Legitima apărare specială. Instituirea prezumţiei nu înlătură îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru atac

Legitima apărare specială. Instituirea prezumţiei nu înlătură îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru atac

Simpla escaladare a gardului care nu a fost urmată de pătrundere pe proprietate nu poate fi asociată cu un atac direct şi imediat pentru a realiza legitima apărare. În acest sens, Curtea subliniază că practica judiciară a reţinut în mod constant că escaladarea unui gard şi pătrunderea victimei pe proprietatea inculpatului nu este de natură sa atragă incidenţa dispoziţiilor art. 44 alin. (2).1 C.pen. anterior, dacă victima nu  a desfăşurat un atac de natura celui la care se referă art. 44 alin. (2) din acelaşi Cod iar agresiunea săvârşită de inculpat asupra victimei nu a fost determinată de pătrunderea, fără drept,a acesteia pe proprietatea inculpatului.

(Secţia I penală, decizia penală nr. 858/A din data de 19 mai 2016)

Prin sentinţa penală nr. 1662 din 08.10.2015, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a reţinut că prin rechizitoriul nr. 2874/P/2008 din data de 02.07.2014 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată , a inculpatului M. M. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor asupra unui funcţionar ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat prin mijloace de natură să pună în pericol alte bunuri prevăzută de art.32 alin. (1) C.pen. rap. la art.188 alin. (1) C.pen. rap la art. 257 alin. (1) C.pen. cu aplic. art.77 alin. (1) lit. c) C.pen. şi art. 5 C.pen. şi uz de armă letală,fără drept prevăzută de art.136 din Legea nr. 295/2004 cu aplic. art. 5 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. şi art.5 C.pen..

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, s-a reținut, în fapt, că în dimineaţa de 21.11.2008, în timp ce lucrători din cadrul Serviciului pentru Intervenții și Acțiuni Speciale (S.I.A.S.) – Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.) şi Direcției de Investigații Criminale (D.I.C.) - Inspectoratul General al Poliției Române, au intenţionat să intre în curtea imobilului său, în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind o acţiune de prindere a urmăritului general C. G. (arestat preventiv în lipsă de Judecătoria Olteniţa, M.A.P. nr.17/U.P./2008) care se adăpostea în locuinţa sa, situată B., inculpatul M. M. a tras mai multe focuri cu o armă de foc letală - puşcă de vânătoare marca „HUGLU”, seria 124993, calibrul 16, în direcția unde se afla persoana vătămată T. A. (lucrător S.I.A.S.), punând totodată în pericol celelalte persoane și bunuri aflate pe strada S., folosind astfel arma de foc letală fără drept, în alt scop, în alt loc şi în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.

Cauza penală a fost  înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală la data de 02.07.2014 sub nr.22956/3/2014.

Prin sentința penală nr.1662 din data de 8.10.2015 Tribunalul București Secția I Penală a  admis, în parte, cererea formulată de inculpat, e schimbare a încadrării  juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M. M .

 În baza dispoziţiilor art. 386 C.pr.pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestuia din infracţiunea de uz de armă letală fără drept prevăzută de art.136 din Legea nr.295/2004 cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracţiunea de uzul de armă fără drept prevăzută de art. 341 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.

În baza dispozițiilor 32 alin. (1) C.pen. rap. la art. 188 alin. (1) C.pen. rap. la art. 257 alin. (1) C.pen. art. 77 alin. (1) lit. c) C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 8 (opt) ani de închisoare (fapta din data de 21.11.2008).

În baza art. 67 C.pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C.pen. a aplicat  inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) ,b) şi h) C.pen. pe o perioadă de 3 ani, astfel:

În baza art. 65 C.pen. rap. la art.66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) ,b) şi h) C.pen.

In baza dispozițiilor art. 343 alin. (1) C.pen. cu aplic art. 5 C.pen, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani de închisoare (fapta din data de 21.11.2008)

In baza dispozițiilor art. 38 alin. (1) C.pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. a contopit pedepsele de 8 ani de închisoare cu pedeapsa de 2 ani și a dat în executare pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani de închisoare la care a adăugat1/3 din pedeapsa de 2 ani de închisoare, în final inculpatul executând 8(opt) ani şi 8(opt) luni de închisoare.

In baza art. 67 C.pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C.pen. a aplicat  inculpatului pedeapsa  complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) ,b) şi h) C.pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 C.pen. rap. la art.66 alin. (1) lit. a), b) şi h C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) ,b) şi h) C.pen.

În baza dispozițiilor art. 72 C.pen. a dedus din pedeapsă perioada  reţinerii şi arestării preventive de la data de 21.11.2008 la data de 20.12.2008 inclusiv.

In baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr.76/2008 a  dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A luat act că partea vătămată T. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza dispozițiilor art.112 alin. (1) lit. b) C.pen. a dispus confiscarea specială a armei de vânătoare marca ,,HUGLU,, model TSE TS 870-TM, calibru 16 mm, seria 124993 folosită la săvârşirea infracţiunii, aflată la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.-S.C.J.S.E.O. cu dovada seria H nr.0098777.

În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 6000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul de la Tribunalul București a reținut, prin evaluarea probelor administrate, următoarele:

Pe numele martorului C. G., nepot după soţie al inculpatului M. M. a fost emis un mandat de arestare preventivă, în lipsă, nr. 17/UP/2008 prin încheierea din data de 12.11.2008 pronunţată de către Judecătoria Oltenița, în dosarul nr. 3710/269/2008, pentru săvârșirea infracţiunilor de viol și lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 197 alin. (1) și alin. (2) și de art.189 alin. (1) și alin. (2) din Codul penal de la 1968.

Mandatul de arestare preventiv conținea dispoziția dată organelor de poliție, de a îl reține și preda pe inculpat, Inspectoratului de Poliție al Județului Călărași – Arest.

Având în vedere faptul că martorul C. G. se sustrăgea de la urmărirea penală, prin solicitarea nr. 13396/12.11.2008, Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași a cerut Ministerului Internelor și Reformei Administrative – Inspectoratul General al Poliției Române, punerea în executare a mandatul de arestare preventivă nr.17/U.P./2008. Urmare a acestei solicitări, a fost emis ordinul nr. 25187/13.11.2008 care conținea, la poziția nr. 16, „dispoziția de urmărire” a lui C. G.

În vederea localizării urmăritului C. G., prin încheierea nr. 3773/269/2008 din data de 18.11.2008, Judecătoria Oltenița a autorizat interceptarea și înregistrarea audio a convorbirilor și comunicărilor postului telefonic utilizat de către acesta,  precum și supravegherea audio și video a locului unde se află. În cauză au fost emise autorizațiile nr. 8/18.11.2008 de interceptare și înregistrare telefonică, respectiv nr. 10/18.11.2008 de supraveghere audio-video.

 Potrivit procesului-verbal din 21.11.2008, în urma activităților specifice desfășurate de către lucrătorii din cadrul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, postul telefonic utilizat de către urmăritul general C. G. a fost localizat în imobilul situat în B., la adresa unde locuieşte inculpatul M. M..

Conform art.152 alin. (3)1 C.pr.pen. din anul 1968, în vigoare la data de 21.11.2008 [actual art. 231 alin. (5) C.pr.pen.], în vederea executării mandatului de arestare preventivă, organul de politie poate pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoane, fără învoirea acesteia.

La prinderea urmăritului C. G. a fost desemnată o echipă de politie de la urmăriri formată din martorii  D.G. (în calitate de conducător al acțiunii), F. M. C., C. N. V. și A. R. D. Echipa era înarmată  cu pistol marca Glock calibru 9 mm şi 12 cartuşe pentru fiecare poliţist.

Acţiunea de prindere efectivă urma să fie executată de lucrători SIAS iar  echipa s-a deplasat în data de 21.11.2008 la adresa din B. şi era formată din persoana vătămată T. A. și martorii D. B. M. , D. I. și C. C. (în calitate de conducător al echipei), toți lucrători în cadrul Serviciului pentru Intervenții și Acțiuni Speciale.

Echipa SIAS era înarmată potrivit registrului de intrare-ieșire armament și muniție,din data de 21.11.2008, astfel: martorul C. C. avea asupra sa o armă neletală marca Maverik, calibrul 12 și 20 de cartușe, martorul D. I. avea o armă neletală marca Maverik, calibrul 12, cu 20 de cartușe și un pistol marca Glock 697, iar persoana vătămată T. A. avea  un pistol marca Glock și 10 cartușe.

Echipa SIAS era îmbrăcată în haine civile, veste antiglonţ şi veste cu inscripţia ,,POLITIA,,.

Pentru prinderea martorului C. G., echipa de urmărire şi echipa SIAS s-a deplasat în dimineaţa zilei de 21.11.2008 la adresa din B.

Deoarece ofiţerii de politie au făcut o recunoaştere a locului unde urmau să intervină, după ce au stabilit perimetrul şi sarcinile fiecărei persoane ce urma să participe au verificat dacă poarta de acces în curte era închisă.

Conform declaraţiilor inculpatului M. M. în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, acesta a arătat că deoarece a auzit câinele din curte lătrând, s-a trezit şi a crezut că au venit hoţii şi s-a înarmat cu puşca  de vânătoare marca HUGLU, calibrul 12, pe care o deţinea legal. Inculpatul a spus soţiei sale, martora M.  că au venit hoţii şi să sune la politie la 112, dar martora nu a reuşit să formeze numărul de urgenţă datorită emoţiei. Inculpatul înarmat cu puşca şi cu cartuşe pe care le-a luat a mers pe o scara exterioară de unde a văzut mai multe persoane în strada  iar o persoana (partea vătămată T. A. - poliţist SIAS) a vrut să sară în curte peste gard. Inculpatul a arătat, nereal, faptul că a tras un foc de armă în sus, de avertisment, crezând că persoana care vrea să sară gardul este un hoţ.

În declaraţia dată de inculpat ,în faţa instanţei, la data de 20.11.2014 (fila 69), în condiţii de publicitate şi în prezenţa apărătorilor, acesta arată că primul foc de armă a fost tras în sus, de avertisment. Următorul foc de armă l-a tras în duba Mercedes de culoare alba număr B 72 BFZ care era parcată în faţa curţii, lângă gardul de beton. Ulterior, inculpatul a declarat, în nod nereal faptul că a tras două focuri în aer (fila 69 verso). În declaraţia părţii vătămate T. A. (fila 124) în faţa instanţei, acesta a arătat faptul că în dimineaţa de 21.11.2008, la domiciliul inculpatului, acesta s-a urcat pe gardul de beton al casei şi a văzut pe inculpat pe o scara, înarmat cu o puşca care a luat linia de ochire spre poliţist. Fără avertisment, inculpatul a tras un foc de armă spre poliţist, pe lângă acesta şi a lovit duba Mercedes ce era parcată în faţa curţii,în stradă. Acest aspect este menţionat şi de martorul C.C. care arată faptul că nu a fost nici un foc de avertisment. Partea vătămata a coborât repede de pe gard şi s-a adăpostit după gard. Poliţiştii au strigat la inculpat că este politia şi să lase jos arma , dar inculpatul a mai tras de cel puţin o data în direcţia lor şi a lovit gardul  de fier a vecinului său. Fotografiile executate la faţa locului, (fila 67-68 dosar u.p) au reținut existența pe partea stânga a dubei aparținând inculpatului, marca Mercedes Sprinter cu nr. B -72-BFZ, de culoare albă, parcată în stradă, în dreptul curţii, la o înălţime de aprox. 2,3 m, peste gardul de beton, apox.67 de urme de alice. Din raportul de constatare tehnico-știinţifică efectuat în cursul urmăririi penale(filele 156-179 dup), rezultă faptul că acestea provin de la arma de vânătoare marca HUGLU, cal.16 mm ,deţinută legal de inculpat, conform permis  armă seria B 0043960-DGPMB din 08.08.2003 cu nr.97778 si au fost trase de inculpatul M. M. de la o distanta de 15-20 m faţă de maşină. Cartuşele folosite sunt marca B/P, calibrul 16.

În urma cercetării la faţa locului, au fost descoperite 2 tuburi de cartuş (fila 59 DUP) într-o gură de canal, care nu era dată în folosire, situată în stradă, între str. S. si str. Z. N., tuburi care nu puteau ajunge atât de departe,ci au fost aruncate de persoane necunoscute, după ce politia a intrat în curte profitând de învălmăşeala creată, pentru a ascunde urmele infracţiunii.

Muniţia folosită de inculpatul M. M. şi expertizată, este (fila 108 DUP) similară cu cea găsită la domiciliul acestuia. Alicele sunt de 2,9 mm şi pot fi folosite la vânătoare de vânat mare, cum este mistreţul.

Focul de armă tras asupra părţii vătămate T. A. şi care a lovit duba Mercedes, este concentrat, nicio alică nu a lovit gardul de beton situat la mică distanţa de maşină, între inculpat şi maşină, astfel că intenţia inculpatului M. M. a fost de a împuşca pe partea vătămată care era pe gard.

Ulterior, după ce inculpatul M. M. a executat un foc asupra părţii vătămate T. A. care a lovit maşina Mercedes, poliţiştii, au strigat la acesta să lase arma jos. Acest lucru rezultă din declaraţiile martorilor oculari, poliţişti participanţi la misiune cât şi din înregistrarea audio, din care se aude faptul că după somaţia politiei se aude un foc de armă, tras de inculpat. Focul de armă tras de acesta, în direcţia poliţiştilor a lovit uşa din fier a garajului vecinului, (foto filele 61-62 DUP) si se observă pe fotografii aproximativ 25 urme de alice, făcute la o înălţime de apox.2 m fata de sol, foc ce a fost executat de inculpat, conform liniei de tragere stabilită în expertiză.

Din declaraţia martorului C.C., atât în cursul urmăririi penale (filele 6,30) cât şi în faţa instanţei (fila 82) rezulta faptul că acesta a ripostat cu foc de armă neletală cu puşca Maverik, cu gloanţe de cauciuc, un foc în aer şi pe urmă, deoarece inculpatul a mai tras asupra acestora, un foc asupra inculpatului, care l-a lovit în picior(fila 96 dup). Urmele de gloanţe de cauciuc se găsesc în curtea inculpatului şi au un diametru de 8 mm (filele 76 şi 78 DUP).

Din declaraţiile martorilor rezultă faptul că inculpatul a tras 3-4 focuri de armă , dar nu au fost găsite decât 2 tuburi de cartuş  iar inculpatul arată că a tras de 3 ori. Diferenţele de focuri  de armă se explică prin concentrarea de la locul săvârşirii infracţiunii şi prin rapiditatea cu care s-au petrecut evenimentele, care au fost percepute diferit de către participanţi.

După ce inculpatul a fost rănit la picior acesta a lăsat arma jos şi organele de poliţie au putut intra în curte, unde au găsit pe urmăritul general C.G. , ascuns în casa inculpatului.

Judecătorul a constatat că în drept faptele reţinute în sarcina inculpatului  întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor  de tentativă de omor,comisă asupra unui funcţionar ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, prin mijloace de natură să pună în pericol alte bunuri sau persoane, prevăzută de art. 32 alin. (1) C.pen. cu aplic. art.188 alin. (1) C.pen. rap. la art. 257 alin. (1) C.pen. cu aplic. art. 77 alin. (1) lit. c) C.pen. si art.5 C.pen. din anul 2009, ca lege penală mai favorabilă.

A considerat că nu pot fi reţinute apărările inculpatului, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, că acesta nu a ştiut că persoanele care erau la poarta sa şi au vrut să intre în curte erau poliţişti, apărare ce ar înlătura dispoziţiile art. 257 alin. (1) C.pen.

S-a arătat că, din probele administrate, a rezultat faptul că inculpatul a ştiut că cei asupra cărora trage sunt poliţişti. Astfel, după primul foc de armă,asupra părţii vătămate T. A., persoanele din stradă au strigat la inculpat ca sunt de la poliţie şi să lase arma jos .

Martorul D. B. M. a arătat în declaraţia sa,imediat după săvârşirea faptelor că inculpatul a mai tras cel puţin 3 focuri de armă, după ce i s-a spus ,,Poliţia,, (fila 17,19 dup). Chiar martorii audiaţi, la cererea inculpatului au arătat ca a avut loc o mare învălmăşeală, cu strigate şi împuşcături de ambele părţi. Inculpatul  a arătat și el, în declaraţiile sale că a văzut mai multe persoane în stradă care stăteau în întuneric, lângă maşina şi după ce martorul C. C. a deschis focul cu arma neletală asupra inculpatului, rănindu-l la picior, acesta a ripostat cu un foc de armă.

Judecătorul fondului a concluzionat că apărarea a vizat excluderea acestei situaţii agravante și că nu se poate reține ceea ce a invocat inculpatul respectiv că a crezut  că cei veniţi sunt hoţii, deoarece de regulă, hoţii nu trag cu arme asupra victimelor şi fug  de la locul faptei dacă sunt descoperiţi.

S-a mai arătat că nu pot fi reţinute apărările inculpatului cu privire la existenţa în cauză a  legitimei apărări sau excesul neimputabil, deoarece  în ambele cazuri trebuie să fie vorba de un atac material şi injust al agresorului, care nu poate fi poliţia, care a venit conform dispoziţiilor legale să execute un mandat de arestare preventivă pe numele lui C. G. iar inculpatul cu arma sa de vânătoare a executat foc asupra poliţiştilor veniţi în misiune.

În ce priveşte a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatului, constând în aceea că în dimineaţa zilei de 21.11.0008 a tras cu puşca sa,de vânătoare, letală, calibrul 16, deţinută în mod legal, mai multe focuri de armă asupra poliţiştilor veniţi să execute un mandat de arestare constituie infracţiunea de uz de armă letală,fără drept prevăzută de art. 136 din Legea nr.295/2004, privind regimul armelor şi muniţiilor.

Conform art. 5 C.pen. în privința acestei infracțiuni s-a reținut că sunt mai favorabile dispozițiile art. 343 alin. (1) C.pen..

La individualizarea pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere dispoziţiile art. 74 C.pen. Astfel, s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârşite si conduita inculpatului,de nerecunoaştere integrală a faptelor săvârșite, contrar probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii,iar ca modalitate de executare în regim de detenţie.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.M. care, prin apărător ales, a criticat-o – în esență - pentru greșita aplic. a art. 5 C.pen. cu privire la legea mai favorabilă apreciată greșit ca fiind Codul penal în vigoare, nereținerea legitimei apărări asimilate prevăzute de art. 44 alin. (2)1C.pen. anterior nereținerea erorii de fapt cu privire la calitatea de polițist aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau a împrejurării că organele de poliție au acționat cu depășirea atribuțiilor de serviciu.

În consecință,s-a solicitat achitarea inculpatului pentru că a comis faptele sub incidența unor cauze justificative și de neimputabilitate.

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere prin reținerea de circumstanțe atenuante și a dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. (2) C.pr.pen., Curtea a constatat următoarele:

Asupra apărării privind comiterea faptei în condițiile existenței legitimei apărări prezumate reglementată prin art.44 alin. (2)1 C.pen. anterior respectiv art. 19 alin. (3) C.pen. sau ale erorii de fapt cu privire la calitatea de polițiști aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu [art. 51 C.pen. anterior/art. 30 alin. (1) C.pen.]:

Potrivit situației de fapt astfel cum a rezultat din evaluarea probelor administrate, (cele testimoniale care sunt constant concordante precum și cele științifice obținute în urma cercetării la fața locului, prin expertiză și fotografii judiciare) în dimineața zilei de 21.11.2008, un echipaj format din patru lucrători de poliție din cadrul Direcției de Investigații Criminale împreună cu o grupă de intervenție din cadrul Serviciului pentru Intervenții și Acțiuni Speciale din care făcea parte și persoana vătămată T.A., în executarea dispoziției de misiune emisă în vederea prinderii numitului C.G., urmărit general pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, s-au deplasat la imobilul din str. S., unde urmăritul a fost localizat. În jurul orelor 6.00 – 6.15 s-a declanșat procedura de pătrundere în imobil,conducătorul grupei de intervenție, martorul C.C., dând dispoziție pentru evaluarea factorilor de risc sens în care persoana vătămată a fost ajutată să se urce pe gardul împrejmuitor, pe porțiunea dintre cele două porți de acces care erau încuiate. În momentul în care persoana vătămată s-a aflat pe gard l-a observat pe inculpat la etajul imobilului,cu arma în mână. Inculpatul a deschis focul, trăgând în direcția sa.

Focul de armă tras de inculpat a lovit duba marca Mercedes Sprinter cu nr. B -72-BFZ, de culoare albă, parcată în stradă şi a fost executat cu arma de vânătoare marca HUGLU, calibru16 mm, deţinută de acesta conform permisului seria B 0043960-DGPMB din 08.08.2003 cu nr. 97778.

Un alt foc de armă executat de inculpat conform liniei de tragere stabilită în expertiză, a lovit uşa din fier a garajului vecinului, în acest sens fiind relevante concluziile raportului de constatare ştiinţifică balistică nr. 235.755/13.01.2009.

Tot din probele administrate rezultă că inculpatul a fost somat să lase arma, că polițiștii și-a declinat calitatea verbal, strigând, repetat, ”poliția” iar inculpatul a lăsat arma și a încetat să mai riposteze abia după ce a fost lovit în picior cu gloanțe de cauciuc de către martorul C.C., conducătorul echipei de intervenție.

Somația ”poliția! culcat! ” se aude foarte clar înainte de focurile de armă executate de inculpat astfel cum rezultă din vizionarea înregistrării audio-video efectuată cu ocazia desfășurării acțiunii de prindere din data de 21.11.2008.

Prin urmare, este dincolo de orice dubiu că inculpatul a tras asupra polițiștilor aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu o armă letală iar  repetabilitatea acțiunii sale precum și mijlocul folosit conduc în mod clar, la concluzia că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea uciderii.

În raport cu filmul evenimențial prezentat niciun argument logico juridic pertinent nu susține existența erorii asupra acțiunii organizate a polițiștilor ca și cauză de neimputabilitate, exoneratoare de răspundere așa cum se pretinde, în apărare.

Nici comiterea faptei de către inculpat în condițiile legitimei apărări prezumate nu are susținere.

Potrivit dispozițiilor legale, se prezumă că este în legitimă apărare acela care comite o faptă prevăzută de legea penală pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință,încăpere, dependință sau loc împrejmuit,ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții.

O particularitate relevantă a legitimei apărări speciale în raport cu cea generală este existența prezumției acesteia,exprimată explicit în sensul că nu persoana care invocă legitima apărare trebuie să dovedească îndeplinirea condițiilor cerute de lege cu privire la atac și apărare. Instituirea prezumției nu înlătură însă cerința  îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru atac.

În speță, simpla escaladare a gardului care nu a fost urmată de pătrundere pe proprietate nu poate fi asociată cu un atac direct și imediat pentru a realiza legitima apărare. În acest sens, Curtea a subliniat că practica judiciară a reținut în mod constant că escaladarea unui gard și pătrunderea victimei pe proprietatea inculpatului nu este de natură sa atragă incidența dispozițiilor art. 44 alin. (2)1 C.pen. anterior, dacă victima nu a desfășurat un atac de natura celui la care se referă art. 44 alin. (2) din același Cod iar agresiunea săvârșită de inculpat asupra victimei nu a fost determinată de pătrunderea, fără drept,a acesteia pe proprietatea inculpatului.

Conchizând, Curtea a constatat că faptele comise de inculpat există, au fost comise cu vinovăția cerută de lege și,prin urmare, justifică tragerea la răspundere penală.

Examinând criteriile referitoare la condițiile de incriminare și sancțiune, în aplicarea art.5 C.pen., Curtea a constatat – în acord cu apărarea - că dispozițiile Codului penal anterior sunt mai favorabile inculpatului.

Astfel, evaluând gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului în raport cu criteriile generale de individualizare Curtea a ajuns la concluzia că se poate orienta la minimul special prevăzut de lege pentru tentativa la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav (asupra a două sau mai multe persoane , având calitatea de polițiști) care, în cazul dat este de 7 ani și 6 luni aceeași fiind și limita în cazul infracțiunii de ultraj astfel cum aceasta este reglementată în Codul penal în vigoare. În acest cadru, Curtea a constatat că încadrarea juridică corectă formal în cauză este art. 257 alin. (4) C.pen rap. la art. 32 alin. (1) C.pen. rap. la art. 188 alin. (1) C.pen iar nu art. 32 alin. (1) C.pen. rap. la art. 188 alin. (1) C.pen. rap. la art. 257 alin. (1) C.pen astfel cum a reținut judecătorul care a exercitat funcția de judecată în primă instanță.

Reîncadrarea juridică a faptei în conformitate cu principiul mitior lex lasă fără eficiență juridică această eroare și este respectat și principiul non reformatio in pejus.

Totodată, dată fiind perioada de timp substanțială scursă de la comiterea faptei precum și împrejurarea că inculpatul a încunoștiințat organele de urmărire penală cu privire la comiterea unor infracțiuni grave, de trafic de droguri iar în urma denunțului, facilitarea identificării  și tragerii la răspundere penală s-a realizat prin autorizarea introducerii în cauză a unui investigator sub acoperire și a unor colaboratori ai acestuia, situație care nu atrage incidența dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor însă poate fi valorificată ca și circumstanță atenuantă judiciară în condițiile art.74 alin. (2) C.pen. anterior, Curtea a apreciat că poate da eficiență dispoziţiile art.76 alin. (2) C.pen. anterior prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

În plus, Codul penal anterior cuprinde dispoziții mai favorabile inculpatului și în privința tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, nefiind impusă obligativitatea sporului de pedeapsă.

Curtea nu a primit însă apărarea subsidiară a inculpatului în sensul alegerii unei modalități de executare a pedepsei fără privare efectivă de libertate întrucât fapta comisă de inculpat este o faptă gravă iar inculpatul nu și-a asumat consecințele comiterii ei, în opinia Curții o asemenea pedeapsă nefiind proporțională cu vinovăția reținută în cauză și deci lipsită de eficiență sub aspectul asigurării prevenției generale și speciale.

Totodată, Curtea a avut în vedere și obligativitatea aplicării pedepsei complementare, apreciind oportună, în raport cu natura infracțiunilor comise, doar interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.pen. anterior.

Drept pentru care, Curtea a admis apelul și a procedat la reformarea sentinței atacate luând în considerare prezentele argumente.

Domenii speta

Spete similare