Stabilirea modalităţii de executare a pedepsei accesorii în cazul suspendării sub supraveghere a pedepsei.

Stabilirea modalităţii de executare a pedepsei accesorii în cazul suspendării sub supraveghere a pedepsei.

Având în vedere că executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa accesorie nu se poate executa în acelaşi timp.

Executarea concomitentă a acestor două pedepse nu este posibilă, întrucât executarea uneia o exclude pe cealaltă, obiectul celor două pedepse fiind acelaşi şi anume interzicerea exercitării unor drepturi din cele prevăzute în art. 66 alin. (1) C.pen.

(Secţia I Penală, decizia penală nr. 613/A din data de 24 aprilie 2018)

Prin sentinţa penală nr. 43/15.02.2018, Judecătoria Buftea în baza art. 196 alin. (2) şi (3) C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C.pr.pen. îl a condamnat pe inculpatul I. N. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art 67 alin. (1) C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C.pen. - dreptul de a conduce autovehicule, pe o durată de 5 ani, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art 65 alin. (1) C.pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C.pen. -dreptul de a conduce autovehicule, pe durata pedepsei principale.

În baza art. 91 C.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C.pen.

În baza art. 93 alin. (1) C.pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Ilfov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 94 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C.pen. se comunică Serviciului de probaţiune Ilfov.

În baza art. 93 alin. (3) C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Comunei Periş sau în cadrul Centrului de Plasament din Periş, conform deciziei consilierului de probaţiune.

În baza 404 alin. (2) C.pr.pen. şi art. 91 alin. (4) C.pen. a atras atenţia inculpatului asupra necesităţii unei bune conduite viitoare şi asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligaţiile care îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 19, art. 25, art. 86, art. 397 alin. (1) C.pr.pen. raportate la art. 1349, art.1357 C.civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de către persoana vătămată K. P. S. împotriva inculpatului I. N. şi a părţii responsabile civilmente SC Asigurare – Reasigurare ASTRA S.A, prin lichidator judiciar KPMG R. SPRL.

În temeiul art. 397 alin. (1) C.pr.pen. raportat la art. 49 din Legea nr. 136/1995 şi la Decizia nr. 1/2016 pronunţată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a obligat partea responsabilă civilmente SC Asigurare – Reasigurare ASTRA S.A, prin lichidator judiciar KPMG R. SPRL la plata către partea civilă K. P. S. de daune morale în cuantum de 80.000 euro (în echivalent în lei la data plăţii).

A respins cererea formulată de către partea civilă K. P. S.  având ca obiect plata unei prestaţii periodice, ca nefondată.

A respins cererea formulată de către partea civilă K. P. S. având ca obiect daune materiale, ca nefondată.

În temeiul art. 19, art. 25, art. 86, art. 397 alin. (1) C.pr.pen. raportate la art. 1349, art.1357 C.civ. a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias” împotriva inculpatului I. N. şi a obligat partea responsabilă civilmente SC Asigurare – Reasigurare ASTRA S.A, prin lichidator judiciar KPMG R. SPRL la plata către aceasta a sumei de 10234, 68 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată K. P. S..

În baza art. 274 alin. (1) şi (3) C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 1000 lei aferente urmăririi penale.

Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat a rămas în sarcina statului.

A reţinut instanţa că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea nr. 7281/P/2015 din data de 19.09.2017 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul I. N., pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) C.pen.

În fapt, în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, la data de 31.10.2015, în jurul orei 1050, în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo model Matiz cu numărul de înmatriculare (..), pe DJ101 B, în localitatea Periş, jud. Ilfov, din direcţia comuna Niculeşti, jud. Dâmboviţa, către DN1, când a ajuns în dreptul imobilului cu numărul 429, inculpatul I. N. a efectuat virajul la stânga fără să se asigure, fiind acroşat de autoturismul marca Opel model Astra cu numărul de înmatriculare (..) condus din sens opus de numitul G. A. G., iar în urma impactului, autoturismul marca Opel model Astra cu numărul de înmatriculare (..) a fost proiectat în autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare (..) ce se deplasa regulamentar pe DJ 101 B, dinspre comuna Niculeşti către DN 1, fiind condus de către persoana vătămată K. P. S., acesta suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare circa 120 de zile de îngrijiri medicale, nefiindu-i pusă în primejdie viaţa.

Situaţia de fapt menţionată a fost reţinută în cursul urmăririi penale pe baza următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului I.N.; declaraţia persoanei vătămate K. P. S.; declaraţia martorului G. A. G.; declaraţia martorului M.C. C.; declaraţia martorului K.-P. M. O.; biletul de ieşire din spital din data de 31.10.2015; raportul de expertiză medico-legală A1/J/40/2016; raportul de expertiză tehnică judiciară auto din data de 15.05.2017; proces-verbal de cercetare la faţa locului din data de 31.10.2015 şi planşa fotografică efectuată la aceeaşi dată; copie de pe cazierul judiciar a inculpatului I. N.

Prin încheierea de şedinţă nr. 1450 pronunţată în dosarul nr. 14021/94/2017/a1 la data de 16.11.2017, s-a constatat în temeiul art. 346 alin. (1) C.pr.pen. legalitatea rechizitoriului cu nr. 7281/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, fiind respectate dispoziţiile art.328 C.pr.pen. a administrării probelor, cu respectarea dispoziţiilor art. 114-123 din acelaşi cod, precum şi a actelor de urmărire penală.

La termenul de judecată din data de 17.01.2018, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul I. N. a declarat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art. 375 raportat la art.396 alin. (10) C.pr.pen.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a luat act de constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate K. P. S., cu sumele de 2.000.000 Euro, reprezentând despăgubiri morale, 60.000 Euro, reprezentând despăgubiri materiale şi 4.000 lei/lună, reprezentând prestaţie periodică, precum şi de constituirea ca parte civilă a Spitalului Universitar de Urgenţă Elias, cu suma de 10.324,68 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată K. P. S..

La termenul de judecată din data de 31.01.2018, instanţa a administrat pentru partea civilă K. P. S., pe latură civilă, proba cu înscrisuri, precum şi proba testimonială constând în audierea martorei E. L., probe încuviinţate la termenul din data de 17.01.2018.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut situaţia de fapt, astfel cum a fost prezentată în rechizitoriul Parchetului.

În fapt, la data de 31.10.2015, în jurul orei 1050, în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo model Matiz cu numărul de înmatriculare (..), pe DJ101 B, în localitatea Periş, jud. Ilfov, din direcţia comuna Niculeşti, jud. Dâmboviţa, către DN1, când a ajuns în dreptul imobilului cu numărul 429, inculpatul I. N. a efectuat virajul la stânga fără să se asigure, fiind acroşat de autoturismul marca Opel model Astra cu numărul de înmatriculare (..) condus din sens opus de numitul Ghe. A. G., iar în urma impactului, autoturismul marca Opel model Astra cu numărul de înmatriculare (..) a fost proiectat în autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare (..) ce se deplasa regulamentar pe DJ 101 B, dinspre comuna Niculeşti către DN 1, fiind condus de către persoana vătămată K. P. S., acesta suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare circa 120 de zile de îngrijiri medicale, nefiindu-i pusă în primejdie viaţa.

Situaţia de fapt reţinută mai sus a fost stabilită pe baza coroborării mijloacelor de probă administrate în cauză, ce urmează a fi prezentate pe larg în cele ce urmează.

Astfel, din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic judiciar C. M. la data de 15.05.2017 (filele 15-38 d.u.p.) au rezultat următoarele:

- la data de 31.10.2015 autoturismul marca Daewoo model Matiz cu nr. de înmatriculare (..) condus de inculpatul I. N. se deplasa pe DJ 101 B, în localitatea Periş, jud. Ilfov, dinspre comuna Niculeşti spre DN 1, cu o viteză de cca. 30-40 km/h, iar în spatele acestuia, în aceeaşi direcţie de mers, se deplasa autoturismul marca Skoda model Octavia cu nr. de înmatriculare (..) condus de persoana vătămată K. P. S., cu o viteză de aproximativ 50-55 km/h;

- pe sensul opus de circulaţie se apropia autoturismul marca Opel model Astra cu numărul de înmatriculare (..) condus de G. A. G., cu o viteză de circa 45-50 km/h;

- în apropiere de imobilul cu nr. 429 din localitatea Periş, conducătorul auto I. N. a redus viteza de deplasare întrucât urma să efectueze un viraj la stânga pe podeţul imobilului cu nr. 425 (adresa de domiciliu); în aceste împrejurări, nu s-a asigurat corespunzător la asigurarea virajului la stânga şi a intrat în coliziune cu autoturismul marca Opel model Astra, condus de numitul G. A. G., iar ca urmare a acestui impact şi a manevrei instinctive de evitare prin viraj stânga a conducătorului auto G. A. G., autoturismul marca Opel model Astra a trecut pe sensul opus de circulaţie, intrând în coliziune frontală cu autoturismul marca Skoda model Octavia, condus de persoana vătămată K. P. S.;

Potrivit concluziilor expertului, singura persoană care ar fi putut evita accidentul este inculpatul I. N., în condiţiile în care s-ar fi asigurat temeinic şi ar fi acordat prioritate autoturismului marca Opel model Astra. În sarcina celorlalţi doi conducători auto nu au fost constatate încălcări ale regulilor de circulaţie, totodată aceste persoane nu ar fi avut, în condiţiile date, posibilitatea evitării accidentului.

Aspectele rezultate din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză se coroborează cu împrejurările consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 31.10.2015 şi din planşa fotografică anexă (filele 56-83 d.u.p.) în ceea ce priveşte poziţionarea celor trei autoturisme în momentul producerii accidentului şi modalitatea de producere a accidentului rutier prin neacordarea priorităţii de către inculpatul I. N.

În acelaşi sens au fost reţinute declaraţiile persoanei vătămate K. P. S. (filele 92-94, 115-116 d.u.p.) şi ale inculpatului I. N. (filele 97-107 d.u.p.)

La stabilirea situaţiei de fapt au fost avute în vedere şi declaraţiile martorilor G. A. G. (filele 111-112 d.u.p.), K.-P. M. O. (filele 115-116 d.u.p.) şi M.C. C. (filele 113-114 d.u.p.), care au declarat că la data de 31.05.2015 circulau pe DJ 101 B, în localitatea Periş, jud. Ilfov, dinspre DN1 către comuna Niculeşti, iar când au ajuns în faţa imobilului cu nr. 429 din localitatea Periş, au observat din sens opus un autoturism marca Daewoo model Matiz care a virat la stânga fără a le acorda prioritate, intrând astfel în coliziune cu acesta şi apoi ricoşând în autoturismul marca Skoda model Octavia de pe contrasens.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală A1/J40/2016 (filele 85-87 d.u.p.) numitul K. P. S. a prezentat la data de 31.05.2015 leziuni traumatice care au putut fi produse în condiţiile unui accident rutier şi care necesită circa 120 de zile de îngrijire medicală, fără ca leziunile să-i pună în pericol viaţa.

Pentru a reţine această stare de fapt instanţa are în vedere coroborarea declaraţiei date de inculpat în faza judecăţii, prin care a recunoscut săvârşirea faptei de care este acuzat, cu raportul de expertiză medico-legală nr. A1/J40/2016 şi cu probele administrate în timpul urmăririi penale, astfel cum au fost redate mai sus.

În drept, fapta inculpatului I. N. care, la data de 31.10.2015, în jurul orei 1050, în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo model Matiz cu numărul de înmatriculare (..), pe DJ101 B, în localitatea Periş, jud. Ilfov, din direcţia comuna Niculeşti, jud. Dâmboviţa, către DN1, când a ajuns în dreptul imobilului cu numărul 429 a efectuat virajul la stânga fără să se asigure, fiind acroşat de autoturismul marca Opel model Astra cu numărul de înmatriculare (..) condus din sens opus de numitul GHE. A. G. iar în urma impactului, autoturismul marca Opel model Astra cu numărul de înmatriculare (..) a fost proiectat în autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare (..) ce se deplasa regulamentar pe DJ 101 B, dinspre comuna Niculeşti către DN 1, fiind condus de către persoana vătămată K. P. S., acesta suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare circa 120 de zile de îngrijiri medicale, nefiindu-i pusă în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. (2) şi (3) C.pen.

Elementul material al laturii obiective s-a realizat prin activitatea inculpatului I. N. care, datorită nerespectării prevederilor art. 54 pct. 1 O.U.G. nr. 195/2002 din 12 decembrie 2002 republicată privind circulaţia pe drumurile publice, referitoare la obligaţia de semnalizare din timp şi asigurare la executarea unei manevre de virare la dreapta sau la stânga, a creat un pericol grav şi iminent de producere a unui accident rutier, pericol care s-a materializat în accidentarea persoanei vătămate K. P. S., care a suferit leziuni traumatice care au necesitat 120 de zile de îngrijiri medicale, fără a-i fi pusă în primejdie viaţa.

Referitor la urmarea imediată ca element al laturii obiective, aceasta a constat în accidentarea persoanei vătămate, fiindu-i provocate leziuni traumatice care au necesitat 120 de zile de îngrijiri medicale fără a-i pune în primejdie viaţa.

Sub aspectul legăturii de cauzalitate, s-a constatat că vătămările suferite de persoana vătămată reprezintă o consecinţă a accidentului suferit la data de 31.10.2015.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, forma de vinovăţie cu care inculpatul a săvârşit fapta este culpa fără prevedere, I.N. neprevăzând rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

Împotriva sentinţei penale au declarat Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, parte civilă K. P. S. si partea responsabilă civilmente SOCIETATEA DE ASIGURARE-REASIGURARE ASTRA SA – prin lichidator judiciar KPMG R. SPRL.

Parchetul a criticat sentinţa pentru următoarele motive:

1. În mod greşit instanţa, în baza art. 65 alin. (1) C.pen. i-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C.pen. drepturi de a conduce  autovehicule, pe durata pedepsei principale;

2. Netemeinicia soluţiei – sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei stabilite.

Cu ocazia dezbaterilor în fond, nu s-a mai menţinut cel dea-l doilea motiv.

Parte civilă K. P. S. a solicitat stabilirea unei indemnizaţii lunare corespunzătoare acoperirii nevoilor de trai şi majorarea daunelor morale.

Partea responsabilă civilmente Societatea de Asigurare - Reasigurare ASTRA SA a criticat cuantumul daunelor morale.

Apelul declarat de Parchet este fondat pentru următoarele:

În mod greşit instanţa, în baza art. 65 alin. (1) C.pen. i-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C.pen. - dreptul de a conduce autovehicule, pe durata pedepsei principale.

În noul C.pen. nu a mai fost reglementată expres situaţia pedepselor accesorii. în situaţia în care executarea pedepsei închisorii a fost suspendată, aşa cum era prevăzut în mod expres. în dispoziţiile art. 71 alin. (5) C.pen. 1969.

A considerat că şi în actuala reglementare, executarea pedepsei accesorii urmează soarta pedepsei principale, deci executarea pedepsei accesorii se suspendă odată cu suspendarea executării pedepsei principale.

Având în vedere că executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa accesorie nu se poate executa în acelaşi timp.

Executarea concomitentă a acestor două pedepse nu este posibilă, întrucât executarea uneia o exclude pe cealaltă, obiectul celor două pedepse fiind acelaşi şi anume interzicerea exercitării unor drepturi din cele prevăzute în art. 66 alin. (1) C.pen.

Cu privire la apelurile declarate de partea civilă şi partea responsabilă civilmente, Curtea constată următoarele:

Instanţa a constatat corect că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale – prejudiciu, faptă ilicită, raport cauzal şi vinovăţie – în cazul fiecărei acţiuni civile formulate, iar pretenţiile formulate sunt întemeiate. Instanţa reţine vinovăţia exclusivă a inculpatului, persoana vătămată neavând vreo contribuţie culpabilă în producerea accidentului.

Conform art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Conform art. 1387 alin. (1) C.civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi art.1.389 C.civ. după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.

 Conform art. 1387 alin. (2) C.civ., despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se acordă, ţinându-se seama şi de sporirea nevoilor de viaţă ale celui prejudiciat, sub formă de prestaţii băneşti periodice. La cererea victimei, instanţa va putea acorda despăgubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.

Conform art. 1388 alin. (1) C.civ., despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câştigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacităţii sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ţinându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească.

Conform art. 1391 alin. (1) şi (2) C.civ., în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Conform art. 1392 C.civ., cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătăţii victimei are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

Partea civilă K. P. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000000 euro despăgubiri morale, 60 000 lei despăgubiri materiale şi a solicitat suma de 4000 lei/lună prestaţie periodică până la încetarea stării de nevoie.

De asemenea, Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias”, s-a constituit parte civilă în cauză şi a solicitat plata către aceasta a sumei de 10234, 68 lei reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată K. P. S..

În susţinerea pretenţiilor sale, părţii civile i-a fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi audierea martorei E. L.

Din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că în urma accidentului starea neurologică a părţii civile K. P. S. s-a deteriorat, acesta prezentând paraplegie cu păstrarea sensibilităţii tactile mioartrokinetice, retenţie urinară şi se decide intervenţia chirurgicală în 02.11.2015, practicându-se laminectomii decompresive T3,T4, T5 şi parţial T2 şi evacuarea unei colecţii hematice epidurale posteolaterală stînga., examinarea toracală din 03.11.2015 evidenţiază o colecţie hematică epidurală posteolaterală stânga C7-T2 şi se intervine chirurgical practicându-se hemilaminectomie stânga C7, T1,T2şi evacuarea colecţiei epidurale elterior se reintervine chirurgical în 06.11.2015, practicându-se corpectomie T4, artrodeza intersomatică T3-T5 cu cage tip Mash 14 mm şi osteosinteză posterioară T2-T3-T5-T6 cu 8 şuruburi transpediculare şi tije. Postoperator evoluţia a fost lent favorabilă cu remiterea parţială a deficitului motor al membrelor inferioare.

Aşadar, din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei rezultă că în urma accidentului de circulaţie suferit partea civilă K. P. S. a fost diagnosticat, în principal, cu parapareză spastică predominant dreapta post traumatism vertebromedular T4 operat (2015).

Ca urmare a acestui accident, potrivit referatului medical întocmit la 31.03.2016, persoana vătămată a fost nevoită să se pensioneze anticipat, întrucât nu este recuperabil în limitele duratei concediului medical prevăzut de lege.

În acest sens a fost emisă decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr.949/20.05.2016 din care rezultă că partea civilă a fost încadrată în grad 1 de invaliditate şi ulterior decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr. 999 din 19.05.2017 prin care partea civilă a fost încadrată în gradul unu de invaliditate având pierdută in totalitate capacitatea de autoîngrijire, fiindu-i eliberat în acest sens şi certificatul de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal.

Concluzionând, din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei instanţa a reţinut că starea de sănătate a părţii civile a fost grav şi iremediabil afectată în urma accidentului de circulaţie, aceasta fiind nevoită să se pensioneze pe caz de boală înaintea împlinirii vârstei legale de pensionare. Totodată, din înscrisurile depuse instanţa a mai reţinut că  partea civilă beneficiază de pensie şi însoţitor personal.

Potrivit art. 1393 C.civ., “dacă în cadrul asigurărilor sociale s-a recunoscut  dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparaţia este datorată numai în măsura în care paguba suferită prin vătămare depăşeşte ajutorul sau pensia”.Aşadar, partea civilă ar fi îndreptăţită să solicite numai diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită prin plata pensiei primite. Prin urmare, având în vedere că partea civilă nu a depus niciun înscris din care să reiasă diferenţe între veniturile obţinute din activitatea prestată la momentul accidentului şi pensia primită, nu există nicio justificare pentru obligarea inculpatului şi a asigurătorului la plata unei prestaţii periodice, care să suplinească o eventuală diminuare a veniturilor viitoare, din cauza incapacităţii de muncă.

În ce priveşte despăgubirile materiale, instanţa a constatat că partea civilă nu a depus niciun înscris în dovedirea acestora, motiv pentru care le-a respins ca neîntemeiate.

Relativ la daunele morale solicitate, instanţa de fond a apreciat, cu titlul de principiu, că leziunile traumatice pe care partea civilă le-a suferit ca urmare a accidentului produs de către inculpat, sunt apte să determine, prin intensitatea lor, prin durata necesară pentru vindecare, prin faptul că au condus la deteriorarea iremediabilă a stării de sănătate, suferinţe de ordin moral, ce pot şi trebuie să fie acoperite prin plata unor despăgubiri băneşti.

Astfel, din probele administrate în cauză (declaraţiile martorului propus de către partea civilă, înscrisurile medicale) rezultă, fără putinţă de tăgadă, că, urmare a accidentului a cărui victimă a fost, modul de viaţă al părţii civile a fost afectat substanţial, partea civilă fiind diagnosticată cu parapareză spastică în urma accidentului rutier, fiind nevoită să facă recuperare permanentă de la acel moment, fără ca starea de sănătate să se îmbunătăţească în mod considerabil, fiind nevoit să se deplaseze în scaun cu rotile şi fiind dependent de soţia sa cu privire la activităţile zilnice, împrejurări de natură să producă traume psihice.

Pentru toate aceste motive, instanţa a apreciat că daunele morale invocate există şi trebuie reparate.

Pe de altă parte însă, suma solicitată de către partea civilă cu titlul de daune morale(2 000.000 euro), este exagerată, în raport cu elementele de fapt menţionate anterior şi acordarea unei asemene sume ar constitui o îmbogăţire fără justă cauză. În aceste condiţii, instanţa a apreciat că pretenţiile părţii civile sunt justificate doar în parte, şi anume în limita sumei de 80.000 de euro, în echivalentul în lei, potrivit cursului BNR din ziua plăţii, aceasta fiind o sumă ce compensează, în mod corect, suferinţele morale ale părţii civile.

Curtea a constatat că nici în fond şi nici în apel partea civilă nu a dovedit daunele materiale, iar daunele morale acordate urmează a fi majorate faţă de urmările pe care accidentul de circulaţie le-a avut asupra calităţii vieţii persoanei vătămate; suma acordată, în mod clar si cert, nu acoperă nicio mică parte din suferinţele  îndurate si care continuă să fie suportate de către partea civilă.

Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Curtea a admis apelurile declarate de Parchet şi partea civilă K. P. S. şi a respins ca nefondat apelul de partea responsabilă civilmente.

Domenii speta

Spete similare