisabile - cu termen redus de valabilitate, spre exemplu: lapte, margarina, ciocolată, etc. iar durata timpului de lucru deşi era de 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână, în realitate lucra între 12-14 ore/zi. Mai mult, lucra sâmbăta, duminica, precum şi în zilele de sărbători legale.
Deşi în fiecare lună, a prestat ore peste programul normal de lucru, nu a beneficiat nici de timp liber corespunzător, conf. art. 122 din Codul Muncii şi nici de plata acestor ore suplimentare, potrivit art. 123 Codul Muncii, fiindu-i plătite doar 8 ore/zi, în condiţiile în care lucra între 12-14 ore zilnic, fără a avea importanţă că era weekend sau sărbătoare .
Art. 123 Codul Muncii arată că sporul pentru munca suplimentară este stabilit prin negociere în CCM şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Conform punctului 3 din Contractul Individual de Muncă „ orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite, sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr. 53/2003 Codul Muncii, însă în realitate aceste prevederi au fost încălcate.
A mai arătat că, orele suplimentare prestate nu au fost compensate, nici cu ore libere plătite şi nici cu un spor la salariu, motiv pentru care solicită să fie obligată pârâta la plata orelor suplimentare prestate, drepturi băneşti ce i se cuvin şi care până în prezent nu au fost încasate.
Potrivit art. 123 alin.2 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii „ sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. 1, se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază, salariu care de la data începerii activităţii ( 06.10.2011) şi până la data de 01.10.2015 a fost în cuantum de 1050 lei iar, după acea dată a fost modificat la 1599 lei - respectiv 1150 lei net, conform Actului adiţional nr. 3399/01.10.2015.
Timpul de muncă este definit la art. 111 din Codul Muncii ca fiind „orice perioadă în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare,,.
Având în vedere dispoziţiile legale, apreciază că timpul în care se efectua încărcarea/descărcarea mărfurilor, precum intervalul de timp cât se aştepta în vederea încărcării/descărcării - reprezintă timp de muncă, deoarece el, şi-a îndeplinit sarcinile şi atribuţiile, fiind la dispoziţia angajatorului şi în consecinţă reprezintă ore suplimentare,.
Făcând un calcul al orelor suplimentare ce au fost prestate în cursul săptămânii, în ultimii 3 ani, arată că a lucrat 2300 ore - peste cele 8 ore stipulate în contractul individual de muncă.
În ceea ce priveşte orele prestate în weekend-uri şi sărbători legale, acestea au însumat un număr de 2880 ore.
Deşi iniţial, a solicitat societăţii angajatoare compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite, iar ulterior a pretins sporul pentru munca suplimentară prestată, aceasta nu a respectat prevederile legale în materie, nefiindu-i acordate nici ore libere plătite şi nici sporul cuvenit.
Chiar dacă, nu ar fi solicitat ulterior, în termenul prevăzut - ore libere plătite, aceasta nu înseamnă că el nu mai poate solicita plata acestor drepturi sau că şi-a pierdut dreptul la plata orelor efectuate peste programul de lucru.
Cu privire la cuantumul sporului ce se acordă pentru orele suplimentare, apreciază că, potrivit Contractului Colectiv de Muncă Unic de la Nivel Naţional care stabileşte un spor de 100% - este aplicabil.
Cu privire la echivalentul a 400 euro, arată că aceasta reprezintă comisioane bancare de retragere numerar pentru efectuarea diverselor plăţi, care s-au făcut în interesul societăţii, respectiv cheltuieli de cursă tur - retur, cheltuieli care se făceau la fiecare cursă.
Deoarece societatea pârâtă depunea bani în cont strict pentru plăţile ce trebuiau efectuate, nu şi pentru comisioane, apreciază că, solicitarea sa este întemeiată, motiv pentru care solicită obligarea pârâtei şi la achitarea acestor comisioane de retragere.
În ceea ce priveşte garanţia în cuantum de 1000 lei, solicită obligarea pârâtei la restituirea acesteia.
A precizat că, deşi, la data de 16 decembrie 2016, a formulat către pârâtă o notificare - prin care a solicitat achitarea drepturilor salariale - izvorâte din prestarea de ore suplimentare - pe cale amiabilă, aferente ultimilor 3 ani, prestate peste programul de 8 ore/zi în cursul săptămânii, în weeknd-uri, precum şi de sărbătorile legale, până în prezent nu i-a fost comunicat un răspuns oficial.
În ceea ce priveşte dobânda legală, aceasta reprezintă daune interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului ( subsemnatului) prin întârzierea executării obligaţiei de către debitor, având un temei diferit de al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate pretinde cerând actualizarea creanţei.
Prin urmare, dobânda reprezintă o sancţiune pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de plată iar actualizarea cu indicele de inflaţie reprezintă valoarea reală a obligaţiei băneşti la data efectuării plăţii - daune compensatorii, astfel încât nu se ajunge la o dublă reparaţie.
În ceea ce priveşte actualizarea, aceasta are un caracter compensatoriu şi urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiei băneşti având ca finalitate aducerea creanţei la valoarea ei existentă în momentul stabilirii, protejând interesele sale care nu trebuie să suporte din patrimoniul său, fără a avea o culpă, efectele devalorizării monedei.
În drept a întemeiat acţiunea pe disp. art. 192 - 195 C. Proc. Civ. ; art. 268-269 din Codul Muncii; art. 123 alin. 2 Codul Muncii; Punctul 3 din Contractul Individual de Muncă; art. 148-151 C. Proc. Civ. ; art. 253 alin. 1 şi 2 din Codul Muncii ; art. 266, 270, 272, 275 Codul Muncii; art. 208, 210, 216 din Legea nr. 62/2011; art. 159 alin. 2 Codul Muncii; art. 120 Codul Muncii, art. 1535 C.Civ.; OG nr. 13/2011; art 451 C.pr.civ., contract colectiv de muncă aplicabil.
În dovedire a depus în copie carte de identitate, contract individual de muncă nr.412/2011, actul adiţional nr. 1507/06.05.2015 , act adiţional nr. 3390/01.10.2015 , Notificarea şi copie A.R. (confirmare – primire, desfăşurătoare tahograf - cu care înţelege să facă dovada prestării orelor suplimentare în cursul săptămânii, sâmbăta, duminica şi Sărbători Legale;Scrisori de Transport ( CMR); Extras cont - aferent perioadei solicitate, respectiv 04.02.2014 -29.02.2016, precum şi 30.06.2015-31.07.2015; Foi privind cheltuieli cursă tur - retur; 11 foi concedii false; Adeverinţă de salariu - eliberată sub nr. 2163 / 16.06.2015; Plăţi efectuate pentru autostrăzi ( GOBOX) în diferite locaţii ale UE; împuternicire avocaţială - nr. 278/11.11.2016. Chitanţă nr. 164/10 martie 2017 -
Pârâta D. T. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepţie constatarea intervenirii prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada solicitata in acţiune anterioara datei de 20.03.2014 având în vedere dispoziţiile art. 268 din Codul Muncii; pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiata; obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare a arătat că prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat să se constate existenta unor drepturi care derivă din raporturile de muncă dintre cele doua părţi.
Având în vedere că, acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinţi la data de 20.03.2017 arată că sunt incidente în aceasta situaţie dispoziţiile art. 268 din Codul Muncii care precizează, cu claritate, termenul în care intervine prescripţia dreptului la acţiune în raporturile de muncă.
În aceste condiţii, solicită admiterea excepţiei şi să se constate că, în ceea ce priveşte orice cerere anterioara datei de 20.03.2014 care derivă din contractul individual de muncă, a intervenit prescripţia dreptului la acţiune.
Pe fond, prin acţiunea promovată de către reclamant s-a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata unor drepturi salariale rezultând din relaţiile de muncă avute între cele doua părţi.
Precizează că între cele doua părţi au existat raporturi de muncă pe perioada 06.10.2011 - 14.04.2016 în baza contractului individual de muncă (Anexa nr. 1), raporturi care un încetat la data de 14.04.2016 când, în temeiul dispoziţiilor art. 55 lit. (b) din Codul Muncii, a fost emisa decizia nr. 1469 (Anexa nr. 2).
Pe întreaga durată a acestor raporturi de muncă, pârâta şi-a respectat obligaţiile ce îi revin atât în temeiul dispoziţiilor generale cuprinse în Codul Muncii cât şi prin raportare la legislaţia specială incidenţa în cazul oricăror conducători auto - menţionează aici, spre exemplificare, Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 (denumit în continuare „Regulament').
Aceste ultime dispoziţii reprezintă legislaţia speciala aplicabila persoanelor care ocupă poziţii de conducător auto în cadrul unui operator de transport rutier.
Astfel, în cuprinsul art. 1 din Regulament, se precizează că, prezentul regulament stabileşte normele referitoare la perioadele de şofat, de repaus şi la pauzele care trebuie respectate de către conducătorii auto...".
În cuprinsul art. 2 sunt descrise ariile de aplicabilitate ale acestui Regulament care este obligatoriu atât pentru conducătorii auto cât şi pentru operatorii de transport.
Reclamantul a semnat la data de 05.10.2011 un Angajament (Anexa nr. 3) prin care i-au fost aduse la cunoştinţa câteva din elementele Regulamentului, în special cele cu privire la perioadele de condus şi cele de repaus zilnic şi săptămânal.
Pornind tocmai de la dispoziţiile acestui Regulament, noţiunea de „ore suplimentare" nu există.
Programul de lucru al oricărui conducător auto este împărţit conform regulilor descrise în Regulament.
În cuprinsul art. 4 din Regulament, câteva definiţii care clarifică, fără niciun dubiu, care sunt tipurile de noţiuni adecvate în privinţa programului unui conducător auto, fiind definite următoarele noţiuni: pauza, repaus, perioada de repaus zilnic/săptămânal, durata zilnica de condus.
Mai mult, dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Regulament impun oricărui conducător auto respectarea perioadelor de repaus zilnic şi săptămânal deci, implicit, respectarea numărului limitat de ore de condus prevăzute în acelaşi Regulament.
Consideră că reclamantul nu a efectuat ore suplimentare ci, mai mult, subscrisa a achitat drepturi salariale peste orele efectiv lucrate de către acesta şi chiar şi pentru zilele în care acesta se afla în repaus.
A depus în acest sens statele de plată pentru perioada martie 2014 - aprilie 2016 {Anexa nr. 4), extras card tahograf pentru aceeaşi perioadă (Anexa nr. 5). Din analiza informaţiilor cuprinse în aceste înscrisuri a rezultat că pe perioada dedusă judecaţii reclamantul a efectuat un număr de ore mai mic decât cel înscris în statele de plată cu mai puţin de aproape 390 de ore (Anexa nr. 6) - ore care au fost deja plătite acestuia.
Din acelaşi extras al cardului tahograf se pot observa atât împărţirea programului de condus cât şi perioadele de repaus zilnic sau săptămânal.
În ceea ce priveşte diurna de care reclamantul a beneficiat pe durata derulării raporturilor de lucru, se regăseşte în Anexa nr. 7 valorile pentru diurna acordată pe perioada cât acesta se afla în afara teritoriului României (total suma acordată - 26.142,00 Euro), iar în Anexa nr. 8 valorile diurnei pentru perioada în care se afla pe teritoriul României (total sumă acordată - 5.221,50 lei); sumele au fost calculate pentru perioada martie 2014 - aprilie 2016 (data încetării raporturilor de muncă).
Cu privire la restituirea sumelor reţinute cu titlul de „Depozite constituite în avans" - solicită a se observa că, după încetarea raporturilor de muncă, la data de 19.05.2016, respectiv 24.06.2016 au fost virate în conturile personale ale reclamantului suma de 500,00 respectiv 350,00 de Euro (Anexa nr. 9).
Toate sumele menţionate mai sus se regăsesc în deconturile interne pe care reclamantul şi le-a însuşit sub semnătură (Anexa nr. 10) şi care dovedesc fără niciun dubiu atât faptul că acesta a încasat sume cu titlu de diurna atât pe parcurs extern cât şi pe parcurs intern dar şi faptul că i-au fost restituite acestuia sumele reţinute cu titlul de „Depozite constituite în avans".
Referitor la plata comisioanelor bancare aferente retragerilor de numerar sau efectuarea unor plaţi în interesul companiei, trebuie precizat mai întâi că reclamantul a avut la dispoziţie pentru plata cheltuielilor aferente curselor pe care le efectua carduri emise de companii petroliere care puteau fi folosite şi pentru plata unor taxe (Anexa nr. 11).
De asemenea, pentru plata unor alte eventuale costuri ale curselor pe care le efectua, reclamantul a primit sume prin casierie sau direct în conturile proprii.
A mai menţionat că în cazul în care plata se făcea prin card, direct la comerciant, nu se percep comisioane. Eventualele comisioane ataşate conturilor curente ale cardurilor personale ale reclamantului fac obiectul contractului pe care acesta îi avea direct cu furnizorii de servicii bancare.
Nu le poate fi imputabilă nicio suma care ar putea reprezenta comisioane bancare suportate de către reclamant în măsura în care acesta era singurul care putea să dispună de sumele de bani care îi erau virate în conturile sale. Mai trebuie precizat că reclamantul a primit sume în avans direct din casieria subscrisei, sume ce ar fi trebuit să fie folosite pentru plata costurilor care au legătura cu derularea unei curse, fie ca pe parcurs intern sau pe parcurs extern.
Mai trebuie menţionat că, pe durata celor 5 ani în care reclamantul a fost angajatul subscrisei nu au existat niciun fel de cereri al căror obiect să se regăsească printre capetele cererii de chemare in judecata ce face obiectul prezentei cauze.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 Cod procedură civila.
La data de 19.04.2017 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat următoarele: în ceea ce priveşte constatarea intervenirii prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 10 aprilie 2013 - 10 aprilie 2016, perioadă solicitată prin acţiune, solicită respingerea excepţiei, cu motivarea că, pe de o parte, a solicitat să se constate existenţa unor drepturi ce au derivat din raporturile de muncă, iar pe de altă parte, deşi cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 20 martie 2017, încă de la data încetării raporturilor de muncă ( din luna aprilie 2016 ) a solicitat plata drepturilor salariate, iar în luna decembrie 2016 a notificat pârâta, însă fără nici un rezultat, motiv pentru care a promovat prezenta acţiune.
În ceea ce priveşte respingerea acţiunii ca neîntemeiata, a arătat următoarele motive: între el şi societatea pârâtă au existat raporturi de muncă în perioada cuprinsă între 6 octombrie 2011 - 14 aprilie 2016, potrivit contractului individual de muncă, raporturi care au încetat la data de 14 aprilie 2016, conform Deciziei nr. 1469/02.04.2016,
Pe durata derulării raporturilor de muncă, pârâta nu şi-a respectat obligaţiile ce îi revin, deoarece, deşi potrivit Regulamentului ( CE) nr. 561/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 ( denumit în continuare „ Regulament,, (trebuia să fie plătit cu minim 8,5 euro/oră, în realitate nu a fost plătit astfel, ci era plătit cu 10 euro/zi.
Noţiunea de ore suplimentare se regăseşte la punctul 3 din Contractul Individual de Muncă, potrivit căruia „orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite, sau se plătesc cu un spor la salariu,,.
Prestarea orelor suplimentare rezultă fără putinţă de tăgadă din bonurile tahograf, motiv pentru care apreciază că este de o utilitate deosebită de a se proceda la confruntarea bonurilor tahograf cu extras card tahograf,
În angajamentul - prevăzut la Anexa nr.3 - atestă instruirea conducătorului auto cu privire la respectarea prevederilor cuprinse în OG nr. 17/2002, însă potrivit Fişei Postului se menţionează că, şoferul - conducătorul auto se află în programul de lucru de când începe programul, respectiv de când mişcă roata autoturismului şi până când o opreşte, inclusiv prezenţa ( asistarea) la încărcare, la descărcare, asigurarea (sigilarea) mărfurilor, luarea în primire şi predarea, precum şi spălarea cisternei, etc.
Apreciază că pârâta trebuie să depună pontajul, deoarece în statele de plată nu se regăsesc orele lucrate peste program, mai mult decât atât, statele de plată nu sunt semnate în state/de plată sunt trecute orele care nu reflectă orele lucrate peste program iar pe descărcătorul de pe cardul tahograf sunt trecute doar orele în care efectiv a condus, nu sunt desfăşurate conform bonului tahograf, cu pauzele privind încărcarea, descărcarea, spălarea, etc, astfel cum este prevăzut în fişa postului, motiv pentru care înţelege să solicite a se confrunta bonurile tahograf cu extrasul cardului tahograf.
Referitor la diurna pentru parcurs extern - prevăzută în Anexa nr. 7, de exemplu - luna martie 2014 – arată că au fost menţionate mai multe sume, suma de 355 euro, 50 euro şi 484 euro, totalizând suma de 889 euro - cu titlu de diurnă, în condiţiile în care indemnizaţia de delegare s-a acordat începând cu data de 01.04.2015.
În ceea ce priveşte restituirea garanţiei în cuantum de 1000 euro, urmează a se constata că pârâta a virat suma totală de 850 euro, rămânând o diferenţă de 150 euro.
Referitor la susţinerea pârâtei, cum că/ toate sumele menţionate se regăsesc în deconturile interne pe care şi le-a însuşit sub semnătură, arătă că semnăturile de pe deconturi nu îi aparţin, iar în ceea ce priveşte deconturile, susţine că acestea nu sunt complete, deoarece nu se menţionează rutele pe care a circulat, oraşele ce le-a tranzitat, precum şi cum a fost plătit în oraşele metropolitane, oraşe în care trebuia să fie plătit cu 8.5 euro/oră.
În ceea ce priveşte încasarea unor sume cu titlu de diurnă - atât pe parcurs extern cât şi pe parcurs intern, precum şi faptul că i-a fost restituită garanţia în cuantum de 1000 lei, arătă că" acele drepturi nu i-au fost achitate în totalitate, chiar în extrasele de cont nu se regăseşte rest decont ci doar salariu si avans cursă.
În ceea ce priveşte restituirea sumelor reţinute cu titlu de „ Depozite constituite în avans arată că, viramentele bancare de 500 euro şi 350 euro - au fost făcute sub denumirea de „ avans cursă,,, în condiţiile în care încetaseră raporturile de muncă şi, chiar şi aşa, urmează a constata că a rămas o diferenţă de 150 euro, sumă ce nu i-a fost restituită.
Referitor la plata comisioanelor bancare aferente retragerilor de numerar pentru efectuarea unor plăţi în interesul pârâtei, chiar dacă banii au fost viraţi în contul personal, însă având în vedere că au fost folosiţi strict pentru cheltuielile societăţii, respectiv spălat cisternă, plăţi taxe de drum, reparaţii, amenzi, etc., consideră că pârâta era obligată să le suporte, însă cum nu a fost de acord, solicită să fie obligată la suportarea comisioanelor bancare suportate.
A arătat că anterior anului 2014, banii pentru cheltuielile societăţii se ridicau de la casieria societăţii pârâte, însă începând cu anul 2014 banii erau viraţi în contul personal ce îl avea deschis la ING, fiind obligat să deschidă cont la această bancă, deoarece pârâta avea multe facilităţi la această bancă.
În ceea ce priveşte cele două carduri primite, SHELL şi GAZPROM , arătă că aceste carduri au fost strict pentru alimentarea cu combustibil.
Observând deconturile - deconturi a căror semnătură nu îi aparţine, există cheltuieli nejustificate, ce i-au fost reţinute, însă pârâta precizează că acestea reprezintă carburant şi altele. El nu a recunoscut aceste cheltuieli şi nu a fost de acord cu plata lor din drepturile băneşti, a luat cunoştinţă despre ele cu ocazia procesului.
Având în vedere că aceste cheltuieli reprezintă carburant, apreciază că este util ca pârâta să comunice consumul avut de către autocisternă, respectiv acela dat de constructor, având în vedere numărul de KM efectuaţi, uzura motorului şi a maşinii {peste 100.000 KM), condiţiile de trafic - condiţii meteo nefavorabile, ambuteiaje, ploi, vânt, ninsori drumurile în rampă şi încărcătura cu care se deplasa autocisterna. Toate aceste aspecte făcând ca oricărei autocisterne, să-i crească consumul de carburant, cum de fapt a constatat şi constructorul.
În drept a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe disp.art. 201 pct 2 C.Proc.Civ.
Prin încheierea de şedinţă din 20.06.2017 potrivit dispoziţiile art.268 alin.1 lit.c Codul Muncii (termenul de prescripţie de 3 ani) a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiunea pentru perioada 10 aprilie 2013 – 20.03.2014 .
Părţile au solicitat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu, expertiză contabilă iar reclamantul a solicitat şi proba testimonială cu martorul Pană Sever, probe ce au fost încuvinţate de instanţă.
La termenul de judecată din 20.06.2017 a fost audiat martorul Pană Sever declaraţia acestuia fiind anexată la dosar.
Instanţa a încuviinţat administrarea în cauză a probei cu expertiza contabilă având ca obiective: să se verifice dacă în perioada 20.03.2014-10.04.2016 reclamantul a prestat ore suplimentare peste programul normal conform regulamentului;să se verifice dacă în perioada 20.03.2014-10.04.2016 reclamantul a prestat muncă în zilele de sâmbăta şi duminica şi sărbători legale, în caz afirmativ să stabilească numărul acestor ore defalcat şi să se verifice dacă i-a fost acordat timp liber în compensare ori i-au fost plătite, în cazul în care nu au fost plătite să se calculeze c/val acestora cu acordarea sporului legal:să se verifice dacă în perioada 20.03.2014-10.04.2016 reclamantul pentru cursele efectuate a beneficiat de diurna de delegare atât pentru cursele interne cât şi pentru externe şi să se calculeze cuantumul drepturilor cuvenite; ă se stabilească cuantumul sumei datorate de pârâtă cu titlu de comisioane de retragere aferentă perioadei 20.03.2014-10.04.2016; să se verifice dacă pârâta mai are de restituit vreo sumă cu titlu de garanţie către reclamant; să se verifice dacă potrivit Regulamentului Intern şi Manualul Conducătorului Auto Profesionist instruit 2007 existent la nivelul societăţii, dacă reclamantul beneficiază de sporul de vechime, iar în caz afirmativ să calculeze cuantumul acestuia; să se verifice dacă pârâta datorează reclamantului cu titlu de indemnizaţie ”Zonă Mitropolitană” în funcţie de desfăşurătorul traseelor parcurse la fiecare cursă de reclamant precum şi dacă a fost plătit cu ocazia tranzitării oraşelor Metropolitane, să calculeze eventualele sume datorate de reclamant: sumele datorate de pârât vor fi calculate în sumă brută şi netă defalcat cu indicarea temeiului de drept pentru fiecare şi actualizate cu indicele de inflaţie separat pentru fiecare categorie de drepturi şi apoi totalizate;
După depunerea raportului de expertiza efectuat de expertul D. N. s-au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, însă expertul nu a răspuns în totalitate la obiecţiunile la raportul de expertiza astfel, la solicitarea pârâtei a fost încuviinţată cererea de a se efectua o altă expertiza contabilă cu aceleaşi obiective şi s-a numit aleatoriu în cauză expertul P. I. .
După depunerea raportului de expertiza efectuat de expertul P. I. s-au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză de către părţi, iar expertul a răspuns la acestea la data de 21.03.2018, conformându-se întocmai dispoziţiilor instanţei motiv pentru care va fi avut în vedere la soluţionarea prezentei cauze.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, S.C. D. T. S.A începând cu data de 06.10.2011 şi până la data de 15.04.2016, conform contractului individual de muncă - încheiat şi înregistrat sub nr. 412/05.10.2011, pe o perioadă nedeterminată., raporturi care un încetat la data de 14.04.2016 când, în temeiul dispoziţiilor art. 55 lit. (b) din Codul Muncii, a fost emisa decizia nr. 1469 .
Martorul P. S., audiat în cauză, (f.10 volumul III dosar) a declarat că în perioada dedusă judecăţii, reclamantul care era încadrat pe un autovehicul ce transporta mărfuri perisabile, respectiv alimente vrac, era deseori pus în situaţia de a depăşi programul normal de lucru zilnic de către dispecer sau de către şeful de compartiment.
Martorul a mai declarat că, reclamantul lucra în zilele de sărbători legale cât şi în zilele de sâmbăta şi duminica fără a putea preciza numărul de zile lucrate.
Din coroborarea declaraţiei de martor şi a lucrărilor raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert P. I. în conformitate cu examinările înscrisurilor de la dosar şi de la sediul pârâtei s-au concluzionat următoarele:
În perioada 20.03.2014-10.04.2016 reclamantul a prestat un număr de 188,74 ore suplimentara (3469,46 -3285,91 + 4,11 +1,08) contravaloarea veniturilor nete fiind în cuantum de 620,65 lei, iar actualizată pentru perioada martie 2014 - ianuarie 2018 este în suma de 638,71 lei.
Orele suplimentare lucrate în perioada de referinţă, reprezintă potrivit raportului de expertiză şi conform extrasului tahograf, diferenţa dintre orele de conducere, orice altă muncă, timpii de pauză regulamentari şi orele pentru program normal lunar plătite conform ştatelor de plată, (f. 69-71 dosar, respectiv 5-7 expertiză).
Potrivit art.120 alin. 1 Codul muncii munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
Art. 122 Codul muncii dispune că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite, iar art. 123 alin. 1,2 din acelaşi cod prevede că în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestuia, spor care nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de bază.
In perioada 20.03.2014 - 10.04.2016, reclamantul a prestat activitate în zilele de sâmbăta şi duminică un număr de 456,08 ore (388,43 + 67,65) şi 58,81 ore în zile de sărbători legale, astfel contravaloarea orelor prestate de reclamant în zilele de sâmbăta şi duminică şi de sărbători legale în perioada 20.03.2014 -10.04.2016 sunt în sumă netă de 2470,77 lei.
Actualizarea veniturilor nete 2470,71 lei iar suma actualizată pentru perioada martie 2014 - ianuarie 2018, este în sumă de 2550,10 lei.
Pentru a răspunde la acest obiectiv au fost calculate zilele de sâmbăta, duminica şi sărbători legale conform extrasului tahograf defalcat pe fiecare lună, pentru perioada 20.03.2014 - 10.04.2016, (f. 72-75 dosar, respectiv 8-11 expertiză), foi colective de prezenţă, ştate de salarii, Regulament CEE 561/2006.
Potrivit art. 137 alin.1 Codul muncii repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica; alin. 2 al aceluiaşi articol dispune că în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
Art. 137 alin.3 Codul muncii prevede că în situaţia prevăzută la aliniatul 2 salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz prin contractul individual de muncă.
De asemenea, art. 142 al. 1,2 Codul muncii dispune că munca prestată în zilele de sărbătoare legală se compensează cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în situaţia în care nu se acordă zile libere, beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100 % din salariul de bază.
În perioada 20.03.2014-10.04.2016, reclamantul a primit avansuri spre decontare în suma de 32883 lei, şi a justificat în aceeaşi perioada suma de 34691,73 lei, rezultând că pentru aceeaşi perioada reclamantul mai are de primit suma de 1808,73 lei. Actualizarea sumei de 1808,73 lei pentru perioada aprilie 2016 ianuarie 2018, este de 1893,20 lei.
În perioada 18.11,2011 - 27.06.2014 pârâta a constituit depozite cu titlu garanţii în suma de 885 curo, s-a folosit suma de 850 euro astfel că la data încetării raporturilor de muncă cu reclamantul, pârâta mai aven de restituit suma de 35 euro cu titlu garanţie către acesta.
Petitul privind obligarea pârâtei la plata comisioanelor de extragere a numerar de pe card este neîntemeiat întrucât nu au fost produse dovezi în sensul că aceste sume au fost folosite în interesul angajatorului.
Neîntemeiat este şi petitul privind obligarea pârâtei la plata de daune interese pentru sumele solicitate întrucât până la data rămânerii definitive a acestei hotărâri creanţele au un caracter incert.
Referitor la pretenţia reclamantului privind obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei pentru condus în zona metropolitană, se constată că această pretenţie nu a fost formulată ca petit nici în acţiune şi nici ulterior prin precizarea de acţiune astfel încât instanţa nu va analiza acest aspect deşi a fost calculată de către expert.
Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, se constată că acţiunea este întemeiată în parte şi urmează a o admite ca atare şi va obliga pârâta să plătească reclamantului suma netă actualizată cu indicii de inflaţie până la 31 ianuarie 2018, în cuantum de 638,71 lei reprezentând c/v ore suplimentare efectuate în perioada 20.03.2014-10.04.2016;
Va obliga pârâta să plătească reclamantului suma netă actualizată cu indicii de inflaţie până la 31 ianuarie 2018, în cuantum de 2550,10 lei reprezentând c/v ore lucrate în zilele de sâmbăta duminica şi în zilele de sărbători legale în perioada 20.03.2014-10.04.2016;
Va obliga pârâta să plătească reclamantului suma netă actualizată cu indicii de inflaţie până la 31 ianuarie 2018, în cuantum de 1893,20 lei reprezentând c/v indemnizație de delegare pentru transport intern pe perioada 20.03.2014-10.04.2016;
Va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 35 EURO reprezentând c/v garanţie.
Va compensa cheltuielile de judecată.
Definitivă prin neapelare
Tribunalul Dolj
salarizarea personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care şi-au schimbat regimul de finanţare - OCPI
Curtea de Apel Alba Iulia
Conflict de muncă. Obligaţie angajator eliberare adeverinţă.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Litigiu de muncă. Acordare spor pentru condiţii deosebite medicilor.
Tribunalul Satu Mare
Drepturi salariale funcţionari publici. Discriminare.
Tribunalul Mehedinți
Salarizare. Emiterea deciziei de stabilire a salariului în urma reorganizării activităţii instituţiei publice. Nivelul salariului