Domeniu: Drept procesual civil. Litigiu privind drepturi salariale. Conflict de competență. Competența funcțională de soluționare a cauzei. Regimul juridic aplicabil cererilor având ca obiect drepturi salariale ale personalului militar

Domeniu: Drept procesual civil. Litigiu privind drepturi salariale. Conflict de competență. Competența funcțională de soluționare a cauzei. Regimul juridic aplicabil cererilor având ca obiect drepturi salariale ale personalului militar

- Legea nr. 554/2004. art. 8 alin. (1)

- Codul de procedură civilă, art. 135

Doar personalul militar care are calitatea de cadru militar este învestit, în această calitate, cu exercițiul autorității publice, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Cum din prevederile Legii nr. 384/2006 rezultă că soldaţii şi gradaţii profesionişti nu au statut de cadru militar, nu sunt numite prin act administrativ, ci sunt angajați pe bază de contract individual de muncă conform art. 1 alin. (2) din această lege și beneficiază doar punctual de anumite drepturi acordate de lege cadrelor militare, reclamantul nu a avut calitatea de funcţionar public în cadrul pârâtului pentru a fi competentă instanța de contencios administrativ.

(Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

sentința civilă nr. 477 din data de 26 iunie 2020)

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 28.06.2019, reclamantul T.L.A. a chemat în judecată pârâții M.A.N., U.M. … și U.M. …, solicitând obligarea acestora la plata diferenței dintre salariul de încadrare acordat de aceștia și salariul minim brut pe economie pe toată perioada de colaborare, 16.08.2012 - 01.11.2017, obligarea pârâților la recalcularea și acordarea salariului acestuia pe toată perioada de colaborare, potrivit legislației aplicabile precum și obligarea pârâtelor la recalcularea și plata tuturor orelor suplimentare efectuate în sărbătorile legale și toate zilele libere, în perioada 16.08.2012-01.11.2017, recalcularea și acordarea sporurilor aferente salariului minim pe economie, calcularea și decontarea tuturor sporurilor specifice activității desfășurate în condiții speciale, plata tuturor drepturilor de echipare calculate în perioada 2012-2017 conform Legii nr. 384/2006, decontare integrală a tuturor biletelor de transport în comun în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, recalcularea și plata compensației lunare pentru chirie, recalcularea și plata zilelor de concediu neefectuate în anul 2017, recalcularea și plata zilelor de recuperare pierdute din cauza nerespectării procedurilor legale.

În motivare, în esență, a arătat că în perioada 16.08.2012-01.11.2017 a fost angajat în funcția de Topograf/Pistolar - Lunetist la M.A.N., încheind cu acesta din urmă prin UM …contractul de muncă nr. C-…., respectiv cu UM… contractul de muncă nr. …., iar în perioada în care a lucrat pentru aceste unități militare pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile menționate potrivit legii.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 384/2006, Legii nr. 138/1999, Legii nr.284/2010, Regulamentul Serviciului Interior din 02.09.2014, art. 194 și 453 C.pr.civ. și art.266 și urm. din Codul muncii.

Ivirea conflictului negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. /2019 Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Ialomiţa.

Prin sentinţa civilă nr. /2019 Tribunalul Ialomiţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Chemată să se pronunţe asupra regulatorului de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit prin sentinţa civilă nr. /2019 competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Prin încheierea din data de 13.12.2019 Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis excepţia necompetenţei funcţionale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei a II-a Contencios administrativ şi fiscal a Tribunalul Bucureşti.

Prin încheierea din data de 28.02.2020 Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei a II-a Contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a Tribunalul Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarul cauzei Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de Contencios Administrativ şi Fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 20.05.2020.

3. Soluţionarea conflictului de competenţă

Faţă de existenţa unor hotărâri de declinare succesivă a competenţei de soluţionare a cauzei între Secţiile Tribunalului Bucureşti, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 C.pr.civ. pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

Curtea constată că, prin acţiunea formulată, contestatorul T.L.A. a solicitat obligarea M.A.N., U.M…. și U.M. … la plata diferenței dintre salariul de încadrare acordat de aceștia și salariul minim brut pe economie pe toată perioada de colaborare, 16.08.2012 - 01.11.2017, obligarea pârâților la recalcularea și acordarea salariului acestuia pe toată perioada de colaborare, potrivit legislației aplicabile precum și obligarea pârâtelor la recalcularea și plata tuturor orelor suplimentare efectuate în sărbătorile legale și toate zilele libere, în perioada 16.08.2012-01.11.2017, recalcularea și acordarea sporurilor aferente salariului minim pe economie, calcularea și decontarea tuturor sporurilor specifice activității desfășurate în condiții speciale, plata tuturor drepturilor de echipare calculate în perioada 2012-2017 conform Legii nr. 384/2006, decontare integrală a tuturor biletelor de transport în comun în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, recalcularea și plata compensației lunare pentru chirie, recalcularea și plata zilelor de concediu neefectuate în anul 2017, recalcularea și plata zilelor de recuperare pierdute din cauza nerespectării procedurilor legale.

Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, doar cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în vreme ce litigiile ce vizează raporturi de muncă sunt de competenţa secţiei de conflicte de muncă a tribunalului.

Pentru lămurirea competenţei funcţionale de soluţionare a litigiului trebuie cercetat dacă raporturile juridice derulate între reclamant şi pârâţi, deduse judecăţii de faţă, sunt raporturi de serviciu.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 188/1999 funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică. Potrivit aceluiaşi text legal funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.

De asemenea, conform art. 4 din Legea nr. 188/1999 raporturile de serviciu ale funcţionarului public se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii.

Aşa cum rezultă din susţinerile concordante ale părţilor litigante, raporturile juridice dintre acestea au avut la baza contractul individual de muncă nr. … (prima filă verso a cererii de chemare în judecată, respectiv prima filă verso a întâmpinării), împrejurare din care reiese că reclamantul a avut calitatea de salariat al autorităţii pârâte, şi nu calitatea de funcţionar public.

Completul specializat în contencios administrativ a stabilit, în mod judicios, că ceea ce particularizează raportul de muncă al funcției publice de raportul de muncă al salariatului este faptul că funcționarul public este purtător al puterii publice, pe care o exercită în limitele funcției sale, iar reclamantul nu a ocupat o funcţie care să implice exerciţiul autorităţii de stat.

Astfel, s-a avut în vedere, în mod corect, că reclamantul a avut gradul militar de caporal, făcând aşadar parte, conform art. 1 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, din corpul distinct al personalului militar al soldaţilor şi gradaţilor profesionişti situat la baza ierarhiei militare.

Or, doar personalul militar care are calitatea de cadru militar este învestit, în această calitate, cu exercițiul autorității publice, conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare:

În ceea ce privește Decizia în interesul legii nr. 10/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea art. 1, art. 4 - 6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, invocată şi de Secţia a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, se reține că, prin aceasta, s-a stabilit că sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de personal militar având statutul de cadre militare (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special.

În considerentele deciziei menționate, la paragrafele 90 şi 91, instanţa supremă a arătat explicit că “…se poate observa că relația dintre noțiunile de "personal militar" și "cadru militar" este una ca de la întreg la parte. Însă, față de premisele stabilite prin actul de sesizare, asupra acestei distincții nu se va insista.  Doar personalul militar care are și statutul de cadru militar și căruia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 80/1995 are statutul de funcționar public, astfel încât litigiile privind raporturile de serviciu, deci și cele privitoare la plata unor drepturi de natură salarială aparțin competenței instanțelor de contencios administrativ, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, întrucât, pe baza definiției din art. 2 alin. (2) teza întâi din Legea nr.188/1999, potrivit căreia funcționarul public este o persoană numită, în condițiile legii, într-o funcție publică, și a prevederilor art. 1 și art. 4-6 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare - ofițeri, maiștri militari și subofițeri, indiferent de apartenența instituțională (Ministerul Apărării Naționale, Jandarmeria Română, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și unitățile subordonate) - sunt persoane numite într-o funcție publică, deci o varietate a funcționarilor publici, iar prevederile Legii nr. 188/1999 le sunt aplicabile, cu titlu de reglementare generală, potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ.”

Reclamantul din cauză, deşi a avut calitatea de personal militar, nu a fost cadru militar, regimul juridic al raportului său de muncă fiind reglementat de Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, iar nu de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Cum din prevederile Legii nr. 384/2006 rezultă că soldaţii şi gradaţii profesionişti nu au statut de cadru militar, nu sunt numite prin act administrativ, ci sunt angajați pe bază de contract individual de muncă conform art. 1 alin. (2) din această lege și beneficiază doar punctual de anumite drepturi acordate de lege cadrelor militare, reclamantul nu a avut calitatea de funcţionar public în cadrul pârâtului pentru a fi competentă instanța de contencios administrativ.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 135 şi al art. 129 alin. (2) pct. 3 C.pr.civ., Curtea a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, căreia i s-a înaintat dosarul cauzei pentru continuarea judecăţii.

Domenii speta

Spete similare