Excepţia necompetenţei teritoriale în raport de dispoziţiile art. 127, alin. 1 ncpc şi de Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constiuţionale

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

 La data de 14 iunie 2018 reclamanta CURTEA DE APEL CRAIOVA, în contradictoriu cu pârâtul C. D. A. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea diferențelor de drepturi salariale în cuantum net de 2451 lei, încasate necuvenit în perioada 01.01.2018 – 31.03.2018.

În fapt, arată că pârâtul face parte din personalul auxiliar de specialitate a Tribunalului Gorj, fiind încadrat în funcția de specialist IT.

Prin Decizia nr. 14/02.04.2018  a fost modificată în parte Decizia nr. 8/31.01.2018 în sensul că personalul auxiliar de specialitate şi conex al cărui salariu de bază este stabilit potrivit art. 38 alin. 6 din legea nr. 153/2017 la nivelul salariului de bază pentru anul 2022 va beneficia de sporurile de 15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de 5% pentru confidențialitate calculate la salariul de bază din anul 2022, cu aplicarea art 25, începând cu data de 01.01.2018.

În acest context, conform adresei nr. 2470/18.05.2018, comunicată de Tribunalul Gorj, Curții de Apel Craiova, au rezultat diferențe de drepturi salariale pe care personalul auxiliar de specialitate le-a încasat necuvenit, devenind plată nedatorată ce trebuie restituită de către pârât, în conformitate cu art. 256 din Codul muncii, potrivit căruia " salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie".

La data de 16.07.2018 pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat suspendarea cauzei în temeiul disp. art.413 alin. 1 pct. 1 c.p.c, până la soluționarea cauzei înregistrate sub nr. 4217/2/2018 care se află pe rolul Curții de Apel București, prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 9/22.03.2018 a preşedintelui Curții de Apel Craiova, revocarea deciziei nr. 14 /02.04.2018 şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor din aria teritorială a Curții de Apel Craiova, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

A solicitat respingerea acțiunii pentru perioada 01.01.2018 – 31.03.2018,, deoarece suma solicitată nu este certă, lichidă şi exigibilă pentru a fi îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale.

A invocat şi principiul conform căruia " pentru muncă egală, plată egală" în ceea ce privește aplicarea cuantumului diferenţiat al sporurilor.

În baza art. 411 c.p.c a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Examinând din oficiu, conf. art. 131 c.p.c. excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. 1 din N.C.P.C,  "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Prin Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională  admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată în Dosarul nr. 17.133/271/2015 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, încălcând principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

De asemenea, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Baroul Vâlcea în Dosarul nr. 30.098/3/2014/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, Curtea reţinând că noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care aceasta vizează şi instanţa de judecată, astfel încât competenţa facultativă urmează a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, permiterea cumulului competenţei jurisdicţionale cu calitatea de parte în proces reprezentând un element obiectiv care conduce în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei, contrar art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

În cauza de faţă, reclamant este Curtea de Apel Craiova, aşa încât, în raport de  considerentele expuse, precum şi de opţiunea acestuia din data de 15.11.2018, de alegere a instanţei competente ca fiind Tribunalul Sibiu, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Alba, învecinată cu Curtea de Apel Craiova, instanţa, în baza art. 132 C.p.civ., va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, excepţie invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi cu considerentele acesteia.

Domenii speta

Spete similare