Anulare hcj, reconstituire drept de proprietate. obligatia cjo sa emita titlu

Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. X/05.04.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2017 s-a respins cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamant T N, CNP , domiciliat în S, jud. O în contradictoriu cu pârâţii  COMISIA LOCALĂ S PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ŞI FORESTIERE, cu sediul în com. S, , jud. O şi COMISIA JUDEŢEANĂ O PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ŞI FORESTIERE, cu sediul în S, , jud. O ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut  că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 14.12.2017, sub nr.X/311/2017, reclamantul T N, a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017 în contradictoriu cu Comisia JUDEŢEANĂ O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere şi Comisia Locală S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere, pentru ca prin hotărâre să se dispună de către instanţă: anularea hotărârii Comisiei Judeţene; înscrierea reclamantului ca moştenitor legal la autoarea de rol M M R, în  vederea reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma acesteia; obligarea Comisiei Judeţene O, să emită titlul de proprietate pentru autoarea de rol M M R cu toţi moştenitori care au depus cerere în termen legal, inclusiv el-reclamantul pentru suprafaţa de 2,70 ha.

In motivarea cererii, reclamantul arată că în anul 1991, tatăl său T D în temeiul Legii nr.18/1991 a formulat cerere de reconstituire , atât după mama sa, T Z înregistrată sub nr.X/05.02.1991, cât şi după bunica sa M M R, cerere  care nu se mai regăseşte în cadrul Primăriei Comunei S.

Deşi s-au făcut numeroase demersuri la Comisia Locală S, pentru soluţionarea cererii tatălui său, această comisie nu a soluţionat favorabil acestei cererii.

Astfel, reclamantul învederează, că întrucât cererea tatălui său după bunica sa, M M R nu se mai regăsea în evidenţele Primăriei comunei S, în temeiul Legii nr.169/1997 în termenul legal a formulat cerere de reconstituire după străbunica sa M M R.

Prin nota de constatare nr.X/27.03.1998, reprezentantul prefecturii O împreună cu membrii Comisiei Locale, au constatat că cele sesizate de el sunt reale, dispunându-se intrarea în legalitate de către Comisia Locală S, în sensul ca tatăl său să fie înscris ca moştenitor atât după bunica sa, cât şi după mama sa.

Prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr.X/16.01.1998 s-a dispus înscrierea tatălui său ca moştenitor al mamei sale, T Z eliberându-se adeverinţa nr.X de către Comisia Locală S.

Existenţa cererii de reconstituire după autoarea M M R rezultă şi din adresa nr. R X/31.03.1998 a Prefecturii O prin care s-a răspuns la sesizările sale referitoare la refuzul Comisiei Locale S de soluţionarea cererii de reconstituire.

În urma demersurilor sale, efectuare în temeiul Legii nr.169/1997 s-a constatat că tatăl său T D nu a fost trecut ca moştenitor deoarece nu a fost menţionat în cererea colectivă formulată de M I, M G I, M M şi T V.

Însă, în urma constatării existenţei cererii sale, s-a dispus completarea adresei înaintată Comisei Judeţene în sensul ca pe adeverinţa de proprietate să fie inclus şi T D, respectiv moştenitorul acestuia T N, conform Legii nr.169/1997.

Hotărârea Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017 se raportează exclusiv la dispoziţiile Legii nr.18/1991, fără vreo referire la Legea nr.160/1997 prin care au fost repuse în termen persoanele ale căror cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns.

La data de 05.08.1998 prin adresa nr.X/05.08.1998 Comisia JUDEŢEANĂ O a solicitat Comisiei Locale să îi înainteze în vederea validării adeverinţa de proprietate cu privire la autoarea de rol M M R.

În urma acestor constatări, Comisia Locală S a emis adeverinţa nr.X/25.08.1998 cu privire la stabilirea dreptului de proprietate  la rolul defunctei M M R, cu moştenitorii M I, M Z, M M, T V şi tatăl său T D pentru suprafaţa de 2,56 ha, deşi el fusese cel care formulase cerere de reconstituire în temeiul Legii nr.169/1997, art. IV.

De asemenea, această Comisie a emis procese-verbale individual pentru toţi moştenitorii, iar prin cel cu nr.350 din data de 19.03.1999, tatăl său moştenitor al defunctei M M R a fost pus în posesie cu suprafaţa de 0,32 ha de teren extravilan.

În baza adeverinţei nr. X/25.08.1998 şi a procesului-verbal de punere în posesie nr. X din data de 19.03.1999, iniţial mama sa şi apoi el, au plătit impozite de taxele pentru suprafaţa de 0,32 ha teren extravilan după autoarea M M R din anul 1999 şi până în prezent.

După aproximativ 18 ani de când Comisia Judeţeană a dispus ca tatăl său, să fie înscris ca moştenitor al autoarei M M R, şi după ce au fost puşi în posesie şi a plătit impozite şi taxe, Comisia Locală S, prin procesul-verbal nr.X/28.06.2017 a respins cerere sa de reconstituire a dreptului de proprietate ce îi revenea tatălui său, ca tardivă şi neîntemeiată.

Prin respingerea ca tardivă, Comisia Locală S, susţine reclamantul că se recunoaşte implicit existenţa cererii sale formulată în temeiul legii nr.169/1997.

Reclamantul mai susţine că în niciun mod Comisia Locală S nu analizează cererea sa de reconstituire, Comisia limitându-se a preciza ca tatăl său T D nu a depus cerere de reconstituire după autoarea M M R în temeiul Legii nr.18/1991, cerere care nu s-a mai regăsit în arhiva Primăriei comunei S, fără să fie analizată cererea sa de reconstituire.

Fără a se ţine cont de deciziile luate anterior, prin Hotărârea nr.X din data de 30.10.2017, actuala Comisie JUDEŢEANĂ O, i-a respins contestaţia motivat de faptul că cetăţeanul T D nu a depus cerere în termenul prevăzut de legea nr.18/1991 după autoarea M M R, fără să fie analizată cerere sa formulată în temeiul Legii nr.169/1997.

Prin refuzul de a i se emite titlul de proprietate asupra suprafeţei de 0,32 ha de teren arabil extravilan, reclamantul arată că i se încalcă dreptul de proprietate garanta de către Constituţia României şi protejat de art.1 din Protocolul nr.1 din CEDO.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr.18/1991, Legii nr.169/1997 şi cele ale art.1 din Protocolul nr.1 din CEDO.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus în copie următoarele înscrisuri: acte de stare civilă (f.7-8), certificatul de moştenitor nr.X din data de 27.09.2005 (f.9), nota de constatare nr.X/27.03.1998 (f.10), Hotărârea Comisiei Judeţene nr.X/16.01.1998 (f.11), adeverinţa nr.X/08.04.1998 (f.12), înscrisuri (f.13-19, 21, 24-25 şi 28-40), adeverinţa nr.X/25.08.1998 (f.20), procesul-verbal de punere în posesie nr.X din data de 19.03.1999 (f.22), procesul-verbal nr.X/30.08.1998 (f.23), adeverinţa nr.X din data de 19.10.2015 (f.24), adeverinţa nr.X din data de 05.10.2017 (f.25), procesu-verbal nr.X/28.06.2017 (f.26-27), Hotărârea Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017 şi dovada comunicării (f.41-43).

Pârâta Comisia Locală S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere la data de 12.01.2018 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale faţă de plângerea formulată de către reclamant, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant, ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că Hotărârea Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017 a fost adoptată în baza procesului-verbal nr. X/28.06.2017 emis de către Comisia Locală S, ce a fost întocmit ca urmare a adreselor emise de către Comisia JUDEŢEANĂ O, prin care ni se solicita comunicarea cererii şi contestaţiei depuse în termen în temeiul Legii nr.18/1991 de către T D.

Prin Hotărârea Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017 s-a respins cererea reclamantului, iar prin plângerea adresată instanţei reclamantul nu mai solicită înscrierea tatălui său ca moştenitor al autoarei M M R, ci înscrierea sa.

Această solicitare a reclamantului nu are nicio legătură cu hotărârea contestată, astfel că această cerere nu poate fi interpretată că o contestaţie împotriva acestei hotărârii.

Pârâta mai arată că autorul T D , a decedat în anul 1992, nu a depus nicio cerere în baza Legii nr.18/1991, iar reclamantul afirmă că în nume personal a formulat cerere în temeiul art. IV din  Legea nr.169/1997, cerere ca conform Compartimentului Agricol şi în baza procesului-verbal din data de 13.04.1998 nu există în arhiva lor şi nici nu apare înregistrată.

Pârâta susţine că adeverinţa nr. X/08.04.1998, Hotărârea Comisiei Judeţene nr.X/16.01.1998 şi sentinţa civilă din data de 330.09.1998 pronunţată în dosarul nr.X/1998 se referă la autoarea T Z şi nu la autoarea M M R.

T Z era bunica paternă a reclamantului (mama defunctului T D) şi, respectiv nora autoarei M M R, iar M Z era fiica autoarei M M R.

Astfel că, documentele aferente reconstituirii dreptului de proprietate pentru T Z nu au nicio legătură cu cele aferente reconstituirii dreptului de proprietate pentru autoarea M M R, nefiind vorba de acelaşi terenuri, cele două autoare având roluri separate.

Adeverinţa nr.X/25.08.1998 are legătură cu terenul autoarei M M R şi a fost emisă în mod eronat, motivat de faptul că T D a fost trecut ca moştenitor al autoarei M M R, fără să fi formulat cerere, şi din această cauză Comisia locală S formulează cerere reconvenţională pentru anularea acesteia.

În ceea ce priveşte adeverinţa nr.X din data de 08.03.1998, Comisia locală S şi-a depăşit atribuţiile şi a procedat la partajarea terenului autoarei M M R, fără nicio bază legală, fapt pentru care cere şi anularea acestei adeverinţe.

În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.pr.civ. pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În susţinerea întâmpinării au fost depuse  în copie următoarele înscrisuri: procesul-verbal din data de 1.04.1998 (f.51-75), procesul-verbal nr. X/28.06.2017 (f.76-77), înscrisuri (f.78-90 şi 94-95, 97), procesul-verbal nr.X din data de 16.10.2017 (f.91-93), adeverinţa nr.X din data de 08.03.1998 (f.96), procesul-verbal nr.X/06.09.2017 (f.98-101).

Pârâta Comisia Locală S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere la data de 12.01.2018 a formulat cerere reconvenţională prin care solicită anularea adeverinţelor nrX/25.08.1998 şi nr.X/08.03.1998.

În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.pr.civ. pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.

În susţinerea cererii reconvenţionale, pârâta a depus adeverinţa nr.X din data de 08.03.1998 (f.103) şi adeverinţa nr.X/25.08.1998 (f.104).

Pârâta Comisia JUDEŢEANĂ O de pe lângă Instituţia Prefectului-judeţul O la data de 15.01.2018 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pârâta arată că reclamantul contestă Hotărârea Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017 solicitând anularea acesteia şi înscrierea reclamantului ca moştenitor legal al autoarei M M R.

Ca urmare a analizării documentaţiei transmisă de Comisia Locală S în şedinţa din 25.11.2016 a Comisiei Judeţene O, s-a decis completarea documentaţiei cu o serie de acte printre care să fie depusă şi cererea, însă prin procesul-verbal al şedinţei de lucru al Comisiei Locale S nr.X din data de 28.06.2017, reclamantul a  comunicat că tatăl său, T D nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autoarea M M R.

Acest aspect este reiterat de reclamant, şi în petiţia nr. R X/26.01.2016 unde a precizat că tatăl său T V D, a decedat şi nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după bunica sa M M R, în baza Legii nr.18/1991.

Împotriva acestuia proces-verbal, reclamantul a formulat contestaţie care  a fost înaintată spre soluţionare Comisiei Judeţene O.

Pentru soluţionarea contestaţiei, Comisia JUDEŢEANĂ O, a procedat la verificarea proprie arhive, ocazie cu care a constatat faptul că în anul 1991, prin H.C.J. nr.X/11.11.1991 a validat la poziţia 310 suprafaţa de 0,63 ha pentru autorul M M R.

În acelaşi timp, în anexele actualizate în anul 200, apare suprafaţa de 2,70 ha pentru 4 moştenitori, fără a exista documente  justificative, respectiv cererile în termen depuse la autorul de rol M M R şi documentele care să justifice modificarea anexelor iniţiale validate în 1991, pentru autorul de rol.

Raportat la toate aceste aspecte, pârâta Comisia JUDEŢEANĂ O a respins contestaţia formulată de către reclamant împotriva propunerii Comisiei locale S, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că tatăl acestuia, numitul T V D.

În susţinerea întâmpinării, pârâta a depus: anexa la Hotărârea Comisiei Judeţene O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere nr.X/17.06.2015 (f.107-108), înscrisuri (f.109-110), hotărârea nr.X din 11.10.10991 (f.111-112), tabel (f.113-114).

Reclamantul la data de 01.02.2018, a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâte, ca neîntemeiate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Reclamantul a invocat excepţia decăderii pârâtelor din dreptul de a li se administra probe în apărare întrucât acestea nu a indicat în întâmpinările formulate, probele de care înţelege a se folosi în apărare.

Totodată, reclamantul solicită respingerea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Comisia Locală S, ca neîntemeiată, întrucât este cea care nu a înaintat Comisiei Judeţene, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate motivând că nu mai există o astfel de cerere în arhiva Primăriei comunei S, deşi toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, au la bază o situaţia premisă, respectiv că primul element care a fost verificat la emiterea adeverinţei de proprietate nr.X/25.08.1998 şi a procesului-verbal de punere în posesie nr.X/19.03.1999.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.254 C.pr.civ., art.201 alin.2, art.269-270 C.pr.civ., art.327-329 C.pr.civ., Legii nr.18/1991, Legii nr.169/1997 şi cele ale art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.

Reclamantul solicită judecarea cauzei în lipsa sa.

În susţinerea răspunsului la întâmpinare, au fost depuse înscrisurile (f.124-127).

Reclamantul la data de 01.02.2018 a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, invocând excepţie nulităţii cererii reconvenţionale pentru lipsa obiectului şi lipsa motivelor de fapt, excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale în privinţa adeverinţei nr.X din data de 08.03.1998, excepţia netimbrării capătului de cerere privind anularea adeverinţei nr.X/08.03.1998, excepţia lipsei calităţii procesuale active întrucât pârâta nu are  calitate în raport de art. III alin.2 din Legea nr.169/1997, excepţia litisconsorţiului procesual  obligatoriu raportat la adeverinţa  nr.X/25.08.1998 întrucât sunt indicaţi pe adeverinţă mai mulţi moştenitori, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune având în vedere că cele două adeverinţe au fost emise în anul 1998, excepţia decăderii pârâtei din dreptul a i se administra probe în apărare, iar pe fond respingerea cererii reconvenţionale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205 C.pr.civ., cele ale Legii nr.18/1991, ale legii nr.169/1997 şi cele ale art.1 Protocolului nr.1 CEDO.

Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.

În susţinerea întâmpinării la cererea reconvenţională au fost depuse înscrisurile (f.132-134).

La data de 08.02.2018, reclamantul a depus precizări şi înscrisurile (f.138-142).

La data de 14.02.2018, pârâta Comisia Judeţeană a depus adresa nr.X/12.02.2018 (f.143).

Pârâta Comisia Locală S a depus la data de 16.02.2018 Hotărârea Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017 şi dovada comunicării acesteia către reclamant (f.145-149).

Instanţa la termenul din data de 06.03.2018, a dispus comunicarea de către reclamant a adeverinţei nr. X/25.08.1998.

Instanţa, în temeiul art.255 C.pr.civ. rap. la art.258 C.pr.civ. a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă cauzei.

La termenul din data de 03.04.2018, instanţa a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulată de către pârâta Comisia Locală S şi formarea unui nou dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse şi a probelor administrate, instanţa  a reţinut  următoarele :

Instanţa a reţinut că reclamantul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017, prin care a solicitat anularea hotărârii Comisiei Judeţene şi înscrierea reclamantului ca moştenitor legal la autoarea de rol M M R, în  vederea reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma acesteia, iar prin aceeaşi plângere a solicitat şi obligarea Comisiei Judeţene O, să emită titlul de proprietate pentru autoarea de rol M M R cu toţi moştenitori care au depus cerere în termen legal, inclusiv el-reclamantul pentru suprafaţa de 2,70 ha.

Instanţa mai reţinut că prin Hotărârea Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017 s-a respins contestaţia formulată întrucât autorul T D nu a formulat de cerere de reconstituire după autoarea M M R, în temeiul Legii nr.18/1991.

Conform art. 8 alin.3 din Legea nr. 18/1991, republicata, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere.

Articolul 11 alin.1 din H.G. nr. 890/2005 prevede că „(…) stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, personal sau prin mandatar.

Din textele de lege sus invocate, rezultă că, una din condiţiile reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenuri o constituie formularea unei cereri adresate comisiei locale de fond funciar, cerere care să fi fost formulată în cadrul termenului prevăzut de lege.

Aşadar, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, autorul reclamantului trebuia să fi formulat cerere de reconstituire.

Ulterior, Legii nr. 18/1991 a intrat în vigoare Legea nr. 169/1997, lege în baza căreia, puteau fi formulate noi cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenuri.

Astfel, persoanele îndreptăţite au fost repuse în termenul de formulare a unor noi cereri, prin art. IV care prevede că„Persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, iar la alin.2 se arată că „Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile persoanelor care, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, nu aveau vocaţie să solicite şi, respectiv, să li se reconstituite restul de proprietate”.

Totodată, la art. II  din Legea nr.169/1997  se statuează că “Dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor”.

Instanţa a reţinut că prin plângerea formulată, reclamantul solicită înscrierea sa ca moştenitor legal, la autoarea de rol M M R, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma acesteia, ca  urmare a cererii sale formulată în temeiul art. IV din Legea nr.169/1997 şi obligarea Comisiei Judeţene O, să emită titlul de proprietate pentru autoarea de rol M M R cu toţi moştenitori care au depus cerere în termen legal, inclusiv el-reclamantul pentru suprafaţa de 2,70 ha.

S-a reţinut că art.52 alin.1 din legea nr.18/1991, stabileşte regula potrivit căreia Comisia Judeţeană este autoritatea publică cu activitate administrativ-jurisdicţională.

În această situaţie, actele pe care le emite, împrumută caracterul corespunzător, prin care se soluţionează după o anumită procedură sumară, prevăzută de lege, un conflict juridic specific ivit între serviciul public şi particular. Totodată, ele pot fi desfiinţate pe una din căile legale de atac, în speţă ce a plângerii, instituită prin art.53 alin.2 din acelaşi act normativ, îndreptată la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de al comunicare.

Astfel, instanţa a reţinut că reclamantul pe cale plângerii împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017 nu poate solicita înscrierea sa alături de ceilalţi proprietari, întrucât obiectul verificării judiciare îl constituie  actul eliberat în condiţiile menţionate şi, în acelaşi timp, se circumscrie numai motivelor de fapt şi de drept reţinute de organul emitent în cuprinsul Hotărârii Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017.

Aşadar, în calea de atac specială a plângerii nu mai pot fi acceptate alte argumente ori cererii noi şi diferite în comparaţie cu cel însuşite în faza precedentă, care să combată din alt punct de vedere soluţia adoptată decât dacă s-ar abzice, în mod nejustificat, de la principiile elaborării acelor acte.

Prin urmare, reclamantul pe cale plângerii împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene O nr.X din data de 30.10.2017, nu poate aduce alte argumente sau formula alte cererii (respectiv înscrierea sa pe titlu alături de alţii moştenitori) decât cele avute în vedere de către Comisia Judeţeană.

Astfel, Comisia JUDEŢEANĂ O, a supus analizei şi s-a pronunţat pe aspectul privind formularea cererii de reconstituire de către autorul reclamantului, numitul  T D.

Din cuprinsul art.9 din Legea nr.18/1991 şi art.11 din Hotărârea nr.X/2005, reconstituirea dreptului de proprietate se face persoanelor îndreptăţite (persoane cărora li s-a luat terenurile) sau moştenitorilor acestora, care au formulat cerere.

Potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate are ca efect investirea autorităţilor publice competente şi obligarea acestora de a rezolva cererea, în temeiul Legii nr.18/1991, iar nedepunerea unei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr.18/1991, rep. la primăria localităţii în a cărei rază se află terenul, duce la decăderea din dreptul de reconstituire a proprietăţii funciare.

Instanţa a observat, din procesul-verbal nr.X din data de 28.06.2017 (f.26 şi 76), procesul-verbal nr.X din data de 16.10.2017 (f.91-93), că autorul reclamantului, numitul T D nu a formulat cerere de reconstituire în temeiul Legii nr.18/1991.

Acest aspect, este recunoscut, şi de către reclamant prin cererea înregistrată la data de 26.01.2017 (f.80-81).

Faptul că în adeverinţa nr. X/25.08.1998, autorul T D a fost înscris alături de ceilalţi moştenitori, fără să existe cerere de reconstituire, nu-l îndreptăţeşte, la validarea actelor premergătoare şi la emiterea titlului de proprietate.

De astfel, chiar şi reclamantul recunoaşte prin cererea de chemare în judecată că făcându-se demersuri de către reprezentanţii Comisiei Locale S s-a constatat că „la rolul autoarei M M R, bunica tatălui său, T D, acesta nu a fost trecut ca moştenitor deoarece nu a fost menţionat în cererea colectivă formulată de M I, M G I. M M şi T V”.

Câtă vreme autorul reclamantului T D nu a formulat cerere de restituire a terenurilor, în temeiul Legii nr.18/1991, acesta este decăzut din dreptul de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate.

Prin urmare, în mod corect nu s-a dat curs solicitării reclamantului, privind validarea şi eliberarea titlului de proprietate şi pentru autorului T D.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului, ca în baza cererii sale formulate în temeiul Legii nr.169/1997, să fie înscris pe titlu, alături de ceilalţi moştenitori, care au formulat cerere în temeiul Legii nr.18/1991, instanţa a respins-o, pentru următoarele considerente:

În primul rând, aşa cum am precizat mai sus, nu poate face obiectul plângerii în faţa instanţei decât împrejurările şi cererile analizate de către Comisia JUDEŢEANĂ O, şi deci nu se poate pe calea plângerii să se formuleze cererii noi, dacă nu au trecut prin procedura administrativă din faţa Comisiei.

În al doilea rând, instanţa a reţinut că după autoarea M M R a fost eliberată adeverinţa nr. X/25.08.1998, fiind înscrişi alături de autorul reclamantului (T D-care nu a formulat cerere de reconstituire) şi alţii moştenitori, respectiv M Z, T V, M M şi M I.

Având în vedere interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. II şi art. IV din Legea nr.169/1997, rezultă că modul de soluţionare a cererilor formulate în temeiul art. IV a depins între altele, dacă asupra aceleiaşi suprafeţe de teren au fost formulate alte cereri de reconstituire şi dacă au fost admise sau nu.

Astfel, dacă nicio persoană nu a făcut cerere de reconstituire, dispoziţiile art. II nu se aplică, fiind posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul art. IV; în schimb, dacă alte persoane îndreptăţite au solicitat şi obţinut reconstituirea dreptului de proprietate, sunt incidente prevederile art. II, respectiv suprafeţele de teren care au făcut obiectul reconstituirii, au fost exceptate de la reconstituirea actuală, în condiţiile art. IV alin.1 din Legea nr.169/1997.

Prin urmare, un comoştenitor care a stat în pasivitate (autorul T D) şi nu  a făcut acte de acceptare conform art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 până la data promulgării Legii nr.169/1997, putea cere (el sau moştenitorii săi-reclamantul din prezenta cauză) reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenuri, în baza art. IV din lege, numai dacă terenurile respective nu ar fi făcut obiectul reconstituirii în baza Legii nr.18/1991, pentru ceilalţi comoştenitori, care au formulat cerere în termenul legal, respectiv M I, M G I. M M şi T V, aspect recunoscut şi de către reclamant prin cererea de chemare în judecată şi cererea înregistrată la data de 26.01.2017 (f.80-81).

Prin  urmare, nu s-a putut da curs cererii reclamantului de înscriere a sa pe titlul alături de ceilalţi moştenitori pentru reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea M M R, întrucât prin art. II din Legea nr.169/1997 s-a instituit o aplicare concretă a principiului neretroactivităţii legii civile noi, urmărindu-se asigurarea stabilităţii circuitului civil.

Împotriva sentinţei  a declarat apel  reclamantul T N solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelata şi rejudecand cauza admiterea acţiunii asa cum a fost formulata.

In fapt, prin Sentinţa Civila Nr. X/2018 pronunţata in şedinţa publica din data de 05.04,2018 de către Judecătoria Slatina, instanţa a respins cererea de chemare in judecata motivând aceasta ca autorul T D nu a formulat cerere de reconstituire dupa M M R in temeiul Legii nr.18/1991.

În anul 1991 în baza Legii nr. 18/1991, tatăl meu, T D, decedat din anul 1992 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor atât după mama sa, T Z, înregistrată sub nr. X/05.02.1991, cât şi după bunica sa M M R, cerere care însă nu se mai regăseşte în cadrul Primăriei Comunei S.

Deşi s-au făcut numeroase demersuri la Comisia Locală S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere in vederea soluţionării cererilor tatălui său, această comisie nu a soluţionat favorabil aceste cereri in condiţiile in care din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nota de constatare nr. X/27.03.1998, hotărârea comisiei judeţului O pentru aplicarea legii fondului funciar nr. X/16.01.1998 rezulta ca au fost formulate cereri de reconstituire.

În urma acestor demersuri, constatând că cererea tatălui său de reconstituire a dreptului de proprietate după bunica sa M M R nu se mai regăsea în evidenţele Primăriei Comunei S, fiind pierdută sau poate distrusă, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 169/1997, în termenul legal acordat de această lege prin art. IV, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după străbunica mea, M M R.

Aceasta cererea a formulat-o in baza faptului ca documentele eliberate de către CLFF S de la acea data pentru moştenitorii ce au făcut cerere comuna in termenul legal au fost eliberate cu încălcarea legii, in sensul ca terenul a fost partajat către aceşti moştenitori conform adeverinţei de informare nr.X/08.03.1998 si hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar nr.X/11.11.1991, in care, desi in registrul agricol al Primăriei S autoarea de rol M M R este in evidenta cu 2,70 Ha, in aceasta hotărâre apare cu doar suprafaţa de 0,65 Ha si un singur moştenitor M M, ceea ce confirma faptul ca in adeverinţa de informare nr.X/08.03.1998 i s-a comunicat realitatea de la acea data si in aceste condiţii el cunoscând dinainte acest lucru a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate dupa autoarea de rol in baza Legii 169/1997, art 4, in termen legal, nefiind aplicabil articolul 2 din aceeaşi lege.

In legătura cu aspectele invocate de instata ce privesc plângerea împotriva Comisiei Judeţene, precizează faptul ca a solicitat înscrierea sa in TP intru-cat tatăl său era decedat la acea data si insasi Comisia Judeţeană de Fond Funciar O prin nota de constatare nr. X din 14.05.1998 a precizat : La rolul lui M M R bunica lui T D nu a fost trecut mostenitor (nepot), nefiind menţionat in cererea colectiva formulata de M I, M G I, M M si T V. La propunerea înaintata Comisiei Judeţene cu privire la punctul menţionat mai sus si tinand seama de faptul ca nu sa emis inca Titlu de Proprietate se va completa adresa inaintata Comisiei Judeţene in sensul ca pe adeverinţa de proprietate sa fie inclus si T D, respectiv moştenitorul acestuia T N -fiu/Legea. 169/1997.

In legătura cu neformularea cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către autorul T D in temeiul Legii l8/1991, prin care instanţa apreciază ca a fost decăzut din dreptul de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, arată faptul ca nu cunoaşte daca acesta a formulat o astfel de cerere, dar cunoaşte faptul ca desi a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate dupa mama sa T Z fiica autoarei de rol M M R, CLFF S nu i-a reconstituit dreptul de proprietate dupa aceaasta, ajungandu-se la instanţa (a se observa Sentinţa Civila nr.X/30.09.1998 pronunţata in dos.nr.X/1998).

In legătura cu cererea comuna a dreptului de proprietate formulata de alti moştenitori, solicită a se constata ca documentele eliberate de CLFF S au fost emise cu încălcarea legii in sensul ca terenul autoarei de rol M M R a fost partajat către acestea iar in aceste condiţii invocarea de către instanţa privind decăderea din dreptul de a mai formula cererii in baza legii 169/1997 art.2 nu este aplicabila, ci se aplica art.4 din aceeaşi lege.

Trebuie avut in vedere si faptul ca adeverinţele de proprietate eliberate pentru autoarea de rol M M R, desi in cererea comuna sunt trecuţi moştenitori M I, M G I, M M si T V iar adeverinţa de proprietate nr. X/08.04.1998 apar doar trei moştenitori in loc de patru, singurul care apare in cererea comuna de reconstituire a dreptului de proprietate fiind T V, ceilalti doi moştenitori M Z si M M nu apar in cererea comuna de reconstituirea a dreptului de proprietate in baza Legii 18/1991.

De asemenea in adeverinţa de proprietate nr 13740 din 25.08.1998, doi din cei patru moştenitori corespund cererii comune respectiv T V si M I iar alti doi moştenitori nu corespund cererii comune de reconstituire a dreptului de proprietate respectiv M Z si M M.

Precizează ca nici in adeverinţa de informare nr.X/08.03.1998 nu corespund toti moştenitorii trecuţi in cererea comuna respectiv M Z si M M ci corespund numele moştenitorii T V si M I.

Având in vedere cele menţionate mai sus, apreciază ca pe langa faptul ca Primăria S, prin CLFF S nu numai ca in mod nelegal a partajat terenul autoarei de rol M M R, dar si a emis adeverinţele de proprietate tot in mod nelegal, pentru ca in locul moştenitorilor din cererea comuna apar alti moştenitori, aspecte ignorate de instanţa de fond.

In aceste condiţii considera ca exista toate motivele legale pentru anularea in totalitate a hotărârii apelate si admiterea cererii asa cum a fost formulata.

Pârâta Comisia Locala S pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole si forestiere, prin reprezentantul sau legal Presedinte- L M, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neintemaiat a apelului declarat de apelantul reclamant T N.

Instanţa de fond a administrat in mod pertinent dovezile depuse la dosarul cauzei din care rezulta fara putinţa de ţagada ca cererea reclamantului este neintemeiata, chiar abuziva .

Acesta doreşte, iniţial, ca tatăl sau, defunctul T D, sa fie inscris ca moştenitor la autoarea M M R, fara ca acesta sa fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate .

In adresa nr. X/26.01.2017 depusa la Instituţia Prefectului-Judetul O, apelantul recunoaşte ca tatăl sau nu a formulat cerere de reconstituire in termenul legal.

Prin adresa nr. X/28.09.2017 depusa la Instituţia Prefectului-Judetul O. apelantul revine si precizează ca retractează afirmaţia din adresa nr. X/26.01.2017 referitoare la faptul ca tatăl sau nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru autoarea M M R, in termenul prevăzut de lege, motivat de faptul ca, „dupa discuţia purtata cu fratele sau si-a reamintit cum au stat lucrurile in realitate (...)" .

Apreciază ca solicitarea apelantului, atât in fata instanţei de fond, cat si a celei de apel, se bazează pe fapte nereale, de fapt, se bazează pe afirmaţii mincinoase, pe care apelantul le modifica in funcţie de situaţia existenta.

Actele emise de Comisia Locala de fond funciar S, Prefectura O si Consiliul Judeţean in anul 1998 prin care se impunea Comisiei Locale S sa il inscrie pe defunctul T D alături de ceilalţi moştenitori pe motiv ca fiul sau, apelantul a formulat cerere in baza legii nr. 169/1997 sunt abuzive, nelegale si intra in domeniul penal.

Mai mult, apelantul doreşte, în continuare, sa se folosească de aceste acte nelegale pentru a obţine o sentinţa favorabila.

Nu se poate solicita unei comisii locale de fond funciar sa il inscrie ca mostenitor pe defunct pentru ca fiul sau a formulat cerere in baza unei legi ulterioare legii nr. 18/1991.

Observând nelegalitatea acestor acte, apelantul nu a mai solicitat instanţei de judecata inscrierea tatălui sau ca moştenitor al autoarei M M R, asa cum a solicitat comisiilor de fond funciar, ci a solicitat inscrierea sa .

Pentru aceste motive afirma ca relatările apelantului sunt mincinoase, nu au niciun fundament legal si oscilează in funcţie de situaţia creata .

Prin aceasta atitudine a sa, considera ca apelantul doreşte sa inducă in eroare instanţa de judecata.

Apelantul a incercat, in nenumărate rânduri, atat verbal/telefonic, cat si in scris, prin folosirea unui ton agresiv si proferând ameninţări si calomnii la adresa membrilor Comisiei Locale S de fond funciar, sa-i determine pe aceşti membri sa decidă, in mod nelegal, in favoarea sa.

In ceea ce priveşte actele emise de Comisia Locala S de fond funciar in anul 1998 si ulterior, din inscrisurile existente, ne dam seama ca acestea au fost intocmite in baza ordinelor, directivelor, deciziilor si indicaţiilor primite de la instituţiile judeţene, asa cum reiese din adresa nr. X/25 August l998 prin care Comisia JUDEŢEANĂ O de la acea data este informata ca, in baza adresei sale nr. X/05.08.1998 a fost emisa adeverinţa nr. X/25.08.1998 prin care defunctul T D a fost inscris ca moştenitor al autoarei M M R, anulandu-se astfel adeverinţa iniţiala nr. X/08.04.1998 .

Deci, aceste acte au fost emise de Comisia Locala S de la acea data pe principiul „daca-i ordin, cu plăcere !" .

Intre timp, din anul 1998 si pana in prezent, Statul Roman a mai evoluat pe scara democraţiei, a principului egalităţii in fata legii, a aplicării unitare a legislaţiei si a respectării acesteia, devenind, intre timp. membru al unor entităţi continentale (Uniunea Europeana).

Considera ca in anul 2018 nu se mai poate proceda la fel ca in anul 1998 .

Considera ca actele unor instituţii nu mai pot fi emise ,,la comanda" .

Învederează ca solicitarea apelantului ar putea deveni un precedent care ar putea duce la anularea tuturor actelor emise in domeniul fondului funciar pentru ca persoanele care nu au formulat cereri in termenul legal, ar putea sa solicite sa fie inscrise ca moştenitori .

In ceea ce priveşte solicitările apelantului prin care afirma ca moştenitorii autoarei M M R, care au formulat cereri in mod legal, au fost partajaţi sau nu, in termen legal sau nu, de către Comisia Locala S de fond funciar de la acea data, considera ca acesta nu are nicio calitate sa formuleze astfel de solicitări cu privire la terţi, atat timp cat tatăl sau, defunctul T D nu a formulat cerere in termen legal.

Pentru aceste considerente invoca excepţiile lipsei de interes si a lipsei calităţii procesuale active a apelantului. 

Mai afirma apelantul ca tatăl sau, defunctul T D ar fi depus cerere in anul 1991 dar ca membrii Comisiei Locale S de la acea data ar fi distrus-o, la cererea altor moştenitori.

Considera ca aceasta afirmaţie este falsa, calomniatoare si trebuie sa fie probata de către apelant.

Considera ca membrii Comisiei Locale S de la acea data nu au distrus nicio cerere, in caz contrar ar fi fost distruse toate cererile formulate de către defunctul T D sau de către alte persoane indreptatite in ceea ce priveşte alti autori .

Pentru, aceste motive solicita respingerea apelului declarat de apelantul T N, ca neîntemeiat.

In temeiul art. 223 coroborat cu art. 411 alin.(l). pct.2 N.C.P.C., solicita judecarea cauzei in lipsa.

Reclamantul T N, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de parata ca neîntemeiate si admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

In aceste condiţii arată că instanţa de fond nu a administrat in mod pertinent probele si dovezile depuse la dosarul cauzei, pentru ca daca s-ar fi produs acest lucru, instanţa de fond ar fi constatat ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru tatăl său T D,  dupa bunica sa M M R, a fost făcuta in baza Legii nr. 169/1997, art. IV, raportat la art. II, din aceeaşi lege, având in vedere ca, fara niciun drept, Comisia Locala S pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole si forestiere a partajat, către anumiţi moştenitori terenul deţinut de autoarea de rol M M R .

Arată ca, niciodată nu a fost vorba de vreo solicitare a sa de inscriere a tatălui său T V D, ca moştenitor al autoarei de rol M M R, bunica sa in baza Legii nr, 18/1991, ci totdeauna a fost vorba despre inscrierea tatălui său ca moştenitor la autoarea de rol M M R, in baza Legii nr. 169/1997, având in vedere faptul ca aceasta Comisie Locala S de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole si forestiere, si-a "permis", cu încălcarea grava a legii, sa partajeze terenul deţinut de autoarea de rol M M R, iar prin Legea nr. 169/1997, având in vedere aceasta incalcare a legii, a putut sa facă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Privind partajarea, in mod nelegal, a terenului deţinut de M M R, acest lucru reiese, in mod foarte clar, din adeverinţa de informare nr. X/08.03.1998, in care se precizează ca autoarea de rol M M R, a deţinut rol agricol in anul 1959 – 1962, la fila nr. 175 cu suprafaţa de teren de 2,70 ha iar reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 s-a făcut pe moştenitorii: M Z - 0,65 ha, T V - 0.65 ha , M I - 0,65 ha, rămânând la M M -evidenţiata in anexa nr. 3, la poziţia 310, tot 0,65- ha.

Faptul ca,  terenul autoarei de rol M M R, a fost partajat, in mod nelegal, de către Comisia Locala S . reiese si din Hotărârea Comisiei Judeţene de fond funciar nr. 93 din 11.11.1991, unde la poziţia nr. X (310.789), figurează M R, cu doar 0.65 ha din totalul de 2,70 ha, confirmandu-se prin aceasta cele precizate in adeverinţa de informare nr. X/08.03.1998.

De asemenea, faptul ca terenul autoarei de rol M M R, a fost partajat, in mod nelegal, de către CLFF S, este recunoscut, in mod indirect de aceasta, prin Procesul verbal nr. X/06.09.2017, fila 1, pct. 1, unde se precizează : "Exista si ipoteza conform căreia, in mod eronat, CLFF S de la aceea data i-a transferat numitului M I (fiul defunctei M Z ) suprafaţa de 0,65 ha si a omis sa scadă aceasta suprafaţa de la autoarea M (M) R .

In acest caz, trebuie sa se anuleze toate actele prin care s-a transferat acest teren deoarece nu era atributul CLFF S de la acea perioada de a partaja bunurile imobile ale cetăţenilor.

Reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sa se faca pe intreg terenul autoarei M (M) R la care sa fie inscrisi moştenitorii care au depus cereri de reconstituire in termenul prevăzut de lege, partajul voluntar urmând a se face, ulterior, intre moştenitori, conform dreptului comun".

Având in vedere adeverinţa de informare nr. X/08.03.1998, dar si Hotărârea Comisiei CJFF O nr. X/11.11.1991, nu este "o ipoteza", asa cum invoca CLFF S, privind partajarea terenului deţinut de autoarea de rol M M R, in mod nelegal de către aceastaci este o certitudine, iar partajarea terenului nu s-a făcut doar către moştenitorul M I (fiul defunctei M Z), ci s-a făcut către toti ceilalţi moştenitori cuprinşi in adeverinţa de informare nr. X/08.03.1998.

Actuala CLFF S, cu toate ca se pare ca ar cunoaşte prevederile legale, nici aceasta nu le respecta si aplica, asa cum nu le-a aplicat nici fosta CLFF S.

Acest lucru reiese din faptul ca, prin cererea sa reconventionala ce s-a constituit in dosarul nr. X/311/2018, disjuns din dosarul nr. X/311/2017, a solicitat anularea adeverinţei de informare nr. X/08.03.1998 si a adeverinţei de proprietate nr. X/25.08.2018. doar in ceea ce îl priveşte nu si in ceea ce ii priveşte pe ceilalţi moştenitori inscrisi in aceasta.

Prin sentinţa civila nr. X/2018, data in dosarul nr. X/311/2018, instanţa de fond a respins cererile făcute de CLFF S prin cererea reconventionala si a admis excepţia litisconsortiului obligatoriu, invocata.

In aceste, condiţii, chiar daca aceasta sentinţa este in prima instanţa, adeverinţa de informare nr. X/08.03.1998, adeverinţa de proprietate nr. X/25.08.1998 , dar si adeverinţa de proprietate nr. X/08.04.1998, raman valabile .

Pentru a fi corecta, actuala CLFF S, asa cum se pretinde a fi, ar fi trebuit, ca pentru anularea acestor adeverinţe, sa-i cheme in judecata pe toti moştenitori inscrisi in aceste adeverinţe, dar aceasta nu a făcut acest lucru, continuând sa aiba o atitudine nedreapta fata de persoana sa.

Faptul ca, atat actuala CLFF S, dar si fosta CLFF S, au avut si au o atitudine nelegala fata de membrii familiei sale, privind rolul defunctei M M R reiese din faptul ca daca CLFF S de la aceea data a partajat acest teren in mod nelegal, actuala CLFF S caută sa menţină aceeaşi stare de lucruri nefacand demersurile legale pentru anularea tuturor actelor (documentelor) ale tuturor moştenitorilor către care a fost partajat terenul autoarei de rol M M R si avandu-se in vedere ca acest teren a fost partajat in mod nelegal, dupa anularea actelor emise in mod nelegal, sa emită o adeverinţa de proprietate si ulterior titlul de proprietate pentru autoarea de rol, cu toti moştenitori care au depus cerere, atat dupa Legea nr. 18/1991, dar si dupa Legea nr. 169/1997, art. IV, coroborat cu art. II .

Arată ca, desi tatăl sau a depus cerere de reconstituire a dreptului sau de proprietate dupa mama sa T Z, fiica numitei M M R, CLFF S nu i-a reconstituit dreptul de proprietate dupa aceasta decât in urma unei acţiuni in instanţa, fiind constituit Dosarul nr. X/1998, in care s-a dat Sentinţa civila nr. X/30.09.1998, lucru arătat si probat cu documente in cadrul acestui dosar si de aici neîncrederea pe care o are in CLFF S, privind existenta sau inexistenta cererii de reconstituire a dreptului de proprietate dupa autoarea de rol M M R .

Privind faptul ca actele emise de CLFF S, Prefectura O si Consiliul Judeţean O in anul 1998 ar fi abuzive, nelegale si de domeniul penalului, nu sunt problema sa si daca actuala CLFF S a constatat cele precizate in intampinarea sa, avea obligaţia sa se adreseze organelor competente ale statului pentru a cerceta aceste fapte si a se lua masurile legale ce se impun împotriva celor vinovaţi, dar nu a făcut acest lucru si in acest context este complice la faptele abuzive, nelegale si de domeniul penalului, ale acestor instituţii.

A făcut o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a tatălui sau dupa autoarea de rol M M R, in baza Legii nr. 169/19978 , art. IV, coroborat cu art. II din aceeaşi lege, iar CJFF O si Consiliul Judeţean O, constatând ca CLFF S nu a pus in aplicare solicitarea sa, a dispus acesteia sa se conformeze.

Daca fosta CLFF S ar fi constatat ca ceea ce a sesizat si solicitat este nelegal, atunci nu ar fi emis documentele respective si ar fi sesizat CJFF O despre faptul ca ceea ce solicit el este nelegal, dar nu a făcut acest lucru, considerând ca ceea ce a solicitat el, este legal.

Daca actuala CLFF S, a constatat, ca actele emise de fosta CLFF S sunt nelegale in ceea ce priveşte inscrierea tatălui său T D ca moştenitor legal la bunica sa M M R, de ce nu a făcut, pana acum, demersurile necesare pentru anularea tuturor actelor emise cu încălcarea legii pentru acest rol si emiterea unor noi acte cu respectarea legislaţiei in vigoare?

Este de observat faptul ca reprezentanţii Prefecturii O ai Consiliului Judeţean O si CLFF S din acea perioada prin Nota de constatare nr. X/14.05.1998 , au precizat  "In propunerea înaintata Comisiei Judeţene cu privire la punctul menţionat mai sus si tinand seama de faptul ca nu s-a emis inca titlul de proprietate se va completa adresa înaintata Comisiei Judeţene, in sensul ca pe adeverinţa de proprietate sa fie inclus si T D, respectiv moştenitorul acestuia T N - fiu/Legea 169/1998 ", nota ce se afla la dosarul cauzei.

Daca o instanţa are obligaţia sa îndrume un solicitant care s-a adresat in mod greşit acesteia, catre instanţa competenta pentru a-i solutiona plângerea, cu atat mai mult o comisie locala de fond funciar, are obligaţia sa-si indrume cetăţenii din raza sa de activitate privind modul de întocmire a unor acte, cereri, etc. cu respectarea legislaţiei in vigoare, având in vedere ca cetăţenii nu sunt specialişti pe anumite probleme de legislaţie, dar si mai ales pentru faptul ca funcţionarii acestor comisii, ar trebui sa fie in slujba cetăţenilor si nu impotriva lor, având in vedere ca o parte din salariile acestora suni plătite si din taxele si impozitele pe care le plăteşte fiecare cetăţean .

Daca adeverinţa de proprietate nr. X/25.08.1998 si procesul verbal de punere in posesie au fost emise de catre CLFF S pe principiul "daca-i ordin, cu placere", asa cum insinuiaza actuala CLFF S, atunci unii funcţionari din cadrul actualei CLFF S cum ar fi d-na D M, care a făcut parte si din fosta CLFF S, ar trebui sa fie in alta parte si nu funcţionar in cadrul Primăriei S, respectiv in cadrul CLFF S.

De asemenea, consideră ca este o inepţie precizarea CLFF S, din întâmpinarea sa care arata ca: "... solicitarea apelantului ar putea deveni un precedent periculos care ar putea duce Ia anularea tuturor actelor emise in domeniul fondului funciar, pentru ca persoanele care nu au formulat cereri in termen legal, ar putea sa solicite sa fie inscrisi ca moştenitori".

Precizează inca o data ca, a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legii nr. 169/1997 art. IV, coroborat cu art. II. dupa autoarea de rol M M R, in baza faptului ca, fara niciun drept CLFF S si-a permis sa partajeze terenul acesteia către anumiţi moştenitori, lucru ce reiese din adeverinţa de informare nr. X/08.03.1991 si Hotărârea CJFF O nr. X/11.11.1991.

Daca nu ar fi constatat ca fosta CLFF S a incalcat prevederile legale, atunci nu ar mai fi făcut aceasta cerere de reconstituire a dreptului de proprietate dupa autoarea de rol M M R, pentru ca nu mai are acest drept.

Faptul ca fosta CLFF S a incalcat prevederile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate, prin partajarea terenului deţinut de autoarea M M R, i-a conferit dreptul de a face cerere in baza Legii nr. 169/1997.

De altfel si Comisiile Consiliului Judeţean O si Prefecturii O, au constatat ca fosta CLFF S a incalcat prevederile legale privind reconstituirea dreptului de proprietate dupa autoarea de rol M M R, respectiv partajarea terenului deţinut de aceasta către anumiţi moştenitori si de aceea, pentru ca lucrurile sa ia o alta întorsătura, au dispus înscrierea tatălui său T D, respectiv T N ca moştenitor legal la autoarea de rol M M R, asa cum se precizează in Nota de constatare nr. X/14.05.1998 ce se afla la dosarul cauzei.

Faptul ca CLFF S de la acea data care printre alti componenţi o avea si pe d-na D M, care este si actualmente componenta a CLFF S, a emis adeverinţa de proprietate nr. X/25.08.1998 , unde ca moştenitor a fost trecut tatăl său si ulterior a întocmit si procesul verbal de punere în posesie nr.X/19.03.1999, unde a fost trecut tot tatăl său, desi acesta era decedat, in loc sa fie trecut el, asa cum se precizează prin Nota de constatare nr. X/14.05.1998, nu este vina sa, ci vina aparţine in totalitate fostei CLFF S, care avea obligaţia sa indrepte aceasta eroare sau sa anuleze toate documentele emise cu încălcarea legii si apoi sa procedeze in conformitate cu prevederile legale, dar nu a făcut acest lucru si s-a complăcut in aceasta situaţie, iar acum invoca faptul ca incercă sa se folosească de nişte documente nelegale.

Daca aceste documente pe care le invoca actuala CLFF S ca ar fi nelegale, din acest punct de vedere el nu are nicio vina, pentru ca nu el a emis aceste documente ci CLFF S, dar aceste documente sunt perfect legale pentru ca ele reflecta realitatea, respectiv faptul ca, in mod nelegal, CLFF S a partajat către anumiţi moştenitori terenul deţinut de autoarea de rol M M R, lucru dovedit cu documente si care nu ii convine actualei CLFF S si de aceea invoca nelegalitatea acestor documente.

Apreciază că, partajarea terenului autoarei de rol M M R, in mod nelegal, către anumiţi moştenitori. v-a primi "statutul" de act legal si astfel unii moştenitori vor avea posibilitatea sa primească de doua ori terenul dupa autoarea de rol M M R, respectiv o data cand a fost partajat terenul si aceştia il au deja in posesie si a doua oara cand va fi eliberat titlul de proprietate pentru intreaga suprafaţa de 2.70 ha a autoarei de rol si cu aceeaşi moştenitori, urmând ca aceştia sa faca, in mod legal, partajarea voluntara intre ei a acestui teren.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea tuturor apărărilor formulate de parata si admiterea apelului asa cum a fost formulat.

In drept:art.201.Cod.proc.civ.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat la fond şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Se reţine mai întâi că autorul T D, decedat la 28.10.1992 nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparţinut autoarei sale M M R, aspect corect reţinut şi de prima instanţă şi în plus, însuşi apelantul a precizat aceasta atât în cuprinsul cererii nr. X/26.01.2017 adresată Prefectului jud. O (f. 80 dosar fond) respectiv: „întradevăr, tatăl meu, T D, decedat, nu a depus cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate după bunica sa M M R în baza Legii nr. 18/1991, acesta făcând doar după mama sa, el crezând, probabil, că odată ce a făcut cerere de reconstituire a dreptiului său de proprietate după mama sa, va fi înscris şi ca moştenitor la bunica sa M M R, acesta având doar 4 (patru) clase şi nefiind îndrumat de persoanele ce au constituit Comisia Comunală S...” cât şi în cuprinsul cererii sale de apel (f. 6 paragraful nr. 1 dosar apel).

În al doilea rând, se reţine de instanţa de apel că nici apelantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparţinut autoarei sale M M R, deşi acesta a susţinut contrariul, însă fără a putea face dovada acestor susţineri, eventual prin păstrarea unei fotocopii a documentului adresat Comisiei locale de fond funciar S.

Astfel, apelantul a susţinut că a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparţinut autoarei sale M M R, în termenul prevăzut de art. IV din Legea 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar 18/1991 potrivit cu care „persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor comunale, orășenești sau municipale, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Aşa cum s-a arătat în cele de mai sus această cerere nu a fost identificată de Comisi locală de fond funciar S.

Or, în absenţa unei cereri formulată de solicitant, condiţie absolut obligatorie potrivit art. 8 alin. 3 din Legea 18/1991 conform cu care „stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere”, Comisia locală de fond funciar nu ar putea verifica dacă solicitantul este îndreptăţit sau nu la reconstituirea dreptului de proprietate, dacă vechiul amplasament este liber ori nu, întocmind în final documentaţia necesară emiterii titlului de proprietate şi înaintând-o pentru validare de Comisiei judeţene de fond funciar.

Se constată de altfel că în cuprinsul adresei nr. X/27.03.1998 emisă de Comisia locală de fond funciar S, denumită „Notă” (fila 10 dosar fond) nu s-a consemnat că T N a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autoarea M M R, ci se arată că urmează a se emite adeverinţă de proprietate pentru moştenitorii legali pentru suprafaţa de teren de 2,7 ha mai puţin procentul de reducere aplicat pe raza comunei, urmând ca în cel mai scurt timp să fie validată de Comisia judeţeană şi comunicată la OCOT pentru emiterea corectă a titlului de proprietate.

Că apelantul nu a depus cerere de reconstituire a dreptului după autoarea M M R rezultă şi din cuprinsul adresei nr. X/14.05.1998 emisă de Primăria comunei S (f. 16 dosar fond) în care s-a consemnat în felul următor: „La rolul lui M M R bunica lui T D nu a fost trecut ca moştenitor (nepot) nefiind menţionat în cererea colectivă formulată de M I, M G I, M M şi T V”.

Aşadar cauza pentru care nu a fost trecut ca moştenitor apelantul în cauza de faţă  nu este aceea că acesta a formulat cerere de reconstituire şi aceasta nu a fost avută în vedere, ci Comisia locală de fond funciar s-a raportat la împrejurarea că acesta nu a fost menţionat în cererea colectivă depusă de moştenitorii menţionaţi.

În mod eronat s-a reţinut în cuprinsul acestei adrese că „În propunerea înaintată Comisiei judeţene cu privire la punctul menţionat mai sus şi ţinând seama de faptul că nu s-a emis încă titlu de proprietate se va completa adresa înaintată Comisiei Judeţene în sensul ca adeverinţa de proprietate să fie inclusă şi T D respectiv moştenitorul acestuia T N, fiu”.

Astfel, în absenţa unei cereri formulată de solicitant în acord cu dispoziţiile art. 8 alin. 3 din Legea 18/1991 nu se poate sub nici o formă dispune reconstituirea dreptului de proprietate după titularul de rol M M R.

În speţa de faţă chiar şi dacă apelantul ar fi depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după titularul de rol M M R, în condiţiile art. IV din Legea 169/1997, tot nu ar fi fost îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparţinut acesteia pentru următoarele argumente:

Potrivit art. II din Legea 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar 18/1991 „Dispozițiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.”

Aceasta înseamnă că soluţionarea cererilor formulate în temeiul art. IV depinde între altele, de împrejurarea dacă asupra aceleiaşi suprafeţe de teren au fost formulate alte cereri de reconstituire şi dacă au fost admise sau nu.

Astfel, dacă nicio persoană nu a făcut cerere de reconstituire, dispoziţiile art. II nu se aplică, fiind posibilă reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul art. IV; în schimb, dacă alte persoane îndreptăţite au solicitat şi obţinut reconstituirea dreptului de proprietate, sunt incidente prevederile art. II, respectiv suprafeţele de teren care au făcut obiectul reconstituirii, au fost exceptate de la reconstituirea actuală, în condiţiile art. IV alin.1 din Legea nr.169/1997.

Prin urmare, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, un comoştenitor care a stat în pasivitate, respectiv autorul T D, care era în viaţă şi avea calitatea de persoană îndreptăţită şi nu  a făcut acte de acceptare conform art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 până la data promulgării Legii nr.169/1997, putea cere (el sau moştenitorii săi-reclamantul din prezenta cauză) reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenuri, în baza art. IV din lege, numai dacă terenurile respective nu ar fi făcut obiectul reconstituirii în baza Legii nr.18/1991, pentru ceilalţi comoştenitori, care au formulat cerere în termenul legal, respectiv M I, M G I. M M şi T V, aspect recunoscut şi de către reclamant prin cererea de chemare în judecată şi cererea înregistrată la data de 26.01.2017 (f.80-81).

În concret, apelantului nu i se poate reconstitui dreptul de proprietate după autoarea M M R, alături de ceilalţi moştenitori întrucât prin dispoziţiile art. II din Legea nr.169/1997 s-a instituit o aplicare concretă a principiului neretroactivităţii legii civile noi, urmărindu-se asigurarea stabilităţii circuitului civil.

Critica apelantului în sensul că în mod eronat Comisia locală de fond funciar S a procedat în mod eronat la partajarea terenului între moştenitori este neavenită, câtă vreme acestuia nu i s-a reconstituit vreun drept de proprietate după autoarea M M R, numai moştenitorii care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv M I, M G I. M M şi T V, fiind îndreptăţiţi să aducă o astfel de critică.

Pentru acelaşi motiv menţionat anterior, tot neavenită este apreciată de tribunal şi critica apelantului în sensul că în cuprinsul adeverinţelor de proprietate X/08.04.1998 (fila 12 dosar fond), X/25.08.1998 (fila 20 dosar fond) şi adeverinţei de informare nr. X/08.03.1998 nu apar numai moştenitorii care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autoarea M M R, respectiv M I, M G I, M M si T V, ci şi alte persoane, cum ar fi M Z si M M.

Astfel, deşi adeverinţele de proprietate nr. X/08.04.1998, X/25.08.1998 sunt nelegale deoarece menţionează şi alte persoane decât cele ce au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, câtă vreme autorul T D nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate criticile apelantului sub acest aspect sunt neavenite.

În acord cu cele mai sus menţionate, împrejurarea că apelantul a fost pus în posesie asupra suprafeţei de teren de 0,32 ha, conform procesului verbal nr.X/19.03.1999 emis de Comisia locală de fond funciar S în T28 punctul „G” (f. 22 dosar fond), teren ce face parte integrantă din suprafaţa totală de 2,56 ha înscrisă în adeverinţa de proprietate nr. X/25.08.1998, nu-i creează acestuia vocaţia la reconstituirea dreptului de proprietate şi la emiterea titlului de proprietate cu privire la suprafaţa de teren precizată, chiar dacă este evidenţiată în evidenţele fiscale (fila 24 dosar fond) şi nu poate constitui „o speranţă legitimă” pentru acesta  deoarece dreptul de a obţine bunul trebuie să fie incontestabil.

Pentru considerentele ce preced şi în acord cu dispoziţiile art. 480 alin. 1 NCPCiv se va respinge apelul declarat de apelantul reclamant T N, împotriva sentinţei civile nr. X/05.04.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2017, în contradictoriu cu intimatele pârâte Comisia Locală S pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere şi Comisia JUDEŢEANĂ O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere, ca nefondat.

Data publicarii pe portal: 13.02.2019

Domenii speta

Spete similare