Acţiune formulată de sindicat în numele membrilor săi. Conflict de competenţă. Competenţa teritorială de soluţionare a litigiilor privind funcţionarii publici ulterior modificărilor aduse art. 10 din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018

Acţiune formulată de sindicat în numele membrilor săi. Conflict de competenţă. Competenţa teritorială de soluţionare a litigiilor privind funcţionarii publici ulterior modificărilor aduse art. 10 din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018

-Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (3) şi (4)

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la acordarea unor drepturi salariale către reclamanţi, prin raportare la prevederile Legii nr. 71/2015 precum şi a altor acte normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu domiciliul reclamanţilor ori cu sediul sindicatului.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art.10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe – 03.12.2018), care statuează în mod expres că: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)”.

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Curtea constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr.554/2004 modificată potrivit cărora: „(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces”.

Or, în cauza de faţă, sindicatul a formulat acţiunea nu în nume propriu, ci în numele reclamanţilor, iar competenţa teritorială exclusivă este determinată de domiciliul reclamanţilor, care este în Bucureşti.

(Secţia a IX-a de Contencios Administrativ şi Fiscal,

sentinţa civilă nr. 261 din data de 11 mai 2020)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a de Contencios administrativ şi fiscal, sub nr. XXX, la data de 03.12.2018, reclamanţii, reprezentaţi de SINDICATUL N. P. P. C. din M.A.I., au chemat in judecata pe pârâtul I. T. P. F. G. solicitând instanţei obligarea acestuia din urmă la recalcularea şi plata unor drepturi salariale.

Prin sentinţa civilă nr. 3769/2019 din data de 24 mai 2019, Tribunalului Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi.

Prin sentinţa civilă nr. 80/05.03.2020 Tribunalul Călăraşi a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 11.03.2020, sub numărul 329/116/2020.

Soluţionând conflictul negativ de competenţă, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C.pr.civ., Curtea stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti astfel:

În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la acordarea unor drepturi salariale către reclamanţi, prin raportare la prevederile Legii nr. 71/2015 precum şi a altor acte normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu domiciliul reclamanţilor ori cu sediul sindicatului.

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art.10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe – 03.12.2018), care statuează în mod expres că: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)”.

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

De asemenea, Curtea constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora: „(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces”.

Or, în cauza de faţă, sindicatul a formulat acţiunea nu în nume propriu, ci în numele reclamanţilor, iar competenţa teritorială exclusivă este determinată de domiciliul reclamanţilor, care este în Bucureşti.

Faţă de modificările legislative aduse Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a litigiilor de contencios administrativ şi fiscal, în cauză nu mai este aplicabilă Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată privește interpretarea şi aplicarea unitară a unor dispoziţii legale a căror aplicabilitate în prezenta cauză este exclusă tocmai de art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr.554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018.

Având în vedere că cei trei reclamanţi faţă de care s-a disjuns acţiunea si s-a format dosarul nr. XXX au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 54, 72 şi 74 din dosarul tribunalului, Curtea constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze, motiv pentru care în temeiul art. 135 alin.(4) C.pr.civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a Contencios administrativ şi fiscal

Domenii speta

Spete similare