Indemnizaţie pentru creşterea copilului. Competenţa instanţei de contencios administrativ. Data şi condiţiile acordării indemnizaţiei.

Indemnizaţie  pentru creşterea  copilului. Competenţa  instanţei de contencios administrativ. Data şi  condiţiile acordării indemnizaţiei.

Acţiunea reclamantei  pentru  modificarea  deciziei  emise de D.M.P.S. prin  care s-a stabilit  dreptul  la indemnizaţia  pentru creşterea  copilului se  soluţionează de instanţa  de contencios administrativ conform art. 9 alin.5 din  O.U.G. nr. 148/2005.

Conform  art. 24 alin. 1 lit. a  si alin.4 din O.U.G. nr.148/2005  şi  art. 29 din H.G. nr.1825/2005 ordonanţa  se aplică  şi persoanelor care la 31 decembrie 2005 se aflau în  plata  indemnizaţiei  pentru creşterea  copilului în temeiul  Legii nr. 19/2000,  drepturile  în  temeiul  ordonanţei se cuvin şi se  acordă de la data intrării  în vigoare, în  baza  dosarelor transmise la  direcţiile  teritoriale  de către plătitorii acestui drept.

Secţia de contencios administrativ şi  fiscal – Decizia  nr.735/ 03 iunie 2008

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 3239/97/2007 reclamanta T.A. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Hunedoara, Primăria Municipiului Vulcan şi Primăria oraşului Aninoasa, solicitând anularea deciziei nr. 8144/20.06.2007 emisă de Direcţia de Muncă şi Protecţie Locală Hunedoara şi obligarea celorlalte pârâte să-i plătească reclamantei indemnizaţia pentru creşterea copilului pe anul 2006.

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat, în esenţă, că la data de 04.07.2005 a născut un băiat, pe T.A.  şi a fost nevoită să acţioneze în judecată pe S.C. „K.L.”  S.R.L. , societate la care a fost angajată pentru a i se recunoaşte încheierea contractului de muncă începând cu 01.05.2004 şi obligarea societăţii să achite retroactiv contribuţiile la bugetele de stat . Se mai arată că instanţele de judecată au recunoscut dreptul reclamantei  de a primi indemnizaţia pentru creşterea copilului, de la data cererii, 10.10.2005 şi până la 2 ani. Se arată că reclamanta nu a putut obţine integral indemnizaţia de la S.C. „K.L.” S.R.L., întrucât datorită modificărilor legislative în domeniu, începând cu data de 1 ianuarie 2006, această indemnizaţie se acordă de primăriile din localitatea de domiciliu al celui îndreptăţit.

Prin sentinţa nr. 2621/CA/20.12.2007 Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea reclamantei împotriva celor trei pârâte.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamanta nu a îndeplinit cerinţele art. 8 din O.U.G. nr.148/2005 pentru acordarea îndemnizaţiei de creşterea copilului, decât de la 3.01.2007, aşa cum i-a şi fost acordat prin decizia nr.8144/20.06.2007 a DMPS Hunedoara, pentru anul 2006 nedepunând alături de cererea din 8.06.2006 actele doveditoare.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta T.A. solicitând a se dispune în principal casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei specializată în litigii de asigurări sociale, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

Reclamanta susţine că instanţa a calificat greşit natura cauzei, raportul juridic dedus judecăţii fiind unul de asigurări sociale , astfel că acţiunea nu era de competenţa contenciosului administrativ ci a Secţiei de litigii de asigurări sociale a Tribunalului Hunedoara, iar compunerea completului de judecată trebuia să fie adecvată acestei competenţe.

În expunerea motivelor invocate în subsidiar se susţine că instanţa de fond a considerat greşit că reclamanta nu beneficiază de indemnizaţie de creştere a copilului pentru anul 2006.

Dreptul său la atare indemnizaţie s-a născut în 2005 şi a fost recunoscut începând cu 10 octombrie 2005, irevocabil, prin sentinţa civilă nr. 2259/2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.7630/2005 şi prin decizia Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în acest dosar ; prin aceasta se recunoaşte că reclamanta a avut stagiul de cotizare pretins de lege, însă o atare dovadă nu a putut fi anexată cererii în anul 2006, decât după soluţionarea litigiului cu angajatorul. Pentru perioada octombrie – decembrie 2005 angajatorul i-a achitat această indemnizaţie, însă pentru anul 2006 pârâtele refuză nejustificat.

În drept se invocă prevederile art. 299 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare intimatele pârâte solicită respingerea recursului, apreciind că instanţa a fost legal constituită, acţiunea fiind o acţiune în contencios administrativ conform art. 9 alin. 5 din O.U.G. nr.148/2005, iar pe fond se susţine că reclamanta nu a îndeplinit cerinţele legii pentru anul 2006, hotărârea judecătorească invocată de reclamantă nefiind opozabilă pârâtelor.

Recursul reclamantei este parţial fondat.

În ce priveşte natura juridică a cauzei şi compunerea completului, instanţa apreciază că motivul invocat conform art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă nu este fondat.

În discuţie este dreptul reclamantei la indemnizaţia pentru creşterea copilului său născut în 4.07.2005, pentru anul 2006.

Începând cu 1.01.2006 cadrul legislativ ce reglementează acest drept a fost modificat, aplicându-se prevederile O.U.G. nr. 148/2005, iar Legea nr.19/2000 a fost abrogată în partea care reglementa acest drept ( art. 98 ).

Conform art. 9 alin 1-3 din O.U.G. nr.148/2005 dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului se stabileşte prin decizie a direcţiei de muncă şi protecţie socială, iar conform art. 9 alin. 5 „ Contestaţiile formulate împotriva deciziei se soluţionează potrivit Legii Contenciosului Administrativ nr. 554/2004”.

Prin urmare, acţiunea reclamantei a fost corect calificată şi soluţionată ca o acţiune în contencios administrativ , instanţa de judecată fiind legal constituită conform art. 10 alin. ultim din Legea nr.554/2004 în forma în vigoare la data pronunţării hotărârii .

Recursul este însă fondat în ce priveşte motivul invocat conform art. 304 pct. 9 si 304 1 Cod procedură civilă, privind interpretarea probelor dosarului şi interpretarea art. 8 din O.U.G.  nr.148/2005.

Sigur, instanţa de fond a apreciat corect că în speţă reclamanta nu a ataşat cererii sale din 13.06.2006, adresată Primăriei Vulcan şi actul doveditor al îndeplinirii stagiului de cotizare.

Dar, în speţă, dreptul său la indemnizaţie nu s-a stabilit pentru prima dată în temeiul prevederilor O.U.G. nr.148/2005, ci a fost stabilit conform Legii nr. 19/2000, prin sentinţa 2259/2006 a Tribunalului Hunedoara .

Prin această hotărâre, rămasă irevocabilă, s-a constatat că reclamanta îndeplineşte condiţiile prev. de art. 98 alin. 4 din Legea nr.19/2000 şi a fost obligat angajatorul S.C. „K.L” S.R.L. să plătească reclamantei indemnizaţia pentru creşterea copilului pentru perioada 10 octombrie 2005 – 31 decembrie 2005.

În aceste condiţii erau aplicabile prevederile art. 24 al.1 lit. a şi 4 din O.U.G. nr.148/2005 modificată în anul 2006 şi art. 29 din Normele Metodologice H.G. nr.1825/2005, potrivit cărora ordonanţa se aplică şi persoanelor care la data de 31 decembrie 2005 se aflau în plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, în temeiul Legii nr.19/2000, drepturile în temeiul ordonanţei se cuvin şi se acordă de la data intrării în vigoare a ordonanţei, în baza dosarelor transmise la direcţiile teritoriale de către plătitorii acestui drept.

Reclamanta nu poate fi prejudiciată de un drept al său pentru că angajatorul nu a înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile impuse prin lege , atât sub aspectul plăţii indemnizaţiei pe perioada oct. – dec. 2005 cât şi al întocmirii şi transmiterii dosarului reclamantei către direcţia teritorială pârâtă.

Faţă de aceste considerente se impunea ca pârâta D.M.P.S. Hunedoara să stabilească indemnizaţia prin decizia atacată începând cu 1.01.2006, iar nu cu 3.01.2007 .

În ce priveşte acţiunea reclamantei împotriva pârâtelor Primăria Vulcan şi Primăria Aninoasa, se constată că acestea nu au calitate procesuală pasivă.

Potrivit art. 19 din O.U.G. nr.148/2005 fondurile necesare plăţii drepturilor prevăzute de ordonanţă se asigură din bugetul de stat, iar conform art. 20 calculul şi plata drepturilor se fac de către direcţiile teritoriale , astfel încât cele două pârâte nu pot fi obligate la plată.

În consecinţă s-a admis recursul reclamantei, conform art. 312 al.2 şi 3041, 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a modificat în parte hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii reclamantei împotriva pârâtei D.M.P.S. , s-a modificat în parte decizia nr. 8144/20.06.2007 a pârâtei în ce priveşte data acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului, care s-a stabilit la 1.01.2006.

S-a menţinut hotărârea în ce priveşte respingerea acţiunii împotriva pârâtelor Primăria Vulcan şi Primăria Aninoasa pentru considerentele redate în decizie.

Domenii speta

Spete similare