Fond funciar

SENTINŢA CIVILĂ NR.

Şedinţa publică de la

Completul constituit din:

 PREȘEDINTE:

GREFIER:

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar și GS și cererea reconvențională formulată de pârâta GS, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă cons. Jr. WM în reprezentarea reclamantei şi av. BM în reprezentarea pârâtei GS, lipsă fiind pârâta Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa, constată că la acest termen de judecată  părţile au fost legal citate, a procedat, din oficiu, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, la verificarea competenţei generale, materiale şi teritoriale, stabilind că instanţa sesizată este competentă să judece pricina, în temeiul art. III al. 2 din Legea 169/1997.

Instanţa pune în discuție administrarea probatoriului.

Cons. Jr. WM in reprezentarea reclamantei şi av. BM solicită administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.

Instanţa, apreciind utilă şi admisibilă proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părţi, o va încuviinţa, în baza art. 265 rap. la art. 255 C.pr.civ..

Cons. Jr. WM arată că nu mai are alte cereri de formulat şi solicită judecarea cauzei în fond.

Av. BM în reprezentarea pârâtei GS depune la dosar două chitanţe ce atestă plata onorariului de avocat si arată că este de acord cu judecarea cauzei în fond, nemaiavând cereri de formulat.

 Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte probe de administrat, instanța constată cercetarea procesului încheiată şi acordă cuvântul în fond.

Cons. Jr. WM în reprezentarea reclamantei, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, lasă la aprecierea instanţei cererea reconvenţională, fără cheltuieli de judecată.

Av. BM în reprezentarea pârâtei GS, solicită respingerea cererii, admiterea cererii reconvenționale, rectificarea titlurilor de proprietate nr. şi nr., emise de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar , în sensul radierii pârâtei GS de pe acestea şi emiterea unor titluri noi de proprietate pe numele tatălui reclamantei, DV, cu cheltuieli de judecată.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înaintată la data de şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Făget sub nr., reclamanta Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar și GS, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate nr. pentru suprafaţa de ha, emis pe numele GS şi nr. pentru suprafaţa de ha, emis pe numele GS.

În motivare, se arată că prin certificatul de moştenitor nr. numita HE (după care solicită reconstituirea dreptului de proprietate GS) instituie legatar universal pe DV şi A. La data depunerii cererii de reconstituire de către GS, tatăl solicitantei (DV, care era legatar universal) era în viaţă, drept pentru care vocaţia de reconstituirea dreptului de proprietate îi revenea tatălui şi nu fiicei acestuia. Ca atare, este evident că titlurile de proprietate susmenţionate eliberate pe numele Groapă Soţia au fost eliberate cu încălcarea prevederilor legale, ele fiind lovite de nulitate absolută.

Mai menţionează că, aspectele susmenţionate au fost comunicate şi de Instituţia Prefectului, care prin adresa nr. a solicitat remedierea problemei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. III lit. „a” pct „i” din Legea nr. 169/1997 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247 /2005.

În probaţiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi orice alte probe ar reieşi, ca fiind necesare, din dezbateri.

Au fost anexate cererii in copie următoarele înscrisuri: titlurile de proprietate nr. şi nr., certificat de moştenitor nr., cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. depusă de GS, certificatul de deces al numitului DV şi adresa nr., emisă de Instituția Prefectului Judeţului.

Pârâta GS a formulat întampinare şi cerere reconvenţională (f.23-25) prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă, rectificarea titlurilor de proprietate nr. şi nr. emise de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar, în sensul radierii pârâtei GS de pe acestea şi emiterea unor titluri noi de proprietate pe numele tatălui pârâtei, DV, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că reclamanta a solicitat anularea titlurilor de proprietate nr. şi nr. emise pe numele GS, motivând că tatăl pârâtei GS, DV era legatar universal al numitei HE, după care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, şi, fiind în viaţă la momentul depunerii cererii de reconstituire, acesta ar fi fost în drept să solicite reconstituirea dreptului de proprietate.

Învederează instanţei că a formulat către Comisia Locala de Aplicare a Funciar de pe lângă Primăria o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însă cererea a fost formulată în numele tatălui său, nu în numele său propriu. Neavând studii juridice - în opinia sa calitatea de moştenitor se referea pur şi simplu la relaţia tata-fiică - nu a avut în vedere termenul de moştenitor legal, aşa cum este definit de codul civil. Este evident că la momentul respectiv nu se putea vorbi despre moştenitori legali, întrucât la data formulării cererii tatăl său era în viaţă.

Mai arată că angajaţii primăriei nu i-au adus la cunoştinţă faptul că, fiind în viață tatăl său, nu trebuia să formuleze cererea de reconstituire în nume propriu.

Mai mult, în conformitate cu art. 9 alin. 4 şi 5 din Legea 18/1991 republicată, cererea trebuie să cuprinsă numele şi prenumele persoanei solicitante, domiciliul sau calitatea de titular sau moştenitor, suprafaţa de teren solicitată, cerere la care se vor ataşa documentele doveditoare ale dreptului pretins şi a calităţii solicitantului. De asemenea, dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 stabilesc: „Calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii”.

„Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei”.

„Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun”.

Având în vedere prevederile legale indicate mai sus, consideră că în emiterea titlurilor de proprietate pe numele său culpa nu îi aparţine pârâtei, ci autorităţilor care nu i-au comunicat nici la momentul depunerii cererii că cererea nu este însoţită de toate înscrisurile necesare, conform legii, pentru a putea emite titlurile de proprietate, pârâta nedepunând certificat de moştenitor. În al doilea rând, comisiile au şi admis cererea formulată, considerând că sunt îndeplinite toate prevederile legale pentru a putea fi emise titlurile de proprietate.

În această situaţie, consideră total neîntemeiată cererea reclamantei, care  - după 19 ani de la emiterea titlului de proprietate nr. şi 13 ani de la emiterea titlului de proprietate nr., timp în care a folosit terenul ca un bun proprietar, îngrijindu-se de acele terenuri şi plătind impozitul aferent acestora - formulează cerere prin care solicită să se dispună anularea acestor titluri de proprietate.

Concluzia se impune şi prin prisma unei practici constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în hotărârile date în numeroasele cauze cu care a fost investită, a subliniat în mod repetat faptul că incertitudinea juridică creată şi întreţinută prin aplicarea defectuoasă a legilor restituirii de către autorităţi este imputabilă acestora şi ea nu poate fi perpetuată cu noi repercusiuni asupra drepturilor recunoscute.

Astfel în cauza Ion Constantin c. României (Cererea nr. 38515/03), Curtea a constatat că autorităţile administrative au avut ocazia să verifice dacă sunt într-adevăr îndeplinite condiţiile pentru eliberarea titlului de proprietate şi să prevină crearea unui drept de proprietate contrar legii (Gaschi împotriva Croaţiei, nr. 32457/05, pct. 39,13 decembrie 2007, Ioan citată anterior, pct. 50).

De asemenea, arată pârâta că anularea titlurilor de proprietate i-ar aduce mari prejudicii, cu toate că CEDO a hotărât că atenuarea anumitor încălcări nu trebuie să creeze prejudicii disproporţionate (a se vedea, mutatis mutandis, Pincovâ şi Pine, nr. 36548/97, CEDO 2002 ŢII, pct. 58, şi Raicu împotriva României, nr. 28104/03, pct. 25, 19 octombrie 2006) şi că erorile autorităților administrative nu trebuie suportate exclusiv de către particularii în cauză.

În drept pârâta şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 9, 11, 13 din Legea 18/1991.

În probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. A anexat cererii delegaţia avocaţială.

Pârâta Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar  a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii.

Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la Primăria Comunei sub nr. (fila 10), pârâta GS, în calitate de moștenitor, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la mai multe terenuri ce i-au aparținut numitei HE.

Cererea sa a fost validată, fiindu-i eliberate titlurile de proprietate nr., pentru suprafața de  ha, și nr., pentru suprafața de ha (filele 7-8).

La data depunerii cererii de reconstituire de către GS, era în viață tatăl solicitantei, DV - legatar universal al numitei HE, potrivit certificatului de moștenitor aflat la fila 9 dosar. Tatăl pârâtei a decedat la, potrivit certificatului de deces (fila 12).

Având în vedere că DV era în viață la momentul depunerii cererii de reconstituire, acesta avea vocaţia de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate după numita HE, iar nu pârâta GS.

Potrivit art. III al. 1 lit. a din Legea 169/1997, „(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;”

Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va constata nulitatea absolută a titlului de proprietate, pentru suprafața de  ha, emis pe numele GS și a titlului de proprietate, pentru suprafața de ha, emis pe numele GS.

Va fi respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională GS, prin care s-a solicitat rectificarea celor două titluri de proprietate, în sensul radierii pârâtei GS de pe acestea şi emiterii unor titluri noi de proprietate pe numele tatălui pârâtei, DV, câtă vreme reconstituirea dreptului de proprietate se poate face, conform art. 8 al. 3 din Legea 18/1991, doar la cererea persoanei îndreptățite. Or, tatăl reclamantei nu a formulat o astfel de cerere de reconstituire.

În baza art. 453 al. 1 C.pr.civ. va fi respinsă cererea pârâtei-reclamante reconvenționale GS, aflată în culpă procesuală, de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

 Admite acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar în contradictoriu cu pârâții Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar cu sediul în  și G.S, având ca obiect fond funciar.

Constată nulitatea absolută a titlului de proprietate, pentru suprafața de ha, emis pe numele GS și a titlului de proprietate, pentru suprafața de ha, emis pe numele GS.

Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională Groapă Sofia.

Respinge cererea pârâtei-reclamante reconvenționale GS de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2018.

Domenii speta

Spete similare