Ordonanța preşedinţială

Sentinţă civilă 159 din 20.01.2020


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr..., reclamantul ... a chemat în judecată pe pârâta ....,  solicitând pe calea ordonanţei preşedinţiale - până la soluţionarea definitivă a dosarului de divorţ înregistrat sub nr.  aflat pe rolul Judecătoriei C, obligarea pârâtei să-i permită păstrarea legăturilor personale cu minora ..., născută la data de ..., cu  cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în data de , fiind despărţiţi în fapt din data de , când pârâta a plecat din domiciliul comun.

Reclamantul mai arată faptul că a formulat cerere de divorţ  înregistrată  pe rolul Judecătoriei C sub nr. , cauză la care s-a conexat dosarul nr. ce are ca obiect cererea de divorț formulată de pârâta din prezenta cauză.

A mai învederat că la momentul despărţirii în fapt minora a rămas în grija sa, însă prin sentința civila nr...  din ...  a Judecătoriei C, rămasă definitivă prin respingerea apelului, s-a dispus ca pana la soluționarea definitiva a dosarului nr... domiciliul fetiţei sa fie la locuința mamei, astfel ca in prezent minora se afla la mama sa.

În drept, a invocat disp. art. 920, art. 997, art. 998 C.pr.civ.

În susţinere, a ataşat înscrisuri, în copii certificate, pentru conformitate cu originalul (f. 8-14).

Pârâta a formulat întâmpinare (f. 20-21) prin care a solicitat admiterea în parte a acţiunii, respectiv reclamantul să îşi exercite dreptul de a păstra legături personale cu minora, astfel: duminica, săptămânal, între orele 14,00-18.00 şi joia între orele 17,00-18,00 la domiciliul mamei, datorită vârstei minorei, respectiv 1 an şi 8 luni, întrucât plimbările între domiciliile părinţilor ar avea grave repercursiuni asupra creşterii şi dezvoltării minorei; pe reclamant din data de  l-a văzut sporadic; locuinţa minorei a fost stabilită la mamă  astfel că din minora nu a  mai părăsit această locuinţă peste noapte, cu cheltuieli de judecată.

În şedinţa publică din data de pârâta prin apărător a depus la dosar decizia civilă nr.  pronunţată de Tribunalul P în dosarul nr. ,  privind stabilirea locuinţei minorei pe calea ordonanţei preşedinţiale şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei C.

La solicitarea instanţei au fost depuse la dosar anchetele psihosociale efectuate de autorităţile tutelară din cadrul Primăriei  (f.26-27) şi Primăriei  (f. 29).

Analizând cu prioritate, potrivit art.248 C.pr.civ., excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei C invocată de pârâtă, instanta reţine următoarele:

Potrivit art. 998 C.pr.civ. „Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţa asupra fondului dreptului”.

În cauză, fondul dreptului, este reprezentat de legăturile personale părinte-copil.

De altfel, cele două cereri sunt reglementate de norme de competentă teritorială diferite. Astfel, în ceea ce priveşte acţiunea de divorţ sunt aplicabile normele speciale prevăzute de art. 915 C.pr.civ. în timp ce cererea de stabilire legături personale este reglementa de normele generale referitoare la competentă, respectiv art. 107 și 114 C.pr.civ.

Prin urmare, la stabilirea competenței teritoriale a prezentei cauze instanța va avea în vedere regulile generale de competență teritorială raportându-se strict la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială, independent de faptul că pe rolul instanțelor se află pendinte și fondul cauzei.

Potrivit dispozițiilor art.114 C.pr.civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită.

Potrivit art.106 Cod civil ocrotirea minorului se face prin părinți sau alte modalități prevăzute de lege, astfel că și programul de vizită stabilit în favoarea unui părinte constituie o formă de ocrotire, atrăgând aplicabilitatea art.114 C.pr.civ.

Competența teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.126 C.pr.civ., în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie, dat fiind că drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune liber.

De asemenea, potrivit art. 129 pct.3 C.pr.civ., necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, excepția necompetenței putând fi invocată în acest caz de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la acre părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe și pot pune concluzii.

Prin Sentinţa civilă nr. din  pronunţată de Judecătoria C în Dosarul nr. , definitivă prin Decizia civilă nr.  din  a Tribunalului P, s-a stabilit în mod provizoriu, locuinţa minorei la mama sa, în com... , până la soluţionarea Dosarului nr. , aflat pe rolul Judecătoriei C.

Având în vedere că la data introducerii acţiunii sentinţa Judecătoriei C în ce priveşte domiciliul provizoriu al minorei îşi producea efectele juridice, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și va declina competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei M, în a cărei rază teritorială își avea reședința persoana ocrotită –minora - la momentul introducerii acțiunii.