Omorul calificat. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Distincţii. Schimbarea încadrării juridice. Reținerea circumstanţei agravante prev. de art.77 alin.1 lit.b) teza i C.pen. Menţinea măsurii arestării preventive. Acţiunea civilă.

Sentinţă penală 25 din 08.08.2017


 A.1. Prin rechizitoriul nr. 43/P/2017 din 24.04.2017, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D., militar activ în cadrul U.M…. C., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art.189 alin.1 lit. h) C.pen.

2. În actul de sesizare s-a reţinut că, la data de 24.02.2017, în jurul orei 16,30, victima C.M.G. s-a aflat împreună cu inculpatul cap. T.Ş.D. în locuinţa comună şi, pe fondul geloziei şi al consumului de alcool, între cei doi a intervenit un conflict spontan care a degenerat. În cele din urmă militarul a stropit cu alcool sanitar partenera şi, uzând de un spray cu care a pulverizat substanţă peste flacăra unei brichete, i-a dat foc. Victima şi agresorul s-au prezentat la Unitatea Primiri Urgenţe din cadrul spitalului din localitate, unde C.M.G., din cauza leziunilor grave pe care le prezenta, a fost internată în Secţia ATI, iar ulterior a şi decedat la data de 03.03.2017.

Imediat după internare, în aceeaşi zi, numita C.M.G. a fost examinată medico-legal, examinare ce a presupus observarea nemijlocită a persoanei, cât şi analizarea înscrisurilor medicale.

Cu această ocazie specialistul medico-legist a reţinut că persoana în cauză a fost internată în Secţia de chirurgie plastică  cu diagnosticul „arsură grad II B şi  III suprafaţă corporală circa 35%, pe faţă, gât, trunchi anterior şi posterior, membre superioare coapse”; examen chirurgie plastică cu diagnosticul „arsură prin flacără de grad II A şi II B la nivelul feţei leziunea cervical anterioară, trunchi, membre superioare bilateral”. Pacienta afirmă că i s-a dat foc intenţionat de către concubin (stropită alcool medicinal + spray)”, iar ca evoluţie a stării de sănătate s-a reţinut că pacienta s-a prezentat cu o stare generală extrem de gravă la internare. Pe baza acestor elemente s-a concluzionat că aceasta  a prezentat leziuni ce s-au putut produce în data de 24.02.2017 prin acţiunea flăcării, leziuni ce au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat pentru vindecare 95-100 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii.

Totodată şi cap. clasa a III-a T.Ş.D. a fost examinat medico-legal, ocazie cu care s-a constatat că, la rândul său, a prezentat leziuni produse prin acţiunea flăcării, atât la nivelul mâinii stângi, cât şi la nivelul mâinii drepte, însă doar pe faţa dorsală a palmelor, leziuni ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

 Urmare decesului victimei, în cauză a fost dispusă efectuarea unei autopsii medico-legale în cadrul Institutului de Medicină Legală C., iar cu ocazia examenului extern al cadavrului s-au constatat următoarele leziuni traumatice:  „arsuri gradul III faţă, torace anterior şi posterior, abdomen superior, umeri bilateral, braţul drept 1/3 medie antero-intern, antebraţ drept 1/2 inferior, mâna dreaptă dorsal, coapsa dreaptă 2/3 superior, faţa anterioară, membrul superior stâng antero-lateral, coapsa stângă 2/3 superior, antero-intern”; practic singurele zone ale corpului victimei neafectate de acţiunea directă a flăcării  fiind doar gambele.

Parchetul Militar a stabilit că, din ansamblul probelor administrate - depoziţii victimă, suspect, inculpat, martori, probe ştiinţifice – rezultă în mod cert că, la data de 24.02.2017, cap. T.Ş.D., în intimitatea căminului, a incendiat-o pe concubina sa C.M.G., în împrejurările anterior expuse, iar decesul victimei ce a intervenit la data de 03.03.2017 s-a datorat şocului postcombusţional, consecinţa arsurilor de gradul III pe circa 35% suprafaţă corporală suferite de victimă.

Faţă de elementele de fapt expuse, pentru stabilirea poziţiei subiective a inculpatului, procurorul militar a apreciat că infracţiunea de omor calificat a fost comisă cu intenţie (art.16 alin.3 lit.b) C.pen.), deoarece modalitatea în care a acţionat evidenţiază că, deşi nu a urmărit, a acceptat suprimarea vieţii persoanei.

 Faptul că inculpatul a stropit victima cu o cantitate apreciabilă de alcool sanitar - o substanţă extrem de inflamabilă - şi ameninţând-o că o incendiază prin folosirea spray-ului, al cărui conţinut l-a pulverizat peste flacăra unei brichete, demonstrează că inculpatul a acceptat cu uşurinţă producerea unei urmări mai grave decât aceea de a-i crea victimei o stare de temere, respectiv incendierea. S-a apreciat că modalitatea de acţiune şi mijloacele folosite de inculpat (îmbibarea cu alcool sanitar a hainelor victimei şi folosirea practic a unui „aruncător de flăcări”) erau apte să producă moartea persoanei, aspect pus în evidenţă chiar prin consecinţa cauzată - decesul victimei C.M.G., intervenit la data de 03.03.2017.

În considerarea celor expuse, procurorul militar a apreciat că este incident elementul circumstanţial agravant prev. în art.189 alin.1 lit.h) C.pen., întrucât omorul este săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care depăşesc cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere, victima decedând după o agonie care a durat 7 zile.

3. Procurorul militar a arătat că situaţia de fapt evidenţiată în rechizitoriu, este susţinută de următoarele mijloace de probă:

- proces verbal de sesizare din oficiu, (fila 2, vol. 1)

-proces verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, (fila 7-8, 9-27 vol. 1)

-fişe de constatări preliminare medico-legale privind pe C.M.G. + CD cu toate fotografiile efectuate la faţa locului (fila 30, vol. 1, fila 92, vol. 2)

-fişe de constatări preliminare medico-legale privind pe T.Ş.D. (fila 31, vol. 1)

-raport criminalistic de interpretare a urmelor papilare (fila 32, vol. 1, fila 89, vol.2)

-declaraţie victimă C.M.G.  (fila 28-29, vol. 1),

- proces verbal privind audierea persoanei vătămate C.M.G.  (fila 102, vol. 2)

-declaraţie martor cap. T.Ş.D. (fila 33-35, vol. 1)

-adeverinţă eliberată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C. – Secţia chirurgie plastică şi arşi din care rezultă decesul victimei la 03.03.217 (fila 37-38, vol.1)

-contract comodat (fila 61-62, vol 1)

-declaraţii suspect cap. T.Ş.D. (fila 42-44, vol. 1)

-declaraţie inculpat cap. T.Ş.D. (fila 47-48, vol. 1, fila 108-109, 110, vol. 2)

-înscrisuri de evidenţă militară (fila 82-91, vol. 1)

-fişa cazier judiciar (fila 14, vol. 2)

-raport de expertiză criminalistică nr. 602202/17.03.2017 întocmit în cadrul Institutului Naţional de Criminalistică - Serviciul de Expertize Fizico-Chimice (fila 34-57, vol. 2)

-proces verbal privind efectuarea experimentului judiciar şi planşa foto + CD (fila 60-80, vol. 2)

-raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei privind pe C.M.G.  (fila 84, vol. 2),

-raport de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei privind pe T.Ş.D. + CD  (fila 85, 86, vol. 2),

-CD imprimat cu fotografii efectuate cu ocazia autopsiei victimei C.M.G. (fila 88, vol. 2)

-examen medical efectuat reţinutului T.Ş.D. la data de 03.03.2017 (fila 93-95, vol. 2)

-proces verbal prin care inculpatul îşi exprimă acordul  de a se supune testării privind comportamentul simulat (fila 115, vol. 2)

-împuternicire avocaţială (fila 124, vol. 2)

-fişe de evidenţă pentru CNP C.M.G. şi T.Ş.D. (fila 132-133, vol. 2)

-adresă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C.  cu personalul medical  de serviciu la data de 24.02.2017 (fila 138, vol. 2)

-declaraţii de constituire parte civilă  C.G.V, C.I.A. şi C.V. (fila 18-20, vol. 3)

-cerere de constituie parte civilă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C. (fila 21-22, vol. 3)

-adresă a Serviciului criminalistic, declaraţie de consimţământ a examinării poligraf şi proces verbal de refuz a examinării (fila 35-37, vol. 3)

-raport de expertiză medico-legală necropsie (fila 46-47, vol. 3)

-planşa fotografică cuprinzând fotografii efectuate cu ocazia autopsiei cadavrului C.M.G. (fila 48-52, vol. 3)

-declaraţii martori: C.G.V. (fila 56-57), C.I.A. (fila 63-64, vol. 1), O.R.E.(fila 58-59, vol. 1), T.N. (fila 96-97, vol. 2), T.P. (fila 98, vol. 2), D.A.F. (fila 99, vol. 2), S.M. (fila 103-104, vol. 2), cap. T.C.C. (fila 105-106, vol. 2), L.A.(fila 24-25, vol. 3), V.G. (fila 26-27, vol. 3), C.F.O. (fila 28, vol. 3), D.F. (fila 32-33, vol. 3)

4. Prin același rechizitoriu s-a propus, în baza art.330 C.pr.pen, menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D.

B.1. Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Militar Timişoara sub nr. 14/751/2017.

2. După alocarea numărului unic în sistemul ECRIS pentru dosarul de fond, pentru procedura de cameră preliminară s-a creat primul dosar asociat - nr. 14/751/2017/a1 - în care s-au dispus măsurile premergătoare prev. de art.344 C.pr.pen, iar pentru verificarea legalității şi temeiniciei măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară s-a format dosarul asociat nr. 14/751/2017/a2

3. Prin încheierea din 28.04.2017 pronunțată în dosarul nr.14/751/2017/a2, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D.  şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.

4. Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută prin încheierea nr.17 din 25.05.2017 pronunțată în dosarul nr.14/751/2017/a1 de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara.

5. Prin aceeaşi încheiere, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara, a respins, ca nefondate, excepţia şi cererea formulate de inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D.; în baza art.346 alin.1 C.pr.pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.43/P/2017 din 24.04.2017 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, privind pe inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D., precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală; a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D..

6. Tot în procedura de cameră preliminară, măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel Bucureşti prin încheierea nr.13/13.06.2017 şi prin încheierea nr.14/30.06.2017, ambele pronunţate în dosarul nr.14/751/2017/a1;

7. În cursul procedurii de cameră preliminară s-a constatat că măsura arestării preventive este legală si temeinică și că motivele care au determinat luarea şi prelungirea arestării preventive în cursul urmăririi penale se menţin.

8. Încheierea nr.17 din 25.05.2017 pronunțată în dosarul nr.14/751/2017/a1 de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara a rămas definitivă prin respingerea contestației formulată prin încheierea nr.13/13.06.2017, respectiv prin încheierea nr.14/30.06.2017, ambele pronunţate în dosarul nr.14/751/2017/a1 de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel Bucureşti; aşa cum s-a arătat mai sus, prin încheierea nr.14/30.06.2017, în baza art.348 rap. la art.207 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară de la Curtea Militară de Apel Bucureşti a dispus menţinerea arestării preventive a inculpatului;

C.1. După rămânerea definitivă a încheierii nr.17 din 25.05.2017 pronunțată în dosarul nr.14/751/2017/a1 de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara, completul de judecată a fixat primul termen de judecată la data de 25.07.2017.

2. Prin încheierea din 18.07.2017 pronunţată în dosarul nr.14/751/2017/a3 Tribunalul Militar Timişoara a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D. şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.

D.I.1. La termenul de judecată din data de 23.05.2017, înainte de începerea cercetării judecătorești, tribunalul a luat act de constituirea ca părţi civile în cauză a rudelor victimei C.M.G., respectiv a numiţilor C.I.A., C.G.V. şi C.V. şi a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C.

2. Având în vedere că la termenul de judecată din data de 25.07.2017 asistenţa juridică a inculpatului a fost asigurată de avocatul ales al acestuia şi cauza s-a aflat în stare de judecată, a dispus începerea efectuării cercetării judecătoreşti.

Fiind pertinente, concludente şi utile, preşedintele a încuviinţat probele administrate în faza de urmărire penală - cu privire la martori, doar proba cu martorii menţionaţi în citativul rechizitoriului - şi proba cu înscrisuri în circumstanţiere pentru inculpat.

A fost audiat inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D., declaraţia fiind  consemnată în scris şi ataşată la dosar.

Întrucât în cursul cercetării judecătoreşti administrarea probei cu declaraţia persoanei vătămate C.M.G., probă administrată în faza de urmărire penală şi încuviinţată de instanţă, nu a mai fost posibilă, instanţa a făcut aplicarea  disp. art.383 alin.4 C.pr.pen. cu privire la administrarea acestei probe, fiind pusă în dezbaterea contradictorie a părţilor şi a procurorului, urmând a se ţine seama de ea la judecarea cauzei.

Având în vedere concluziile părţilor, preşedintele a făcut aplicarea disp. art.374 alin.7 C.pr.pen., în sensul că celelalte probe administrate la urmărirea penală şi necontestate de părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti, acestea fiind puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi a procurorului şi vor fi avute în vedere de instanţă la deliberare.

Înainte de a declara terminată cercetarea judecătorească, preşedintele a întrebat procurorul militar şi părţile dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătoreşti.

3. Inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D., prin avocat ales, a arătat că înţelege să formuleze o cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de omor calificat prev. de art.189 alin.1 lit.h) C.pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit. b) şi e) C.pen.

Soluționarea cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare nu s-a făcut separat, întrucât este necesar să se analizeze chestiuni de fapt și de drept în legătură cu dezlegarea în fond a acţiunii penale. Procedând în această manieră, nu s-au încălcat dispoziţiile art.6 alin.1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art.24 din Constituţia României şi art.6 C.pr.pen., referitoare la garantarea dreptului la apărare, întrucât, potrivit art.317 C.pr.pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare, nu la încadrarea juridică dată faptei prin acel act.

4. În termenul de amânare a pronunţării, inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D., prin avocat ales, a depus concluzii scrise la dosar.

II. Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, reţine următoarea situaţie de fapt:

1. În luna aprilie 2016, prin intermediul unor reţele de socializare, inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D., militar activ în cadrul U.M. .... C., a cunoscut-o pe persoana vătămată C.M.G., căsătorită, dar despărţită în fapt, cei doi începând o  relaţie de prietenie şi concubinaj. Din data de 05.12.2016 au locuit şi gospodărit împreună, fie la domiciliul părinţilor inculpatului din oraşul S., jud. D., fie la alte adrese din mun. C. ori din comunele limitrofe. Din data de 07.01.2017 cei doi au locuit în apartamentul situat în C., …, judeţul D., pus la dispoziţia comodatarului C.M.G. de comodantul C.C.D., potrivit contractului de comodat aflat la fila 61-62 vol.1 ds.u.p. Relaţiile anterioare dintre cei doi au fost bune, aceştia formând un cuplu stabil, însă s-au deteriorat în cele două săptămâni anterioare zilei de 24.02.2017, inculpatul, pe fondul geloziei, verificând apelurile telefonice ale victimei.

Totul a culminat cu acţiunea din data de 24.02.2017, în jurul orei 16,30, în locuinţa comună, când, pe fondul geloziei şi consumului de alcool, inculpatul a dorit să-i aplice victimei o corecţie, bănuind-o că se întâlnise cu un alt bărbat în timpul scurs de la terminarea programului de lucru până când a ajuns acasă. Astfel, în bucătăria locuinţei menţionate, inculpatul a turnat aproape întreg conţinutul unei sticle de plastic, inscripţionată Alcool sanitar Mona (aproximativ 450 ml), pe capul şi pe hainele victimei, de sus în jos, după care, uzând de un spray cu care a pulverizat substanţă peste flacăra unei brichete, i-a dat foc. Inculpatul a aprins de mai multe ori jeturile din spray pulverizate peste flacăra brichetei înainte să incendieze victima. Acţiunea flăcării a fost intensificată de compoziţia elementelor de îmbrăcăminte ale victimei, respectiv a bluzei, care conţinea 60% vîscoză. Focul care a cuprins-o pe victimă a fost stins imediat de către inculpat,  operaţiune care a durat câteva zeci de secunde, inculpatul intervenind pentru a da hainele jos de pe victimă, unele obiecte de vestimentaţie fiind rupte. După ce a reuşit să îndepărteze hainele care ardeau pe victimă, aceasta a fost sprijinită de către inculpat să meargă la baie şi să intre în cadă, după care inculpatul a dat drumul la apa de la duş pe victimă. În operaţiunea de stingere a focului care a cuprins victima, inculpatul s-a ars pe faţa dorsală a ambelor mâini.

Inculpatul nu a sunat imediat la numărul de urgenţă 112, speriat probabil şi  neconştientizând consecinţele faptei sale, însă, după ce a ajutat victima să se îmbrace cu ceva sumar, a condus-o cu autoturismul propriu la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C., care se afla în apropiere, unde a rămas internată în Secţia ATI  şi Secţia de chirurgie plastică, până la data decesului, care s-a produs la data de 03.03.2017.

2. Situația de fapt rezultă din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi din declaraţia inculpatului dată în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, deşi în faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, în faza de cercetare judecătorească a revenit asupra declaraţiilor anterioare, arătând că fapta s-a petrecut în modalitatea descrisă de victimă în declaraţia din data de 24.02.2017 şi reţinută ca atare în rechizitoriu.

Cu privire la modul de săvârşire a faptei se va da prevalenţă declaraţiei inculpatului din faza de cercetare judecătorească, ţinând seama că aceasta se coroborează cu declaraţia dată de persoana vătămată C.M.G. la data de 24.02.2017, la internarea acesteia în spital, cu concluziile rapoartelor de expertiză criminalistică şi medico-legale efectuate în cauză, cu procesul-verbal privind efectuarea experimentului judiciar şi cu procesul-verbal privind cercetarea la faţa locului. În cauză nu există alte date certe despre împrejurările faptice ale săvârşirii infracţiunii, toţi martorii audiaţi atestând asupra unor împrejurări exterioare faptei şi adiacente acesteia, sau a unor fapte relatate de către cei doi.

3. Obiectul juridic al infracţiunii de omor prev. de art.188 alin.1 C.pen. constă în relaţiile sociale referitoare la dreptul la viață, drept recunoscut și ocrotit prin norma penală oricărei persoane. Dreptul la viață este protejat indiferent de titular, indiferent de vârsta ori starea sănătății sale și indiferent de acțiunile sau inacțiunile acestuia. Potrivit art.2 alin.1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat de lege, iar potrivit art.22 alin.1 din Constituţia României, republicată, dreptul la viaţă este garantat.

Obiectul material al infracțiunii de omor este reprezentat de corpul victimei, persoană în viață, indiferent de starea sănătății acesteia.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de omor se realizează, în cele mai frecvente cazuri, printr-o acțiune de suprimare a vieții victimei. Inacțiunea poate constitui modalitate a elementului material atunci când făptuitorul nu își îndeplinește obligația legală de a acționa pentru împiedicarea vieții victimei. Urmarea imediată constă în moartea victimei, rezultat care se poate produce imediat sau după trecerea unui interval de timp, iar raportul de cauzalitate trebuie să existe.

Elementul subiectiv presupune vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă

Omorul este calificat dacă este săvârşit în împrejurările prevăzute la art.189 alin.1 C.pen, între altele, prin cruzimi. (lit.h).

Omorul se consideră săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care depăşesc cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere. La aprecierea unui omor ca fiind săvârşit prin cruzimi trebuie să se ţină seama de aspectul de ferocitate cu care făptuitorul a săvârşit omorul, trezind un sentiment de oroare celor care au luat cunoştinţă de faptă. Circumstanţa agravantă specială prevăzută în art.189 alin.1 lit.h) C.pen şi circumstanţa agravantă generală prevăzută în art.77 lit.b) teza I C.pen, au acelaşi conţinut, astfel că se aplică numai circumstanţa agravantă specială.

4. În practica judiciară se pune în mod frecvent problema deosebirilor dintre infracţiunea de omor şi infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art.195 C.pen, la care moartea victimei îi este imputabilă făptuitorului pe bază de intenţie depăşită. În principal, elementele de diferenţiere dintre cele două infracţiuni se referă la: zona de pe corp unde sunt aplicate loviturile, în sensul că este o zonă vitală sau nu; instrumental folosit la săvârşirea infracţiunii, în sensul că are sau nu are aptitudinea de a produce acest rezultat; numărul şi intensitatea loviturilor aplicate victimei, aptitudinea făptuitorului după săvârşirea faptei; eventualele relaţii preexistente dintre făptuitor şi victimă.

5. Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este reglementată în art.195.C.pen. Faptele care au ca urmare moartea victimei sunt cele de loviri sau alte violenţe (art.193 C.pen.), respectiv vătămare corporală (art.194 C.pen.). Infracţiunea constă în aplicarea cu intenţie victimei de loviri sau provocarea de vătămări corporale, acestea având ca rezultat mai grav moartea victimei.

Obiectul juridic al infracţiunii constă în relaţiile sociale a căror desfăşurare normală presupune ocrotirea vieţii persoanei împotriva actelor de violenţă susceptibile de a provoca, chiar şi din culpă, moartea victimei.

Obiectul material al infracțiunii este reprezentat de corpul victimei, persoană în viață, indiferent de starea sănătății acesteia.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se realizează prin acţiuni sau inacţiuni identice cu cele prin care se realizează infracţiunile de loviri sau alte violenţe (art.193 C.pen.), respectiv vătămare corporală (art.194 C.pen.). Astfel, elementul material al laturii obiective a infracţiunii de loviri sau alte violenţe (art.193 C.pen.) se poate realiza printr-o faptă, comisivă sau omisivă, constând în lovirea sau orice alte de violenţe cauzatoare de suferinţe fizice. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de vătămare corporală (art.194 C.pen.) se realizează prin fapta prevăzută în art.193 C.pen, de care se deosebeşte sub aspectul urmărilor materiale. Astfel, două dintre consecinţele faptei sunt: leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale (lit.b), respectiv punerea în primejdie a vieţii persoanei (lit.e).

Urmarea imediată constă în moartea victimei, rezultat care se poate produce imediat sau după trecerea unui interval de timp, iar raportul de cauzalitate trebuie să existe.

Elementul subiectiv al infracţiunii constă într-o intenţie depăşită în sensul prevederilor art.16 alin.5 C.pen., deoarece lovirea sau fapta de vătămare corporală se comite cu intenţie, iar urmarea mai gravă, constând în moartea victimei, îi este imputabilă făptuitorului pe baza culpei, făptuitor care nu a prevăzut acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. 

6.1. În speţă, sub aspectul laturii subiective, inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D. a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art.16 alin.3 lit.a) C. pen., pentru provocarea de vătămări corporale victimei C.M.G., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerii lui prin săvârşirea faptei.

Aceste aspecte sunt demonstrate în cauză de următoarele: 1. inculpatul a rămas singur cu victima, concubina sa, în apartamentul în care locuiau împreună, unde, pe fondul geloziei şi al consumului de alcool, a dorit să-i aplice victimei o corecţie,  bănuind-o că se întâlnise cu un alt bărbat; 2. inculpatul a folosit obiecte apte de a produce vătămări corporale victimei, respectiv aproximativ 450 ml alcool sanitar - substanţă inflamabilă – pe care l-a turnat pe victimă, pe cap şi pe haine, de sus în jos, un spray al cărui conţinut l-a pulverizat peste flacăra unei brichete, obiecte apte să conducă la rezultatul prevăzut şi urmărit; 3. zona vizată și lezată prin acţiunea sa de către inculpat a fost în primul rând una vitală, respectiv zona capului - faţă şi gât - şi zona trunchiului, respectiv zona membrelor superioare şi a coapselor, acţiunea flăcării fiind intensificată de compoziţia elementelor de îmbrăcăminte, respectiv a bluzei victimei, care conţinea 60% vîscoză, bluză care a prezentat atât urme de ardere, cât şi de topire;

Persoana vătămată C.M.G. a fost examinată medico-legal la data de 24.02.2017. Potrivit raportului nr.637/A1/17.03.2017 de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei întocmit de Institutul de Medicină Legală C., aceasta a fost internată în Secţia de chirurgie plastică a Spitalului Clinic Judeţean C., cu diagnosticul „arsură grad II B şi  III suprafaţă corporală circa 35%, pe faţă, gât, trunchi anterior şi posterior, membre superioare coapse”; examen chirurgie plastică cu diagnosticul „arsură prin flacără de grad II A şi II B la nivelul feţei leziunea cervical anterioară, trunchi, membre superioare bilateral”. Ca evoluţie a stării de sănătate s-a reţinut că pacienta s-a prezentat cu o stare generală extrem de gravă la internare. Pe baza acestor elemente s-a concluzionat că aceasta  a prezentat leziuni  ce s-au putut produce în data de 24.02.2017 prin acţiunea flăcării, leziuni ce au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat pentru vindecare 95-100 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii (fila 84, vol. 2)

6.2. Fapta inculpatului constând în acţiunea intenţionată menţionată mai sus a produs un rezultat mai grav, respectiv moartea victimei, care se datorează culpei inculpatului, care a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei depăşite (praeterntenţie), conform dispoziţiilor art.16 alin.5 rap. la art.16 alin.4 lit.a) C.pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale – moartea victimei – însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.

Aceste aspecte sunt demonstrate în cauză de următoarele: 1. victima era concubina inculpatului, cei doi cunoscându-se în luna aprilie 2016, gospodăreau şi locuiau împreună din 05.12.2016, relaţiile anterioare dintre ei fiind bune, cei doi formând un cuplu stabil; 2. în timpul relaţiei dintre cei doi, inculpatul nu a ameninţat victima că-i va da foc ori că-i va produce vătămări corporale; 3. relaţiile dintre cei doi s-au deteriorat în cele două săptămâni anterioare zilei de 24.02.2017, inculpatul, pe fondul geloziei, verificând apelurile telefonice ale victimei, iar în ziua de 24.02.2017, pe fondul consumului de alcool, a dorit să-i aplice victimei o corecţie, bănuind-o că se întâlnise cu un alt bărbat; 4. inculpatul a aprins de mai multe ori jeturile din spray pulverizate peste flacăra brichetei înainte să incendieze victima; 5. acţiunea flăcării a fost intensificată de compoziţia elementelor de îmbrăcăminte, respectiv a bluzei victimei, care conţinea 60% vîscoză, bluză care a prezentat atât urme de ardere, cât şi de topire; 6. inculpatul a fost cel care a stins imediat focul care a cuprins-o pe victimă, operaţiune care a durat câteva zeci de secunde, inculpatul intervenind pentru a da hainele jos de pe victimă, unele obiecte de vestimentaţie fiind rupte; după ce a reuşit să îndepărteze hainele care ardeau pe victimă, aceasta a fost sprijinită de către inculpat să meargă la baie şi să intre în cadă, după care inculpatul a dat drumul la apa de la duş pe victimă; în operaţiunea de stingere a focului care a cuprins victima, inculpatul s-a ars pe faţa dorsală a ambelor mâini; inculpatul a fost expertizat medico-legal la data de 24.02.2017; potrivit raportului nr.638/A1/17.03.2017 de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei întocmit de Institutul de Medicină Legală C., acesta a prezentat la nivelul mâinilor arsuri produse prin flacără, ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor; 7. este adevărat că inculpatul nu a sunat imediat la numărul de urgenţă 112, speriat probabil şi  neconştientizând consecinţele faptei sale, însă, după ce a ajutat victima să se îmbrace cu ceva sumar, a condus-o cu autoturismul propriu la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., care se afla în apropiere, unde a rămas internată până la data decesului.

7. În data de 03.03.2017, ora 06,45, se declară decesul victimei. Potrivit raportului  de expertiză medico-legală necropsie nr.684/A3/20.04.2017 întocmit de Institutul de Medicină Legală C., la examenul extern al cadavrului, s-au constatat următoarele leziuni traumatice:  arsuri gradul III faţă, torace anterior şi posterior, abdomen superior, umeri bilateral, braţul drept 1/3 medie antero-intern, antebraţ drept 1/2 inferior, mâna dreaptă dorsal, coapsa dreaptă 2/3 superioare, faţa anterioară, membrul superior stâng antero-lateral, coapsa stângă 2/3 superioare, antero-intern. A fost stabilit următorul diagnostic macroscopic – arsuri gr.III pe circa 35% din suprafaţa corporală; infiltrate hemoragice corespunzătoare arsurilor; distrofie hepato-renală; stază viscerală generalizată. Concluziile raportului medico-legal au fost următoarele: moartea numitei C.M.G. a fost violentă; ea s-a datorat şocului postcombustional, consecinţa arsurilor de gradul III pe circa 35% suprafaţă corporală suferite de victimă; arsurile s-au putut produce prin flacără; moartea susnumitei poate data din 03.03.2017.

8. Încadrarea juridică este operaţiunea efectuată de organele de urmărire penală şi de instanţa de judecată prin care se stabileşte concordanţa deplina între fapta săvârşită de inculpat şi norma penală specială care incriminează acea fapta.

Faţă de considerentele ce preced, în baza art.386 alin.1 C.pr.pen. va schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de omor calificat prev. de art.189 alin.1 lit.h) C.pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit. b) şi e) C.pen.

Utilizarea unei substanţe inflamabile - de natură a cauza suferinţe suplimentare victimei, întrucât, în caz de incendiere a unei persoane, suferinţa este prelungită, de o intensitate deosebită, determinată de arsurile corporale, aspectul de ferocitate cu care inculpatul a săvârşit fapta trezind un sentiment de oroare celor care au luat cunoştinţă de faptă  - se încadrează în noţiunea de „cruzimi.”

Este adevărat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor calificat prev. de art.189 alin.1 lit.h) C.pr.pen. - încadrare juridică data faptei prin rechizitoriu - nu s-a reţinut circumstanţa agravantă prev. de art.77 alin.1 lit.b) teza I C.pen., întrucât s-ar fi dat o dublă semnificaţie juridică săvârşirii faptei prin cruzimi.

Pe de altă parte, reţinerea circumstanţei agravante prevăzută la art.77 alin.1 lit b) teza I C.pen. nu se poate face nici prin operaţiunea de schimbare a încadrării juridice, pentru că aceste dispoziţii privesc individualizarea judiciară a pedepselor, nu încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare.

Însă, pentru a se da semnificaţie juridică săvârşirii faptei prin cruzimi, aşa cum s-a reţinut mai sus, după operaţiunea de schimbare a încadrării juridice, în procesul de individualizare a pedepsei, în sarcina inculpatului se va reţine circumstanţa agravantă prev. de art.77 alin.1 lit.b) teza I C.pen.

În drept, fapta inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D., constând în aceea că, în data de 24.02.2017, în jurul orei 16,30, cu intenție directă, a turnat aproape întreg conţinutul unei sticle de plastic, inscripţionată Alcool sanitar Mona (aproximativ 450 ml), substanţă inflamabilă, pe capul şi pe hainele victimei C.M.G., de sus în jos, după care, uzând de un spray cu care a pulverizat substanţă peste flacăra unei brichete, i-a dat foc, cauzându-i leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat pentru vindecare 95-100 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii, fapta având ca urmare moartea victimei la data de 03.03.2017, rezultat mai grav care se datorează culpei inculpatului, care a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei depăşite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit. b) şi e) C.pen.

III.1. Constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta menţionată în capitolul anterior (D.II) există, constituie infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit. b) şi e) C.pen. şi a fost săvârşită de inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D., va dispune condamnarea sa pentru infracţiunea menţionată.

În speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.396 alin.10 C.pr.pen., astfel că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită nu pot fi reduse cu o treime, întrucât acţiunea penală cu care a fost sesizată instanţa prin rechizitoriu a vizat o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, astfel că judecata nu s-a desfăşurat în condiţiile art.375 alin.1, 11 şi 2 C.pr.pen., nu a fost respinsă vreo cerere a inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii, iar cercetarea judecătorească nu a avut loc în condiţiile art.377 alin.5 ori art.395 alin.2 C.pr.pen.

2. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, potrivit principiului individualizării pedepsei, aceasta trebuie stabilită în raport cu împrejurările, pericolul social concret pentru valoarea ocrotită al faptei săvârşite, gravitatea rezultatului produs şi în raport cu individualitatea infractorului.

Se are în vedere gravitatea atingerii adusă valorii sociale ocrotite prin incriminarea infracţiunii, care reclamă nevoia unei reacţii ferme din partea statului. În concret, sub aspectul stării de pericol creată pentru valoarea ocrotită, instanţa constată că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, relevat de împrejurările comiterii infracţiunii, respectiv turnarea unei cantităţi de aproximativ 450 ml. substanţă inflamabilă, pe capul şi pe hainele victimei, de sus în jos, după care, uzând de un spray cu care a pulverizat substanţă peste flacăra unei brichete, incendierea victimei, cauzându-i leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat pentru vindecare 95-100 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii, fapta având ca urmare moartea victimei după 7 zile de agonie, relaţiile sociale a căror desfăşurare normală presupune ocrotirea vieţii persoanei împotriva actelor de violenţă susceptibile de a provoca, chiar şi din culpă, moartea victimei, fiind incompatibile cu acțiunea inculpatului. Memoria unei astfel de fapte nu se estompează cu trecerea timpului, iar reacţia din partea comunităţii constituie atât o datorie de conştiinţă, cât şi o dovadă de respect faţă de soarta victimei.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă, statuat în art.2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezintă „regele drepturilor”, un drept ce consacră una dintre valorile fundamentale ale statelor democratice care alcătuiesc Consiliul Europei, numărându-se printre prevederile primordiale ale Convenţiei. Mai mult, Curtea de la Strasbourg acordă preeminenţă, în jurisprudenţa sa, articolului 2, având în vedere faptul că dreptul la viață se bucură de un statut special printre dispoziţiile Convenţiei pe care aceasta le consideră primordiale.

Prin urmare, instanța reţine că dreptul la viaţă, consacrat de art.22 alin.1 din Constituţia României, constituie un atribut inalienabil al persoanei şi reprezintă valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului, întrucât este un drept fără de care exercitarea celorlalte drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie şi de instrumentele internaţionale de protecţie a drepturilor fundamentale ar fi iluzorie, fapt ce determină caracterul axiologic al acestui drept, care cuprinde atât un drept subiectiv, cât şi o funcţie obiectivă, aceea de principiu călăuzitor al activităţii statului, acesta din urmă având obligaţia de a proteja dreptul fundamental la viaţă al persoanei.

Având de ales între restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale inculpatului, respectiv a dreptului la libertate individuală, pe de o parte şi dreptul la viaţă al victimei, respectiv principiul echităţii juridice, pe de altă parte, instanța acordă prevalenţă acestui din urmă principiu.

Preeminenţa dreptului la viaţă este, astfel, cea care justifică necesitatea privării de libertate a inculpatului, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.

Însă, va ţine cont şi de situaţia familială a inculpatului, divorţat, cu un copil minor,  de statutul său social, de caracterizările şi fişele de apreciere anuală depuse la dosar, de evoluţia în cariera militară, de faptul că nu are antecedente penale, chiar dacă a fost cercetat în mai multe dosare penale, soluţiile fiind de clasare, de conduita corectă în faza de cercetare judecătorească, dar nu va reţine împrejurări ori circumstanţe care atenuează răspunderea penală, întrucât recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât atunci când împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana făptuitorului într-o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, în sensul art.74 alin.1 lit.a) C.pen.1969, nu a mai fost preluată de către noul Cod penal în categoria circumstanțelor atenuante; pe de altă parte, aceasta nu se reducea, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale ori la caracterizări favorabile, iar datele privind persoana infractorului constituie un criteriu distinct de împrejurările care atenuează răspunderea penală, fiind valorificate ca atare în procesul de individualizare.

Pe de altă parte, nici comportarea sinceră în cursul procesului penal, în speţă doar în faza de cercetare judecătorească, nu a mai fost preluată de către noul Cod penal în categoria circumstanțelor atenuante.

În speță nu pot fi reținute în favoarea inculpatului, nefiind incidente, circumstanțele atenuante  prev. de art.75 alin.1 lit.b), c) și d) C.pen. (depăşirea limitelor legitimei apărări; depăşirea limitelor stării de necesitate; acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, nici cele prev. la alin. 2 lit. a) și b) al aceluiași articol (eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii; împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului).

Împrejurările menţionate mai sus, respectiv că inculpatul a fost cel care a stins focul care a cuprins-o pe victimă, că a ajutat victima să se îmbrace cu ceva sumar şi că a condus-o, în final, cu autoturismul propriu la spital, au fost valorificate ca atare în procesul de soluţionare a cererii de schimbare a încadrării juridice, aceste împrejurări neputând constitui şi circumstanţe atenuante prev. de art.75 alin.2 lit a) C.pen, întrucât li s-ar da o dublă semnificaţie juridică. În orice caz,  aceste împrejurări nu reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, încât doar aplicarea unei pedepse sub minimul special să satisfacă imperativul justei individualizări a pedepsei.

Nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art.75 alin 1 lit a) C.pen. - săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă – deoarece din împrejurările comiterii faptei şi din modul de a acţiona al inculpatului nu se poate desprinde concluzia că, în momentul săvârşirii faptei, acesta se afla într-o puternică stare de tulburare sau emoție, victima neexercitând asupra sa niciuna din acţiunile arătate în textul de lege citat.

Utilizarea unei substanţe inflamabile - de natură a cauza suferinţe suplimentare victimei, întrucât, în caz de incendiere a unei persoane, suferinţa este prelungită, de o intensitate deosebită, determinată de arsurile corporale, aspectul de ferocitate cu care inculpatul a săvârşit fapta trezind un sentiment de oroare celor care au luat cunoştinţă de faptă  - se încadrează în noţiunea de „cruzimi.”

Aşa cum s-a arătat mai sus, este adevărat că, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor calificat prev. de art.189 alin.1 lit.h) C.pr.pen. - încadrare juridică data faptei prin rechizitoriu - nu s-a reţinut circumstanţa agravantă prev. de art.77 alin.1 lit.b) teza I C.pen., întrucât s-ar fi dat o dublă semnificaţie juridică săvârşirii faptei prin cruzimi.

Pe de altă parte, reţinerea circumstanţei agravante prevăzută la art.77 alin.1 lit b) teza I C.pen. nu s-a putut face nici prin operaţiunea de schimbare a încadrării juridice, pentru că aceste dispoziţii privesc individualizarea judiciară a pedepselor, nu încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare; în acelaşi fel, nu trebuie dispusă schimbarea încadrării juridice dacă s-ar reţine unele dintre circumstanţele atenuante prev. de art.75 C.pen., ori dacă s-ar reţine vreo cauză de atenuare a pedepsei, întrucât şi aceste dispoziţii privesc individualizarea judiciară a pedepselor.

Însă, pentru a se da semnificaţie juridică săvârşirii faptei prin cruzimi, după operaţiunea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de omor calificat prev. de art.189 alin.1 lit.h) C.pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări  cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit. b) şi e) C.pen., în procesul de individualizare a pedepsei, în sarcina inculpatului se va reţine circumstanţa agravantă prev. de art.77 alin.1 lit.b) teza I C.pen.

Potrivit art.78 alin.1 C.pen, în cazul în care există circumstanţe agravante, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa apreciază că maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de loviri sau vătămări  cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit. b) şi e) C.pen., de 12 ani închisoare, este neîndestulător, astfel că va adăuga un spor de 1 an şi 6 luni închisoare, care nu depăşeşte o treime din acest maxim. 

Astfel, în baza art. 396 alin.1 şi 2 C.pr.pen. rap. la art.78 alin.1 C.pen. va condamna pe inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D., la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit. b) şi e) C.pen. cu aplic. art.77 alin.1 lit.b) teza I C.pen., cuantum suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei.

3. În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, având în vedere că pedeapsa principală stabilită pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea, faţă de criteriile prevăzute la art.67 alin.1  C.pen  și față de dispoziția imperativă a art.69 alin.1 şi 2 C.pen., instanţa constată că aceasta este necesară pentru inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D., fiind proporţională şi justificată numai aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b), d), e), f) şi h) C.pen. pe o durată de 4(patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate şi a pedepsei complementare a degradării militare, respectiv pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă militară de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în acord cu decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Exerciţiul drepturilor prevăzute de 66 alin.1 lit.a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; lit.b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; lit.d) - dreptul de a alege; lit.e) - drepturile părinteşti; lit.f) - dreptul de a fi tutore sau curator;  şi lit.h) - dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;  va fi interzis inculpatului pe o durată de 4(patru) ani, având in vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, care este o infracțiune contra persoanei săvârșită asupra concubinei, reprimată cu severitate de către legiuitor. Drepturile și libertățile cetăţeneşti nu sunt absolute, existând loc pentru limitări, iar gravitatea faptei relevă că inculpatul nu a avut capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, aducând atingere relaţiilor sociale referitoare la dreptul la viață a căror desfăşurare normală presupune ocrotirea vieţii persoanei împotriva actelor de violenţă susceptibile de a provoca, chiar şi din culpă, moartea victimei, drepturi recunoscute și ocrotite prin norma penală oricărei persoane, indiferent de vârsta ori starea sănătății sale și indiferent de acțiunile sau inacțiunile acestuia. Or, din moment ce inculpatul nu a avut maturitatea de a respecta aceste relaţii sociale, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că trebuie să-i fie interzisă exercitarea acestor drepturi. Având de ales între restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale inculpatului, respectiv: libertatea individuală, viaţa intimă, familială şi privată, dreptul la vot, dreptul de a fi ales, respectiv a altor drepturi: de a fi tutore sau curator și de a deține, purta și folosi orice categorie de armă, pe de o parte şi dreptul la viaţă al persoanei împotriva actelor de violenţă susceptibile de a provoca, chiar şi din culpă, moartea victimei, respectiv principiul echităţii juridice, pe de altă parte, instanța acordă prevalenţă acestuia din urmă. Preeminenţa dreptului la viaţă al persoanei este, astfel, cea care justifică necesitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b), d), e), f) şi h) C.pen pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

Pentru aceleași considerente, instanța apreciază că este justificată și pedeapsa complementară a degradării militare, care constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă militară de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

4. În baza art.65 C.pen. va interzice inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D. exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a), b), d), e), f) şi h) C.pen., a căror exercitare va fi interzisă ca pedeapsă complementară, cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, considerentele avute în vedere la aplicarea pedepsei complementare fiind valabile şi cu privire la pedeapsa accesorie. 

5. Potrivit art.399 alin.1 C.pr.pen., instanţa are obligaţia ca, prin hotărâre, să se pronunţe asupra menţinerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.

Instanța apreciază că - şi la acest moment procesual - temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se menţin, nu s-au modificat şi nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive.

Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească  rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D. menţionată în capitolul anterior (D.II)  există, constituie infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit.b) şi e) C.pen., săvârşită în condiţiile circumstanţei agravante prev. de art.77 alin.1 lit.b) teza I C.pen., iar pentru înlăturarea pericolului social concret pentru ordinea publică - apreciat la luarea măsurii şi la datele la care s-a prelungit şi menţinut măsura arestării în baza criteriilor legale prevăzute la art.223 alin.2 C.pr.pen., respectiv evaluarea gravităţii faptei, a modului şi circumstanţelor de comitere a acesteia - este necesară privarea de libertate a inculpatului şi în continuare.

De asemenea, instanța apreciază și la acest moment procesual - că menţinerea măsurii  arestării preventive a inculpatului este necesară în vederea bunei desfăşurări a procesului penal în faza de judecată a apelului până la rămânerea definitivă a hotărârii. Este adevărat că inculpatul a avut o conduită procesuală corectă în faza de cercetare judecătorească, însă, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale acestei cauze, instanța apreciază că o măsură procesuală mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prev. la art.202 alin.1 C.pr.pen. 

Pe de altă parte, apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporţională cu gravitatea acuzaţiei - în sensul că inculpatul a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa cu închisoarea cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit. b) şi e) C.pen., faptă săvârşită în condiţiile circumstanţei agravante prev. de  art.77 alin.1 lit.b) teza I C.pen - constând în aceea că, în data de 24.02.2017, în jurul orei 16,30, cu intenție directă, a turnat aproape întreg conţinutul unei sticle de plastic, inscripţionată Alcool sanitar Mona (aproximativ 450 ml), substanţă inflamabilă, pe capul şi pe hainele victimei C.M.G., de sus în jos, după care, uzând de un spray cu care a pulverizat substanţă peste flacăra unei brichete, i-a dat foc, cauzându-i leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei şi au necesitat pentru vindecare 95-100 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii, fapta având ca urmare moartea victimei la data de 03.03.2017, rezultat mai grav care se datorează culpei inculpatului, care a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei depăşite - faptă care se caracterizează, în concret, printr-o periculozitate semnificativă.

Astfel, sunt îndeplinite, în continuare, condiţiile prevăzute de art. 202 alin.3 C.pr.pen.

Pentru aceste motive, în baza art.399 alin.1 C.pr.pen. va menţine măsura arestării preventive faţă de inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D..

6. Potrivit art.72 alin.1 C.pen. perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate.

Prin ordonanţa nr.43/P/2017 din 03.03.2017 a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara s-a dispus reţinerea inculpatului pentru o perioadă de 24 de ore, începând de la data de 03.03.2017, ora 16:00, până la data de 04.03.2017, ora 16:00. Prin încheierea nr.1/04.03.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalului Militar Timişoara s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului, pe o durată de 30 de zile, de la 04.03.2017 până la 02.04.2017, inclusiv, sens în care a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/04.03.2017. Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită în faza de urmărire penală şi menținută în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății, ultima dată prin încheierea din 18.07.2017 pronunțată de Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.14/751/2017/a3.

Astfel, în baza art.72 alin.1 C.pen. va computa din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada reținerii și a arestării preventive de la 03.03.2017 la zi.

7. Va dispune ca materialele rămase în urma analizelor de laborator, ambalate şi sigilate cu sigiliul MI nr.40369, depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Militar Timişoara, să rămână ataşate dosarului cauzei.

8. În baza art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional de date genetice judiciare va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

IV. Latura civilă

1. Regimul juridic al acţiunii civile în procesul penal este delimitat de Capitolul II din Titlul II al Părţii generale a Codului de procedură penală, dispoziţii completate de regulile procedurale înscrise în art.84 C.pr.pen., privind drepturile părții civile, art.112 C.pr.pen., privind procedura declaraţiei părţii civile în procesul penal, art. 374 alin.3 C.pr.pen., privind obligaţia preşedintelui instanţei de a pune în vedere părţii vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești, art. 380 C.pr.pen., privind ascultarea părţii civile în cursul cercetării judecătoreşti şi art. 397 C.pr.pen., privind rezolvarea acţiunii civile în procesul penal.

Din economia reglementării se desprinde concluzia că acţiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege. Acţiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispoziţiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularităţi ce derivă din săvârşirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu faţă de acţiunea penală.

Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) infracţiunea să producă un prejudiciu material sau moral; b) între infracţiunea săvârşită şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să existe o manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

În procesul penal, acţiunea civilă se pune în mişcare prin constituirea de parte civilă. Potrivit art. 20 alin. (2) C.pr.pen., constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Subiect activ al acţiunii civile este persoana în dauna căreia s-a produs prejudiciul material sau moral, care exercită acţiunea civilă în procesul penal şi capătă calitatea de parte civilă.

Cele de mai sus duc la concluzia că pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, persoana vătămată trebuie să se constituie parte civilă, act procedural ce trebuie îndeplinit, cel mai târziu, până la începerea cercetării judecătorești.

2. În speţă, așa cum s-a arătat mai sus, înainte de începerea cercetării judecătorești, tribunalul a luat act de constituirea ca părţi civile în cauză a rudelor victimei C.M.G., respectiv a numiţilor C.I.A., C.G.V. şi C.V. şi a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă C., în contradictoriu cu inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D..

 Astfel, partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C. s-a constituit parte civilă cu suma de 8.902,82 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate C.M.G. în Secţia de Chirurgie Plastică, în perioada 24.02-03.03.2017, actualizată cu indicele de inflaţie începând cu data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului. În susținerea pretențiilor, partea civilă a depus la dosar decontul de cheltuieli.

Rudele victimei C.M.G. s-au constituit părţi civile astfel: C.I.A., fiul acesteia, cu suma 100.000 euro, în echivalent lei la data plăţii; C.G.V., fiul acesteia, cu suma 100.000 euro, în echivalent lei la data plăţii; C.V., soţul acesteia, cu suma 60.000 euro, în echivalent lei la data plăţii; sume reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării integrale a debitului; cu cheltuieli de judecată

În motivare, în fapt, au arătat că au suferit o traumă psihică gravă, incomensurabilă, ca urmare a uciderii de către inculpat a mamei, respectiv a soţiei, a chinului îndurat în zilele petrecute în spital, conectată la aparatele medicale, fiind ţinută în viaţă de acestea, traume ale căror consecinţe vor fi vizibile şi în viitor, sumele solicitate fiind necesare pentru a atenua prejudiciul moral cauzat prin fapta inculpatului.

Au arătat că aveau o relaţie foarte apropiată cu mama lor, respectiv cu soţia sa, chiar dacă nu locuiau împreună, însă comunicau foarte des.

Au solicitat să se ţină seama de modul concret în care s-a produs omorul, de cruzimea de care inculpatul a dat dovadă şi de faptul că ulterior comiterii faptei a refuzat să ducă victima la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale, a încercat să ascundă comiterea faptei, nu a recunoscut săvârşirea faptei şi nu a arătat că regretă ceea ce a făcut.

Daunele morale trebuie privite ca o compensaţie a prejudiciului moral, ele reprezentând o sumă de bani care poate permite părţilor prejudiciate să uite, eventual, să realizeze un transfer de activitate ori să găsească o alinare în condiţii de viaţă mai confortabile. Indubitabil, nu există un echivalent pecuniar al suferinţei morale, dar aceasta poate fi diminuată prin reconstituirea situaţiei sociale, a şanselor de viaţă. Dimensiunea prejudiciului moral suferit se impune a fi stabilită şi prin raportare la intensitatea durerilor psihice, la traumele psihice şi la gradul de lezare a sentimentelor de afecţiune care stau la baza relaţiilor concrete dintre părinţi şi copii, respectiv dintre soţ şi soţie, la intensitatea şi profunzimea acestor relaţii, existenţa sprijinului moral, consecinţele înregistrate în planul vieţii familiale, profesionale şi sociale.

Concluzionând asupra celor relatate anterior, ţinând cont de faptul că nu există criterii legale şi absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral,  au arătat că trebuie avute în vedere consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura lezării lor, evaluarea bănească fiind una aproximativă, bazată pe criterii de echitate.

3. Din probele administrate în cauză rezultă că părţile civile C.I.A. şi C.G.V., sunt fiii majori, iar partea civilă C.V. este soţul persoanei vătămate C.M.G., care, în urma infracţiunii săvârşite de inculpat, a fost internată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., în Secţia de Chirurgie Plastică, în perioada 24.02-03.03.2017, aceasta decedând la data de 03.03.2017. Soţii au fost căsătoriţi 35 de ani, însă cu aproximativ 3-4 ani înainte de deces, soţia a părăsit domiciliul comun din com. C., judeţul V., relaţiile de familie s-au răcit, soţii despărţindu-se în fapt de aproximativ 3 ani. C.V. a continuat să locuiască în fostul domiciliu comun împreună cu cei doi fii şi familiile acestora, iar în toată această perioadă de timp, cu precădere în zilele de week-end şi de sărbători legale, soţia venea în vizită la copii şi nepoţi. C.V. nu a cunoscut unde anume locuia soţia sa, ori dacă locuia împreună cu cineva, întrucât au încetat orice fel de relaţie şi nu vorbeau despre aceste amănunte atunci când se întâlneau.

4. În ceea ce priveşte unitatea spitalicească, aceasta a făcut dovada cheltuielilor de spitalizare efectuate cu persoana vătămată C.M.G., în cuantum de 8.902,82 lei, anexând deconturile de cheltuieli. Instanța constată existența legăturii de cauzalitate între infracţiunea săvârşită şi acest prejudiciu, care nu a fost reparat încă.

5. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, cele pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.

În cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de probe administrate.

De asemenea, răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită şi, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilităţile de plată ale inculpatului.

În lumina circumstanţelor cauzei, este indiscutabil că părţile civile C.I.A. şi C.G.V., fiii majori şi partea civilă C.V., soţul persoanei vătămate C.M.G., au suferit o traumă psihică ca urmare a infracţiunii săvârşite de către inculpat. Astfel, instanţa retine ca un fapt incontestabil împrejurarea că infracţiunea săvârşita de inculpat a produs un prejudiciu moral părţilor civile, prejudiciu care, deşi nu poate fi realmente cuantificat, se impune a fi acoperit, iar însăşi constatarea săvârşirii infracţiunii și condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea cu executare nu reprezintă, în sine, o satisfacţie echitabilă suficientă pentru părţile civile.

Prin urmare, luând în considerare aspectele posibil de cuantificat implicate în evaluarea pierderii părţilor civile (trauma psihică și șocul emoțional produs prin fapta inculpatului, modalitatea în care s-a produs fapta, chinul îndurat de victimă în zilele petrecute în spital, faptul că soţii au fost despărţiţi în fapt de aproximativ 3 ani şi că, în toată această perioadă de timp, cu precădere în zilele de week-end şi de sărbători legale, soţia venea în vizită la copii şi nepoţi, legătura afectivă care durează toată viaţa între mamă şi copii), tribunalul va acorda părţilor civile C.I.A. şi C.G.V. 3/4 din sumele de bani solicitate pentru prejudiciul moral, respectiv câte 75.000 euro, în echivalent lei, iar părţii civile C.V. 1/3 din suma de bani solicitată pentru prejudiciul moral, respectiv 20.000 euro, în echivalent lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, sume care reprezintă o justă și echitabilă despăgubire, aptă atât să dea satisfacţie morală părților civile, cât și să nu constituie o îmbogăţire fără justă cauză a acestora.

6. Pentru aceste motive, în baza art.397 alin.1 corob. cu art.19 şi art.25 alin.1 C.pr.pen, va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C., în contradictoriu cu inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D.

Va obliga pe inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D.:

- la plata sumei de 8.902,82 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale, actualizată cu indicele de inflaţie începând cu data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C..

7. În baza art.397 alin.1 corob. cu art.19 şi art.25 alin.1 C.pr.pen, va admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile C.I.A., C.G.V. şi C.V. în contradictoriu cu inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D.

Va obliga pe inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D.:

- la plata sumei de 75.000 euro, în echivalent lei, despăgubiri civile pentru daune morale, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă C.I.A.;

- la plata sumei de 75.000 euro, în echivalent lei, despăgubiri civile pentru daune morale, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării integrale a debitului. către partea civilă C.G.V.;

- la plata sumei de 20.000 euro, în echivalent lei, despăgubiri civile pentru daune morale, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă C.V.;

8. Va respinge, ca nefondate, restul pretenţiilor civile ale părților civile C.I.A., C.G.V. şi C.V.

V.1.Potrivit art.274 alin.1 C.pr.pen, în caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului, iar potrivit art. 276 alin.1 C.pr.pen., în caz de condamnare, renunţare la urmărirea penală, renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de acestea. Pe de altă parte, în ceea ce privește cheltuielile judiciare făcute de părțile civile, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, partea nu poate obţine rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care a dovedit realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al acestora (de ex. Cauza Păun v. România, Cauza Atanasiu v. România).

 Potrivit actului de sesizare a instanţei, pentru faza de urmărire penală s-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă totală de 6.000 lei.

În procedura de cameră preliminară și de judecată în primă instanță se stabilesc cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, la care se adaugă sumele reprezentând onorariul cuvenit avocatului din oficiu până la prezentarea avocatului ales, sume care s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Părţile civile C.I.A., C.G.V. şi C.V. nu au dovedit realitatea cheltuielilor judiciare.

2. Pentru aceste motive, în baza art.398  rap. la art.274 alin.1 C.pr.pen. va obliga pe inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D. la plata sumei de 6.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

3. Va respinge cererea părţilor civile C.I.A., C.G.V. şi C.V. de obligare a inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D. la plata cheltuielilor judiciare.

4. Potrivit art.408 alin.1 și art.410 alin.1 C.pr.pen, hotărârea poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

I. În baza art.386 alin.1 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea de omor calificat prev. de art.189 alin.1 lit.h) C.pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit. b) şi e) C.pen.

II.1. În baza art.396 alin.1 şi 2 C.pr.pen. rap. la art.78 alin.1 C.pen. condamnă pe inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D. (…), la pedeapsa de 13 (treisprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art.195 rap. la art.194 alin.1 lit. b) şi e) C.pen. cu aplic. art.77 alin.1 lit.b) teza I C.pen.

2. În baza art.67 alin.1 şi art.69 alin.1 şi 2 C.pen. aplică inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a) - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; lit.b) - dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; lit.d) - dreptul de a alege; lit.e) - drepturile părinteşti; lit.f) - dreptul de a fi tutore sau curator;  şi lit.h) C.pen. - dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme;  pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate şi pedeapsa complementară a degradării militare, respectiv pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă militară de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

3. În baza art.65 C.pen. interzice inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D. drepturile prev. de art.66 alin.1 lit.a), b), d), e), f) şi h) C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

4. În baza art.399 alin.1 C.pr.pen. menţine măsura arestării preventive a inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D..

5. În baza art.72 alin.1 C.pen. compută din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada reținerii și a arestării preventive de la 03.03.2017 la zi.

6. Dispune ca materialele rămase în urma analizelor de laborator, ambalate şi sigilate cu sigiliul MI nr.40369, depuse la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Militar Timişoara, să rămână ataşate dosarului cauzei.

7. În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului naţional de date genetice judiciare dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

III.1. În baza art.397 alin.1 corob. cu art.19 şi art.25 alin.1 C.pr.pen, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ C. (…) în contradictoriu cu inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D..

Obligă pe inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D.:

- la plata sumei de 8.902,82 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale, actualizată cu indicele de inflaţie începând cu data producerii prejudiciului şi până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă SPITALUL CLINIC JUDEŢEAN DE URGENŢĂ C..

2. În baza art.397 alin.1 corob. cu art.19 şi art.25 alin.1 C.pr.pen, admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile C.I.A., C.G.V. şi C.V. (toţi cu domiciliul procesual ales la SCPA…) în contradictoriu cu inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D.

Obligă pe inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D.:

- la plata sumei de 75.000 euro, în echivalent lei, despăgubiri civile pentru daune morale, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă C.I.A.;

- la plata sumei de 75.000 euro, în echivalent lei, despăgubiri civile pentru daune morale, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă C.G.V.;

- la plata sumei de 20.000 euro, în echivalent lei, despăgubiri civile pentru daune morale, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării integrale a debitului, către partea civilă C.V.;

3. Respinge, ca nefondate, restul pretenţiilor civile ale părților civile C.I.A., C.G.V. şi C.V.

IV.1. În baza art.398  rap. la art.274 alin.1 C.pr.pen. obligă pe inculpatul cap. clasa a III-a T.Ş.D. la plata sumei de 6.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

2. Respinge cererea părţilor civile C.I.A., C.G.V. şi C.V. de obligare a inculpatului cap. clasa a III-a T.Ş.D. la plata cheltuielilor judiciare.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.08.2017.